Consultanta Juridica

Divorţul este reglementat de Codul Familiei – Legea nr.59/1993- art. 37 – 44., iar cele de drept procesual în Codul de procedura civila – art. 607 – 619 .

- Divorţul astăzi nu mai are un caracter excepţional; el este un remediu, mai mult decât o sancţiune.

- Se aplică principiul simetriei: prin acordul părţilor are loc desfacerea căsătoriei – art. 38 din Codul familiei; se aplică cel puţin la 1 an de zile de la încheierea căsătoriei şi dacă nu există copii minori. Condiţiile sunt reprezentate de acordul şi semnăturile soţilor în vederea divorţului. Motivele de divorţ nu sunt prevăzute în nici un act normativ.

- Temeiul divorţului constă în condiţii cum ar fi: existenţa unor motive temeinice care să fi vătămat grav raporturile dintre soţi încăt este imposibilă conveţuirea.

Instanţa hotărâşte divorţul dacă sunt vătămate grav relaţiile dintre soţi:

- refuzul de a locui împreună
- infidelitatea
- boli grave, incurabile, necunoscute la încheierea căsătoriei
- violenţa
- motive de ordin fiziologic
- separarea în fapt a soţilor.

- Rolul culpei are importanţă pentru stabilirea pensiei de întreţinere deoarece dacă culpa aparţine în exclusivitate reclamantului, cererea de divorţ se respinge de instanţa de judecată. Culpa nu are importanţă pentru încredinţarea copiilor minori, deoarece primează interesul copilului.

Procedura divorţului este o procedură simplificată începând din anul 1993

Competenţa materială în cazul divorţului revine Judecătoriei.

Regula este că instanta competentă teritorială să soluţioneze actiunea de divort este instanţa ultimului domiciliu comun al soţilor, dacă cel puţin unul dintre soţi mai locuieşte în circumscripţia acelei Judecătorii.