Verificarea legalităţii şi temeiniciei unui proces verbal de contravenţie trebuie făcută prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit că, deşi nepenală la nivel intern, materia contravenţională este considerată materie penală în sensul art. 6 din Convenţie.
A statuat Curtea de la Strasburg că atâta vreme cât sancţiunea pecuniară are ca scop conformarea conduitei unei persoane în interesul colectivităţii şi nu repararea unui prejudiciu cauzat efectiv unei persoane, nu se justifică distincţia între amenda contravenţională şi amenda penală, astfel încât se impune reţinerea unor garanţii de ordin procesual penal şi la nivel contravenţional şi, în primul rând, respectarea prezumţiei de nevinovăţie, care nu poate fi răsturnată prin faptul completării unui formular de proces-verbal de către un poliţist care se pare că a privit o casetă video prezentând un autoturism.(sentinţa civilă nr.2714/31.03.2005)

În data de 09.02.2005 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti plângerea contravenţională formulată de contestatoarea L.L. în contradictoriu cu intimata BRIGADA DE POLIŢIE RUTIERĂ, solicitându-se instanţei anularea procesului-verbal seria PR nr.0262907 din 15.12.2004 prin care s-a dispus sancţionarea sa cu amendă contravenţională în cuantum de 600.000 lei, reţinându-se faptul că „în data de 27.08.2004, ora 1331a condus auto B63872 07/02 care a fost înregistrat de aparatul radar tip PYTON II seria 613000 instalat pe auto B-16-…, cu viteza de 71 km./h”, contravenţie prevăzută de art.154 alin.1 din H.G.85/2003.
În motivarea plângerii, contestatoarea arată că nu posedă permis de conducere astfel că sancţionarea sa reprezintă o dovadă de neprofesionalism şi incompetenţă a lucrătorului de poliţie care a încheiat procesul verbal.
A solicitat să fie pusă la dispoziţia instanţei înregistrarea video ce atestă săvârşirea faptei contravenţionale.
S-au depus la dosar, în copie: procesul verbal de constatare a contravenţiei, actul de identitate al contestatoarei, plicul cu care a fost expediat procesul-verbal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar odată cu înaintarea contestaţiei la instanţa de judecată, intimata a susţinut că plângerea este neîntemeiată faţă de situaţia de fapt şi de drept, solicitând „transformarea amenzii în avertisment”.
Arată intimata că a fost ştearsă caseta video cu înregistrarea din data de 27.08.2004 a fost ştearsă, caseta fiind refilmată.
Alăturat întâmpinării s-a depus la dosar fila din registrul radar în care este menţionat numărul de înmatriculare a autoturismului la care se face referire în procesul verbal.
În conformitate cu dispoziţiile art.34 din O.G.2/2001, în şedinţa publică de la 03.03.2005, instanţa de judecată a dispus emiterea unei adrese către intimată pentru a comunica numele celor doi poliţişti aflaţi în exerciţiul atribuţiilor de serviciu în data de 27.08.2004, întrucât menţiunile din fila registru radar depusă la dosar sunt ilizibile, şi de a comunica dacă petenta posedă permis de conducere auto, relaţiile comunicate cu adresa nr. 286243/22.03.2005 fiind în sensul afirmat de petentă.
Plângerea este întemeiată şi urmează a fi admisă, instanţa apreciind că modalitatea în care s-a dispus sancţionarea contestatoarei reprezintă un abuz grav al lucrătorului de poliţie ce a încheiat procesul verbal (fiind posibilă şi interpretarea pe care contestatoarea a dat-o activităţii pe care acesta a desfăşurat-o, respectiv „dovadă de neprofesionalism şi incompetenţă”) pentru considerentele ce urmează:
Verificarea legalităţii şi temeiniciei unui proces verbal de contravenţie trebuie făcută prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit că, deşi nepenală la nivel intern, materia contravenţională este considerată materie penală în sensul art. 6 din Convenţie.
A statuat Curtea de la Strasburg că atâta vreme cât sancţiunea pecuniară are ca scop conformarea conduitei unei persoane în interesul colectivităţii şi nu repararea unui prejudiciu cauzat efectiv unei persoane, nu se justifică distincţia între amenda contravenţională şi amenda penală, astfel încât se impune reţinerea unor garanţii de ordin procesual penal şi la nivel contravenţional şi, în primul rând, respectarea prezumţiei de nevinovăţie, care nu poate fi răsturnată prin faptul completării unui formular de proces-verbal de către un poliţist care se pare că a privit o casetă video prezentând un autoturism.
Nici măcar acest aspect nu este sigur, în condiţiile în care procesul verbal a fost încheiat la 4 luni de la data la care se pretinde că s-a săvârşit fapta contravenţională, singura probă de vinovăţie fiind reprezentată de fila din registrul radar în care este menţionat numărul autoturismului – B-63872, probabil proprietatea contestatoarei
Dincolo de faptul că nu există prezumţia legală potrivit căreia „proprietarul autoturismului este una şi aceeaşi persoană cu şoferul acestuia”, un asemenea raţionament este nu numai eronat dar poate avea şi consecinţe grave pentru că o astfel de prezumţie simplă generează posibilitatea aplicării neîntemeiate a sancţiunii contravenţionale sau chiar penale unor persoane care nu au comis fapte incriminate drept contravenţii sau infracţiuni.
Aceasta este situaţia în speţă, reţinerea faptei contravenţionale în sarcina petentei având consecinţe penale deoarece lucrătorul de poliţie a constatat, privind un autoturism ori citind fila din registrul radar, că petenta L.L. se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis pe drumurile publice, prevăzută de art.78 alin.1 din O.U.G.195/2002 şi pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Este inadmisibilă uşurinţa cu care a fost încheiat procesul verbal prin care s-a dispus sancţionarea petentei şi este de neînţeles poziţia intimatei care, prin întâmpinare, în pofida motivelor invocate prin plângere, susţine că situaţia de fapt reţinută de agentul constatator corespunde realităţii şi solicită „transformarea amenzii în avertisment”.

Donatia poate fi atacata?

Donatia este un act cat se poate de sigur, din cel putin doua motive:

• donatorul nu are dreptul sa revoce donatia, cu exceptia situatiei in care donatarului i s-a impus o anumita sarcina, iar acesta nu o indeplineste.
• donatarul (cel care primeste donatia) devine proprietar deplin, avand dreptul de a vinde, ipoteca, inchiria etc. bunul respectiv.

Problemele juridice care se pun in legatura cu donatia sunt urmatoarele:

• Legea prevede ca daca donatia a fost facuta de o persoana ce nu avea copii la data efectuarii donatiei, contractul se considera a fi desfiintat de drept la nasterea primului sau copil. Astfel, este indicat sa va asigurati ca cel care va doneaza un bun are copii, pentru a evita situatia ca donatia sa fie revocata pentru survenienta de copii.
• Dupa decesul donatorilor, anumite categorii de mostenitori isi pot cere partea din donatie daca dovedesc ca li s-a incalcat rezerva succesorala. De fapt, aceasta este situatia la care se refera credinta de care vorbeam mai sus ca “donatia poate fi atacata”.

Ce inseamna asta? Mostenitorii rezervatari (sotul supravietuitor, parintii si descendentii directi ai defunctului) pot considera ca li s-a incalcat rezerva succesorala prin donatiile facute de defunct in timpul vietii. Daca acest lucru este adevarat, atunci ei vor avea dreptul la o parte din acea donatie (sau valoarea ei in bani). Daca nu  s-a incalcat rezerva succesorala, atunci donatia nu poate fi redusa.

Vanzarea intre soti este posibila?

Vanzarea intre soti NU este posibila, aceasta fiind interzisa in mod expres de art. 1307 Cod Civil.

Vanzarea intre soti NU este posibila, aceasta fiind interzisa in mod expres de art. 1307 Cod Civil.

Dupa cat timp de la casatorie bunurile mele proprii devin comune cu sotul?

Conform art. 31 din Codul Familiei sunt considerate bunuri proprii urmatoarele:

• “bunuri dobandite inainte de incheierea casatoriei;
• bunuri dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat (testament) sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
• bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii unuia dintre soti;
• bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrise stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de investitii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
• indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;
• valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.”

Toate aceste categorii de bunuri reprezinta bunurile d-voastra proprii si nu vor deveni bunuri comune cu sotul, indiferent de cat timp veti fi casatorit cu acesta. De exemplu, un imobil cumparat inainte de casatorie sau un imobil dobandit prin mostenire in timpul casatoriei va ramane proprietatea d-voastra exclusiva, indiferent de durata mariajului. In consecinta, veti putea instraina oricand aceste bunuri fara consimtamantul sotului, iar in caz de divort, acestea nu vor face obiectului partajului.

Cum pot sti daca un teren pe care doresc sa-l cumpar este construibil?

Singura modalitate prin care puteti afla cu certitudine daca un teren este construibil este sa solicitati, inainte de semnarea contractului de vanzare-cumparare, un certificat de urbanism de la Primaria unde se afla arondat terenul.

Agentia imobiliara imi impune sa semnez actele la un anumit notar. Este normal?

Nu, nu este normal. Prin contractul pe care il semnati cu agentia imobiliara va obligati doar sa le platiti un anumit comision pentru munca prestata, nu si sa semnati actele la un anumit notar. Mai mult, d-voastra sunteti cel care platiti toate taxele notariale si sunteti parte in actul respectiv. Puteti sa va alegeti notarul pe care il doriti (eventual pe care il cunoasteti si in care aveti incredere), de comun acord cu cealalta parte contractanta.

In cazul in care se vinde un apartament, exista un drept de abitatie al vanzatorului obligatoriu, prevazut de lege?

Nu, nu exista un drept de abitatie stabilit prin lege. Partile contractului de vanzare – cumparare sunt cele care vor stabili de comun acord daca predarea imobilului vandut se face imediat, de la data semnarii contractului de vanzare – cumparare, sau dupa un anumit termen (o saptamana, o luna, un an etc.)

Daca un imobil apartine mai multor coproprietari si unul dintre acestia a decedat, ceilalti coproprietari pot vinde imobilul?

Coproprietarii in viata vor putea vinde doar cotele lor ideale pe care le detin din imobilul respectiv.

Nu vor putea vinde imobilul in intregul sau decat dupa dezbaterea succesiunii celui decedat. La semnarea contractului de vanzare – cumparare (sau a oricarui alt act de dispozitie) vor fi chemati coproprietarii in viata si mostenitorii celui decedat (desemnati prin certificatul de mostenitor).

Pentru inchirierea unui imobil este necesara semnatura ambilor soti proprietari?

Contractul de inchiriere reprezinta un act de administrare, astfel incat nu este nevoie de acordul expres al ambilor soti (asa cum este insa necesar in cazul actelor de dispozitie). In consecinta, contractul de inchiriere va putea fi semnat numai de unul dintre soti, prezumandu-se acordul tacit al celuilalt sot, conform art. 35 din Codul Familiei.

Banii pe care ii incasez din chirie trebuie declarati la fisc?

Da, banii incasati din cedarea folosintei bunurilor reprezinta un venit impozabil si trebuie declarati la organele fiscale. Conform legislatiei in vigoare, veti plati un impozit de 16 % din suma incasata din inchirieri.

Chiriasul meu va putea sa subinchirieze, la randul sau, apartamentul?

Da, chiriasul va putea sa subinchirieze o parte din apartament, doar daca nu s-a prevazut expres in contract ca este interzisa subinchirierea fara acordul proprietarului.

Urmeaza sa ma casatoresc. Pot incheia un contract prenuptial prin care sa-mi protejez patrimoniul in cazul unui divort?

In prezent, legislatia din Romania nu prevede posibilitatea incheierii unui contract prenuptial. Astfel, exista un singur regim matrimonial si anume “regimul comunitatii de bunuri”, prevazut de art. 30 din Codul Familiei:

“Bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor.  Orice conventie contrara este nula.”

In schimb, noul Cod Civil care urmeaza sa fie adoptat, prevede trei regimuri matrimoniale distincte, astfel incat, putem spera ca, in viitorul apropiat, se vor putea incheia contracte prenuptiale si la noi in tara.

Pentru a putea constitui exercitiul unor drepturi, actele persoanei trebuie sa fie recunoscute, sau sa nu fie interzise de lege, intrucat un act contrar legii nu se poate constitui, din punct de vedere juridic, exercitiul unui drept. Dreptul subiectiv este o prerogativa a activitatii individuale, in virtutea caruia subiectul unui raport juridic poate actiona in limitele permise de lege. Drepturile civile ale persoanelor fizice si juridice, in raport cu sfera persoanelor obligate si in functie de continutul obligatiilor corespunzatoare, sunt:
- drepturi absolute;
- drepturi relative.

Drepturile absolute sunt acele drepturi carora le corespunde obligatia generala negativa a tuturor persoanelor de a se abtine de la incalcarea lor.

Din categoria drepturilor absolute fac parte:
- drepturile personale nepatrimoniale, cum sunt dreptul la nume, dreptul la integritatea persoanei, la onoare, etc.;
- drepturi ce deriva din raporturile de familie;
- drepturile de autor si inventator;
- dreptul de proprietate, precum si celelalte drepturi reale.

Drepturile relative sunt acele drepturi carora le corespunde obligatia uneia sau a unor persoane determinate de a da, de a savarsi sau de a se abtine de la anumite acte sau fapte juridice. Aceste drepturi opereaza numai in privinta subiectului obligat sau a subiectelor obligate. Acestea sunt toate drepturile ce se nasc din contracte.

O alta clasificare a drepturilor se poate face dupa continutul lor economic, astfel:
- drepturi patrimoniale;
- drepturi nepatrimoniale.

Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi care au un continut economic, oferind posibilitatea unei evaluari banesti. Drepturile nepatrimoniale sunt acele drepturi care nu au un continut economic, cum sunt cele legate de persoana omului.

Drepturile patrimoniale se impart in:
- drepturi reale;
- drepturi de creanta.

Drepturile reale sunt acele drepturi patrimoniale pe care titularii lor le exercita direct asupra lucrurilor, fara concursul altor persoane.

Drepturile reale se impart la randul lor in:
- drepturi reale principale;
- drepturi reale accesorii.

Din categoria drepturilor reale principale fac parte: dreptul de proprietare, dreptul de superficie, dreptul de uzufruct, uz si abitatie, dreptul de servitute.

Din categoria drepturilor reale accesorii fac parte: ipoteca, privilegiile si amanetul. Sunt denumite drepturi reale accesorii deoarece servesc drept garantie reala unor drepturi de creanta.

Drepturile de creanta sunt acele drepturi patrimoniale in baza carora subiectul activ numit creditor poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor ca acesta sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

Drepturile civile ale persoanelor fizice si juridice sunt recunoscute si ocrotite atat de Constitutie cat si de Codul civil, in scopul satisfacerii intereselor acestora in acord cu interesul general al statului.

Codul civil, in art. 480, defineste proprietatea ca fiind dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege.

Din definitia data de catre Codul civil rezulta elementele esentiale ale dreptului de proprietate, definind acest drept prin atributele acestuia, definitie criticata in literatura de specialitate, in sensul ca legiuitorul in loc sa defineasca proprietatea prin natura ei, o defineste mai mult prin atributele acestuia, trebuind sa se faca o enumerare completa a acestor atribute, in raport de textul legii care nu face referire si la prerogativa titularului dreptului de proprietate de a se folosi de lucru, precum si imprejurarea ca definirea dreptului de proprietate ca fiind un drept absolut nu ar corespunde realitatii juridice si practicii (G. Boroi & L. Stanciulescu, Drept civil, Curs selectiv pentru licenta, ed. Hamangiu, Bucuresti, 2006, pag. 173).

Cu referire la acest aspect, consider ca definitia cuprinsa in corpul Codului civil este mai mult o metafora juridica, in sensul ca dreptul de proprietate este definit ca fiind absolut in relatie cu continutul juridic al acestuia, respectiv prin atributele acestuia: ius utendi, ius fruendi si ius abutendi, care presupune exercitarea prerogativelor mentionate mai sus asupra bunului in sensul stapanirii efective a acestuia, in materialitatea sa, direct si nemijlocit in putere proprie, in conditiile fixate de catre lege.

Totodata, caracterul absolut al dreptului de proprietate se poate traduce prin opozabilitatea acestuia orga omnes, respectiv prin imprejurarea ca titlularul acestui drept poate exercita oricare dintre atributele dreptului de proprietate fara a cere concursul altei persoane, iar limitarea exercitiului acestuia fiind data de natura constitutionala a dreptului de proprietate, care face parte din buchetul drepturilor reale principale, alaturi de dreptul de uzufruct, de uz, abitatie si superficie. Acest caracter ii confera dreptului de proprietate dreptul de urmarire [care consta in posibilitatea recunoscuta titularului unui drept real de a pretinde bunul in orice maini s-ar gasi] si de preferinta [care reprezinta facultatea pe care dreptul real accesoriu unui drept de creanta o confera titularului sau de a avea prioritate fata de toti ceilalti creditori pentru a obtine satisfacerea creantei sale prin urmarirea bunului asupra caruia poarta acest drept real (creditorul a carui creanta este garantata printr-un gaj sau printr-o ipoteca, daca se afla in concurs cu alti creditori ce nu dispun de o asemenea garantie, isi va satisface integral si cu precadere creanta sa din bunurile gajate sau ipotecate)].

Astfel, proprietarul exercita atributele dreptului de proprietate intotdeauna in nume propriu, in limitele impuse de catre lege, iar toate celelalte persoane, altele decat proprietarul, exercita aceste prerogative in puterea legii si, mai ales, in numele proprietarului.

Dreptul de proprietate privata este un drept absolut, exclusiv si perpetuu. Dreptul de proprietate este un drept absolut pentru ca titularul sau are libertatea oricarei actiuni sau inactiuni in legatura cu bunul sau. Caracterul exclusiv cuprinde doua idei: monopolul titularului dreptului de proprietate asupra bunului sau si excluderea tertilor, inclusiv a autoritatilor publice, de la exercitarea prerogativelor proprietatii. In fine, dreptul de proprietate este perpetuu, in sensul ca el dureaza atata vreme cata exista si bunul care face obiectul dreptului; in plus, dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz si nu poate fi pierdut prin interventia prescriptiei extinctive, putand fi, insa, „paralizat” prin invocarea institutiei uzucapiunii, ca mijloc originar de dobandire a proprietatii, care presupune, conform art. 645 si art. 1837 C. civ., indeplinirea conditiilor rezultand din art. 1846-1847 din acelasi cod si anume exercitarea unei posesii utile. Posesia este utila daca este neintrerupta, netulburata, publica si exercitata sub nume de proprietar, conform art. 1846-1847 C. civ. In temeiul art. 1860 C. civ., orice posesor posterior are facultatea, spre a putea invoca dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, sa uneasca posesiunea sa cu posesiunea autorului sau daca: – intre acestia a existat un raport juridic si – posesorul anterior nu a fost proprietarul imobilului.

Referitor la atributul posesiei, este de retinut ca, in raport de institutia uzucapiunii, in sistemul Codului nostru civil uzucapiunea este un mod originar de dobandire a proprietatii unui bun imobil, ca efect al exercitarii posesiunii utile asupra acelui bun un interval de timp determinat de lege.

Pentru dobandirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementata in art. 1890 din Codul civil, este necesar sa fie indeplinite, cumulativ, doua conditii: posesia propriu-zisa sa fie utila, adica neviciata, si sa fie exercitata neintrerupt timp de 30 de ani, indiferent daca posesorul este de buna-credinta sau de rea-credinta.

In acest sens, in art. 1846 alin. (1) din Codul civil se prevede ca „orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii”, precizandu-se, in alineatul urmator, ca „posesiunea este detinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitata, una sau alta, de noi insine sau de altul in numele nostru”.

Rezulta, deci, ca posesiunea juridica, adica cea aparata de lege ca manifestare exterioara a unui drept, consta atat in exercitarea in fapt a unor acte asupra bunului, cat si in posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretentiunii existentei unui drept asupra bunului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate in intregul sau, fie sub forma unui atribut al acestuia.

Exercitarea in fapt a unor acte asupra bunului, adica simpla detentiune, poate avea loc in numele detentorului insusi sau in numele altuia, in acest din urma caz beneficiile posesiunii juridice apartinand celui a carui pretentiune de drept se manifesta prin intermediul detentorului de fapt.

In conformitate cu prevederile art. 1847 din Codul civil, „ca sa se poata prescrie, se cere o posesiune continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar”.

Prin art. 1853 din Codul civil se prevede ca „actele ce exercitam sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adica in calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc. sau asupra unui lucru comun, in puterea destinatiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar”, precum si ca „tot asemenea este posesia ce am exercita asupra unui bun al altuia, prin simpla ingaduinta a proprietarului sau”.

Cu toate ca nu este tratata ca viciu al posesiei in Codul civil, precaritatea poate fi considerata mai mult decat atat, si anume ca o lipsa a insesi posesiei, deoarece este lipsita de „animus domini”, adica de elementul intentional al posesiei.

Precaritatea, desi echivaleaza cu o lipsa a posesiei insesi, in conceptia Codului civil apare totusi ca un viciu absolut si perpetuu al posesiei, pentru ca persoanele enumerate in art 1853 din Codul civil poseda pentru altul: locatarul pentru proprietar, depozitarul pentru depozitant, uzufructuarul pentru nudul proprietar.

Prin Codul civil este reglementata insa si intervertirea precaritatii sau a titlului posesiei, admitandu-se ca, in anumite situatii, detentia precara se poate transforma in posesie propriu-zisa.

Art. 1858 din Codul civil enumera urmatoarele cazuri:
- cand detinatorul lucrului primeste cu buna-credinta de la altul decat adevaratul proprietar un titlu translativ de proprietate in privinta lucrului detinut, el devine posesor propriu-zis, ca de exemplu, atunci cand un chirias, la moartea proprietarului, cumpara imobilul inchiriat de la o persoana pe care o crede mostenitoare a defunctului. Din momentul cumpararii devine posesor propriu-zis, incetand de a mai fi un detentor precar;

- cand detinatorul lucrului neaga dreptul celui de la care detine posesiunea, prin acte de rezistenta, la exercitiul dreptului sau, titlul precar se afla intervertit si posesiunea devine utila. In aceasta situatie nu este insa suficient ca detentorul sa nege pur si simplu dreptul autorului sau, adica sa se limiteze a spune ca nu recunoaste acest drept, ci el trebuie sa manifeste vointa sa de a poseda in contra vointei autorului sau prin acte reale, prin „acte de rezistenta”, susceptibile sa provoace un conflict intre el si proprietar relativ la chesiunea proprietatii. Astfel de acte pot fi o notificare facuta proprietarului de catre chirias, prin care ii pune in vedere ca nu ii va mai plati chiria, sau daca, in cazul in care conflictul devine litigios in fata instantelor judecatoresti, se apara prin probe in contra pretentiilor proprietarului;

- titlul precar se mai interverteste in titlu util, atunci cand lucrul este transmis, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, de catre detentorul precar unei persoane de buna-credinta;

- in fine, titlul precar se interverteste in titlu util si in cazul in care transmisiunea lucrului se face printr-un act cu titlu universal unei persoane de buna-credinta. Buna-credinta, in aceasta situatie, consta in faptul ca succesorul nu stia ca defunctul detinea lucrul ca un simplu detentor precar.

Prin urmare detentia locatarului, fiind viciata de precaritate, nu poate conduce, prin uzucapiune, la dobandirea proprietatii asupra imobilului ce face obiectul locatiunii.
(C.S.J., Sectiile Unite, Decizia nr.VIII din 27 septembrie 1999, publicata in M.Of. nr. 636/27 dec. 1999)

Folosinta (ius utendi si ius fruendi) cuprinde atat utilizarea bunului, cat si culegerea fructelor acestuia.

Dispozitia (ius abutendi), are doua elemente: dispozitia materiala asupra bunului (in cazul bunurilor corporale (care exprima posibilitatea de a modifica forma lucrului, a transforma, distruge sau consuma substanta acestuia) si dispozitia juridica (ce exprima posibilitatea instrainarii in tot sau in parte a dreptului de proprietate).

Ca o incercare, dintre multele asemenea, dreptul de proprietate a fost definit ca fiind acel drept real care confera titularului atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra unui bun, atribute pe care numai acesta le poate exercita in plenitudinea lor, in putere proprie si in interesul sau, cu respectarea normelor juridice in vigoare. (L. Pop & L-M Harosa, Drept civil, Drepturile reale principale, ed. Universul juridic, Bucuresti 2006, pag. 83).

Actiunea in revendicare, fondata pe art. 480 C. civ., este actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar, actiune reala deci, prin care reclamantul cere instantei de judecata sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si, pe cale de consecinta, sa-l oblige pe parat la restituirea posesiei bunului.

Astfel, analizand continutul art. 480 C. civ., prin corelatie cu dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 21 si 16, s-a constatat ca aceste prevederi sunt constitutionale, retinandu-se ca prevederile articolului sus-mentionat dau definitia legala a proprietatii, precizand ca dreptul de proprietate este atat un drept absolut, ce rezulta din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real (usus, fructus si abusus), cat si un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care il poate exercita in mod liber, cu respectarea insa a ordinii publice si a dispozitiilor imperative ale legii.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Constitutie, orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si a intereselor sale legitime, iar, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept. Principiul accesului liber la justitie, consacrat prin textul citat din Legea fundamentala, implica, intre altele, adoptarea de catre legiuitor a unor reglementari prin care partile litigante sa isi poata sustine si valorifica dreptul de acces la justitie.

Relativ la acest aspect, Plenul Curtii Constitutionale, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justitie al persoanelor in apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime, a retinut ca potrivit art. 21 din Constitutie: “Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. Nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept“.

Liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se infaptuieste. De aceea, in legatura cu problema referitoare la compatibilitatea unor proceduri speciale sau a particularitatilor procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale partilor cu principiul liberului acces la justitie, Curtea Constitutionala a considerat ca este de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti.

Este, de astfel, o solutie care rezulta in mod categoric din dispozitiile Constitutiei, potrivit carora “competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege” si in conformitate cu care “Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii“.

Judecatorul “spune dreptul” pentru solutionarea unui litigiu, dar numai in formele si in conditiile procedurale instituite de lege. Pe cale de consecinta, legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege. De aceea, regula art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit careia nicio lege nu poate ingradi accesul la justitie, are ca semnificatie faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social.

In legatura cu problema privind asigurarea egalitatii cetatenilor in exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a cailor de atac, Curtea Constitutionala a considerat ca in instituirea regulilor de acces al justitiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este tinut de respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie. De aceea nu este contrar acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ce priveste caile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea lor. Principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite.

De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. In consecinta, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice.

Aceasta nu inseamna insa ca, in toate cauzele, accesul liber la justitie presupune sa fie asigurat accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege, deoarece competenta si procedura de judecata sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurand posibilitatea de a ajunge in fata instantelor judecatoresti in conditii de egalitate, poate stabili reguli deosebite.

De asemenea, s-a mai constatat ca reglementarile internationale in materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdictie sau la toate caile de atac prevazute de legislatiile nationale, art. 13 din Conventia E.D.O. consacrand numai dreptul persoanei la un recurs efectiv in fata unei instante nationale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdictie.

Romania, devenita membra cu drepturi depline a Consiliului Europei din 1993, a ratificat in anul 1994, prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, semnata la Roma in data de 4 noiembrie 1950 si a intrat in vigoare in anul 1953, si protocoalele sale aditionale, carora li s-au adaugat in ultimii ani unele noi.

Conform Constitutiei, tratatele ratificate fac parte din dreptul intern (art. 11), iar drepturile si libertatile fundamentale inscrise vor fi interpretate in concordanta cu dispozitiile in materie pe care le contin. Mai mult, in caz de neconcordanta cu legislatia interna acestea au intaietate, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile (art. 20).

In consecinta, cunoasterea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, interpreta suprema a Conventiei si protocoalelor sale aditionale, devine o conditie a aplicarii corecte a acestora.

Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin hotararea pronuntata in cazul Golder impotriva Regatului Unit, 21.02.1975, a statuat ca: “Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care conventia l-a recunoscut fara sa-l defineasca in sensul restrans al cuvantului, exista posibilitatea limitarilor implicit admise chiar in afara limitelor care circumscriu continutul oricarui drept“.

Curtea E.D.O. a apreciat ca daca art. 6 pct. 1 nu proclama in termeni expresi un drept de acces la tribunale, nu consacra mai putin dreptul de a sesiza un tribunal in materie civila, care constituie un aspect din ceea ce ea numeste “dreptul la un tribunal”. Curtea isi intemeiaza aceasta concluzie indelung motivata pe textul si pe contextul art. 6 pct. 1, pe scopul si obiectul Conventiei si pe anumite principii generale de drept. Ea se inspira astfel din Conventia de la Viena din 23 mai 1969 asupra dreptului tratatelor, care nu era inca in vigoare, dar ale carei articole 31-33 enunta, in esenta, regulile de interpretare comun admise in dreptul international si la care Curtea a recurs deja.

Dreptul de acces la tribunale, apreciaza Curtea, nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care Conventia l-a recunoscut fara sa-l defineasca (a se vedea, de asemenea, art. 13, 14, 17 si 25) in sensul restrans al cuvantului, exista posibilitatea limitarilor implicit admise chiar in afara limitelor care circumscriu continutul oricarui drept.

Din jurisprudenta relativa a Curtii E.D.O., se retine ca o hotarare in care se constata o incalcare a conventiei impune statului parat obligatia juridica de a pune capat incalcarii si de a repara consecintele, astfel incat sa restabileasca pe cat posibil situatia existenta inaintea incalcarii.

Statele contractante, parti intr-o cauza, sunt in principiu libere sa aleaga mijloacele prin care sa se conformeze unei hotarari care constata o incalcare. Aceasta libertate de apreciere in ceea ce priveste modalitatea executarii unei hotarari reflecta libertatea de alegere acordata o data cu obligatia fundamentala impusa prin conventie statelor contractante, aceea de a asigura respectarea drepturilor si libertatilor garantate (art. 1). Daca in urma incalcarii dreptului de proprietate restituirea in natura este totusi posibila, statul este obligat sa o dispuna. Daca, pe de alta parte, dreptul intern nu permite sau permite doar partial inlaturarea consecintelor incalcarii, art. 41 imputerniceste Curtea sa acorde partii vatamate, daca este cazul, despagubirile pe care le considera necesare [a se vedea hotararea din 31 octombrie 1995 in cauza Papamichalopoulos si altii impotriva Greciei (art. 50), seria A nr. 330-B, alin. 34].

Curtea examineaza proprietatea in lumina principiului de “respect” pentru proprietate (primul alineat, prima fraza, din art. 1 al Protocolului nr. 1), respectiv ea subliniaza necesitatea unui echilibru just intre cerintele interesului general al comunitatii si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale individului.

Art. 480 din Codul civil da definitia legala a proprietatii, precizand ca dreptul de proprietate este atat un drept absolut, ce rezulta din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real, respectiv usus, fructus si abusus, cat si un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care le poate exercita in mod liber, cu respectarea, insa, a ordinii publice si a dispozitiilor imperative ale legii.

Prin urmare, conditionarea liberei exercitari a atributelor dreptului de proprietate de respectarea dispozitiilor legii include si Constitutia, ca Lege fundamentala, situata, din punctul de vedere al fortei juridice, in varful ierarhiei actelor normative, astfel incat textul de lege este in deplina concordanta cu exigenta impusa de art. 44 alin. (7) din Constitutie, ce impune proprietarului obligatia respectarii tuturor sarcinilor ce ii revin, potrivit legii sau obiceiului.

Textul de lege enuntat nu contine norme contrare principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor, fiind aplicate in mod egal, tuturor celor vizati de ipoteza normei, fara discriminari pe considerente arbitrare. De asemenea, dispozitiile art. 480 din Codul civil sunt in deplina concordanta cu regula constitutionala potrivit careia dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini, care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

Fata de cuprinsul art. 480 din Codul civil, ne aflam in prezenta unei definitii a dreptului de proprietate ce nu are a fi aplicata in rezolvarea unui litigiu privind contestarea ori recunoasterea dreptului de proprietate asupra unui bun.

Art. 480 din Codul civil cuprinde o definitie legala a dreptului de proprietate ce se aplica tuturor proprietarilor, fara discriminari, fiind astfel respectat principiul egalitatii cetatenilor in fata legii.

Totodata, articolul 480 din Codul civil cuprinde, de fapt, o dispozitie similara cu cea din art. 41 alin. (1) din Constitutie.

Prevederile art. 480 din Codul civil nu impun limitari legale ale exercitiului dreptului de proprietate, fara a tine seama de exigenta constitutionala cuprinsa in art. 44 alin. (7), potrivit careia dreptul de proprietate obliga si la respectarea celorlalte sarcini, ce revin titularului sau potrivit obiceiului.

Constatam, deci, ca art. 480 din Codul civil nu contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (2) potrivit carora nicio lege nu poate ingradi accesul liber la justitie si nici art. 6 din C.E.D.O. cu referire la art. 13 din acelasi act.

Ca examen teoretic, rezultat din jurisprudenta relativa la dreptul de proprietate, retinem ca potrivit art. 480 C. civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si de a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege, iar conform art. 475 C. civ. oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, cu modificarile stabilite de legi.

Dreptul de dispozitie, ca atribut al dreptului de proprietate, consta, deci, in posibilitatea pe care o are titularul dreptului de a dispune liber, exclusiv si absolut de bunul care ii apartine.

Dreptul de dispozitie se poate exercita, printre altele, prin instrainarea bunului, operatiune care, in cazul proprietarului unic, depinde numai de manifestarea de vointa a acestuia.

In cazul proprietatii pe cote-parti, pentru ca instrainarea sa produca efecte depline, este necesar acordul tuturor coproprietarilor, deoarece fiecare dintre ei, avand numai un drept limitat asupra bunului, exprimat printr-o cota-parte care nu este determinata in materialitatea sa, ci doar ideal, nu poate dispune valabil decat in limitele dreptului sau.

Vanzarea bunului aflat in stare de indiviziune, facuta de unul dintre coproprietari, este supusa conditiei ca, la efectuarea partajului, bunul sa cada in lotul vanzatorului.

Exista, de asemenea, posibilitatea ratificarii vanzarii de catre ceilalti coproprietari, situatie in care cumparatorul dobandeste proprietatea exclusiva asupra intregului bun.

Donatia avand ca obiect un imobil preluat de stat in baza Decretului nr. 223/1974, consimtita, ulterior preluarii de catre stat, de fostul proprietar in favoarea fiicei sale, nu confera donatarei calitate procesuala activa pentru a promova o actiune in revendicarea imobilului de la stat, aceasta calitate apartinand donatorului.

In ceea ce priveste contractul de donatie, se retine ca, in materia actelor translative de proprietate, asa cum este si contractul de donatie, cel ce instraineaza bunul trebuie sa fie si proprietarul lui. Prin donatie, care este un contract solemn, donatorul isi micsoreaza in mod irevocabil patrimoniul sau cu un drept, marind patrimoniul donatarului cu acelasi drept.

Potrivit prevederilor art. 492 C. civ., orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste din contra.

Din formularea textului de lege rezulta ca se instituie o prezumtie relativa legala, ce consta in dreptul de proprietate, a proprietarului terenului, asupra constructiilor ori altor edificate atasate de sol, prezumtie care insa poate fi rasturnata prin proba contrara din moment ce legea vorbeste “pana ce se dovedeste din contra“.

Proba contrara poate sa tinda la dovedirea unui drept de superficie, ca o exceptie de la regula inscrisa in art. 492 C. civ., drept real ce consta in dreptul de proprietate al superficiarului asupra constructiei edificata pe terenul proprietatea altei persoane si asupra caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta.

Pentru constituirea dreptului de superficie se cere deci, in primul rand dovedirea dreptului de proprietate asupra constructiei, iar in al doilea, fie existenta unei dispozitii legale, fie o conventie incheiata intre superficiar si proprietarul terenului, deoarece dreptul de superficie ia nastere in puterea legii, ori prin conventia partilor, care nu pot fi decat cei doi proprietari ai constructiei si terenului si are ca obiect constituirea superficiei. In consecinta, pentru constituirea dreptului de superficie trebuie sa se faca dovada indeplinirii celor doua conditii.

Referitor la proprietatea comuna pe cote-parti, retinem ca potrivit regulii unanimitatii, niciun act nu poate fi infaptuit cu privire la un bun aflat in proprietate comuna pe cote-parti, fara acordul unanim al coproprietarilor. Regula unanimitatii cunoaste o aplicare limitata in cazul actelor materiale, in sensul ca fiecare coproprietar are folosinta materiala a bunului, cu conditia de a respecta drepturile celorlalti.

De asemenea, regula unanimitatii se aplica numai actelor juridice de dispozitie, iar nu si in cazul actelor juridice de conservare si de administrare, care, fiind indispensabile pastrarii bunului in patrimoniile coproprietarilor si profitabile tuturor, pot fi facute chiar si numai de unul sau de o parte din coproprietari, cu privire la intregul bun.

Actiunea in pretentii pentru lipsa de folosinta a terenului aflat in proprietate comuna pe cote-parti, fiind un act de administrare, poate fi introdusa impotriva tertilor de oricare dintre coproprietari sau de o parte din acestia, cu privire la intregul bun.

Fiind introdusa pentru incasarea veniturilor produse de un bun, actiunea prin care se solicita obligarea paratilor la plata lipsei de folosinta a terenului pe care-l ocupa fara drept este un act de administrare. Intrucat prin introducerea cererii se intrerupe cursul prescriptiei si se preintampina, in acest mod, pierderea unui drept, actiunea poate fi calificata si ca act de conservare. Ea nu poate fi, insa, calificata drept un act de dispozitie, asemeni actiunii in revendicare, deoarece nu poate avea ca efect instrainarea sau distrugerea, bunului.

Or, regula unanimitatii isi gaseste aplicarea numai in cazul actelor juridice de dispozitie, iar nu si in cazul actelor juridice de conservare si de administrare, care, fiind indispensabile pastrarii bunului in patrimoniile coproprietarilor si profitabile tuturor, pot fi facute chiar si numai de unul sau de o parte din coproprietari, cu privire la intregul bun.

Asadar, actiunea prin care se solicita obligarea tertilor parati la plata lipsei de folosinta a terenului ocupat fara drept poate fi introdusa si numai de unul sau de o parte dintre coproprietari.

Avand in vedere ca suma solicitata nu reprezinta un drept personal al reclamantilor, ci un drept comun al tuturor titularilor dreptului de proprietate comuna pe cote-parti, pentru admisibilitatea actiunii formulate impotriva tertilor nu este necesar sa se realizeze anterior iesirea din indiviziune a coproprietarilor.

In cauza Lupas si altii impotriva Romaniei, din perspectiva regulii unanimitatii, coroborata cu dispozitiile C.E.D.O., se retine ca desi nicio dispozitie legislativa nu a prevazut aplicarea regulii unanimitatii coproprietarilor pentru a revendica un bun aflat in invidiziune, fostul Tribunal Suprem a concluzionat, intr-o hotarare din 24 noiembrie 1972, ca un singur coproprietar se afla in imposibilitatea de a exercita o asemenea actiune, in termenii urmatori:

“(…) atata timp cat invidiziunea ramane, drepturile coproprietarilor asupra bunului in chestiune nefiind stabilite, nu ar putea pretinde un drept exclusiv asupra cotelor-parti ale lor decat dupa partajul bunului, atunci cand fiecare va fi obtinut o parte in proprietate exclusiva. Reiese ca un [singur] coproprietar nu poate revendica un bun indiviz inainte de partaj, deoarece actiunea in revendicare implica existenta unui drept exclusiv si determinat pe care un coproprietar nu-l va dobandi decat prin efectul partajului.”

Jurisprudenta creata de fostul Tribunal Suprem a fost urmata de majoritatea instantelor, doar cu cateva exceptii, printre care hotararea din 29 septembrie 2000 a Curtii supreme de justitie care, dupa ce a amintit regula unanimitatii, a concluzionat:

“(…) in cazul in speta si in general in cazul actiunilor in revendicare a imobilelor nationalizate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 199, situatia juridica a acestor imobile si a persoanelor care invoca nationalizarea era gresita, difera clar de cazurile clasice.

Fostii proprietari sau mostenitorii lor se afla in imposibilitatea de a solicita partajul bunului inainte de revendicarea sa deoarece li s-ar opune lipsa titlului de proprietate in vreme ce caracterul gresit al nationalizarii si lipsa titlului de proprietate valabil al statului nu ar fi stabilite.
In aceste cazuri “sui generis”, actiunile in revendicare au un caracter complex si depasesc modelul actiunii clasice in revendicare; unul sau mai multi coproprietari, unul sau mai multi din mostenitorii lor, dar nu neaparat toti, pot inainta o actiune in justitie pentru a demonstra (…) ca statul nu poseda vreun titlu de proprietate valabil (…) si in consecinta a obtine confirmarea existentei bunului, nationalizat pe nedrept, in patrimoniul proprietarului sau succesiunii sale. Apoi vor putea cere partajul.”

In jurisprudenta nationala, se retinea, totodata, ca actiunea in revendicare introdusa de descendentii proprietarului bunului, aflati in stare de indiviziune, impotriva paratului vecin, care le detinea terenul, era admisibila, chiar in perioada cat intre acestia nu s-a efectuat iesirea din indiviziune.

Totodata, se retinea si imprejurarea ca indiviziunea si coproprietatea constituie proprietate pe cote parti, deosebirea fiind intre obiectul dreptului in fiecare caz: bunul individual determinat la coproprietate si universalitatea juridica de bunuri la indiviziune.

Specific acestei forme de proprietate este faptul ca actele de administrare asupra bunurilor, cat si actele de dispozitie sunt supuse regulii majoritatii. Astfel, un coproprietar nu are calitatea de a introduce singur actiunea in revendicare impotriva tertilor, calitate procesuala activa avand toti coproprietarii. Regula nu-si avea aplicare in cazul actelor de dispozitie facute de unul dintre mostenitori asupra cotei sale parti din mostenire si nici in cazul vanzarii mobilelor succesorale pentru plata datoriilor mostenirii, daca acordul majoritatii mostenitorilor este dat (art. 738 Cod civil).

Potrivit Curtii E.D.O., articolul 6 § 1 garanteaza fiecaruia dreptul ca un tribunal sa cunoasca orice contestatie referitoare la drepturile si obligatiile cu caracter civil (Golder impotriva Regatului Unit al Marii Britanii, hotararea din 21 februarie 1975, seria A nr.18, pag.18, § 36), observandu-se ca dreptul de acces la un tribunal nu este absolut, acesta admitand unele restrictii, deoarece se refera prin chiar natura sa la o reglementare din partea statului, care beneficiaza de o anumita marja de apreciere in aceasta privinta.

Cu toate acestea, restrictiile aplicate nu pot duce la restrangea accesului deschis individului in asa fel incat sau pana la punctul ca dreptul este atins in substanta sa insasi. De asemenea, ele nu se armonizeaza cu articolul 6 § 1 decat daca urmaresc un scop legitim si daca exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat (a se vedea, printre altele, F.E. impotriva Frantei, hotararea din 30 octombrie 1998, Culegere de hotarari si decizii 1998-VIII, pag. 3349, § 44 si Yagtzilar si altii impotriva Greciei, nr.41727/98, § 23, CEDO 2001-XII).

Curtea aminteste in fine ca reglementarea referitoare la formalitatile de respectat pentru a formula un recurs vizeaza sa asigure buna administrare a justitiei si respectarea, in special, a principiului sigurantei juridice (a se vedea Bulena contra Republicii Cehe, nr.57567/00, § 28, 20 aprilie 2004). In acest domeniu, rolul Curtii nu este de a examina in abstracto legislatia si practica interne pertinente, ci de a descoperi daca felul in care au afectat reclamantii a incalcat Conventia (a se vedea Kaufmann contra Italiei, nr. 14021/02, § 33, 19 mai 2005).

Potrivit regulii unanimitatii, instantele interne, avand de solutionat cereri de chemare in judecata prin care se solicita revendicarea unor bunuri aflate in coproprietate, numai de catre o parte a proprietarilor, au declarat actiunile lor inadmisibile pe motiv ca fusesera inaintate fara acordul mostenitorilor a doi din fostii coproprietari ai bunurilor revendicate.

Analizand regula unanimitatii, Curtea releva mai intai ca regula in chestiune este o constructie jurisprudentiala care nu decurge dintr-o dispozitie procedurala specifica dar care este inspirata din particularitatile actiunii in revendicare.

Avand in vedere ca aceasta regula jurisprudentiala era urmata de majoritatea tribunalelor interne, Curtea a admis ca era clara si accesibila si ca aplicarea sa era previzibila, precum si ca urmarea un scop legitim, si anume protectia drepturilor tuturor mostenitorilor fostilor coproprietari ai bunului.
In privinta aspectului daca cerand sa stranga acordul tuturor mostenitorilor fostilor coproprietari tribunalele au impus reclamantilor o sarcina disproportionata care intrerupe echilibrul just dintre, pe de o parte, preocuparea legitima de a proteja drepturile tuturor mostenitorilor si, pe de alta parte, dreptul reclamantului de acces la un tribunal pentru a revendica cotele-parti ale bunului indiviz, Curtea a constatat ca este suficient sa se constate ca regula unanimitatii nu doar a impiedicat reclamantii sa beneficieze de examinarea temeiniciei actiunilor lor din partea tribunalelor, ci, tinand cont de circumstantele deosebite ale spetei si in special de data nationalizarii si de dificultatile ce decurg de aici pentru a identifica mostenitorii unui fost coproprietar precum si de refuzul mostenitorului unui alt fost coproprietar de a se alatura actiunii lor, ea reprezinta un obstacol de nedepasit pentru orice tentativa viitoare de revendicare a bunurilor indivize.

Cum a retinut de multe ori in jurisprudenta sa Curtea E.D.O., este evident ca in general nu este in sarcina Curtii sa se pronunte asupra erorilor de fapt sau de drept care ar fi fost comise de catre o instanta interna [a se vedea printre altele Hotararea Garcia Ruiz impotriva Spaniei (GC), Cererea nr. 30.544/96, paragraful 28, CEDH 1999-I], interpretarea legislatiei revenind in primul rand autoritatilor interne, mai ales instantelor judecatoresti (Hotararea Perez, precitata, paragraful 82; Hotararea Coeme si altii impotriva Belgiei, cererile nr. 32.492/96, nr. 32.547/96, nr. 32.548/96, nr. 33.209/96 si nr. 33.210/96, paragraful 115, CEDH 2000-VII), fiind la fel de adevarat ca obligatia pe care o impune art. 6 paragraful 1 instantelor nationale de a-si motiva deciziile nu presupune existenta unui raspuns detaliat la fiecare argument (Hotararea Perez, precitata, paragraful 81; Hotararea Van der Hurk, precitata, p. 20, paragraful 61; Hotararea Ruiz Torija, precitata, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia Jahnke si Lenoble impotriva Frantei, Cererea nr. 40.490/98, CEDH 2000-IX).

Privitor la dreptul la respectarea bunurilor, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia E.D.O., dispune astfel:
“Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.”

Intr-o decizie de speta pronuntata de I.C.C.J., Sectia Civil? si de Proprietate Intelectual?, nr. 9157/ 14 noiembrie 2005, s-a statuat ca actiunea formulat? de recurenti, f?r? acordul celorlalti coindivizari este pe deplin intemeiat? si, deci, admisibil?, retinand ca regula unanimit?tii este rezultatul interpret?rii dispozitiilor art. 480 si urm. C. civ.

In ceea ce priveste aplicabilitatea Legii nr. 10/2001 se arat? c? art. 4 din lege nu a infrant regula unanimit?tii in promovarea actiunii in revendicare intrucat legiuitorul a avut in vedere numai stabilirea unor reguli privind modalitatea de calcul a cotelor de proprietate pentru persoanele care si-au manifestat actiunea de restituire, o modalitate legal? de formare a propriet?tii comune, pe cote p?rti in sensul c? dreptul de proprietate asupra imobilului va fi afectat de „modalitatea” copropriet?tii.

Dispozitiile art. 4 din Legea nr. 10/2001 sunt gresit interpretate si aplicate deoarece acest text infrange regula unanimit?tii cat? vreme se arat? c? dreptul de proprietate se constat? sau se stabileste in cote p?rti ideale, potrivit dreptului comun.

Prin decizia recurata se d? eficient? regulii unanimit?tii omitandu-se imprejurarea c? actiunea in revendicare este un act de conservare si nu de dispozitie. Chiar si in situatia in care s-ar accepta teza c? actiunea in revendicare este un act de administrare, regula unanimit?tii incurajeaz? abuzul de drept, fiind suficient ca un coindivizar s? se opun? sau s? fie pasiv fat? de actiunea in revendicare, actiunea fiind astfel paralizat?.

Litisconsortiul obligatoriu este o creatie a doctrinei si, drept consecint?, a practicii judiciare f?r? a exista o dispozitie legal? care s? statueze aceast? regul?. Functie de calificarea dat? actiunii in revendicare, act de administrare, de dispozitie ori act de conservare, solutiile la care instantele pot ajunge sunt divergente, existand argumente pertinente si pentru o solutie, si pentru alta. Dispozitiile art. 4 ale Legii nr. 10/2001 referitoare la regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt l?muritoare in ceea ce priveste aplicabilitatea regulii unanimit?tii, si aceasta intrucat de cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu si-au exercitat dreptul de a solicita restituirea imobilelor profit? ceilalti mostenitori care au exercitat actiunea de recuperare a bunului preluat de stat in perioada mai sus ar?tat?.

Cerinta unanimitatii de reclamanti este specifica raporturilor dintre coindivizari si terti, justificat de faptul ca un singur coproprietar, avand numai un drept limitat exprimat printr-o cota parte care nu este determinata in materialitatea sa, nu poate revendica un bun de la un tert, deoarece actiunea in revendicare are ca scop recunoasterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului in litigiu si aducerea lui in patrimoniul acestuia, iar nu simpla recunoastere a dreptului de proprietate asupra unei cote ideale.

Regula unanimitatii nu este aplicabila la proprietatea comuna a sotilor, codevalmasul putand introduce singur actiune impotriva tertului – in speta retrocedarea unui teren expropriat – intrucat are ca scop marirea patrimoniului comun, profitand implicit si celuilalt sot.

Retinand, in concluzie, considerentele Curtii E.D.O. in cauza Lupas si altii vs. Romania din 14.12.2006, potrivit carora s-a considerat ca articolul 6 alin. (1) din Conventie a fost incalcat deoarece regula unanimitatii aplicata in speta de catre instante, pe de o parte a impiedicat analiza pe fond a cererii reclamantilor, iar, pe de alta parte – avand in vedere circumstantele particulare ale cauzei, si in special data nationalizarii si dificultatile care decurg din aceasta in ce priveste identificarea mostenitorilor unui fost coproprietar, precum si refuzul mostenitorului unui alt fost coproprietar de se alatura reclamantilor in actiunile formulate – aceasta regula este un obstacol insurmontabil fata de orice incercare viitoare a reclamantilor de revendicare a bunurilor indivize, se impune, in conditiile art. 20 din Constitutie, avand in vedere contrarietatea dintre jurisprudenta interna cu reglementarile internationale statuate prin jurisprudenta C.E.D.O. in privinta relatiilor sociale reprezentate de actiunea in revendicare exercitata de o parte din coindivizari, aplicarea in mod direct a jurisprudentei Curtii, care contine norme mai favorabile in privinta drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Totodata, din textul constitutional al art. 20, rezulta ca toate tratatele internationale, la care Romania este parte, in urma ratificarii lor de catre Parlament, devin componente ale dreptului intern, indiferent de domeniul sau obiectul lor de reglementare. Asadar, tratatele ratificate apar ca acte normative, in principiu, de aceeasi valoare si forta juridica ca si a celorlalte acte normative elaborate de autoritatea legiuitoare nationala.

Legea 221 din 2 iunie 2009

privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989

Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice Bucuresti poate fi obligat sa achite despagubiri, spre exempluau fost obtinute si sume egale cu 500.000 euro ( echivalent în lei) pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnarii cu caracter politic.

Potrivit Legii 221/2009, Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusa printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, pronuntata in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru fapte savarsite inainte de data de 6 martie 1945…

Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic si condamnarea pronuntata in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevazute de legea penala, daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul dintre scopurile prevazute la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.

Potrivit art.5 al.1 Legea 221/2009, Orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

a) acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare;

b) acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare;

c) repunerea in drepturi, in cazul in care prin hotararea judecatoreasca de condamnare s-a dispus decaderea din drepturi sau degradarea militara.

Aceasta dispozitie legala speciala prin care se acorda posibilitatea obtinerii de despagubiri persoanelor condamnate politic este în acord si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului pentru care dreptul la libertate si la siguranta este un drept inalienabil ce trebuie sa aiba un rol primordial într-o societate democratica.Astfel, Instanta Europeana a afirmat adeseori în jurisprudenta sa ca orice privare de libertate trebuie sa fie facuta în conformitate cu normele de fond si de procedura prevazute de legislatia nationala, dar în acelasi timp ea trebuie sa respecte scopul esential al art. 5 din CEDO si anume protejarea individului împotriva arbitrariului si a abuzurilor autoritatilor statale.

Raportând aceste norme si principii la circumstantele cauzei se constata ca orice persona se incadreaza in ipoteza legii are deschisa în mod indubitabil calea actiunii în justitie pentru obtinerea de despagubiri decurgând din condamnarea politica (arbitrara, abuziva, atentat la libertate si la siguranta) la care a fost supus.

Condamnarile de acest gen au cauzat persoanei in cauza un prejudiciu nepatrimonial ce a constat în consecintele daunatoare neevaluabile în bani rezultate din atingerile si încalcarile dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu consecinta inclusiv a unor inconveniente de ordin fizic datorate pierderii confortului, fiind afectate totodata acele atribute ale persoanei care influenteaza relatiile sociale – onoare, reputatie – precum si cele care se situeaza în domeniul afectiv al vietii umane – relatiile cu familia, prietenii, apropiatii, vatamari care îsi gasesc expresia cea mai tipica în durerea morala încercata de victima.Lipsirea de libertate a avut repercursiuni în planul vietii private si profesionale a persoanei condamnate din motive politice, inclusiv dupa momentul liberarii, fiindu-i afectate din cauza conditiilor istorice anterioare anului 1989 viata familiala, imaginea si chiar sursele de venit.

Existenta prejudiciului moral nu trebuie dovedita, (spre deosebire de prejudiciul material), ci se justifica, fiind vorba de o chestiune de apreciere , avându-se în vedere drepturile sau interesele nepatrimoniale lezate, cum ar fi dreptul la libertate, la integritate corporala, la sanatate, la onoare, la reputatie etc., respectiv suferintele fizice si psihice cauzate de atingerile aduse acestor valori fundamentale ale persoanei umane – ocrotite, în prezent, prin Constitutie si CEDO.O cuantificare a prejudiciului moral sau o „masurare” a suferintelor îndurate nu poate fi realizata prin probe tehnice, exacte, fiind o chestiune pur subiectiva, care trebuie analizata în concret prin luarea în considerare a ansamblului împrejurarilor ce tin atât de condamnarea efectiva (natura, durata, modalitate de executare), cât si de efectele nefaste pe care aceasta le-a produs atât pe plan familial, cât si profesional (CEDO, 6 noiembrie 1980, Guzzardi contra Italiei).

Prin actiunea civila înregistrata pe rolul Judecatoriei .., la data de .., sub nr. …, reclamantul X a solicitat instantei de judecata ca prin hotarârea ce o va pronunta în contradictoriu cu pârâta Y, sa se dispuna obligarea pârâtei S sa îi achite suma de 17.290 lei, reprezentând contravaloarea terenului în suprafata de 3.196 mp, sa se constate intervenita vânzarea cumpararea terenului si sa se pronunte o hotarâre care sa tina loc de contract autentic de vânzare cumparare pentru terenul în suprafata de 3.196 mp.
În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca a încheiat cu pârâta conventia de vânzare – cumparare teren nr. …., având ca obiect vânzarea – cumpararea terenului agricol extravilan, în suprafata totala de 3.196 mp, proprietatea sa, situat în localitatea N..ir, comuna N..,

Reclamantul a mai aratat ca terenul în suprafata de 3.196 mp este proprietatea sa, conform sentintei civile nr. …, pronuntata de catre Judecatoria …., în dosarul nr. …, acesta fiind compus din trei suprafete:
1. suprafata de 440 mp, categoria arabil, situata în intravilan, tarlaua 11, parcela 272, cu vecini: N- drum comunal, E – most. …i Aristica, la Sud – pârâul J..
Vechi si la Vest – most. ..
2. suprafata de 1.750 mp, situata în intravilan, tarlaua 8, parcela 8, cu vecini: N – drum judetean si SC …, la E- most. …
3. suprafata de 1.006 mp, care face parte din suprafata totala de 2.006 mp, cuprinsa în actul de partaj voluntar nr. 7718/18.10.2004, situata în intravilan, cu urmatorii vecini: la rasarit – ….
A mai aratat reclamantul ca terenul este excavat de unitatea pârâta cu toate ca aceasta nu a achitat pretul convenit în suma de 17.290 lei.
În drept, actiunea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 5 alin. 2 din Titlul X din legea 247/2005 si art.111 din Codul de Procedura Civila iar, în temeiul art. 242 Cod de Procedura Civila s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa.
Au fost anexate, în fotocopie, conventia de vânzare cumparare teren nr. …., sentinta civila nr. .., pronuntata de catre Judecatoria …, în dosarul nr. …2006, sentinta civila nr. .., pronuntata de catre Judecatoria …, în dosarul nr. … si cartea de identitate a reclamantului.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a aratat ca este de acord cu admiterea actiunii formulate de catre reclamant, în sensul ca este de acord sa îi achite acestuia suma de 17.290 lei reprezentând contravaloarea terenului, precum si cu pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de contract autentic de vânzare cumparare a terenului în suprafata totala de 3.196 mp, care a facut obiectul conventiei de vânzare cumparare teren nr. …, încheiata cu reclamantul.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin actiunea ce face obiectul dosarului de fata reclamantul X a solicitat instantei de judecata ca prin hotarârea ce o va pronunta în contradictoriu cu pârâta Y, sa se dispuna obligarea pârâtei sa îi achite suma de 17.290 lei reprezentând contravaloarea terenului în suprafata de 3.196 mp, sa se constate intervenita vânzarea cumpararea terenului si sa se pronunte o hotarâre care sa tina loc de contract autentic de vânzare cumparare pentru terenul în suprafata de 3.196 mp.
Prin antecontractul de vânzare cumparare, intitulat “Conventie de vânzare cumparare teren” încheiat de parti, acestea au convenit sa constituie în viitor un drept real asupra imobilelor ce au facut obiectul antecontractului, conventie ce a dat nastere în sarcina partilor la obligatia de a încheia contractul asumat în forma prevazuta de lege pentru a-si produce efectul translativ de proprietate, respectiv forma autentica ( conform articolului 2, titlul X, Legea 247/2005 “terenurile situate în intravilan si extravilan pot fi înstrainate si dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentica”), obligatia partilor ce decurge din antecontractul încheiat fiind o obligatie de a face.
Conform art. 5, alineat 2, Titlul X din Legea nr. 247/2005 în situatia în care dupa încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza ulterior sa încheie contractul, partea care si-a îndeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarâre care sa tina loc de contract.
Prin întâmpinarea formulata în cauza, pârâta a aratat ca este de acord cu admiterea actiunii formulate de catre reclamant, în sensul ca este de acord sa îi achite acestuia suma de 17.290 lei, reprezentând contravaloarea terenului, precum si cu pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de contract autentic de vânzare cumparare a terenului în suprafata totala de 3.196 mp, care a facut obiectul conventiei de vânzare cumparare teren nr. ..

.
Instanta retine de asemenea ca în cauza s-a facut dovada dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului în litigiu cu sentinta civila nr. /, pronuntata de catre Judecatoria ., în dosarul nr. . si actul de partaj voluntar autentificat sub nr. .. (filele 6-10, 36).
De asemenea cu ordinul de plata nr. .. (fila 41) pârâta a facut dovada achitarii catre reclamant a sumei de 17.290 lei reprezentând pretul terenului stabilit prin antecontractul de vânzare cumparare încheiat de parti.
Având în vedere cele aratate instanta urmeaza sa admita în parte actiunea formulata de reclamantul X în contradictoriu cu pârâta Y sa constate intervenita între parti vânzarea cumpararea cu privire la terenul în suprafata totala de 3.196 mp situata în …, sat Ne.., .. compus din urmatoarele parcele:
suprafata de 440 mp teren arabil intravilan, tarlaua 11, parcela 272, cu vecinii: la N drumul comunal, la E most. .;
suprafata de 1750 mp intravilan, tarlaua 8, parcela 8, cu vecinii: la N drumul judetean si SC

Instanta admite în parte actiunea formulata de reclamantul X, domiciliat în……, în contradictoriu cu pârâta Y, cu sediul în ………..
Constata intervenita între parti vânzarea cumpararea cu privire la terenul în suprafata totala de 3.196 mp situata în comuna …
suprafata de 1006 mp care face parte din suprafata totala de 2006 mp cuprinsa în actul de partaj voluntar autentificat sub nr. ….

Partea a chemat în judecată pârâtul Municipiul B..a, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 116 m.p. situat în Brăila, str. A nr. 13, prin efectul prescripţiei achizitive de 30 de ani şi al joncţiunii posesiilor.
Prin sentinţa pronunţată de Judecătoria B.. a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea.
Instanţa a reţinut că uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin exercitarea unei posesii neîntrerupte a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.
Posesia reprezintă o condiţie esenţială a uzucapiunii.
Efect al posesiei, uzucapiunea presupune o posesie utilă, neafectată de niciunul dintre viciile acesteia.
Două elemente trebuie să fie întrunite, cumulativ, pentru ca stăpânirea unui lucru să poată fi calificată drept posesie şi anume: un element material – corpus şi un element psihologic, intenţional – animus.
Dacă elementul material presupune contactul direct cu lucrul, concretizat în orice fel de acte materiale, animus implică intenţia, voinţa celui care stăpâneşte bunul de a efectua această stăpânire pentru sine, de a se comporta cu privire la lucru ca proprietar ori ca titular al altui drept real – animus domini sau animus sibi habendi.
Lipsa elementului psihologic face ca acela care deţine lucrul să nu aibă calitatea de posesor, ci pe aceea de detentor precar.
Reclamanta a invocat în cauză joncţiunea posesiilor.
Pentru a fi posibilă joncţiunea, este necesar ca în ambele cazuri să fie vorba de o posesie propriu-zisă, detenţia precară neputând fi unită cu o posesie.
Deşi este tratată că viciu al posesiei în Codul civil, precaritatea reprezintă însăşi lipsa posesiei.
Instanţa a constatat că reclamanta nu a exercitat o posesie utilă asupra suprafeţei de 116 m.p., stăpânirea bunului fiind lipsită de animus sibi habendi, aceasta considerându-se titulară a unui drept de folosinţă, pentru care a achitat taxă proprietarului, astfel cum rezultă din istoricul de rol fiscal, din adresa nr. … emisă de Direcţia Finanţelor Publice Locale (fila 61) şi din chitanţele depuse la dosar (fila 62).
De asemenea, în cuprinsul certificatelor de moştenitor nr. .. şi nr. 202/…, eliberate ca urmare a deceselor părinţilor reclamantei, se menţionează că terenul ce face obiectul prezentei cauze este proprietate de stat.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanţa a constatat că reclamanta are calitatea de detentor precar.

Contract de închiriere.
Cuantum chirie. Pret fictiv sau derizoriu.
Nu se poate retine o chirie fictiva chiar daca, din probele administrate, rezulta ca pretul folosintei stipulat în contractul de închiriere este inferior preturilor pietei.

Partile sunt libere sa determine chiria, nu doar prin raportare la valoarea pietei, dar si prin raportare la subiectivismul partilor sau la relatiile dintre acestea.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – reclamantii D.D.A., D. D. T. si D. D. I.-F. au chemat în judecata pe pârâta SC N. T. 97 I. SRL, solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna constatarea nulitatii absolute a contractului de închiriere încheiat între parti având ca obiect închirierea imobilului situat în Bucuresti, sector 2; evacuarea pârâtei din imobil, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamantii au aratat în esenta ca reclamanta D.D.A, împreuna cu sotul ei , D.D.T au dobândit proprietatea acestui imobil prin contractul de vânzare cumparare aut. Sub nr. imobil pe care l-a inchiriat pârâtei, in vederea desfasurarii de activitati comerciale, respectiv de restaurant, durata inchirierii fiind de 5 ani, de la data de 01.04.2004, pentru o chirie lunara de 5.000.000 lei.
Se mai arata ca la data de 01.04.2004, D.D.T a decedat, mostenitori fiind sotia supravietuitoare si copii ac estora minori, toti reclamanti in prezenta cauza . Mai arata reclamantii ca pretul stabilit cu titlu de chirie lunara este neserios, derizoriu si nesincer, ceea ce atrage nulitatea contractului. Arata reclamantii ca pretul este neseris , lucru care rezulta din imprejurarea ca imobilul inchiriat este o caldire impunatoare , cu subsol, parter si doua etaje, fiind de notorietate pretul extrem de ridicat atât la vânzarea cât si la inchirierea imobilelor în Bucuresti, imobil care se afla in zona urbana I a Bucurestiului.

Analizând materialul probator administrat in cauza, tribunalul a apreciat cererea reclamantilor ca fiind neîntemeiata si a respins-o in consecinta, pentru considerentele care vor fi retinute in cele ce urmeaza:
Reclamanta D.D.A impreuna cu sotul ei, D.D.T au dobândit proprietatea imobilului situat in Bucuresti, sector 2, prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 603/27.03.1999 la BNP M.R., imobil pe care l-au inchiriat pârâtei, în vederea desfasurarii de activitati comerciale, respectiv de restaurant, durata închirierii fiind de 5 ani, de la data de 01.04.2004, pâna la data de 01.04.2009. Cuantumul chiriei lunare aferente a fost stabilita de 5.000.000 lei vechi (astfel cum rezulta din contractul de inchiriere inregistrat sub nr. 9216786/22.03.2004 la Administratia Sectorului 2 Bucuresti-fila 13 dosar).
Ulterior, D.D.T. a decedat, la data de 31.01.2005, in Vietnam, astfel cum rezulta din certificatul de deces seria DP, nr. …, transcris la Primaria sectorului 2 Bucuresti, la data de 01.04.2005( fila 14 dosar).
Succesiunea ramasa de pe urma defunctului a fost dezbatuta e notarul public M.E., care a eliberat certificatul de mostenitor nr. ..), mostenitori fiind reclamantele , in calitate de sotie supravietuitoare si, respectiv, in calitate de fiice, printre bunurile din masa succesorala aflându-se si imobilul situat in Bucuresti, str. .. nr. .., sector 2, care facuse obiectul contractului de inchiriere.

Chiria lunara a fost stabilita in cuantum de 5.000.000 lei ROL , ceea ce a reprezenta aproape 150 euro lunar, suma care, raportat la suprafata imobilului inchiriat ar reprezenta aproximativ 0,70 euro/mp/luna. Având in vedere raportul de expertiza intocmit in cauza de expert D.E., care concluzioneaza ca cel mai probabil pret pentru stabilirea chiriie imobilului ar fi de 10 euro/mp/luna ( fila 117 dosar), rezulta, intr-adeva, ca pretul stabilit pentru închiriere este sub 1/10 diun ceea ce s-ar putea obtine pe piata libera.
Sub sanctiunea nulitatii, chiria trebuie sa fie sincera si serioasa. Daca chiria a fost prevazuta fictiv sau lucrul a fost inchiriat in schimbul unei sume derizorii, contractul nu mai este o locatiune, ci un comodat.
Pretul este fictiv, când din intentia partilor ( exprimata intr-un act secret) rezulta ca nu este datorat. Aceasta situatie nu subzista insa in cauza, deoarece nu s-a facut dovada unei conventii secrete, din care sa rezulte ca partile ar fi convenit ca pretul sa nu se plateasca si, mai mult, pârâta a platit chiria, situatie ce rezulta din împrejurarea ca insisi reclamantii nu au sustinut acest lucru, precum si din copii ale unor mandate postale privind plata chiriei de catre pârâta , depuse la dosar la fila 71. In consecinta, se constata ca nu subzista temeinicia acestui motiv de nulitate a contractului, respectiv nesinceritatea pretului.
De asemenea, pretul inchirierii trebuie sa fie serios, adica sa nu fie derizoriu (infim), atât de disproportionat fata de valoarea lucrului inchiriat, incât sa nu reprezinte chirie, sa nu poata reprezenta obiectul obligatiei locatarului si deci o cauza suficienta a obligatiei locatarului de a transmite folosinta lucrului inchiriat.
Astfel, din probele administrate, rezulta ca intre sotul reclamantei, domnul D.D.T. si sotul reprezentantei pârâtei au existat puternice si indelungate relatii de prietenie, recunoscute inclusiv de reclamanta D.D.A. ( prin raspunsul la întrebarea nr. 6 din interogatoriu: ,, au fost foarte buni prieteni”) si învederate de ambii martori audiati in cauza.
De asemenea, contractul de închiriere atacat a fost precedat de existenta unui alt contract de închiriere, încheiat in aceleasi conditii intre parti, situatie care rezulta din dispozitia martorului pârâtei B.V.P. (care, de altminteri, este finul reclamantei D.D.A.) si este recunoscuta si de catre reclamanta, prin raspunsul la intrebarea nr. 4 din interogatoriu. Acest contract de închiriere anterior, fiind incheiat în aceleasi conditii, pentru aceeasi chirie si nefiind atacat de catre reclamanta duce la prezumtia simpla ca pretul închirierii nu a fost apreciat ca fiind derizoriu de catre reclamanta, în contextul relatiilor dintre parti , problemele aparând doar dupa decesul sotului reclamantei , domnul D.D.T.
In acest context, rezulta ca reclamanta a semnat in cunostinta de cauza contractul de inchiriere , iar in temeiul principiului obligativitatii actelor juridice incheiate de parti (art.969 cod civil statornicind:,,conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante”), aceasta este tinuta sa respecte actul juridic incheiat. Imprejurarea ca ulterior inchierii contractului de inchiriere au intervenit alte situatii, sotul reclamantei D.D.T. decedând, cu posibile influnte negative asupra situatiei financiare a reclamantei si a fiicelor acesteia nu poate atrage nulitatea contractului de inchiriere si nicio eventuala renegociere a clauzelor acestuia privind cuantumul inchirierii , partile fiind tinute sa respecte clauzele convenite la momentul incheirii actului atacat.
In contextul incheierii contractului de închiriere, tribunalul apreciaza ca nu poate fi retinuta o chirie fictiva sau derizorie , astfel ca nici contractul de inchiriere nu poate fi declarat nul, chiar daca chiria este mult inferioara valorii reale a imobilului inchiriat, deoarece, la momentul inchierii contractului, partile sunt libere sa determine pretul folosintei, echivalenta fiind relativa, stabilindu-se nu doar prin raportare la valoarea lucrului sau a pretului pietii , dar si prin raportare la subiectivismul partilor sau la relatiile dintre acestea. De asemenea, în cauza nu se poate retine incidenta existentei vilitatii pretului (pret ieftin), ca si pret lezionar, caci actiunea în resciziune ( art.1165 Cod civil) pentru pretul lezionar este doar la îndemâna cocontractantului minor, situatie neaplicabila in cauza, în conditiile in care partile contractante erau majore .
Pentru considerentele anterior expuse, instanta a apreciat ca neîntemeiata cererea reclamantilor de constatare a nulitatii contractului de închiriere si a respins-o, pe cale de consecinta aparând ca neîntemeiata si cererea de evacuare a pârâtei în conditiile în care s-a stabilit valabilitatea titlului in temeiul caruia aceasta ocupa imobilul.

CONTRACT DE ASOCIERE ÎN PARTICIPATIUNE. CONDITIILE REZILIERII JUDICIARE.

Atrag rezilierea contractului de asociere urmatoarele neindeplinirea obligatiilor cum ar fi:neasigurarea conditiilor corespunzatoare pentru activitatea comerciala ce urma a se desfasura în imobilul adus în asociere si nerespectarea obligatiilor de amenajare si igienizare a spatiului unde urma sa se desfasoare activitatea comerciala, precum si neachitarea obligatiilor de virare a cotei de profit si de suportare a consumului de energie electrica si a celorlalte utilitati
Prin cererea formulate de reclamantul C. T. a chemat în judecata pe pârâta SC R. E. SRL solicitând rezilierea contractului de asociere în participatiune nr…., respectiv constatarea nulitatii art.5 din contract cu privire la lichidarea patrimoniului asociatiei.
În sustinerea capatului de cerere privind rezilierea, reclamantul arata ca spatiul predat în temeiul contractului de asociere în participatiune se afla în stare de folosinta, curat, zugravit, atât barul cât si grupul sanitar. Reprezentantul pârâtei a inchis cu lacatul imobilul, nu a desfasurat timp de noua luni nici o activitate, nu a platit chiria, utilitatile (energia electrica fiind sistata) si nu i-a achitat reclamantului contributia lunara conform contractului.
În luna octombrie 2003 reclamantul i-a notificat reprezentantului pârâtei rezilierea contractului, a achitat chiria restanta, utilitatile neplatite (suportând inclusiv cheltuielile de rebransare la instalatia electrica) si s-a asociat cu alte persoane pentru a exploata spatiul comercial in conditiile legii.
Neîndeplinirea unor obligatii esentiale, de a exploata spatiul comercial cu competenta si probitate, potrivit contractului, si neplata lunara a contributiei sunt cauze veritabile de reziliere.
În drept cererea se întemeiaza pe dispozitiile art.251-256 Cod comercial, art.966 si 969 Cod civil.
Analizând probele administrate în cauza, tribunalul retine urmatoarele:
Între reclamant în calitate de asociat secund si pârâta, în calitate de asociat prim, s-a încheiat contractul de asociere în participatiune autentificat sub nr….”. Obiectul contractului îl constituie asocierea partilor în temeiul art.251-256 Cod comercial în vederea desfasurarii unei activitati comerciale cu marfuri alimentare si nealimentare în spatiul existent la parterul imobilului situat pe str.Sos.P..nr…, sector 2 Bucuresti în suprafata de 30,39 mp si anexe. Conform art.3 din contract, pârâta si-a asumat obligatia de a asigura realizarea conditiilor corespunzatoare pentru activitatea comerciala, de a realiza aprovizionarea unitatii, asigurând fondul de marfa necesar vânzarii, de a angaja personalulul necesar desfasurarii activitatii si de a asigura gestiunea, conducerea si evidenta activitatii asociatiei garantând participarea la profit si pierdere a reclamantului in procednt de 5% din realizarile lunare.
Asa cum rezulta din probele administrate în cauza, reclamantul si-a executat obligatia de predare a spatiului in cauza.
Astfel martorul G. I. afirma ca în martie 2003 a fost contactat de asociatul pârâtei în vederea efectuarii unor reparatii la spatiul în cauza, reparatii care s-au desfasurat în perioada martie – octombrie 2003.
Prin urmare, din momentul predarii spatiului si pâna în luna octombrie 2003 societatea pârâta a lasat spatiul în nelucrare, neîndeplinindu-si obligatiile asumate conform art.3 din contract.
Predarea spatiului nu s-a facut în conditiile prevazute în contract, adica în stare normala de folosinta,asa cum declara martorul Anghel Radu propus de pârât. Astfel, martorul afirma ca spatiul in cauza prezenta igrasie în pivnita care trebuia sa fie inlaturata.
Chiar daca predarea spatiului nu s-a facut corespunzator, pârâta nu poate justifica împrejurarea ca spatiul a ramas în nefolosinta în perioada martie – octombrie 2003, ea neexecutându-si obligatia prev. de art.3 alin.2 pct.a din contract în sensul asigurarii conditiilor corespunzatoare pentru activitatea comerciala ce urma a se desfasura în imobil.
Retinem ca spatiul în cauza are doar o suprafata de 30,39 mp, lucrarile de amenajare necesare punerii în functiune putându-se efectua intr-o perioada scurta de timp.
Pârâta nu si-a executat, de asemenea obligatiile prev. de art.3 alin.2 lit.h, i si j în sensul amenajarii si igienizarii spatiului unde urma sa se desfasoare activitatea comerciala, achitarii obligatiilor de virare a cotei de profit si de suportare a consumului de energie electrica si a celorlalte utilitati.
Contractele sinalagmatice sunt guvernate de principiul reciprocitatii si interdependentei obligatiilor asumate de parti. În cazul în care una dintre partile contractului sinalagmatic refuza executarea contractului cealalta parte poate invoca exceptia de neexecutare, poate cere executarea silita a contractului, eventual cu despagubiri, sau poate cere rezolutiunea.
Rezolutiunea reprezinta o sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic constând în desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor în situatia avuta anterior. Potrivit art.1020 Cod civil conditia rezolutorie este subînteleasa totdeauna în contractele sinalagmatice atunci când una dintre parti nu îndeplineste angajamentul sau. Rezolutiunea nu opereaza de drept, partea îndreptatita fiind nevoita sa se adreseze instantei judecatoresti cu o actiune în rezolutiune conform art.1021 Cod civil, iar în cazul existentei unui pact comisoriu de ultim grad, partea interesata poate solicita instantei constatarea intervenirii rezolutiunii.
Tribunalul constata îndeplinite conditiile rezolutiunii judiciare, intrucât pârrâta nu si-a executat obligatiile contractuale iar reclamantul i-a notificat acestuia rezilierea contractului.

Anularea hotarârii adunarii generale a actionarilor.

Art. 117 din Legea nr. 31/81990 R
Art. 184 din legea nr. 31/1990R

Anularea hotarârii adunarii generale a actionarilor. Convocator. Continut. Dreptul la informare al actionarilor. Sanctiuni în caz de nerespectare.

Sunt respectate dispozitiile art.117 alin.7 si 8 din Legea nr.31/1990 rep. daca în convocator sunt prevazute, suficient de clar, problemele ce urmeaza a fi dezbatute in adunarea generala, astfel încât sa se asigure o informare corecta a actionarilor.
Normele care sanctioneaza încalcarea dreptului la informare al actionarilor ocrotesc un interes particular, fiind susceptibile, în caz de nerespectare, sa atraga sanctiunea nulitatii relative.

Prin actiunea formulate de reclamanta B.I.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, sa se dispuna anularea hotarârilor adunarii generale extraordinare a actionarilor pârâtei, nr.1, 2, 4 si 5 din 22.04.2005, publicate în Monitorul Oficial.
În sustinerea actiunii a aratat ca adunarea a fost nelegal constituita, neputând exprima o vointa sociala în conditiile legii.
Astfel, convocarea adunarii nu contine textul integral al propunerilor, conform art.117 alin.7 si 8 din Legea nr.31/1990, dispozitii ce nu au fost respectate nici în privinta reducerii de capital, care implica o modificare de act constitutiv, nici în privinta modificarii exprese a actului constitutiv legata de atributiile administratorului.
De asemenea, pârâta nu a respectat legislatia speciala în materia societatilor detinute public, ale caror actiuni sunt tranzactionate pe piata extrabursiera Rasdaq, respectiv Legea nr.297/2004, care în art.24 alin.4 dispune ca societatea are obligatia de a comunica proiectul de modificare a actului constitutiv, CNVM si pietii reglementate, ce urmeaza a se pronunta asupra amendamentului.

Cercetând actele si lucrarile dosarului, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Hotarârile ce fac obiectul prezentei cauze au fost adoptate în sedinta adunarii generale extraordinare a actionarilor pârâtei, organizata în baza convocatorului publicat în Monitorul Oficial,

Desi petenta a reclamat nerespectarea dispozitiilor art.117 alin.7 si 8 din Legea nr.31/1990 cu privire la neînscrierea în convocator a tuturor problemelor ce urmeaza sa faca obiectul dezbaterii, nu a aratat în concret în ce consta aceasta nerespectare, pentru ca instanta sa se poata pronunta în limita obiectului si temeiurilor actiunii, potrivit principiului disponibilitatii consacrat de art.129 alin.6 Cod pr.civ.
Totodata, se constata ca problemele asupra carora s-a statuat prin hotarârile atacate au fost suficient precizate prin textul convocatorului, de natura sa asigure o corecta informare cu privire la chestiunile înscrise pe ordinea de zi, aceasta în conditiile în care trebuie sa se recunoasca adunarii generale, în calitatea de organ deliberativ, prin care se exprima vointa societatii, libertatea de a decide conditiile în care se adopta propunerea administratorului si modalitatea de puere în aplicare a hotarârii.
În acest sens, diferenta fata de textul convocatorului cuprinsa în hotarârea nr.4/2005 cu privire la atributiile administratorului nu reprezinta decât o explicitare în concret a modului în care urmeaza sa se realizeze aceasta atributie, o consecinta a acesteia, decisa în limitele puterii de apreciere de care beneficiaza adunarea generala.
Nu poate fi retinuta nici critica legata de nerespectarea dispozitiilor art.24 alin.4 din Legea nr.297/2004, întrucât din înscrisurile aflate la dosar (filele 30-34) rezulta ca propunerea modificare a fost transmisa atât pietii reglementate, cât si CNVM, scop în care aceasta din urma a si emis decizia nr….
Cât priveste nerespectarea dispozitiilor art.184 din Legea nr.31/1990 si ale OMF nr.94/2001 (art.9.1 si 9.2), Tribunalul constata ca textele legale sus enuntate, sanctionând dreptul la informare al actionarilor, ocrotesc un interes particular, fiind susceptibile, în caz de nerespectare, sa atraga sanctiunea nulitatii relative, care se aplica în conditiile producerii unei vatamari.
Or, în conditiile în care reclamanta a obtinut documentele supuse aprobarii la data de 18.04.2005, potrivit facturii fiscale nr.3414166 (fila 46) si nu a facut dovada ca din cauza faptului ca nu le-a obtinut, din motive neimputabile, cu cel putin 15 zile anterior tinerii adunariii, nu si-a putut exercita satisfacator dreptul la informare, nereclamând aceasta nici cu prilejul organizarii adunarii, la care nu a participat, se constata absenta oricarei vatamari.
Tribunalul mai retine ca reducerea capitalului social prin dobândirea propriilor actiuni urmata de anularea lor este legitimata de dispozitiile art.207 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990, referirea la hotarârea nr.4/2004, neimplicând în nici un fel considerarea valabilitatii acesteia, dimpotriva, este expresia faptului ca pâna la anularea acesteia, societatea a rascumparat actiuni pe care nu le-a mai înstrainat si care urmeaza sa fie anulate, potrivit textului legal anterior mentionat si în conditiile în care, potrivit sustinerilor pârâtei, o noua hotarâre privind reducerea capitalului social va putea fi adoptata cu respectarea de aceasta data a formalitatilor edictate pentru emiterea sa valabila si a caror nerespectare a motivat solutia de anulare.

ACT ADDITIONAL LA CONTRACTUL DE COMISION
Un act aditional la un contract de comision , act prin care partile au stabilit modalitatea de încetare a obligatiilor izvorâte din contract, nu are natura juridica a unei conventii comerciale de sine statatoare. Prin urmare, cererea de rezolutiune a actului aditional apare ca neîntemeiata.

Prin cererea reclamantei SC SRL, in contradictoriu cu pârâta SC SRL, a solicitat sa se dispuna rezolutiunea actului aditional la contractul de comision incheiat de parti la data de 25 iulie 2003.
In sustinerea cererii reclamanta arata ca partile au incheiat la data de 25.07.2003 contractul de comision prin care SC F. SRL in calitate de comisionar se obliga sa asigure beneficiarului SC  SRL cumparatori pentru „SLAG”; sa pregateasca toate documentele necesare in vederea participarii beneficiarului la licitatie, sa obtina extinderea folosirii produselor beneficiarului pentru sosele de inalta clasa, structuri asfaltice si transport feroviar. Pentru aceste servicii beneficiarul se obliga sa plateasca comisionarului un comision initial nereambursabil de 30.000 euro in decurs de 20 zile calendaristice de la momentul semnarii contractului si un comision de 40% platibil dupa ce clientii ar fi achizitionat de la beneficiar o cantitate de 60.000 tone pâna la sfârsitul anului 2003. Durata acestui contract a fost stabilita pentru o perioada nedeterminata de timp. In executarea contractului, in timp ce comisionarul si-a achitat in totalitate obligatiile asumate, beneficiarul a ramas aproape permanent restant in a achita diverse sume de bani datorate potrivit art.2 din contract.
La data de 28.10.2003, cu intentia de a recupera macar partial restantele la plati inregistrate de comisionar vizata de acesta si cu dorinta de a incheia executarea contractului de comision care era stabilit pentru o perioada nedeterminata pentru beneficiar, s-a ajuns la incheierea actului aditional la contractul de comision din 25.07.2003.
Potrivit acestei conventii partile stabileau incetarea executarii efectului contractului de comision din 25.07.2003 cu obligatia din partea SC A SRL de a achita, deîndata suma de 9.000 euro + TVA, situatie in care a fost emisa factura fiscala nr.1880005 din 1 noiembrie 2004 pentru suma ce reprezinta echivalentul in lei a celor 9000 euro + TVA, acceptata la plata de catre imputernicitul SC SRL.
O prima transa de 200.000.000 lei a fost achitata la 14.01.2005, iar pentru diferenta a fost nevoie de obtinerea unui titlu executoriu (sentinta civila nr.3526/2005 a Judecatoriei ..).
Actul aditional din 28 octombrie 2004 are natura juridica si efectele unei conventii, iar conform art.44 Cod comercial, judecatorul nu poate acorda termenul de gratie permis de art.1021 Cod civil.
Cererea este intemeiata in drept pe disp.art.1020, 1021 Cod civil si art.44 Cod comercial.
La data de 25.01.2006 pârâta a formulat intâmpinare invocând exceptia inadmisibilitatii, aratând ca din interpretarea actului aditional din 28.10.2004 rezulta ca încetarea contractului de comison din 25.07.2003 s-a produs la data aratata prin acordul partilor.
Rezolutiunea este de esenta contractelor sinalagmatice, temeiul juridic al acesteia fiind reciprocitatea si interdependenta obligatiilor din contractul sinalagmatic. In cazul actului aditional nu ne aflam in prezenta unui contract sinalagmatic, ci al unui simplu act de recunoastere de datorie, caruia nu i se poate aplica regulile rezolutiunii.
Daca se trece peste calificarea actului aditional atacat, actiunea reclamantei se loveste de un fine de neprimire, date fiind conditiile de promovare a unei actiuni in reziliere. In lipsa unui pact comisoriu, devin aplicabile regulile generale prevazute de art.1019-1021 Cod civil, reclamanta având de ales intre executarea silita si rezolutiune. Reclamanta a ales calea executarii obligatiei, când la data de 6.12.2004 a formulat notificarea nr.2 prin care pârâtei i se atrage atentia ca scadenta facturii a fost la 30.11.2004, aceasta achitând suma de 200.00.000 ROL.

Cît priveste exceptia inadmisibilitatii invocata de pârâta, tribunalul considera ca aceasta este neintemeiata, intrucât toate argumentele invocate in sustinerea acesteia reprezinta in fapt argumente pe fondul cauzei.
Mai retine tribunalul ca la data de 25.07.2003 intre parti a fost incheiat un contract de comision, având ca obiect servicii de furnizare de comisionar pentru a ajuta beneficiarul sa gaseasca cumparatori pentru „SLAG”, pentru a pregati toate documentele necesare in vederea participarii beneficiarului la licitatii si pentru a obtine extinderea folosirii produselor beneficiarului pentru sosele de înalta clasa, structuri asfaltice si transport feroviar.
Ulterior, partile au incheiat un act aditional la contractul de comision, in care se stipuleaza ca „încheierea de comun acord a contractului va intra in vigoare odata cu achitarea sumei de 9.000 euro + TVA 19% de catre SC SRL catre SC F. SRL ca rezultanta a contractului de comision. Ca urmare, astazi 28.10.2004 de comun acord partile au hotarât incetarea de drept a contractului de comision amintit, partile intelegând faptul ca incepând cu aceeasi data niciuna dintre ele nu mai poate avea vreo pretentie rezultând din contract”.
Interpretând clauzele acestui act aditional, in conformitate cu dispozitiile art.977, 982 Cod civil, tribunalul constata ca acesta se refera la modalitatea de stingere a datoriei si de incetare a obligatiilor asumate de parti, prin achitarea sumei de 9.000 euro si TVA de catre SC SRL.
Actul aditional mentionat nu reprezinta un contract sinalagmatic pentru ca, in ipoteza neexecutarii culpabile a uneia dintre obligatii de catre parti creditorul obligatiei sa se poata indrepta cu o actiune in rezolutiune impotriva debitorului.
Este neîndoielnic ca singura interpretare ce se poate da acestui act aditional este in sensul ca efectele contractului de comision au incetat la data incheierii actului aditional, respectiv la 28.10.2004, stipulându-se fara echivoc ca, incepând cu aceeasi data nici una dintre parti nu mai poate avea vreo pretentie rezultând din contract:
Tribunalul nu poate retine sustinerile reclamantei in sensul ca actul aditional are natura juridica si efectele unei conventii comerciale de sine statatoare, întrucât asa cum am aratat prin acesta partile nu si-au asumat obligatii reciproce.Mai mult, asa cum corect arata pârâta in intâmpinare, daca am trece peste interpretarea actului juridic in cauza ca fiind o recunoastere de datorie, trebuie remarcat ca in conformitate cu disp.art.1021 Cod civil reclamanta a ales intre executarea silita si desfiintarea contractului ca sanctiune, recurgând la prima varianta, a executarii obligatiei. Astfel, aceasta a formulat notificare la data de 6.12.2004, a promovat o cerere de emitere a somatiei de plata, admisa prin sentinta civila nr.3526/2005 a Judecatoriei ..(si executata), ipoteza in care nu se poate recurge si la varianta desfiintarii contractului.

În conformitate cu dispozitiile art.4 alin.1 lit. f) din Legea nr.11/1991 constituie contraventie „comunicarea sau raspândirea în public de catre un comerciant de afirmatii asupra întreprinderii sau activitatii acesteia menite sa induca în eroare si sa-i creeze o situatie de favoare în dauna altor concurenti”.

O cerinta esentiala pentru savârsirea acestei fapte consta în caracterul fals al informatiilor comunicate de catre comerciant, în legatura cu propriile servicii sau produse, aceasta disimilare a propriei activitati a comerciantului fiind de natura a-i crea o situatie favorabila în raport cu competitorii sai de pe piata.
Prin cererea reclamantei SC .. SRL a chemat în judecata pe pârâta SC .. SA solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa constate ca pârâta a savârsit acte de concurenta neloiala, sa oblige pârâta la încetarea actelor de concurenta neloiala, cu obligarea la plata daunelor cominatorii de 2000 lei pe fiecare zi de întârziere în executarea voluntara a hotarârii judecatoresti definitive si irevocabile, sa oblige pârâta la retragerea anunturilor care au fost trimise spre publicare, cu obligarea la plata daunelor cominatorii de 2000 lei pe fiecare zi de întârziere în executarea voluntara a hotarârii judecatoresti, sa oblige pârâta la repararea daunelor produse reclamantei în cuantum de 100.000 lei, sa oblige pârâta la publicarea hotarârii judecatoresti irevocabile în publicatiile Ziarul Financiar, Capital, Revista Biz, în termen de 7 zile de la ramânerea irevocabila a hotarârii judecatoresti, cu obligarea la plata daunelor cominatorii de 2000 lei pe fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca este o societate comerciala care are ca obiect unic de activitate „Activitati auxiliare ale caselor de asigurari si de pensii”. Unul dintre serviciile oferite de catre societate consta în punerea la dispozitia clientului a unei masini în situatia în care masina acestuia se alfa în service pentru reparatii. Pentru promovarea acestui serviciu BTWC a lansat o ampla campanie publicitara prin aducerea la cunostinta clientelei a numeroase materiale publicitare care aveau urmatorul titlu: „Îti dau o masina la schimb cât timp ne ocupam sa o reparam pe a ta” slogan ce a fost însotit de un text care descria serviciul oferit.
Materialul publicitar a fost publicat începând cu luna martie 2005 în presa (Ziarul Financiar, Capital, Revista Biz etc.) fiind promovat si prin sistemul out door, adica prin afisarea acestuia pe panouri publicitare.
Investitia nu a ramas fara rezultate, clientela BTWC si cifra de afaceri a societatii crescând cu aproximativ 50 %.
Profitând de investitia realizata de BTWC, pârâta a publicat în Anuarul Financiar (editie aparuta în luna iulie 2005) o reclama care nu este altceva decât reproducerea într-o forma partiala a materialului publicitar promovat de reclamanta.
Prin acest act, pârâta a încalcat uzantele cinstite pe care ar fi trebuit sa le foloseasca în activitatea sa comerciala, încalcând atât normele ce stabilesc corecta desfasurare a unui mediu concurential normal, dispozitiile privind activitatea de publicitate, cât si prevederile legale ce au drept scop protectia consumatorilor.
Fapta pârâtei are un caracter ilicit si este un act de concurenta ilicita fiind strict interzisa si sanctionata de dispozitiile legale cuprinse în Legea nr.11/1991 (art.4 alin.1 lit.f), Legea nr.148/2000, Conventia Uniunii de la Paris din 1883, Decretul nr.31/1994.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii aratând ca nu a savârsit nici un act care sa contravina dispozitiilor legale anuntul publicat în Anuarul Financiar nu face trimitere la serviciile oferite de reclamanta sau la alti concurenti de pe piata. În aceste conditii nu se poate crea un risc de confuzie al serviciilor oferite pe piata din moment ce serviciile oferite sunt oferite în nume propriu de pârâta.
Prin forta împrejurarilor, oferind pe piata aceleasi produse este posibil ca materialele publicitare sa comporte asemanari decurgând din similitudinea ofertelor. Reclamanta nu a constituit un depozit cu privire la slogan, asa încât formularea pe piata a unor oferte, în termeni asemanatori este determinata în mare parte de standardizarea produselor si serviciilor oferite.
Problema riscului de confuzie nu poate fi retinuta, întrucât o conditie prealabila ar fi ca sloganul sa se bucure de oarecare notorietate, caz în care publicul destinatar ar face o legatura instantanee între materialul publicitar si o anume entitate economica determinata.

Analizând actele si lucrarile dosarului, Tribunalul apreciaza ca cererea formulata de reclamanta este nefondata pentru urmatoarele considerente:
Dispozitiile art.2 din Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale defineste concurenta neloiala ca fiind „orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite în activitatea industriala si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor, precum si de efectuare a prestarilor de servicii”.
Faptele de concurenta neloiala sunt enumerate si descrise de art.4 si 5 din acelasi act normativ.
Sustinerea reclamantei conform careia publicarea de catre pârâta în „Anuarul Financiar” a unui material publicitar care „ nu este altceva decât reproducerea într-o forma partiala a materialului publicitar promovat de SC BTWC SRL constituie fapta de concurenta neloiala prevazuta de dispozitiile art.4 alin.1 lit.f din Legea nr.11/1991, nu poate fi primita.
În conformitate cu dispozitiile art.4 alin.1 lit. f din Legea nr.11/1991 constituie contraventie „comunicarea sau raspândirea în public de catre un comerciant de afirmatii asupra întreprinderii sau activitatii acesteia menite sa induca în eroare si sa-i creeze o situatie de favoare în dauna altor concurenti”.
O cerinta esentiala pentru savârsirea acestei fapte consta în caracterul fals al informatiilor comunicate de catre comerciant, în legatura cu propriile servicii sau produse, aceasta disimilare a propriei activitati a comerciantului fiind de natura a-i crea o situatie favorabila în raport cu competitorii sai de pe piata.
Fapta savârsita de pârâta nu se circumscrie acestor dispozitii legale, în conditiile în care anuntul publicitar publicat în „Anuarul Financiar” contine doar informatii referitoare la serviciile reale oferite de SC A.B.A SA; aceasta fapta chiar daca ar favoriza pozitia pârâtei, nu este sanctionata de legiuitor.
De asemenea, fapta savârsita de pârâta nu se circumscrie nici celorlalte prevederi ale art.4 si 5 din Legea nr.11/1991.
Nu poate fi retinuta nici sustinerea reclamantei conform careia materialul publicitar purtând semnatura A. reprezinta o imitatie servila a reclamei publicate de reclamanta, ceea ce genereaza risc de confuzie si de depreciere a valorii publicitare promovate de SC BTWC SRL. De vreme ce serviciul oferit de pârâta este identic cu cel oferit de reclamanta folosirea unor cuvinte sau sintagme asemanatoare sau identice este justificata.
Publicarea de catre pârâta a materialului publicitar într-o forma asemanatoare cu cea a reclamei SC BTWC nu încalca nici dispozitiile Legii nr.148/2000 privind publicitatea. Astfel, în întelesul acestei legi publicitatea comparativa (forma a publicitatii care este interzisa daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.8 din lege) este acea publicitate care identifica explicit sau implicit un concurent sau bunurile ori serviciile oferite de acesta.
Or, în speta, reclama publicata de pârâta nu contine nici o referire la SC sau la activitatea acesteia.
Neputându-se retine, pentru considerentele expuse, savârsirea de catre pârâta a unor fapte de concurenta neloiala.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 reprezinta un act normativ – care a introdus proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii – apără dreptul la apărare şi liberul acces la actul de justiţie.

Principiul rolului activ al judecătorului, are in vedere la soluţionarea pricinilor în primă instanţă, cu obligaţia de a încerca împăcarea părţilor.

Potrivit prevederilor art.7 din ordonanţa de urgenţă, pentru soluţionarea cererii, “judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor de plată.”

Aceasta inseamnă, că hotărârea se va pronunţa numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv pe cele propuse de debitor.

Art. 2 din ordonanţă prevede că procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.

Art. 10 din actul normativ, ordonanţa de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând că cererea este întemeiată.

In ce priveşte drepturil debitorului în instanţă, actul normativ prevede clar, în art.10, că instanţa se pronunţă, prin emiterea ordonanţei de plată, numai după verificarea cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate.

Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestării de către debitor a ordonanţei de plată şi reglementează procedura pentru exercitarea căii de atac.

Art.13 prevede că împotriva ordonanţei de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia. Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă. Dacă instanţa învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa de plată, pronunţând o hotărâre irevocabilă.

Mai departe, art.14 prevede că ordonanţa de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu. Împotriva executării silite a ordonanţei de plată debitorul poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare.

JUDECATORIA SECTOR …..

Dosar nr. ……..

Termen: ……….

DOMNULE PRESEDINTE,

…….., cu sediul in ……. , Str…….., inmatriculata sub nr. J..//…/… cod unic de inregistrare ….,  reclamanta  in cauza ce are ca obiect pretentii, in contradictoriu cu paratii:

……..cu sediul in ……, Str. …………..

Sau

…….. domiciliat in … Str. ……., avand termen fixat pentru judecarea  cauzei  la  data  de  …..,  in  temeiul  dispozitiilor  art.  153  alin.  (3)Cod  procedura civila, formulez prezenta
CERERE DE PRESCHIMBARE A TERMENULUI DE JUDECATA

fixat de catre aceasta instanta intrucat judecarea cu intraziere a cauzei poate prejudicia grav societatea.

Astfel cum am aratat, in actiunea formulata, a…………

In sprijinul cererii invocam dispozitii din Constituţia României ce asigură nu numai aplicarea directă a Convenţiei, ci şi preeminenţa acesteia în dreptul intern român.

DOMNULUI PRESEDINTE AL JUDECATORIEI SECTOR ….

În acest sens, art. 20 din Constituţie statuează că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu

celelalte tratate la care România este parte, iar, dacă există neconcordanţe între aceste instrumente juridice şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

Convenţia prevede, în art.6 pct.1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil :”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege…

Rezultă că, în accepţiunea Convenţiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe  componente şi anume: accesul liber la justiţie; examinarea cauzei în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil.

In Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea instanţelor se reglementează măsurile ce se dispun de instanţă la primirea sesizării, stabilindu-se că prin acestea trebuie să se asigure soluţionarea cu celeritate a cererilor primite şi că aceleaşi măsuri trebuie luate, în acelaşi scop, şi de către judecătorul căruia i s-a repartizat cauza spre soluţionare ( art.44 ).

De asemenea, Codul de procedură civilă cuprinde o suită de norme prin care se asigură soluţionarea, într-un termen rezonabil, a cererilor  deduse judecăţii, indiferent de natura lor. Dintre acestea, cele mai importante sunt cele din art. 155 alin.1 şi art.156 alin.1, care permit amânarea judecăţii, o singură dată, pe temeiul învoielii părţilor, respectiv pentru lipsă de apărare temeinic motivată, precum şi cele din art.260 alin.1 şi art.264 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora pronunţarea se poate amâna pentru un termen ce nu poate depăşi 7 zile, iar redactarea hotărârii se face în termen de 30 de zile de la pronunţarea ei.

Judecarea procesului într-un termen rezonabil are ca scop înlăturarea incertitudinii în care se găsesc părţile prin restabilirea, cât mai curând posibil, a drepturilor încălcate şi prin reinstaurarea legalităţii, care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept, ceea ce constituie o garanţie a unui proces echitabil.

Prin urmare va solicit sa dispuneti fixarea unui nou termen de judecata, cu citarea partilor, la care, dupa ascultarea acestora, sa hotarati preschimbarea termenului de judecata la o alta data.

Reclamant,

Pentru a obtine restituirea taxei de poluare pot fi invocate norme ale dreptul comunitar, mai exact disp. art. 90 alin. 1 TCE, care interzic orice discriminare între produsele nationale si produsele altor state membre, asadar si o discriminare determinata de o diferenta între impozitele aplicate „produsele altor state membre” si impozitele „interne de orice natura care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.

Asadar, discriminarea la care se refera acest text legal are în vedere o comparatie între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparatie cu nivelul de impozitare a produselor de pe piata interna a Statului Român.

Curtea considera ca art. 90 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeana este aplicabil în privinta taxei speciale de prima înmatriculare platita, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justitie din 5 decembrie 2006 – data în cauzele reunite C-290/05 si C-333/05, Akos Nâdasdi c. Vam-es Penzugyorseg Eszak-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga respectiv Ilona Nemeth c.Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga fiind relevante în acest sens:

Asa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeana art. 90 suplimenteaza dispozitiile referitoare la abolirea taxelor vamale si a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor Între statele membre în conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricaror forme de protectie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaza produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 si C-41/05, Air Liquide Industries Belgium.

Conform unei jurisprudente bine stabilite, art. 90 par. 1 este încalcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weige1, par. 67, precum si jurisprudenta acolo citata). Totusi, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile pentru existenta unei asemenea discriminari, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorita efectelor pe care le produce.

Potrivit art. III din O.U. G. nr. 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2000 m.c., precum si toate vehiculele NI cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculeaza pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare.

Rezulta asadar ca în prezent a fost înlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrica mai mica de 2000 mc. Or, este de notorietate ca în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt directionati spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate ca pretul la care sunt achizitionate autoturismele second hand dintr-o alta tara este pret apropriat de pretul autoturismului nou fabricat în România.

Aspectul esential ce trebuie retinut este acela ca autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 T.C.E. întrucât achizitionarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.

Este locul a fi amintita cauza Humblot (112/84) solutionata de C.J.C.E. În respectiva cauza, autoturismele clasificate pâna la 16 cai putere fiscali (C.V. ¬chevaux vapeur) erau supuse unei taxari graduale de pâna la 1100 franci iar cele peste 16 C.V. erau taxate cu o singura suma de 5000 franci. La acea data nu se fabricau în Franta autoturisme de peste 16 C.V. si de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a retinut ca taxa de 5000 franci a fost fixata la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a O.U.G. nr. 50/2008 modificata prin O.U.G. nr. 218/2008 si nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 c. m c. este scutit de plata taxei de poluare iar achizitionarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (ce nu sunt fabricate în România ci doar în strainatate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din T.C.E. este încalcat si în situatia achizitionarii din alta tara a unui autoturism second – hand cu o capacitate sub 2000 c.m.c. întrucât majoritatea acestor autoturisme achizitionate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.

Dupa aderarea României la U.E. nu este admisibila favorizarea vânzarii autoturismelor noi fabricate în România si nici favorizarea autoturismelor second ¬hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme nationale) atâta timp cât norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate influentând astfel alegerea consumatorilor (C.J.C.E, nr. Hotarârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 Cooperativa CO – FRUTTA S.R.L. c. ADMINISTRAZIONE dell Finanze della STATO).

Cu aceste considerente, instanta a admis actiunea formulata în sensul obligarii pârâtei de a-i restitui reclamantei suma de … lei reprezentând taxa de poluare, achitata cu chitanta seria ….

Incepând de luni, 2 mai, angajatorii trebuie să aibă în vedere noile prevederi ale Codului muncii prin care s-au stabilit noi sancţiuni contravenţionale în cazul nerespectării unor obligaţii legale cum ar fi primirea la muncă a pâna la cinci persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, care, potrivit art.16 alin.1, se va pedepsi cu amendă de la 10.000 la 20.000 de lei pentru fiecare persoană identificată.

In noului Cod al muncii, şi prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă se va pedepsi cu amenda de la 500 la 1.000 de lei.

Angajatorii riscă să fie sancţionaţi în cazul în care nu respectă obligaţia de a ţine evidenţa muncii sau dacă angajează fără cerificat medical, amenzile variind de la 1.500 la 3.000 lei, aceeaşi pedeapsă fiind prevăzută şi în cazul nerespectării prevederilor privind înregistrarea demisiei salariatului.

A fost introdusa şi răspunderea penală a angajatorului. Astfel, se sancţionează cu închisoare de la unu la doi ani sau cu amendă penală primirea la muncă a mai mult de cinci persoane, fără încheierea unui contract individual de muncă şi cu închisoare de la şase luni la un an sau cu amendă penală, refuzul repetat de a permite accesul în spaţiul unităţii a inspectorilor de muncă sau de a pune la dispoziţia acestora documentele solicitate.

Instanţa de judecată poate stabili, in cazul săvârşirii unor infracţiuni sancţiuni complementare cum ar fi: pierderea totală sau parţiala a dreptului angajatorului de a beneficia de prestaţii, ajutoare sau subvenţii publice, inclusiv fonduri UE gestionate de autorităţile române pentru o perioda de până la cinci ani, interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achiziţii publice pentru o perioadă de până la cinci ani, recuperarea integrală sau parţială a prestaţiilor, ajutoarelor sau subvenţiilor publice, inclusiv fonduri UE gestionate de autorităţile române, atribuite angajatorului pe o perioadă de până la 12 luni înainte de comiterea infracţiunii sau închiderea temporară sau definitivă a punctului sau punctelor de lucru în care s-a comis infracţiunea sau retragerea temporară sau definitivă a unei licenţe de desfăşurare a activităţii profesionale în cauză, dacă acest lucru este justificat de gravitatea încălcării.

În noul Cod al muncii au fost abrogate dispoziţiile privind clauzele, efectele şi nivelul la care pot fi încheiate contractele colective de muncă.

De asemenea, prin intrarea în vigoare a modificărilor aduse Codului Muncii prin Legea 40/2011 se instituie obligaţia încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă ca o cerinţă ad validitatem, dar şi dreptul angajatorului de a stabili obiectivele de performanţă individuală şi obligaţia corelativă a acestuia de a informa salariatul cu privire la criteriile de evaluare a activităţii profesionale.

Tot de luni, 2 mai angajatorii au obligaţia legală expresă de a informa salariatul cu privire la fişa postului, iar perioada de probă va putea avea o durată de cel mult 90 de zile calendaristice în cazul funcţiilor de execuţie şi 120 de zile calendaristice pentru funcţii de conducere, iar perioada maximă în care se pot face angajări succesive de probă este de 12 luni.

Modificări au fost făcute şi în cazul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior, primele şase luni de la debutul în profesie fiind considerate perioadă de stagiu.

În cazul perioadei de probă, pe durata sau la sfârşitul ei, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia.

Noua legislaţie a muncii mai prevede că delegarea salariatului va putea fi dispusă pentru perioade succesive de maximum 60 de zile, dar şi că angajatorul confruntat cu reducerea temporară a activităţii va putea, în anumite condiţii, să reducă programul de lucru de la cinci la patru zile, cu reducerea corespunzătoare a salariului, dar numai după consultări cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor.

Modificări au fost făcute şi în cazul perioadei de preaviz, aceasta fiind de 20 de zile lucrătoare în cazul concedierii pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, 20 de zile lucrătoare în cazul demisiei, pentru salariaţii cu funcţii de execuţie şi 45 de zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de conducere.

Termenul de preaviz ce trebuie acordat de angajator este extins la minimum 20 de zile lucrătoare, iar în cazul concedierilor colective, în cadrul stabilirii ordinii de prioritate la concediere vor prevala criteriile profesionale.

Noul Cod mai prevede eliminarea restricţiilor privind posibilitatea angajatorului de a apela la agenţii de munca temporară, pentru executarea sarcinilor precise şi cu caracter temporar cu anumite excepţii, expres prevăzute de lege, dar şi mărirea perioadei de încheiere a contractului individual de muncă cu durată determinată, de la 24 la 36 de luni.

Durata maximă legală a timpului de muncă nu va putea depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, iar munca suplimentară va trebui compensată prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.

O prevedere cu totul nouă apare în art. 119, alin. 3, în sensul că, în perioadele de reducere a activităţii, angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate eventualele ore suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.

În cazul în care programarea concediului de odihnă se face fracţionat, angajatorul are obligaţia să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin zece zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod al muncii, sporul pentru lucrul pe timp de noapte creşte de la 15 la 25 la sută din salariul de bază dacă timpul lucrat reprezintă cel puţin trei ore de muncă de noapte.

Din noua legislaţia muncii au fost eliminate condiţiile privind durata cursurilor şi stagiilor de formare profesională efectuate la iniţiativa angajatorului ce permiteau în unele cazuri recuperarea costurilor de către angajator, astfel încât în viitor angajatorul şi salariatul vor avea libertatea de a stabili prin act adiţional la contractul individual de muncă, drepturile şi obligaţiile acestora privind cursurile şi stagiile de formare profesională.

Totodată, a fost modificată restricţionarea angajatorului în privinţa efectuării de noi angajări pe o perioadă de nouă luni de la data concedierilor colective. Astfel, în termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii, salariatul concediat prin concediere colectivă are dreptul de a fi reangajat cu prioritate pe postul reînfiinţat în aceeaşi activitate, fără examen, concurs sau perioadă de probă.

Odată cu aplicarea noilor prevederi din legislaţia muncii, sancţiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen, radierea acestora constatându-se prin decizie a angajatorului emisă în formă scrisă.

Principiul legalităţii

Principiul legalitatii implica subordonarea neconditionata a participantilor la raportul juridic fata de dispozitiile normative, însa pentru ca aceasta conformare sa poata deveni realitate, este necesar ca destinatarii normelor sa-si cunoasca într-o maniera clara si neechivoca drepturile si obligatiile, ceea ce se poate realiza doar când normele juridice sunt cuprinse în acte normative scrise.

Principiul legalităţii decurge din obligaţia respectării legii ca urmare a obligatiei de cunoaştere a legii de la momentul publicării în Monitorul Oficial .

Obligativitatea cunoaşterii legii este garanţia respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi a funcţionării mecanismelor statului, rezultă că nimeni nu se poate sustrage legii invocând necunoaşterea ei. In acest sens art. 16 alin (2) din Constituţie dispune că nimeni nu este mai presus de lege.

Constituţie statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, art. 124 alin. 1  astfel că actul de justiţie este strict legat de prevederile legale.

 
La noi sistemul actelor normative este alcatuit din:

legi, decrete, hotarâri, ordonante, regulamente si ordine, precum si decizii ale organelor administratiei publice locale.

Intre acestea, legile ocupa locul central, fiind elaborate de puterea legislativa, care exprima vointa si interesele alegatorilor.

Celelalte acte normative trebuie sa se subordoneze legilor, fiind elaborate pe baza lor si în vederea executarii acestora.
Legea se remarca prin câteva trasaturi de baza:
” Are o procedura de elaborare speciala;
” Are caracter normativ si impersonal;
” Reprezinta o reglementare primara si originara în sensul ca relatiile sociale trebuie sa-si gaseasca oglindirea normativa in continutul legilor si nu al altor acte normative care au menirea de a dezvolta, explica si nuanta reglementarile cuprinse în legi.
Dupa forta de aplicare, legile pot fi:

-constitutionale;

-organice;

-ordinare.
Legile constitutionale – CONSTITUTIA – au cea mai mare forta juridica deoarece acestea fixeaza regulile esentiale de organizare si functionare a ordinii de stat.
Legile organice reglementeaza domeniile expres prevazute în Constitutie si au o procedura speciala de adoptare presupunând o majoritate calificata a organului legiuitor.

Puterea judecătorească se exercită de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, art. 1 alin. (1) din Legea 304/2004.

Alin. (2) prevede că, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.
Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la  un proces echitabil.

Denegarea de dreptate are consacrare in dispozitiile art. art.3 C.civ. “judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate”.

Judecătorul trebuie să soluţioneze cauza cu care a fost învestit, în temeiul unui text de lege al cărui conţiunt să fie neechivoc şi perfect aplicabil situaţiei de fapt ce caracterizează speţa. Însă, exista situatii in care legea nu contine dispozitii care fie aplicabile cazului concret, judecătorul fiind obligat să rezolve cauza cu care a fost învestit utilizand, in mare parte, principiile de drept.

Judecătorul este cel ce înfăptuieşte justiţia este realizatorul actului jurisdicţional, stabileste starea de fapt şi determina legea aplicabila, stabileşte norma aplicabilă în cauza ce urmează să o soluţioneze cu obligaţia de a pronunţa o hotărâre temeinică şi legală conform art. 129 alin. 5 Codul de procedură civilă.

hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde:
1. arătarea instanţei care a pronunţată-o şi numele judecătorilor care au luat parte la judecată;
2. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentanţilor legali şi al avocaţilor;
3. obiectul cererii şi susţinerile în prescurtare ale părţilor cu arătarea dovezilor;
4. arătarea concluziilor procurorului;
5. motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;
6. dispozitivul;
7. calea de atac şi termenul în care se poate exercita;
8. arătarea că pronunţarea s-a făcut în şedinţa publică, precum şi semnăturile judecătorilor şi grefierului. Lipsa semnăturilor poate fi complinită oricând în cursul procesului.
Hotărârile judecătoreşti trebuie respectate şi aduse la îndeplinire în condiţiile legii (art. 16 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată).

ADMISIBILITATEA CONTESTAŢIEI ÎN ANULARE

Admisibilitatea contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art.386 alin.1 lit.c şi d Cod procedură penală, în cazul pronunţării unei soluţii prevăzută de art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală

Contestaţia în anulare întemeiată pe disp. art.386 lit.c şi d Cod pr.penală, este reglementată ca şi cale extraordinară de atac, ca un remediu pentru anumite situaţii de nelegalitate sau netemeinicie a unei soluţii prin care instanţele au statuat asupra fondului cauzei, pentru motive ce nu mai pot fi invocate pe altă cale procedurală.

Prin decizia penală nr…/R din …4.2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de intimatele S.A. şi M. Ghe. împotriva deciziei penale nr.1../2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală în dosarul nr…./2004. Contestatoarele au fost obligate la 4.000.000 lei, cheltuieli de judecată către intimaţii B. A. şi B. M. şi la câte 100.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut următoarele :
Intimata S.A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr…./27.10.2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală nr.dosarul nr…./2004, contestaţia fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia I Penală sub nr.6591/2004.
De asemenea, intimata M. Ghe. a formulat contestaţie in anulare impotriva aceleiaşi decizii penale, contestaţia fiind inregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia I Penală sub nr.6592/2004.
Ambele contestaţii sunt întemeiate pe disp.art. 3.. lit.c şi d Cod pr.penală, fiind motivate aproape identic.
Astfel, S. A. a invocat lipsa plângerii prealabile (pe motiv că instanţa de recurs a omis să cerceteze dacă în cauză există plângere prealabilă, situaţie în care se impunea aplicarea art.10 lit.f Cod pr.penală, cu consecinţa prevăzută de art.11 pct.2 lit.b Cod pr.penală), autoritatea de lucru judecat (pe motiv că instanţa de recurs a omis faptul că elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.249 Cod penal au constituit chestiuni prealabile, soluţionate cu autoritate de lucru judecat de instanţele civile, care au constatat inexistenţa elementelor de fapt care constituie elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi nu a făcut aplicarea art.10 al.1 lit.a rap.la art.11 al.2 Cod pr.penală.), precum şi intervenirea prescripţiei (pe motiv că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acestui aspect, cu toate că de la momentul pretinsei săvarşiri a faptelor şi până in prezent s-a implinit termenul de prescripţie, astfel încat trebuia să facă aplicarea art.11 pct.2 lit.b Cod pr.penală).
M. Ghe. a invocat lipsa plângerii prealabile (pe motiv că instanţa de recurs a omis să cerceteze dacă în cauză există plângere prealabilă, situaţie în care se impunea aplicarea art.10 lit.f Cod pr.penală, cu consecinţa prevăzută de art.11 pct.2 lit.b Cod pr.penală), autoritatea de lucru judecat (referitor la infracţiunea prev.de art.220 Cod penal – deoarece prin sentinţa penală nr.1974/1999 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la aceeaşi faptă şi instanţa de recurs a omis sa facă aplicarea art.10 al.1 lit.j rap.la art.11 pct.1 lit.c şi pct.2 lit.b Cod pr.penală; referitor la infracţiunea prev.de art.21 lit.b din Legea nr.50/1991 – pe motiv că pentru aceeaşi faptă a fost deja sancţionată cu amendă administrativă în temeiul art.181 Cod penal, astfel încât sunt incidente disp.art.10 lit.j Cod pr.penală; referitor la toate infracţiunile sesizate – pe motiv că toate elementele constitutive constituie chestiuni prealabile în sensul art.44 al.ultim Cod pr.penală şi au fost deja soluţionate de către instanţele civile, care au constatat inexistenţa elementelor de fapt ce corespund elementului material al infracţiunilor cercetate, impunandu-se concluzia că aceste fapte nu există in materialitatea lor, situaţie în care instanţa de recurs trebuia să facă aplicarea art.10 al.1 lit.a rap.la art.11 al.2 Cod pr.penală), precum şi intervenirea prescripţiei (pe motiv că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acestui aspect, cu toate că de la momentul pretinsei săvarşiri a faptelor şi până in prezent s-a implinit termenul de prescripţie, astfel încat trebuia să facă aplicarea art.11 pct.2 lit.b Cod pr.penală).
Constatând că între cele două cauze există o strânsă legătură, deoarece au acelaşi obiect – fiind contestată aceeaşi decizie penală, pentru aceleaşi motive, iar părţile au calitatea de intimaţi, conform art. 34 lit.d cu referire la art.35 al.1 Cod pr.penală, Tribunalul a dispus reunirea celor două cauze sub numărul mai vechi de dosar, respectiv 6591/2004.
Examinând admisibilitatea contestaţiei, conform art.391 Cod pr.penală, Tribunalul a constatat că:
Prin decizia penală nr.1662/R/27.10.2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală, au fost admise recursurile declarate de petenţii B. A. şi B. M. împotriva sentinţei penale nr.229/17.05.2004 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, dată in dosarul nr.4713/2004, s-a dispus casarea sentinţei şi rejudecand, instanţa de recurs a admis plangerile formulate de cei doi petenţi împotriva ordonanţelor nr.1166/P/2000 şi nr.777/II-I/2003 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 Bucureşti, a desfiinţat ordonanţele susmenţionate şi a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe langa Judecătoria sector 1 Bucureşti, în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că prin hotararea recurată au fost respinse ca neintemeiate plângerile petenţilor, formulată în contradictoriu cu intimatele M. Ghe. şi S. A.
În data de 4.07.1999, petenţii au formulat plângeri penale împotriva numitei M. Ghe. pentru săvarşirea infracţiunilor prev.de art.21 lit.b din Legea nr.50/1991 şi prev.de art.192, 193, 217, 220, 288 şi 291 Cod penal şi împotriva numitei S. A. pentru săvarşirea infracţiunii prev.de art. 249 Cod penal, iar Primăria sectorului 1 Bucureşti a sesizat parchetul cu privire la faptul că M.Ghe. a continuat executarea lucrărilor de construire a imobilului din str. Caşin nr.21, cu toate că prin procesul verbal de constatare a contravenţiei nr.38/6.05.1999 s-a dispus sistarea lucrărilor, iar S. A., în calitate de arhitect in cadrul primăriei a întocmit şi eliberat autorizaţia de construire nr.18 C/1998, cu încălcarea procedurilor legale.
Prin ordonanţa nr.1166/P/3.12.2002, Parchetul de pe lânga Judecătoria sector 1 Bucureşti a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei M. Ghe. pentru săvarşirea infracţiunii prev.de art.21 lit.b din Legea nr.50/1991şi a invinuitei S. A. pentru săvarşirea infracţiunii prev.de art. 249 Cod penal, precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de numita M. Ghe. pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.192, 217, 288 şi 291 Cod penal. S-a apreciat că atâta vreme cât procesul verbal de contravenţie de sancţionare a numitei M. Ghe. a fost anulat prin decizia civilă nr.771/R/22.06.2000 a Tribunalului Bucureşti, în sarcina acesteia nu se mai poate reţine săvarşirea infracţiunii de continuare a lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele care au aplicat sancţiunea contravenţională. Cu privire la infracţiunile prev.de art. 192 şi art.217 Cod penal, s-a considerat că nu M. Ghe. sunt conexe, potrivit art.34 lit.d Cod pr.penală, astfel incat Parchetul a rezultat intenţia făptuitoarei, deoarece aceasta a acţionat în scopul consolidării imobilului, iar cu privire la infracţiunile prev.de art. 288 şi art.291 Cod penal, s-a constatat că actele la care se face referire în plângere sunt acte autentice. În ceea ce o priveşte pe invinuita S. A., s-a constatat că autorizaţia de construire a fost eliberată cu respectarea normelor legale.
B. A. şi B. M. au formulat plângere împotriva soluţiilor de scoatere de sub urmărire şi neînceperea urmăririi penale date prin ordonanţa de mai sus, plângerile fiind respinse prin ordonanţa nr.707/II-I/2003 emisă de Prim Procurorul Parchetului de pe lânga Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
Instanţa de recurs a constatat că infracţiunile pentru care a fost cercetată numita avea obligaţia de a dispune cu privire la toate faptele sesizate, însă nu s-a pronunţat decât cu privire la anumite infracţiuni. Pe de altă parte, Parchetul a avut în vedere numai hotărârile pronunţate în materie civilă, fără a face o analiză proprie a materialului probator administrat in cauză, în special raportul de expertiză tehnică judiciară. În plus, potrivit art.202 Cod pr.penală, Parchetul avea obligaţia să strangă probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, iar pronunţarea unor hotarari civile asupra litigiilor dintre părţi nu dispensa organele de urmărire penală de obligaţia de a stabili, pe baza unui examen propriu, dacă persoanele cercetate se fac sau nu vinovate de săvarşirea unor fapte de natură penală.
Pentru aceste motive, instanţa de recurs a apreciat că plângerile formulate conform art. 2781 Cod pr.penală sunt intemeiate şi drept urmare, le-a admis şi a dispus restituirea cauzei la Parchet în vederea redeschiderii urmăririi penale, stabilind că procurorul urmează să se pronunţe în privinţa tuturor faptelor reclamate de către petenţi şi să dispună efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică, pentru ca expertul V. V. să răspundă la toate obiectivele expertizei, urmând ca in funcţie de necesitate să fie administrate orice alte probe în vederea aflării adevărului.
În cauză, s-a constatat că au fost respectate dispoziţiile referitoare la termenul de declarare a contestaţiei în anulare, fiind aplicabil art.388 al.1 teza a II-a Cod pr.penală, căci hotărârea contestată nu are dispoziţii executorii împotriva contestatorilor, astfel încât contestaţia trebuia introdusă in termen de 30 de zile de la data pronunţării deciziei dată de instanţa de recurs. Decizia a fost pronunţată în data de 27.10.2004, iar contestaţiile au fost înregistrate la Tribunalul Bucureşti în data de 26.11.2004.
Este îndeplinită şi condiţia comună pentru toate contestaţiile în anulare, prev.de art.386 al.1 Cod pr.penal, deoarece contestaţia a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive, cauza fiind rejudecată de către Tribunal după admiterea recursului, aşa cum rezultă din cele expuse mai sus şi în conformitate cu art.417 lit.b Cod pr.penală.
Sub acest aspect, s-a precizat că dispoziţiile art.415-417 Cod pr.penală care se referă la data rămânerii definitive a hotărârilor penale, nu fac nici o distincţie şi nu califică hotărârile definitive în funcţie de obiectul cauzei, după cum este vorba despre soluţionarea unui conflict de drept penal sau a unei alte cereri (de ex., în materia arestării preventive, a măsurilor asigurătorii sau cereri formulate in faza de executare). Din interpretarea acestor dispoziţii legale nu rezultă că sunt considerate ca rămase definitive numai hotărârile prin care instanţa statuează asupra fondului cauzei. De altfel, această intrepretare a fost consacrată şi de practica judiciară, care a considerat admisibile contestaţiile în anulare întemeiate pe disp.art.386 lit.a şi b Cod pr.penală (care se referă la neîndeplinirea procedurii de citare şi la imposibilitatea de prezentare a părţii la termenul la care s-a judecat cauza in faţa instanţei de recurs) şi în cauze în care instanţa nu a fost sesizată prin rechizitoriu sau plângere prealabilă.
Totuşi, s-a apreciat că prezenta contestaţie nu este admisibilă pentru că motivele pe care se sprijină sunt numai aparent din cele prevăzute de art.386 lit.c şi d Cod pr.penală, astfel încat nu sunt îndeplinite condiţiile speciale de admisibilitate.
Conform art.386 lit.c Cod pr.penală, contestaţia în anulare se poate face „când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, dintre cele prev.in art.10 al.1 lit.f-i, cu privire la care existau probe in dosar”.
Se constată că această dispoziţie legală nu se referă în general la cauzele care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau după caz, continuarea procesului penal, ci se indică în mod expres cauze de încetare a procesului penal. Coroborând disp.art.386 lit.c Cod pr.penală cu disp.art.11 Cod pr.penală, rezultă că legea se referă la situaţia în care instanţa este sesizată cu conflictul de drept penal, în vederea tragerii la răspundere penală a făptuitorului, căci încetarea procesului penal este o soluţie ce poate fi pronunţată de către instanţă în cursul judecăţii, deci cu ocazia soluţionării fondului cauzei, după ce instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu, plângere prealabilă sau potrivit cazului special prev.de art.2781 al.8 lit.c Cod pr.penală.
Această concluzie reiese şi din coroborarea art.386 lit.c Cod pr.penală cu dispoziţiile art.392 Cod pr.penală, ce reglementează procedura de judecare după admiterea contestaţiei în anulare. În acest caz, instanţa de recurs va proceda la rejudecarea recursului în aceleaşi limite procesuale ca şi cu ocazia primei soluţionări a recursului. Rejudecarea se face luând cauza din stadiul în care se afla la momentul la care a fost pronunţată hotararea definitivă ce a fost desfiinţată prin admiterea contestaţiei, nefiind admis ca pe calea contestaţiei în anulare să se modifice obiectul cauzei şi calităţile părţilor.
În speţă, instanţele nu au fost investite cu fondul cauzei, ci cu soluţionarea unei plângeri întemeiate pe disp.art. 2781 Cod pr.penală, cu privire la o soluţie de netrimitere in judecată dată de procuror, iar soluţiile ce pot fi pronunţate în asemenea situaţie sunt în mod expres prevăzute de lege, astfel încat nici prima instanţă şi nici instanţa de recurs nu puteau pronunţa o soluţie de încetare a procesului penal. În consecinţă, constatand că instanţa de recurs a cărei decizie a fost contestată nu putea să pronunţe o soluţie de tipul celei prev.de art.386 lit.c Cod pr.penală, în mod evident, o asemenea soluţie nu ar putea fi pronunţată nici după admiterea contestaţiei in anulare.
De altfel, contestaţia în anulare întemeiată pe disp. art.386 lit.c şi d Cod pr.penală, este reglementată ca şi cale extraordinară de atac, ca un remediu pentru anumite situaţii de nelegalitate sau netemeinicie a unei soluţii prin care instanţele au statuat asupra fondului cauzei, pentru motive ce nu mai pot fi invocate pe altă cale procedurală. În speţă, fondul cauzei nu a fost încă soluţionat, astfel încât lipsa plangerii prealabile şi prescripţia răspunderii penale pot fi invocate după redeschiderea urmăririi penale, procurorul având posibilitatea să dispună neînceperea urmăririi penale sau după caz, încetarea urmăririi penale în temeiul art.11 pct.1 Cod pr.penală, în situaţia în care va aprecia că motivele sunt întemeiate.
S-a apreciat că nu sunt îndeplinite nici condiţiile speciale prev.de art.386 lit.d Cod pr.penală, potrivit cărora contestaţia în anulare poate fi exercitată „când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă”.
În speţă, nu este vorba despre două hotărâri definitive penale, căci pentru infracţiunea prev.de art.220 Cod penal, numita M. Ghe. a invocat existenţa unei singure hotărâri prin care s-a dispus încetarea procesului penal; pentru infracţiunea prev.de art.21 lit.b din Legea nr.50/1991 se invocă ordonanţa procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative, act care în înţelesul legii penale nu are valoarea unei hotărâri; iar cu privire la infracţiunile prev.de art.288 şi 291 Cod penal, se invocă o hotărare civilă care, potrivit art.22 al.2 Cod pr.penală, nu are autoritate de lucru judecat in faţa organului de urmărire penală şi a instanţei penale cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvarşit-o şi a vinovăţiei acesteia.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a contestaţiei în anulare, în temeiul art.391 cu referire la art.386 lit.c şi d Cod pr.penală, Tribunalul a respins-o ca indmisibilă.
Conform art.193 Cod pr.penală, constatând culpa procesuală a contestatoarelor, le-a obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimaţi, în cuantum de 4.000.000 lei, aşa cum rezultă din chitanţa ataşată la dosar.

CERERE DE CONTOPIRE

Analizând actele aflate la dosarul cauzei instanta retine că prin s.p. nr. ….2005 a Judecătoriei Sectorului x, definitivă prin neapelare la …2005, petenta a fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie prev. de art. 328 Cp, cu aplic. art. 37 lit. a) Cp (faptă din …2005). Totodată s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. …10.2004 a Judecătoriei Sectorului x şi adăugarea acesteia la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în cauză, petenta urmând să execute 1 an şi 6 luni închisoare, cu aplic. art. 71-64 Cp.

În executarea acestei sentinţe a fost emis MEPI nr. …2005, pedeapsa urmând să fie executată în perioada …2006-…2007.

Prin s.p. nr. …2005 a Judecătoriei Sectorului x, definitivă prin neapelare la x2005, petenta a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie prev. de art. 328 Cp, cu aplic. art. 37 lit. a) Cp (fapte din ..2.2005, ..3.2005..04.2005, ..06.2005 şi ..9.2005). În baza art. 83 Cp s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. ….2004 a Judecătoriei x şi adăugarea acesteia la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauză, petenta urmând să execute 2 ani închisoare, cu aplic. art. 71-64 Cp. În vederea executării a fost emis MEPI nr..2005, pedeapsa urmând a fi executată în perioada …2007-…2009.

In raport de datele comiterii faptelor si respectiv de datele rămînerii definitive a hotărîrilor de condamnare , astfel cum au fost mentionate în cele ce preced, instanta constată că infractiunile retinute în sarcina petentului se află în concurs real conform art.33 lit.a C.p., fiind săvîrsite mai înainte de a interveni o hotărîre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele.

In consecintă, instanta urmează ca în baza art.449 alin.1 lit.a C.p.p. să admită cererea de contopire a pedepselor formulata de petental-condamnată şi, în baza art.36 alin.2 rap.la art.33 lit.a) si 34 lit.b) C.p. să contopeasca cele 2 pedepse unice şi indivizibile (rezultate din revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin. s.p. nr. …2004 a Judecătoriei x  şi adăugarea acesteia la pedepsele de 6 luni şi respectiv 1 an închisoare aplicate în cauzele soluţionate prin s.p. nr. .. şi …2005 ale Judecătoriei x) de 1 an şi 6 luni închisoare şi 2 ani închisoare aplicate petentului prin sentintele penale menţionate mai sus, condamnata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu aplicarea art.71-64 C.p.

In baza art. 36 alin.3 C.p. si art.88 C.p. va fi dedusă din pedeapsa rezultantă perioada executată, de la 09.01.2006  la zi.

Totodată, în temeiul art. 35 alin. 4 Cp, va menţine pe lângă pedeapsa rezultantă măsurile de siguranţă privind confiscarea specială prev. de art. 118 lit. d) Cp, luate faţă de condamnată prin. s.p. nr. .. şi nr. .. ale Judecătoriei x.

De asemenea, vor fi anulate mandatele emise în baza hotărîrilor de condamnare menţionate si se va dispune emite un nou mandat pentru executarea pedepsei rezultante ce se va aplica prin prezenta hotărâre.

Ţinând seama de soluţia ce va fi pronunţată,  în baza art. 192 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămîne în sarcina acestuia.

HOTARASTE:

In baza art.449 alin.1 lit.a C.p. admite cererea de contopire a pedepselor formulata de petentul condamnat ww, fiul lui V.ţa, născut la data de ww în Bucuresti, .., în prezent detinut în Penitenciarul …

In baza art.36 alin.1 C.p. rap.la art.33 lit.a) si art. 34 lit.b) C.p. contopeste următoarele pedepse:

§        pedeapsa unică şi indivizibilă de 3 ani închisoare aplicata prin s.p. ….2005  a Judecatoriei x, definitivă prin d.p. nr. ..2005 a Tribunalului .. rezultată prin revocarea liberării condiţionate în baza art. 61 Cp şi contopirea restului neexecutat de 355 zile închisoare din s.p. nr. ..6.2002 a Judecătoriei Sectorului x.

§        pedeapsa unică şi indivizibilă de 3 ani închisoare aplicata prin s.p. ….2005  a Judecatoriei x, definitivă prin neapelare la . (fapta din .10.2004), rezultată prin revocarea liberării condiţionate în baza art. 61 Cp şi contopirea restului neexecutat de 355 zile închisoare din s.p. nr. ….2002 a Judecătoriei x.

Condamnatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Face aplicarea art.71-64 C.p.

In baza art.350 C.p.p. mentine starea de arest a condamnatului în vederea executării pedepsei stabilite prin prezenta sentinţă.

In baza art.36 al.3 C.p.p. şi art.88 C.p. deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată, de la ….2005 la zi.

Anuleaza MEPI nr. ….2005 emis de Judecătoria x şi nr. ….2005 emis de Judecatoria x şi dispune emiterea unui nou mandat de executare.

In baza art.192 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

CONDUCERE PE DRUMURILE PUBLICE A UNUI AUTOVEHICUL FARA PERMIS DE CONDUCERE

Prin rechizitoriul nr. x din data de x.2005, Parchetul de pe langa  Judecatoria  Sectorului x  a dispus trimiterea  in judecata, a inculpatului ww, cercetat  în stare de libertate pentru savirsirea infractiunii prev. de art. 78 alin. 1 din OUG 195/2002.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul y, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 78 alin. 3 din OUG 195/2002.

In actul de sesizare a instantei s-a retinut în fapt că la data de …2005 în jurul orelor 05:30, cu ocazia unui control efectuat de lucrători de poliţie din cadrul DGPMB-Biroul Poliţie Rutieră, inculpatul a fost depistat în timp ce conducea pe sens interzis pe Str. Voila din sectorul 4, din direcţia Şos. Berceni, autoturismul Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare ,,, proprietatea numitului y, în maşină aflîndu-se şi martorul mm. Cu ocazia verificărilor efectuate, s-a stabilit că inculpatul nu posedă permis de conducere.

Cu prilejul audierii în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, declarând că a condus autoturismul, care era parcat lângă un restaurant din apropiere, cu scopul de a-l duce la el în garaj, pe str. Anton Bacalbaşa.

S-a mai reţinut că, în drept, fapta savarsita de inculpat intruneste  elementele constitutive ale infractiunii prev. de art  78alin. 1 din OUG 195/2002.

În dovedirea situaţiei de fapt reţinute în actul de sesizare s-au invocat următoarele mijloace de probă: process-verbal de prindere în flagrant, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor mm, proces-verbal de verificare în evidenţele BPR.

S-a mai reţinut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, aspect ce rezultă din fişa de cazier judiciar a acestuia (f. 114 d.u.p.).

In cursul cercetarii judecatoresti, la termenul de azi,  ll1.2006, după citirea actului de sesizare a instanţei, a fost audiat inculpatul, conform art. 323 Cpp, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei. Cu prilejul audierii inculpatul a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei pusă în sarcina sa prin rechizitoriu. La acelaşi termen, instanţa a audiat sub prestare de jurământ, martorii mm, declaraţiile acestora fiind de asemenea consemnate şi atşate la dosar.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta  reţine următoarea situaţie de fapt:

În data de …2005,în jurul orelor 05 :30, inculpatul  a condus, fără a avea permis de conducere, autoturismul Dacia 1300 cu nr. de .., proprietatea numitului .., pe Str. Voila din sectorul 4, din direcţia Şos. Berceni. În maşină alături de inculpat se afla şi prietenul acestuia, martorul mm.

Situaţia de fapt menţionată rezultă din coroborarea celor consemnate în procesul-verbal întocmit cu ocazia depistării în trafic  şi a procesului-verbal de verificare în evidenţele posesorilor de permis de conducere (f. cu declaraţiile inculpatului  şi martorilor, date atât la urmărirea penală cât şi la instanţă .

Fapta a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţie sub forma intenţiei, aspect ce rezultă din probele administrate în cauză.

În drept, fapta inculpatului, care, la data de …2005,în jurul orelor 05 :30, a condus pe drumurile publice, fără a avea permis de conducere, autoturismul Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare ..,  întruneşte elementele constitutive ale infractiunii prevăzute de art. 78 alin. 1 din OUG 195/2002.

Vinovatia inculpatului fiind dovedita, pe baza probelor administrate, in raport cu fapta care a facut obiectul cercetarii judecatoresti, instanta va dispune condamnarea acestuia iar la proportinalizarea pedepsei ce urmeaza a fi aplicata inculpatului pentru infractiunea savarsita, va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 al.1 C.p..În acest sens, va tine seama de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a Codului penal, de gradul de pericol social concret al infractiunii, avand in vedere circumstantele reale ale faptei (starea de pericol pentru relaţiile sociale privind circulaţia pe drumurile publice generată de conducerea autovehicului de o persoană fără permis de conducere,  si imprejurarile savarsirii acesteia (la o oră când traficul rutier este puţin intens şi de către o persoană care, conform declaraţiilor martorilor, avea oarecari cunoştinţe privind manevrarea unui autovehicul), precum şi de persoana inculpatului care are un loc de muncă (muncitor la la SC … SRL) şi este necunoscut cu antecedente penale, fiind la primul său conflict cu legea penală.

În legătură cu persoana inculpatului,  instanţa  va reţine în favoarea acestuia circumstanţele atentuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) Cp. În acest sens, instanţa are  în vedere  conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii concretizată în lipsa antecedentelor penale şi atitudinea procesuală sinceră a acestuia, inculpatul recunoscând şi regretând săvârşirea faptei.

Avand in vedere aceste aspecte, instanta urmeaza a aplica o pedeapsă sub minimul special prevazut de lege conform art. 76 lit. d Cp, în cuantum de 3 luni închisoare.

Relativ la scopul preventiv-educativ al pedepsei prev. de art. 52 Cp, date fiind toate circumstanţele prezentei fapte, instanţa apreciază că acesta poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 alin. 1 lit. a, b, c Cp. Astfel fiind, pedeapsa urmează a fi suspendată condiţionat  pe termenul de încercare prevăzut de art. 82 Cp.

Faţă de cele expuse, instanţa, in baza baza art.78 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. d) Cp, va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, iar în baza art. 81 alin. 1 Cp va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, termen stabilit în condiţiile art. 82 Cp. Totodată, va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 Cp privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Fata de solutia de condamnare ce va fi pronuntata, instanta în baza art 191 Cpp va obliga  inculpatul la 100 RON reprezentind cheltuieli judiciare avansate  de stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

HOTARASTE:

In baza art. 78 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 74 lit. a), c) Cp şi art. 76 lit. d) Cp, condamna pe inculpatul .., zis x, fiul lui ..de cetăţenie română, necăsătorit, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, muncitor la SC … SRL, fără antecedente penale, domiciliat  in Bucureşti, Str. …, la o pedeapsă de 3 luni inchisoare pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere.

În baza art. 81 alin. 1 Cp dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, stabilit în condiţiile art. 82 Cp.

Pune în vedere inculpatului disp. art. 83 Cp privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

In baza art.191 al.1 C.p.p. obliga  inculpatul la 100 RON cheltuieli judiciare avansate  de stat.

DREPTUL DE ABITATIE

Drept real in temeiul caruia o persoana dobandeste posesia si folosinta asupra unei case pentru locuit in ea, singura sau cu familia. Este undezmembramant al dreptului de proprietate. Se stabileste si inceteaza in acelasi mod ca si dreptul la uzufruct. De regula, nu poate fi nici cedat si nici inchiriat; totusi, titularul dreptului de abitatie poate inchiria partea casei in care nu locuieste, daca legea nu prevede o interdictie in acest sens. Sotul supravietuitor care nu este proprietar al unei locuinte are pana la iesirea din indiviziune un an de la incetarea din viata a sotului sau, in afara de dreptul de mostenire ce i se cuvine, un drept de abitatie aspra casei in care a locuit daca aceasta face parte din succesiune.

Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor nu poate fi in nici un mod cedat, sau inchiriat.

Sotul supravietuitor nu este obligat sa dea cautiune pentru dreptul de abitatie, asa cum se prevede in lege pentru alte cazuri. Inceteaza daca, inainte de executarea iesirii din indiviziune, sotul supravietuitor se casatoreste

In caz de partaj instanta prin modalitatea de atribuire a loturilor trebuie sa tina seama ca partile sa foloseasca efectiv bunul atribuit.

In situatia in care o terta persoana are un drept de abitatie asupra bunului care a fost atribuit unuia dintre soti, iar acesta nu se poate bucura de folosinta bunului, hotararea instantei este nelegala atat timp cat nu s-a tinut seama de acest aspect.

Tribunalul Iasi a admis apelul reclamantei A.A., schimbând în parte hotarârea Judecatoriei Iasi, în ce priveste atribuirea celor doua apartamente. Instanta de apel a atribuit reclamantei A.A. apartamentul situat în Iasi, str. I. si pârâtului P.I. apartamentul din Iasi str. M., obligând-o pe reclamanta sa-i plateasca pârâtului sulta de 125.426.341 lei vechi.

Tribunalul a retinut – în motivarea deciziei – ca prin atribuirea catre apelanta a imobilului situat în Iasi, str. M., unde matusa intimatului si-a rezervat dreptul de abitatie pâna la sfârsitul vietii, ea s-ar afla în imposibilitatea absoluta de a folosi bunul, finalitatea urmarita de legiuitor prin dispozitiile art. 673 ind. 5 C.pr.civ. fiind astfel nesocotita.

Este ilogic sa fortezi o persoana – în speta apelanta – sa locuiasca împreuna cu o persoana cu care nu are absolut nici o legatura, fie chiar si temporar. Astfel dupa cum a precizat însusi intimatul prin întâmpinarea depusa la dosar, contractul de vânzare-cumparare încheiat între vânzatoarea P.M. si cei doi soti (prima rezervându-si dreptul de abitatie), s-a încheiat tocmai în considerarea relatiei de rudenie între vânzatoare si pârât, aceasta asigurându-se ca atunci când va fi în nevoie, la batrânete, va fi ajutata de cel din urma.

Relatiile de rudenie, dincolo de legatura de sânge între membrii aceleiasi familii, presupun prin ele însele o legatura de afectiune, legatura care nu exista între apelanta si matusa intimatului.

În concluzie, nu exista nici un impediment în situatia în care intimatului i-ar fi atribuit apartamentul situat în str. M., fiindu-i asigurata astfel si nevoia locativa, scopul urmarit la încheierea contractului de vânzare-cumparare fiind astfel si mai bine realizat.

Împotriva deciziei a declarat recurs P.I., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie. În motivarea recursului el arata ca tribunalul a încalcat dispozitiile de principiu ale art. 673 ind. 9 C.pr.civ. Textul – pretinde recurentul – enumera criterii orientative si nu limitative pentru atribuire. La aplicarea acestor criterii, instantele trebuie sa se raporteze la posibilitatea efectiva, practica, a fiecarei parti de a uza de bunul atribuit.

Curtea de apel a considerat ca, în partajul de fata, elementul în litigiu îl reprezinta modalitatea de iesire din indiviziune, prin atribuirea celor doua imobile ce fac parte din masa bunurilor comune. Corect au retinut primele doua instante ca dispozitiile relevante sunt acelea ale art. 673 ind. 5 alin. 2 C.pr.civ. si art. 673 ind. 9 C.pr.civ., modul de aplicare a prevederilor respective fiind – însa – diferit.

Curtea de apel a constatat – contrar celor stabilite de tribunal – ca singurul imobil apt a raspunde unei nevoi locative este cel din Iasi, str. I. Pentru apartamentul din str. M. exista dreptul de abitatie înscris în contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 31836 din 12 noiembrie 1993, în favoarea numitei P.M., pe toata durata vietii acesteia. Ca atare, nici unul dintre cei doi fosti soti nu poate intra în stapânirea de fapt a apartamentului pâna la sfârsitul vietii beneficiarei dreptului de abitatie, sub acest aspect fiind lipsite de relevanta relatiile personale (cordiale ori tensionate) între vânzatoare si cumparatori.

Instanta de recurs a constatat ca – prin argumentarea atribuirii apartamentului din str. M. sui P.I. – tribunalul tinde a-l constrânge pe acesta sa încalce dreptul de abitatie al lui P.M. Odata stabilit ca doar apartamentul din str. I. poate fi utilizat ca locuinta, revine instantei care dispune atribuirea în natura sa evalueze care dintre codevalmasi are o mai mare nevoie de aceasta locuinta.

Evaluând situatia celor doua parti, curtea a conchis – astfel cum judicios a retinut si judecatoria – ca nevoia lui P.I. de a ramâne în locuinta din Iasi, str. I. este stringenta, depasind cu mult nevoia lui A.A. de a i se atribui acelasi bun, pe care dânsa nu l-ar folosi drept locuinta, cât timp domiciliaza în strainatate. Curtea de apel a retinut aplicarea gresita de tribunal a dispozitiilor art. 673 ind. 9 C.pr.civ. si, în baza art. 304 pct. 9 si art. 312 (1) C.pr.civ., a admis recursul modificând în tot decizia Tribunalului Iasi, în sensul respingerii apelului reclamantei

Tinerii în vârstă de până la 35 de ani care infiinteaza o microintreprindere vor primi o finanţare nerambursabilă de maximum 10.000 de euro prin Agenţia pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Intreprinderi Mici şi Mijlocii  .

Pentru aceasta sunt necesare mai multe conditii :

1.     Prezentarea unui plan de afaceri. Pentru a intruni punctajul necesar aprobarii, acesta trebuie sa se refere la domeniul de activitate al firmei, obiectivele propuse, resursele materiale, tehnologice, informationale si umane, necesare desfasurarii activitatii, planul prognozat de venituri si cheltuieli, precum si evolutia economica a intreprinderii, pe termen lung.  Nu sunt acceptate urmatoarele activitati: intermedierile financiare si asigurarile, tranzactiile imobiliare, activitatile de jocuri de noroc si pariuri, producerea sau comercializarea de armament, munitie, droguri, alcool sau alte substante aflate sub control national.

2.     Finantare proprie minima de 50% din valoarea proiectului.  Statul finanteaza max. 50% din valoarea proiectului, dar nu mai mult de 10.000 euro (echivalent lei).

3.     Cel putin doi salariati pe perioada nedeterminata pentru desfasurarea activitatii.

4.     Reinvestirea a 50% din profitul anului fiscal precedent.

5.     Finantare in cont, contra documente.  Finantarea nerambursabila din partea statului nu se acorda cash, ci contra documente. Sumele acordate cu titlu nerambursabil vor fi varsate in cont si se vor deconta pe baza de facturi, pentru activitati conform planului de afaceri.

6.     Durata maxima de trei ani. Calitatea de microîntreprindere aparţinând întreprinzătorului debutant se pierde la data de 31 decembrie a anului în care se împlinesc trei ani de la data înregistrării firmei si daca cifra de afaceri pe anul în curs a microintreprinderii a atins echivalentul în lei al sumei de 500.000 euro.

Alte facilitati acordate

Garanţii de la Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM

Firmele infiintate in aceste conditii vor benefici si de garanţii de la Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM pentru creditele contractate în vederea realizării planurilor de afaceri , maxim 80% din valoarea creditului solicitat, în limita sumei de 80.000 de euro.

Scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale

Scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori pentru veniturile aferente timpului lucrat pentru cel mult patru salariaţi, angajaţi pe durată nedeterminată. Conform ordonantei adoptate de guvern, această perioadă constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, iar pentru stabilirea şi calculul drepturilor prevăzute de Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se utilizează venitul brut realizat lunar, la care asiguratul datorează contribuţia individuală de asigurări sociale.

Scutirea de la plata taxelor pentru operaţiunile efectuate de ONRC

Tinerii vor fi scutiti de la plata taxelor pentru operaţiunile efectuate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi, respectiv, de oficiile Registrului Comerţului de pe lângă tribunale şi vor primi consiliere şi sprijin de la oficiile teritoriale ale AIPPIMM

Pot beneficia de prevederile Programului: persoanele fizice, denumite in continuare intreprinzatori debutanti, care indeplinesc cumulativ, la data depunerii Formularului de inscriere in program, urmatoarele criterii de eligibilitate:
a) au capacitate juridica deplina de exercitiu, au varsta de pana la 35 de ani, impliniti cel mai tarziu in ziua inregistrarii cererii de inmatriculare a societatii cu raspundere limitata in Registrul Comertului;
b) anterior datei inmatricularii societatii in Registrul Comertului nu au mai detinut si nu detin calitatea de actionar, asociat sau membru al organelor de conducere din cadrul unei intreprinderi constituite in spatiul economic european;

c) infiinteaza pentru prima data o societate comerciala cu raspundere limitata in conditiile Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale prezentei Ordonante de urgenta nr. 6 din 09.02.2011;

d) declara pe propria raspundere, sub sanctiunea legii penale pentru declaratii mincinoase, ca indeplineste conditiile prevazute la lit. b, pe care o depune la Registrul Comertului odata cu cererea de inmatriculare a societatii.

Pentru incadrarea in Program, microintreprinderea infiintata de intreprinzatorul debutant trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

a) este societate comerciala cu raspundere limitata-debutant (SRL-D), care functioneaza pe durata nedeterminata, in conditiile Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si ale ordonantei de urgenta nr. 6 din 09.02.2011;
b) se incadreaza in categoria microintreprinderilor in conditiile Legii nr. 346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale ordonantei de urgenta nr. 6 din 09.02.2011;
c) este infiintata de un intreprinzator debutant, ca asociat unic, sau de cel mult 5 (cinci) intreprinzatori debutanti asociati. Conditiile pentru intreprinzatorul debutant trebuie indeplinite de fiecare dintre asociati, asa cum se prevede in Art. 3.1 al prezentului Ghid;
d) este administrata de asociatul unic, de unul sau mai multi administratori dintre asociati;

e) are in obiectul de activitate cel mult 5 (cinci) grupe de activitate prevazute de clasificarea activitatilor din economia nationala in vigoare (CAEN Rev 2).

In cele 5 (cinci) grupe de activitate nu pot fi incluse ca obiect de activitate al societatii urmatoarele:

intermedieri financiare si asigurari:

- 641 – Intermediere monetara

- 642 – Activitati ale holdingurilor

- 643 – Fonduri mutuale si alte entitati financiare similare

- 649 – Alte activitati de intermedieri financiare, exclusiv activitati de asigurari si fonduri de pensii

- 651 – Activitati de asigurari

- 652 – Activitati de reasigurare

- 653 – Activitati ale fondurilor de pensii (cu exceptia celor din sistemul public de asigurari sociale)

- 661 – Activitati auxiliare intermedierilor financiare, cu exceptia activitatilor de asigurari si fonduri de pensii

- 662 – Activitati auxiliare de asigurari si fonduri de pensii

- 663 – Activitati de administrare a fondurilor tranzactii imobiliare:
- 681 – Cumpararea si vanzarea de bunuri imobiliare proprii
- 682 – Inchirierea si subinchirierea bunurilor imobiliare proprii sau inchiriate
- 683 – Activitati imobiliare pe baza de comision sau contract 920

– activitati de jocuri de noroc si pariuri productie sau comercializare de armament, munitii, explozibili, tutun, alcool, substante aflate sub control national, plante, substante si preparate stupefiante si psihotrope:

-         110 – Fabricarea bauturilor (cu exceptia clasei 1107 – Productia de bauturi racoritoare nealcoolice; productia de ape minerale si alte ape imbuteliate)
- 1200 – Fabricarea produselor din tutun
- 2540 – Fabricarea armamentului si munitiei
-2051-  Fabricarea explozivilor

-  4 635 – Comert cu ridicata al produselor din tutun
- 4725 – Comert cu amanuntul al bauturilor, in magazine specializate
- 4726 – Comert cu amanuntul al produselor din tutun, in magazinespecializateprecum si activitatile excluse de normele europene pentru care nu se poate acorda ajutor de stat, respectiv:

-  a) activitati de pescuit si acvacultura, acoperite de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 104/2000:

- 031 – Pescuitul-

- 032 – Acvacultura-
b) activitati legate de productia primara a produselor agricole

-         asa cum sunt enumerate in anexa 1 la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene:

- 011 – Cultivarea plantelor nepermanente

- 012 – Cultivarea plantelor din culturi permanente-
- 013 – Cultivarea plantelor pentru inmultire
- 014 – Cresterea animalelor
- 015 – Activitati in ferme mixte (cultura vegetala combinata cu cresterea animalelor)
- 016 – Activitati auxiliare agriculturii si activitati dupa recoltare
- 017 – Vanatoare, capturarea cu capcane a vanatului si activitati de servicii anexe vanatorii
c) activitati de procesare si marketing ale produselor agricole listate in anexa 1 la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in urmatoarele cazuri:
a. cand cuantumul ajutorului este stabilit pe baza pretului sau a cantitatii produselor de acest tip cumparate de la producatorii primari sau puse pe piata de operatorii economici respectivi;
b. cand ajutorul este conditionat de a fi partial sau integral cedat producatorilor primari (fermieri);
d) activitati legate de export catre state terte sau state membre, si anume, ajutoarele legate direct de cantitatile exportate, de crearea si functionarea unei retele de distributie sau pentru alte cheltuieli curente legate de activitatea de export;
e) ajutoarele destinate utilizarii produselor nationale in detrimentul celor importate;
f) ajutoarele destinate agentilor economici care activeaza in sectorul carbonifer, asa cum este definit in Regulamentul CE nr. 1.407/2002 privind ajutorul de stat pentru industria carbunelui (CAEN Rev.2)
- 051 – Extractia carbunelui superior
- 052 – Extractia carbunelui inferior
- 061 – Extractia petrolului brut
- 062 – Extractia gazelor naturale
- 0721 – Extractia minereurilor de uraniu si toriu
- 0892 – Extractia turbei
- 091 – Activitati de servicii anexe extractiei petrolului brut si gazelor naturale
- 099 – Activitati de servicii anexe pentru extractia mineralelor
g) ajutoarele pentru achizitionarea vehiculelor de transport rutier de marfa acordate agentilor economici care au ca obiect de activitate prestarea de servicii de transport rutier de marfa contra cost.

Agentia acorda alocatii financiare nerambursabile reprezentand cel mult 50%, dar nu mai mult de 10.000 euro echivalentul in lei, din valoarea totala a cheltuielilor eligibile aferente planului de afaceri, pentru care face dovada surselor de cofinantare. Se acorda garantii prin Fondul National de Garantare al Creditelor pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii S.A. – I.F.N. pentru creditele contractate de „SRL-D” in vederea realizarii planurilor de afaceri acceptate de Agentie pana la cel mult 80% din valoarea creditului solicitat, in limita sumei de 80.000 euro, echivalentul in lei.

Intreprinzatorii vor fi scutiti de la plata contributiilor de asigurari sociale datorate de angajatori, potrivit legii, pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult 4 salariati, angajati pe perioada nedeterminata.

DENUNŢARE CALOMNIOASĂ

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de …2005, petentul ww a solicitat, în baza art. 278¹ CPP,  desfiinţarea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală nr. .., emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria sector x cu privire la învinuitul ww.

Prin ordonanţa mai sus mentionată s-a dispus, în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a Cpp-243 Cpp rap la art. 11 pct. 1 lit. b şi art. 10 lit. d Cpp, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului ww, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de denunţare calomnioasă prev.de art. 259 alin. 1 Cp. Plingerea petentului împotriva acestei rezoluţii, adresată prim-procurorului  Parchetului de pe lângă Judecătoria  sector x a fost respinsă prin ordonanţa nr. …

Prin plângerea adresată Judecătoriei sectorului x, petentul a solicitat instanţei ca, prin sentinţa pe care o va pronunţa, să dispună infirmarea soluţiei date de către Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului x la data de .., să efectueze cercetarea penală în cauză, să admită acţiunea astfel cum a fost formulată şi să constate comiterea de către învinuit a infracţiunii de denunţ calomnios prev. de art. 259 alin. 1 CP, precum şi să oblige învinuitul la plata a 900 milioane lei cu titlu de daune morale, motivând că acestă sumă reprezintă de fapt paguba nerecuperată a Societăţii … SRL.

La dosar a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. … al Parchetului de pe lângă Judecatoria sector x, precum şi dosarul .. a Judecatoriei sectorului x.

Analizind actele si lucrarile dosarului, instanta apreciaza ca solutia  Parchetului de pe linga Judecatoria sector x prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală  a intimatului ww este legala si temeinica, pentru motivele ce vor fi aratate in continuare.

În perioada anilor 1996-2000, între petentul y, reprezentant al SC .. SRL, şi intimatul ww, reprezentant al SC .. SRL, au existat unele neînţelegeri cu privire la livrarea unor mărfuri. Prin sentinţa civilă nr. .. din …1997 a Tribunalului Bucureşti, s-a hotărât obligarea SC …I SRL la plata sumei de 11.030 dolari USA către SC .. SRL. După pronunţarea acestei hotărâri, wwa formulat plângere penală împotriva lui y, sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 193, 194, 215, 289 şi 292 CP. Prin rezoluţia nr. .. a Parchetului de pe lângă Judecătoria x s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ww, declinându-se competenţa către Judecătoria x sub aspectul săvârşirii infr. prev. de art. 193 CP. Prin sentinţa penală nr. …, Judecătoria z a dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h şi art. 284¹ CPP. Pentru aceste considerente, petentul y a depus, în data de .., o plângere prealabilă la Judecătoria sectorului x, înregistrată sub nr. …, împotriva intimatului ww pentru comiterea infracţiunii de denunţare calomnioasă, împrejurare faţă de care instanţa, prin sentinţa penală …, în baza art. 285 CPP, a dispus trimiterea plângerii la Parchetul de pe lângă Judecătoria x, unde s-a constituit dosarul de urmarire penală nr. …. In urma cercetărilor efectuate în cauză, prin ordonanţa nr. .,,din ,,.2004, s-a dispus scoaterea de sub urmarirea penală a lui ww, în baza art. 262 pct. 2 rap. la art. 11 pct. 1 lit. b şi art. 10 lit. d CPP, intrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de denunţare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 1 CP. Astfel, din probatoriul administrat în cauză, nu a rezultat că învinuitul a formulat cu rea credinţă plângerea penală împotriva părţii vătămate, ci doar a relatat împrejurările în modul în care le-a perceput şi potrivit nivelului său de educaţie. Totodată, Parchetul a reţinut că Judecătoria xu a analizat fondul cauzei, hotărârea de încetare a procesului penal fiind pronunţată ca urmare a lipsei părţii vătămate la două termene consecutive. Impotriva acestei ordonanţe, petentul a formulat, în baza art. 278 CPP, plângere la prim procurorul Parchetului, plângere respinsă ca neîntemeiată, întrucât s-a constat că soluţia de scoatere de sub urmărirea penală a lui ww este legală şi temeinică, din actele de cercetare efecuate în cauză rezultând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii reclamate.

Întra-adevăr, infracţiunea prev. de art. 259 alin.1 CP presupune realizarea acţiunii de învinuire mincinoasă făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană. Învinuirea mincinoasă are în vedere săvârşirea faptei cu rea-credinţă. Or, pe parcursul cercetărilor penale efectuate în dosarul de urmărire penală nr. …, nu s-au administrat probe din care să reiasă reaua-credinţă a intimatului în săvârşirea faptei, astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de denunţare calomnioasă, sub aspectul laturii subiective.

Fata de considerentele arătate mai sus, în baza  art. 278¹ alin. 8 lit. a CPP, instanta va respinge ca neîntemeiată plângerea petentului, menţinând ordonanţa atacată nr. …..

In temeiul art.192 alin.2 C.p.p., instanta  va obliga petenta la 20 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

În baza art. 278¹ alin. 8 lit. a CPP, respinge ca neintemeiata plingerea petentului y, in contradictoriu cu intimatul ww.

Menţine rezoluţia atacată nr. ,,9., dată de Parchetul de pe linga Judecatoria Sectorului x.

În baza art. 192 al. 2 CPP, obligă petentul la plata sumei de 20 RON cheltuieli judiciare avansate de  stat.

Infractiunile de proxenetism si trafic de persoane

Raportul dintre infractiunile de proxenetism si trafic de persoane, prevazute de art. 329 din Codul penal, respectiv de art. 12 din Legea nr. 678/2001, sub aspectul incadrarii juridice a faptelor in unul sau altul dintre textele de lege mentionate.

1. Intr-o orientare a practicii, criteriul de diferentiere intre cele doua infractiuni l-a constituit existenta sau absenta elementului de viciere a pozitiei subiective (a manifestarii libere de constiinta si vointa) a persoanei care se prostitueaza, viciere realizabila prin violenta psihica sau fizica, inducerea in eroare ori orice forma de constrangere.

Din aceasta perspectiva, atunci cand elementul de denaturare a factorului subiectiv exista, fapta a fost incadrata juridic ca infractiune de trafic de persoane (Anexele nr. 1 – 7), iar in ipoteza absentei acestuia, incadrarea juridica s-a facut potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 sau 2 din Codul penal, cu exceptia ultimei teze a acestui alineat (Anexele nr. 8 – 16).

2. Jurisprudenta a cunoscut si solutii potrivit carora cele doua infractiuni au fost retinute in concurs real (Anexele nr. 17 – 19) ori ideal (Anexa nr. 20).

Aceasta optiune a existat atunci cand, din activitatile conexe practicarii prostitutiei (recrutare, transportare, transfer, indemn, inlesnire etc.) autorii acestora au tras foloase. Considerand ca acest element (obtinerea foloaselor) excede continutului constitutiv al infractiunii de trafic de persoane, regasindu-se numai in cel al infractiunii de proxenetism prevazuta de alin. 1 al art. 329 din Codul penal, s-a apreciat justificata retinerea pluralitatii infractionale, indiferent daca activitatile anterioare obtinerii de foloase (recrutare, transport etc.) s-au facut cu sau fara constrangere.

Optiunea intre cele doua forme ale concursului de infractiuni nu a fost motivata.

3. Practica instantei supreme evidentiaza aceeasi varietate de solutii ca si cea anterior expusa, bazata pe aceeasi argumentare (Anexele nr. 21 – 33).

Apreciez ca prima solutie jurisprudentiala este corecta.

Compararea continutului constitutiv al infractiunii prevazute de art. 329 alin. 1, 2 tezele I si II din Codul penal si art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 evidentiaza ca intre acestea nu poate exista nici un fel de confuzie.

Aceasta deoarece proxenetismul reprezinta o activitate infractionala non–agresiva si oricare dintre modalitatile alternative de savarsire (indemn, inlesnire, tragere de foloase – art. 328 alin 1, respectiv recrutare, trafic – art. 329 alin 2 din Codul penal), nu implica vicierea pozitiei subiective a subiectului pasiv secundar. Or, activitatile ce constituie elementul material al infractiunii de trafic de persoane se savarsesc prin mijloace care presupun cu necesitate, infrangerea libertatii de vointa si constiinta a subiectului pasiv.

Aceasta diferenta concretizata in elementul de constrangere in sens larg, se manifesta si la nivelul cerintei esentiale actiunilor mentionate pentru a constitui elementul material al uneia sau alteia dintre infractiunile in discutie.

Astfel, in cazul proxenetismului cerinta esentiala o reprezinta existenta unei legaturi obiective intre oricare dintre actiunile elementului material si practicarea liber consimtita a prostitutiei de catre o persoana. in ceea ce priveste infractiunea de trafic de persoane, actiunile prevazute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, pentru a constitui elementul material, trebuie sa fie supuse cerintei comiterii lor exclusiv in scopul exploatarii unei peroane. Potrivit art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001, exploatarea unei persoane este sinonima cu obligarea la practicarea prostitutiei. Chiar termenii folositi in identificarea cerintei esentiale – exploatare, obligare – pun in evidenta elementul de constrangere existent in cazul infractiunii prevazute de art. 12 din Legea nr. 678/2001 si specific acestuia.

In consecinta, aspectele evidentiate reprezinta tot atatea argumente care sustin concluzia potrivit careia, din perspectiva incadrarii juridice, optiunea intre dispozitiile art. 329 alin. 1, 2 tezele I si II din Codul penal si art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 nu creeaza dificultati, urmand a se intemeia pe existenta sau inexistenta elementului de constrangere, lato sensu, specific numai infractiunii de trafic de persoane.

Dificultati prezinta problema stabilirii raportului dintre infractiunea de trafic de persoane prevazuta de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 si cea de proxenetism prevazuta de art. 329 alin 2 teza ultima din Codul penal (constrangerea la prostitutie), date fiind elementele de identitate ce urmeaza a fi relevate.

Astfel, termenul constrangere este utilizat de legiuitor in ambele incriminari. in art. 329 din Codul penal, constrangerea este una dintre actiunile ce pot constitui elementul material al formei agravate de proxenetism, in vreme ce in art. 12 alin 1 din Legea nr. 678/2001 reprezinta modalitatea de realizare a actiunilor ce compun elementul material.

In timp ce Codul penal foloseste notiunea generica de constrangere, Legea nr. 678/2001 enumara, aparent limitativ, diferite forme ale constrangerii – amenintare, violenta etc. Chiar si rapirea, frauda, inselaciunea, abuzul de autoritate, profitarea de imposibilitatea persoanei de a se apara ori a-si exprima vointa reprezinta tot forme particulare de constrangere fizica sau psihica, directa sau indirecta, care afecteaza factorii volitiv sau intelectiv. Ca urmare, reprezentarea actiunii si vointa de a o infaptui vor fi denaturate, lipsindu-le caracterul liber. Or, absenta acestui caracter este sinonima cu constrangerea, in acceptiunea generala.

In realitate, enumerarea utilizata de art. 12 alin 1 din Legea nr. 678/2001 nu are caracter limitativ, deoarece unul dintre termenii sai are o conotatie de maxima generalitate, fiind vorba de sintagma alte forme de constrangere.

In aceste conditii, intre constrangerea presupusa de art. 329 alin. 2 teza ultima din Codul penal si cea necesara pentru existenta infractiunii prevazute de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 nu exista nici o diferenta cantitativa sau calitativa.

Pe de alta parte, constrangerea ca element material al laturii obiective a continutului constitutiv al infractiunii de proxenetism si constrangerea ca modalitate necesara de realizare a elementului material al infractiunii de trafic de persoane presupun, atat una cat si cealalta, o legatura obiectiva cu practicarea prostitutiei de catre o persoana, indiferent de caracterul efectiv sau nu al acestei practicari.

De precizat ca, in cazul traficului de persoane, constrangerea la practicarea prostitutiei (art. 12 alin. 1 raportat la art. 2 pct. 2 lit. c teza I din Legea nr. 678/2001) este doar un aspect particular, in vreme ce, in ipoteza proxenetismului prevazut de art. 329 alin. 2 teza ultima din Codul penal, este singurul aspect.

Prezenta analiza are in vedere numai elementul de identitate relevat de art. 2 pct. 2 lit. c din teza I din Legea nr. 678/2001.

In acest context creat de existenta elementului de identitate, distinctia dintre cele doua infractiuni trebuie realizata pe alte criterii decat cele tinand de continutul constitutiv, intrucat din aceasta perspectiva cele doua calificari se suprapun: art. 329 alin. 2 teza ultima din Codul penal acopera aceleasi fapte care se includ in art. 12 alin. 1 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c teza I din Legea nr. 678/2001.

Prin urmare, ne aflam in situatia unor calificari redundante. O asemenea ipoteza, denumita in doctrina si concurs de legi penale, se solutioneaza aplicand principiul specialitatii, speciala generalibus derogant.

Ca atare, incriminarea cuprinsa in art. 12 din Legea nr. 678/2001 este, prin apartenenta sa la o lege penala care reglementeaza un domeniu specific al infractionalitatii – traficul de persoane, norma cu caracter special, in vreme ce dispozitia din Codul penal se caracterizeaza prin generalitate.

Pe de alta parte, art. 12 alin. 1 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c teza I din Legea nr. 678/2001, ca norma speciala, contine, asa cum am aratat anterior, toate elementele normei generale, respectiv ale art. 329 alin. 2 teza ultima din Codul penal.

Cum niciuna dintre normele mentionate nu contine elemente suplimentare celeilalte norme sau nu omite elemente ale acesteia, nu se poate vorbi de pluralitate infractionala sub forma unui concurs ideal, ci de un concurs de calificari.

De asemenea, nu poate fi vorba nici de existenta unei unitati infractionale, considerand traficul de persoane ca infractiune complexa care absoarbe, ca element sau circumstanta, infractiunea de proxenetism prevazuta de art. 329 alin. 2 teza ultima din Codul penal.

Argumentul care fundamenteaza concluzia inexistentei unitatii infractionale sub forma infractiunii complexe il constituie faptul ca aparenta de pluralitate este data de elementul legal, de faptul ca activitatea infractionala pare susceptibila de a fi sanctionata de mai multe norme penale. Prin urmare, elementul material este unic, nesusceptibil de a crea aparenta de pluralitate, aparenta care se situeaza doar la nivelul textelor legale. Aceasta este ipoteza specifica si caracterizanta pentru concursul de calificari.

In cazul unitatii infractionale, dimpotriva, aparenta de pluralitate este data de elementul material care pare a se scinda in mai multe entitati distincte, susceptibile fiecare de a cadea sub incidenta unei norme.

Or, in ipoteza in discutie, elementul material nu are aceasta aptitudine de a fi divizibil in entitati distincte.

In consecinta, concursul de calificari existent, solutionat pe baza principiului specialitatii, va da prioritate de aplicare normei speciale, urmand ca incadrarea juridica, in ipoteza in discutie, sa fie reprezentata de art. 12 alin 1 din Legea nr. 678/2001, cu excluderea art. 329 alin. 2 teza ultima din Codul penal.

Aceeasi concluzie se impune utilizand si criteriul cronologic si care reprezinta, de regula, o ilustrare particulara a principiului specialitatii.

Avand in vedere cele expuse, va solicit sa constatati ca aceasta problema de drept a primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti si, printr-o decizie obligatorie, sa stabiliti modul unitar de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale.

DIVORT

R.M., in calitate de reclamnata prin mandatar avocat ales, a chemat in judecata pe paratul R.V., pentru divort, solicitand desfacerea casatoriei din vina paratului, sa revina la numele avut anterior casatoriei si sa ii fie incredintati spre crestere si educare minorii, cu obligarea paratului la plata pensiei de intretinere. Paratul, prin mandatar avocat ales, a formulat intampinare si cerere reconventionala, solicitand desfacerea casatoriei din vina reclamantei, sa ii fie lui incredintati spre crestere si educare minorii, urmand ca reclamanta-parata sa revina la numele purtat anterior.

Prin sent.civ. nr. 440/11.01.2010 a fost declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti. Pentru a hotari astfel, instanta a avut in vedere ca potrivit actelor depuse de parti la dosar, precum si depozitiei martorei audiata la cererea reclamantei, partile locuiesc in Italia cel putin de doi ani, existand insa elemente ca au locuinta efectiva in Italia de mai mult timp, chiar din 1999 cand s-a nascut primul minor, ambii copii fiind nascuti in Italia, dupa cum rezulta din actele de stare civila de la dosar, copiii fiind inscrisi la scoala in Italia. Tot din actele depuse de parti rezulta ca acestea au inchiriat in Italia de mai multi ani locuinta si tot acolo isi au si locul de munca partile, rezultand astfel ca in prezent nici una dintre parti nu mai locuieste efectiv pe raza teritoriala a Judecatoriei Adjud.

În conformitate cu disp. art. 607 C.p.civ, “cererea de divort este de competenta judecatoriei în circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Daca sotii nu au avut domiciliu comun sau daca nici unul din soti nu mai locuieste în circumscriptia judecatoriei în care se afla cel din urma domiciliu comun, judecatoria competenta este aceea în circumscriptia careia isi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în tara, este competenta judecatoriei în circumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul”.

În conformitate cu dispozitiile art. 155 din Legea nr. 105/1992 în cazul în care instantele romane sunt competente, potrivit dispozitiilor prezentului capitol si nu se poate stabili care anume dintre ele este indreptatita sa solutioneze procesul, cererea va fi îndreptata, potrivit regulilor de competenta materiala, la Judecatoria sectorului 1 al municipiului Bucuresti sau la Tribunalul municipiului Bucuresti.

În speta, instanta a constatat ca, potrivit art. 150 pct. 1 din Legea nr. 105/1992, dar si potrivit dispozitiilor Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, care a intrat în vigoare la 1 martie 2005 si care se aplica hotarârilor de divort pronuntate dupa acea data, instantele române sunt competente sa solutioneze cauza deoarece partile sunt cetateni romani. Potrivit dispozitiilor din Legea nr. 105/1992 care reglementeaza in materia raporturilor de drept international privat, si care este in concordanta cu normele de drept international si drept comunitar, stabilite in materie de divort potrivit Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, in cazul in care in raporturile dintre parti exista un element de extraneitate (in speta resedinta partilor si domiciliul actual al acestora), instantele competente in materie de divort sunt oricare dintre urmatoarele (cu mentiunea ca daca o actiune este intentata în instantele mai multor state membre (ceea ce nu e cazul in speta), se considera ca au competenta judiciara instantele în care a fost intentata actiunea pentru prima data): în statele membre în care sotii au domiciliul în mod obisnuit; în statele membre în care pârâtul are domiciliul în mod obisnuit; daca sotii nu mai locuiesc în acelasi stat membru, în statul membru în care au avut în mod obisnuit ultimul domiciliu, cu conditia ca unul dintre ei sa locuiasca înca acolo; în cazul unei cereri comune, în statul membru în care are domiciliul unul dintre soti; în unele situatii, în statul membru în care solicitantul are domiciliul în mod obisnuit; în statul membru în care sotii detin cetatenia. Astfel, aceasta conventie are scopul de a determina care state membre au competenta de a judeca cererile de divort.

Rezulta fara dubiu, fata de cetatenia romana a celor doua parti, potrivit ultimei teze mentionate anterior, ca instantele romane sunt competente sa solutioneze cererea de divort a partilor si capetele accesorii acesteia. Insa Regulamentul CE nu reglementeaza nimic mai mult in afara de aceasta competenta generala, stabilirea competentei teritoriale in favoarea uneia dintre instantele din cadrul statului roman de cetatenie a partilor, fiind reglementata de dispozitiile art. 607 C.pr civ., iar in cazul in care potrivit art. 155 din Legea nr. 105/1992 nu se poate stabili care anume dintre ele este indreptatita sa solutioneze procesul, cererea va fi îndreptata, potrivit regulilor de competenta materiala, la Judecatoria sectorului 1 al municipiului Bucuresti sau la Tribunalul municipiului Bucuresti.

In cauza, nu se poate stabili competenta teritoriala a unei anumite instante în conformitate cu criteriile stabilite de art. 607 C. pr. civ. pentru ca in prezent partile locuiesc in Italia. Chiar daca art. 607 C. pr. civ. stabileste competenta in favoarea judecatoriei in circumscriptia careia isi are domiciliul pârâtul sau daca pârâtul nu are domiciliu în tara, in favoarea judecatoriei în circumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul, instanta retine ca in aceasta situatie, notiunea de domiciliu trebuie interpretata in sens de loc in care locuiesc efectiv partile în chip statornic, in cauza locul in care locuiesc efectiv partile este Italia. Deoarece din coroborarea dispozitiilor art. 159 pct. 3 cu art. 19 C. pr. civ, rezulta ca în materia divortului competenta teritoriala este reglementata de norme de ordine publica, instanta retine ca in cauza nu s-a facut dovada ca domiciliul actual comun al partilor sau locuinta efectiva a reclamantului sau a paratei se afla in circumscriptia teritoriala a Judecatoriei Adjud, astfel ca, în temeiul art. 158 C. pr. civ. rap la art. 155 din Legea nr. 105/1992 s-a declinat competenta asa cum s-a aratat mai sus.

FURT CALIFICAT

In actul de sesizare a instantei s-a retinut în esenţă că la data de …2005, fiind în vădită stare de ebriet… la data de ,2005, în jurul orelor 11,00, inculpatul, aflându-se la cumpărături în incinta magazinului SELGROS x, a sustras un pachet pe care l-a ascuns sub braţul stâng. Ajuns la casă, inculpatul a plătit produsele cumpărate în afară de bunul pe care îl ţinea sub braţ, şi anume un aparat CMD (aparat pentru controlul mobil al datelor) marca Frego.

S-a mai retinut in actul de sesizare ca, din înregistrările video pe camerele situate în magazin, inculpatul s-a prezentat la casa nr. 4 şi a efectuat plata produselor achiziţionate, în afară de aparatul sustras din magazine şi pe care îl ţinea sub braţul stâng. Ulterior, inculpatul trace pe la controlul final ţinând sub braţul stâng aparatul CMD. Astfel, la orele 10,55 inculpatul trece prin dreptul porţilor senzomagnetice fără a lăsa agentului de pază aflat acolo aparatul pe care îl avea sub braţ. După trecerea porţilor senzomagnetice, la ieşirea din magazin, inculpatul a fost oprit de către un alt agent de pază care i-a arătat obiectul aflat sub braţ, după care împreună au urcat în biroul firmei de pază.

Conform înregistrărilor video, declaraţiilor agentului de pază de la SELGROS x şi declaraţiilor unei lucrătoare comerciale din magazine, inculpatul ţinea în ambele mâini o sacoşă cu cumpărături şi un bidon de apa de 5 litri, iar sub braţ aparatul CMD. La ieşirea din dreptul primelor uşi, fără ca sistemul (uşi senzomagnetice, nota instanţei) să se declanşeze, inculpatul s-a îndreptat către ieşirea exterioară fără a avea intenţia de a se îndrepta către un lucrător al magazinului sau către un agent de pază , fiind reţinut de către agentul de pază care a găsit bunul asupra lui.

Întrucât bunul, în valoare aproximativă de 1.000 euro   a fost recuperat şi restituit, partea vătămată SELGROS x a comunicat prin adresă că nu se constituie parte civilă în cauză.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că nu a avut intenţia de a sustrage bunul, ci de a-l preda unui lucrător al magazinului, însă în momentul trecerii la casele de marcat a omis acet lucru deoarece vorbea la telefon.

Fapta savarsita de inculpat intruneste in drept elementele constitutive ale infractiunii. de furt calificat prev. de art  208 al 1- 209 al 1 lit  e) C.p  cu aplic art 37 lit b) C.p.

Situaţia de fapt reţinută este dovedita cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii, plingerea părţii vătămate SELGROS x declaraţiile inculpatului, proces-verbal de constatare a conţinutului înregistrării video, declaraţia martorului xx, agent de pază cu punct de lucru la SELGROS x  proces-verbal de ridicare şi predare a bunului către reprezentantul SELGROS x, declaraţia martorei x, lucrător comercial la SELGROS x.

Conform fişei de cazier judiciar s-a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta în starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) Cp.

In cursul cercetarii judecatoresti, la termenul din cc.2005, după citirea actului de sesizare a instantei, cu respectarea disp. art. 70 Cpp, a fost audiat inculpatul, care nu a recunoscut savirsirea faptelor retinute in sarcina sa prin rechizitoriu, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei (fila 9). În probaţiune, la acelaşi termen, instanţa a încuviinţat pentru inculpat proba cu caseta video din data de …2005, procedând la vizionarea  înregistrării conţinute de aceasta, conform referatului conţinut de încheierea din …2005.

În şedinţa publică din mm.2005, în conf. cu disp. art.78 C.p.p. rap la art 327 Cpp,  au fost audiati, sub prestare de juramint, martorii din acte x, declaratiile  acestora fiind  consemnate si atasate la dosar (filele 29-30).

La termenul de azi, nn.2005, apreciind ca inutilă cauzei audierea martorei y a cărei declaraţie se află consemnată la fila 14 d.u.p., instanţa a luat act de renunţarea la martor formulată de reprezentantul Ministerului Public.

Partea vatamata SELGROS x, desi legal citata, nu s-a prezentat, prin reprezentant legal, in fata instantei, astfel incât instanta va avea in vedere precizarea acesteia din faza de urmarire penala, in sensul ca nu se constituie parte civila in procesul penal.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta  reţine ca situatia de fapt descrisă in actul de sesizare al instantei este confirmata de materialul probator administrat in cauza in cursul urmaririi penale si readministrat in faza cercetarii judecatoresti, inculpatul săvârşind fapta pusă în sarcina sa, cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, sustrăgând aparatul CMD cu  scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.

La determinarea situaţiei de fapt instanţa nu a avut în vedere declaraţiile inculpatului potrivit cărora nu a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa prin rechizitoriu, acestea necoroborându-se cu nici o altă probă administată în cauză. Astfel, susţinerile acestuia în sensul că a luat aparatul CMD cu intenţia de a-l preda la casă  sau personalului de pază  şi că nu a putut face acest lucru imediat datorită unei convorbiri pe care o purta pe telefonul mobil sunt contrazise atât de declaraţiile martorilor cât şi de procesele-verbale de consemnare a conţinutului înregistrării video din data de …2005, procese-verbale încheiate la …2005 şi …2005. (filele 7-9 d.up.). Nici unul din mijloacele  de probă sus-menţionate nu relevă împrejurarea că inculpatul, pe tot  traseul casă-control final-ieşire, ar fi vorbit la telefonul mobil, ocupaţie care să-l facă să “uite” a preda aparatul CMD. Dimpotrivă, din coroborarea tuturor acestor probe rezultă că inculpatul şi-a urmat neabătut drumul spre ieşirea din magazin unde a fost oprit de martorul x, pe tot parcursul acesta având în mâna dreaptă un bidon de apă, în mâna stângă o sacoşă cu cumpărături inscripţionată “SELGROS” iar sub braţul stâng aparatul respectiv. Acest fapt  denotă intenţia  frauduloasă a inculpatului cu privire la bunul luat şi nicidecum pe aceea de a proceda la predarea lui.  De altfel,  în fapt este puţin probabil ca inculpatul să fi vorbit  la vreun telefon mobil, de vreme ce în procesul-verbal de constatare  întocmit la faţa locului şi în dovada datată …2005 nu se consemnează găsirea nici unui telefon mobil asupra inculpatului, singurul obiect ridicat de la acesta şi predat reprezentantului magazinului fiind aparatul CMD (filele 6, 16 d.u.p.).

In ce  priveste persoana inculpatului instanţa constată că acesta este recidivist. Astfel, din fişa de cazier a inculpatului (fila d.u.p) rezultă că inculpatul a fost anterior condamnat, după cum urmează:

-                           prin s.p. nr. …1995 a Judecătoriei Sectorului x la o pedeapsă rezultantă de 10 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării conform art. 81-110 Cp  pentru infracţiuni de furt prev art 208-209 lit. a, e, g Cp şi art. 208-209 lit. a Cp;

-                           prin s.p. .. a  Judecătoriei Sectorului x la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208-209 lit. g, I Cp;

-                           prin s.p. nr. ..998 a  Judecătoriei Sectorului x la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt prev. de art. 208-209 lit. e,I Cp;

-                           prin s.p. nr. … a Judecătoriei Sectorului x s-au contopit pedepsele din s.p. nr. … şi nr. ..1998, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.

Faţă de condamnarea anterioară, fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârşită de inculpat în starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) Cp.

În drept, fapta inculpatului, care la data de ..2005, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie,  a sustras din incinta magazinului SELGROS x un aparat CMD marca Frego, întruneşte elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prev. de art.208 al. 1 -209 al.1 lit. e) C.p.,   cu aplic. art.37 lit. b) C.p.

Vinovatia inculpatului fiind dovedita, pe baza probelor administrate, in raport cu fapta care a facut obiectul cercetarii judecatoresti, instanta va dispune condamnarea acestuia iar la proportinalizarea pedepsei ce urmeaza a fi aplicata inculpatului pentru infractiunea savarsita, va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 al.1 C.p..În acest sens, va tine seama de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a Codului penal, de gradul de pericol social concret al infractiunii avand in vedere circumstantele reale ale faptei (săvârşirea într-un loc public) si imprejurarile savarsirii acesteia (fara a folosi metode periculoase), de natura si valoarea relativ mare  a bunului sustras (aparat electronic de contol mobil al datelor în valoare de cca. 1.000 euro), de circumstantele personale ale inculpatului care deşi  recidivist conform cazierului judiciar, nu a vădit, dat fiind intervalul de timp relativ mare scurs de la comiterea faptelor pentru care a fost condamnat prin s.p. nr. .. a Judecătoriei Sectorului xBucureşti, o perseverenţă infracţională manifestă în ce priveşte comiterea de fapte contra patrimoniului, precum şi de faptul ca scopul pedepsei anterioare astfel cum este descris de art.52 C.p. nu a fost atins.

Avand in vedere aceste elemente, instanta urmeaza a aplica o pedeapsă în minimul special prevazut de lege, apreciind ca in acest fel poate fi atins scopul preventiv-educativ al pedepsei.

Ca urmare, in baza baza art.208 al.1-art.209 al.1 lit.e) C.pen., cu aplic.art. 37 lit. b) C.pen., va condamna pe inculpat la 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.

Avand in vedere ca pedeapsa aplicata inculpatului se va executa efectiv, in regim privativ de libertate, instanta va face aplicarea art. 71-64 Cp.

Ţinând seama că atât urmărirea penală cât şi judecata  s-au desfasurat cu inculpatul aflat in stare de libertate, instanţa în baza art. 350 alin. 1 va dispune arestarea inculpatului la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Pe latura civilă, constatând că partea vătămată SELGROS .. nu a formulat pretenţii împotriva inculpatului,  dată fiind recuperarea în natură a prejudiciului (a se vedea fila 11 d.u.p), instanţa, văzând  disp. art. 346 al 1 C.p. p., va lua act că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Fata de solutia de condamnare ce va fi pronuntata, instanta în baza art 191 Cpp va obliga  inculpatul la 300 RON reprezentind cheltuieli judiciare avansate  de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

In baza art.208 al.1-art.209 al.1 lit. e) C.p., cu aplic. art .37 lit. b) Cod penal, condamna pe inculpatul ww, fiul lui .., ns la .. in com. …, fara ocupatie,  recidivist, la o pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.

Face aplicarea art. 71-64 Cod penal.

In baza art. 350 alin. 1 Cpp dispune arestarea inculpatului la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Ia act că partea vătămată SELGROS x nu s-a constituit parte civilă în cauză.

In baza art.191 al.1 C.p.p. obliga  inculpatul la 300 RON cheltuieli judiciare avansate  de stat.

ABANDON DE FAMILIE

Prin rechizitoriul nr. .. din data de …, Parchetul de pe langa  Judecatoria  Sectorului x  a dispus trimiterea  in judecata, a inculpatului ww, cercetat  în stare de libertate sub aspectul săvârşirii infractiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c) C.p.

In fapt, în actul de sesizare a instantei s-a retinut în esenţă că în perioada 02.06.2000-27.06.2003 nu a achitat fiicei sale y ns. la .. pensia de întreţinere stabilită în sarcina sa pe cale judecătorească.

În dovedirea situaţiei de fapt reţinute prin actul de sesizare s-au invocat următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile reprezentantului legal al părţii vătămate, …., copia certificatului de naştere al părţii vătămate y, sentinţa civilă nr. … a Judecătoriei Sectorului x, sentinţa civilă nr. … a Judecătoriei Sectorului x, adresa nr. … a Administraţiei Finanţelor Publice Sector x, adresa nr. .. a Administraţiei Finanţelor Publice Sector x.

În drept, s-a reţinut ca fapta inculpatului ww întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c C.p.

Deşi legal citat inculpatul nu a dat curs chemării organelor de urmărire penală, sustrăgându-se urmăririi penale, motiv pentru care acesta nu a putut fi audiat şi s-a întocmit procedura de trimitere în judecată în lipsă .

La dosar s-a ataşat fişa de cazier judiciar a inculpatului, din care rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

La cercetarea judecatoreasca, avand in vedere  imprejurarea că inculpatul, deşi legal citat inclusiv cu mandat de aducere, atât la adresele din Bucureşti, str. x şi Bucureşti, y şi la uşa Consiliului Local Sector x, nu s-a prezentat in instanţa pentru a fi audiat şi a propune probe in apărare, sustrăgându-se judecăţii, se va avea în vedere probatoriul administrat la urmărirea penală precum şi declaraţia reprezentantului legal al părţii văătmate, luată la termenul de azi … Cu prilejul audierii  reprezentantul legal al părţii vătămate s-a constituit parte civilă solicitând ca inculpatul să plătească pensie de întreţinere.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta  reţine următoarea situaţie de fapt:

În perioada …1993 – …2000  inculpatul a fost căsătorit cu numita …, din căsătorie rezultând minora y, născută la data de …. Prin sentinţa civilă nr. … a Judecătoriei Sectorului x, definitivă şi irevocabilă la ..2000, a fost desfăcută căsătoria dintre inculpat şi numita x, a fost încredinţată acesteia din urmă minora y, rezultată din căsătorie,iar inculpatul a fost obligat să plătească fiicei sale o pensie de întreţinere în cuantum de 175.000 ROL lunar până la majoratul copilului. Ulterior prin sentinţa civilă nr. … a Judecătoriei Sectorului …. a fost majorată pensia de întreţinere stabilită în sarcina inculpatului, la suma de 350.000 ROL lunar, până la majoratul copilului.

Inculpatul nu a achitat niciodată pensia de întreţinere la care era obligat conform hotărârilor judecătoreşti menţionate, dând dovadă de rea credinţă, deşi acesta a realizat venituri din cedarea folosinţei bunurilor pe baza unui contract de închiriere auto încheiat cu SC … SRL pe perioada 01.08.2002 – 31.07.2007. Veniturile anuale ale inculpatului, conform evidenţelor fiscale, au fost de 350.000 ROL în anul 2002, 840.000 ROL în anul 2003 şi 840.000 ROL în anul 2004.

Această situatie de fapt rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv plângerea şi declaraţiile reprezentantului legal al părţii vătămate, x, copia certificatului de naştere al părţii vătămate y, sentinţa civilă nr. .. a Judecătoriei Sectorului x, sentinţa civilă nr. xx a Judecătoriei Sectorului x, adresa nr. xa Administraţiei Finanţelor Publice Sector x, adresa nr. x a Administraţiei Finanţelor Publice Sector x, declaraţia reprezentantului legal al părţii vătămate.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe prev. de art. 19 lit. a) Cp, astfel cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză. Reaua credinţă a inculpatului este evidenţiată de conduita acestuia care, deşi realiza venituri, ce-i drept reduse conform relaţiilor comunicate de Administraţia Financiară a Sectorului x, nu a achitat nimic din pensia de întreţinere la care a fost obligat deşi, având în vedere vârsta acestuia (37 ani) este capabil de muncă, la dosar neexistând dovezi care să contrazică acest aspect. De altfel exiestenţa unor venituri trebuie prezumată, neputându-se explica, avându-se în vedere cuantumul modic al veniturilor realizate din cedarea folosinţei bunurilor, cum anume inculpatul îşi asigura propria sa existenţă.

In ce  priveste persoana inculpatului  instanţa reţine că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

În drept, fapta inculpatului de a nu plăti cu rea credinţă, mai mult de 2 luni, pensia de întreţinere stabilită prin sentinţele civile nr. .. şi …2001 ale Judecătoriei Sectorului x, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit. c C.p.

Vinovatia inculpatului fiind dovedita, pe baza probelor administrate,  in raport cu fapta care a facut obiectul cercetarii judecatoresti, instanta va dispune condamnarea acestuia iar la proportinalizarea pedepsei ce urmeaza a-i fi aplicata va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 al.1 C.p. În acest sens, va tine seama de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a Codului penal, de gradul de pericol social concret al infractiunii constând în puternica rezoluţie infracţională a inculpatului care în mod manifest şi continuu nu a înţeles să presteze întreţinere fiicei sale, ignorând hotărârile judecătoreşti date în acest sens, de conduita procesuală a inculpatului care s-a sustras atât urmăririi penale cât şi judecăţii precum şi de circumstantele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale. Ca atare, instanţa urmează a aplica inculpatului o pedeapsă cu amenda penală în cuantum de 20.000.000 ROL, cu executare, apreciind că în acest mod se poate realiza scopul preventiv educativ al pedepsei.

În ce priveşte pretenţia formulată de reprezentantul legal al părţii vătămate cu prilejul audierii sale, respectiv obligarea acestuia la pensie de întreţinere, instanţa reţine că solicitarea este neîntemeiată, având în vedere că hotărârile civile privind obligaţii de întreţinere sunt executorii de drept conform art. 278 pct. 3 C.p.c. De altfel, sub acest aspect, cererea apare şi ca lipsită de interes.

Inadmisibilitatea acţiunii civile a reprezentantului legal al părţii vătămate nu poate fi primită,  această solicitare neconstituind  o formă procedurală neprevăzută de lege, caz în care poate fi calificată ca inadmisibilă.

Faţă de cele expuse instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă.

Fata de solutia de condamnare ce va fi pronuntata, instanta în baza art 191 Cpp va obliga  inculpatul la 300 RON cheltuieli judiciare avansate  de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

În baza art. 305 alin. 1 lit. c C.p. condamnă pe inculpatul ww, fiul lui …., cu domiciliul in Bucureşti, str. .,  citat şi prin afişare la uşa x la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 20.000.000 ROL.

Pune în vedere inculpatului disp. art. 63¹ C.p.

Respinge acţiunea civilă formulată de reprezentantul legal al părţii vătămate yy , domiciliată în Bucureşti, str. x ca neîntemeiată.

În baza art. 191 alin. 1 C.p. obligă inculpatul la 300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

INTRERUPEREA EXECUTARII PEDEPSEI

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de  … sub nr. … , condamnatul ww , detinut in Penitenciarul … , a solicitat intreruperea executarii pedepsei de 5 ani inchisoare care i-a fost aplicata prin Sentinta penala nr… a Judecatoriei  Sector x, invocand motive de ordin familial.

In motivarea cererii , condamnatul a aratat in esenta  ca locuinta sa are o s tare precara , este deteriorata si este necesara prezenta sa in familie pentru repararea locuintei.

La dosar au fost depuse copii de pe Sentinta penala nr. .. a Judecatoriei Sector x si de pe MEPI emis in baza acesteia,  iar instanta a incuviintat , la cererea condamnatului , efectuarea unei anchete sociale la domiciliul  familiei sale.

La data de .. a fost depus la dosar referatul de ancheta sociala intocmit de Primaria Dobroesti.

Analizand actele si lucrarile dosarului , instanta retine ca , incepand cu data de …, condamnatul se afla in executarea pedepsei de 5 ani  inchisoare care i-a fost aplicata prin Sentinta penala nr…. a Judecatoriei Sector x ,iar pana in prezent nu a beneficiat de amanarea sau intreruperea executarii acestei pedepse.

Instanta constata , in raport de probele administrate in cauza , ca nu s-a facut dovada unor imprejurari speciale , aparute dupa inceperea executarii de catre condamnat , care sa aiba consecinte grave pentru familia acestuia.

In acest sens , instanta retine din referatul de ancheta sociala  ca la adresa indicata de catre petent locuieste mama acestuia we, 49 ani, somera, tatal este decedat , mama sa este bolnava, petentul este cunoscut ca o persoana cu o buna crestere, mama petentului si sora sa doresc revenirea acestuia in familie.

In consecinta , instanta retine ca familia condamnatului nu are nevoie de sprijin din partea acestuia , contrar  celor sustinute de petent in cererea sa iar motivele invocate nu fac parte din cele prevazute de lege pentru intreruperea executarii pedepsei, cu atit mai mult cu cit intreruperea executarii pedepsei pe o durata de 3 luni in nici un caz nu i-ar da posibilitatea petentului sa asigure familiei sale strictul necesar de zi cu zi, sau sa aduca vreo imbunatatire situatiei materiale, financiare sau de sanatate a familiei sale.

Fata de aceste considerente , instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile prev. de art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c C.p.p. , urmand sa respinga cererea de intrerupere a executarii pedepsei , ca neintemeiata iar in baza art.192 alin.2 C.p.p. , va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU  ACESTE  MOTIVE

IN  NUMELE  LEGII

HOTARASTE

In temeiul art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c C.p.p. , respinge cererea de intrerupere a executarii  pedepsei  formulata de condamnatul ww in comuna .., in prezent detinut in Penitenciarul .. , ca neintemeiata.

In temeiul art.192 alin.2 C.p.p., obliga condamnatul la 800.000 lei cheltuieli judiciare catre stat .

INTRERUPEREA EXECUTARII PEDEPSEI

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de …, condamnatul ww , detinut in Penitenciar Bucuresti , a solicitat intreruperea executarii pedepsei de 3 ani inchisoare care i-a fost aplicata prin Sentinta penala nr. ..  a Judecatoriei x.

In motivarea cererii, condamnatul a aratat ca este bolnav cu diagnosticul leucemie acuta.

La dosar au fost depuse copii de pe Sentinta penala nr… a Judecatoriei x si de pe MEPI emis in baza acesteia,  iar instanta a incuviintat, la cererea condamnatului, efectuarea unei expertize medicol-legale care sa stabileasca daca maladiile de care sufera condamnatul pot fi sau nu tratate in penitenciar si daca il pun in imposibilitatea de a executa pedeapsa.

La data de …, a fost depus la dosar raportul de expertiza medico-legala nr.A1/…. efectuat de INML Mina Minovici.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca, incepand cu data de 19.01.2002, condamnatul se afla in executarea pedepsei de 3 ani  inchisoare care i-a fost aplicata prin Sentinta penala nr…  a Judecatoriei x, iar pana in prezent nu a beneficiat de amanarea sau intreruperea executarii acestei pedepse.

Potrivit art.455 rap.la art.453 liot.a C.p.p., executarea pedepsei inchisorii poate fi intrerupta in cazul in care se constata pe baza unei expertize medico-legale ca cel condamnat sufera de o boala care il pune in imposibilitatea de a executa pedeapsa, iar in acest caz executarea pedepsei se intrerupe pina cind condamnatul se va gasi in situatia de a executa pedeapsa.

Potrivit raportului de expertiza medico-legala nr.A1/… efectuat de INML Mina Minovici, condamnatul ww prezinta diagnosticul leucemie acuta mielovlastica, monocitara si TBC pulmonar secundar infiltrativ nodular extinsa bilateral, iar pentru afectiunea leucemie cu evolutie si pronostic nefavorabil necesita internare intr-o clinica cu profil hematologic a Ministerului Sanatatii pe o perioada de 3luni, timp in care nu poate fi tratat in reteaua sanitara a DGP si se afla in imposibilitatea executarii pedepsei.

Fata de acest aspect, instanta constata ca sunt indeplinita conditiile prev.de art.455 si 453 lit.a C.p.p., motiv pentru care va admite cererea, va dispune intreruperea executarii pedepsei aplicata petentului condamnat pe o perioada de 3 luni, va dispune punerea in libertate a condamnatului de sub puterea MEPI …. emis de Judecatoria x iar cheltuielile judiciare vor ramine in sarcina statului.

PENTRU  ACESTE  MOTIVE

IN  NUMELE  LEGII

HOTARASTE

In temeiul art.455 rap. la art.453 lit.a C.p.p., admite cererea de intrerupere a executarii  pedepsei  formulata de condamnatul wwww, fiul ….,  si cu resedinta in x, str….. in prezent detinut in  Penitenciar Bucuresti .

Dispune intreruperea executarii pedepsei de 3 ani inchisoare aplicata petentului condamnat prin sp …. a Judecatoriei x, pe o perioada de 3 luni.

Dispune punerea in libertate a condamnatului de sub puterea MEPI … emis de Judecatoria x la data raminerii definitive a prezentei sentinte.

In temeiul art.192 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate ramin in sarcina statului

CONTESTATIA LA EXECUTARE

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de …, Biroul Executari Penale  al Judecatoriei Sector x a formulat din oficiu contestatie la executare cu privire la punerea in executare a s.p….  a Judecatoriei Sector x privind pe inculpatul ww cu motivarea ca in esenta ca sentinta a ramas definitiva la … , s-a emis MEPI …, mandat care nu a fost pus in executare nici pina la aceasta data, inculpatul fiind dat in urmarire generala , astfel incit in cauza a intervenit prescriptia executarii pedepsei .

La dosarul cauzei s-a depus copie s.p. nr…. a Judecattoriei Sector x , adresele IGP Serviciul Cazier Judiciar si Ministerul de Interne Sector x-Biroul Urmariri, fisa de cazier judiciar a condamnatului.

Analizind actele aflate la dosarul cauzei instanta retine ca s.p…. a Judecatoriei Sector x, definitiva prin neapelare la …,  inculpatul ww a fost condamnat la o pedeapsa  de 1 an inchisoare pentru savirsirea infractiunii prev. de art.208 alin.1 -209 lit.a,c,g C.p. cu aplic.art.13 C.p. iar in baza acestei sentinte s-a emis MEPI …care inca nu a fost pus in executare .

Din continutul adreselor ….., nr.nn si nr.mm a MI-DGPMB-Sector x , Biroul Urmariri a rezultat ca acest mandat se afla in continuare in evidenta politiei si nu a fost pus in executare deoarece inculpatul este cetatean roman plecat din tara , fiind dat in urmarire generala si are domiciliul in Franta , oras y str…

Potrivit art.126 lit.b C.p. termenul de prescriptie a executarii pedepsei este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executa iar acesttermen se calculeaza de la data cind hotarirea de condamnare a ramas definitiva.

In consecinta, instanta constata ca in speta dedusa judecatii a intervenit prescriptia executarii pedepsei intrucit de la data cind hotarirea a ramas definitiva ( …) si pina la data judecarii prezentei cauza( …) a trecut termenul de 6 ani , prevazut de lege pentru prescrierea pedepsei aplicate, timp in care nu s-.a putut pune in executare mandatul emis.

In raport de considerentele aratate in cele ce preced, instanta va admite contestatia la executare formulata , va constatata prescrisa executarea pedepsei de 1 an inchisoare aplicata prin s.p….., va inlatura executarea pedepsei sus mentionate , iar in baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor ramine in sarcina statului.

PENTRU  ACESTE  MOTIVE

IN  NUMELE  LEGII

HOTARASTE

Admite contestatia la executare formulata din oficiu de catre Biroul Executari Penale de pe linga Judecatoria Sector x. .

In baza art.461 lit.d  rap.la art.126 C.p. constata prescrisa executarea pedepsei de 1 an inchisoare aplicata inculpatului ww, fiul lui …in Bucuresti, cu ultim domiciliu in … a Judecatoriei Sector x pentru savirsirea infractiunii prev. de art.208 alin.1 -209 alit.a,c,g C.p. cu aplic.art.13 C.p.

Inlatura executarea pedepsei sus-mentionata.

In baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate ramin in sarcina statului

La data de e a fost inregistrata pe rolul acestei instante cererea formulata de Comisia de propuneri pentru punerea in libertate conditionata din cadrul Penitenciarului xx  prin care se solicita liberarea conditionata a condamnatului xx din pedeapsa de  5 ani si 2 luni  inchisoare pentru furt calificat, rezultată prin contopire,  aplicata prin sentinţa penala nr. xx pronunţata de Judecătoria Sectorului x.

În procesul verbal nr.xx dresat de Penitenciar se retine ca deţinutul a fost condamnat la 5 ani si 2 luni  închisoare prin sentinţa penala nr. x pronunţata de Judecătoria Sectorului x si ca, pentru a putea fi liberat condiţionat, acesta trebuie sa execute fracţiunea de 2/3 din pedeapsa, respectiv 1258 zile închisoare   si a executat 1351 zile închisoare, in care s-au inclus 0 zile ca urmare a muncii prestate.

Mai rezulta ca pe perioada detenţiei, condamnatul a inţeles gravitatea faptei pe care o regreta şi in urma primei analize si amânării primite anterior se apreciază ca perioada executata este suficienta pentru reintegrarea in societate. S-a reţinut în caracterizare că deţinutul, care nu este căsătorit şi nu are copii,  nu a fost  căutat de familie. Condamnatul nu a fost inclus in programul de reintegrare social. A fost sancţionat dişiplinar o data cu „mustrare”; a fost recompensat o data cu suplimentarea drepturilor. Faţă de aceste aspecte, Comisia a apreciat ca timpul executat de condamnat din pedeapsa  este suficient pentru reeducarea sa, motiv pentru care a propus liberarea conditionata a condamnatului.

Analizând prevederile legale in vigoare in materia liberării condiţionate, instanţa retine ca potrivit art.59 C.p. poate fi liberat condiţionat condamnatul care a executat fracţiunea de pedeapsa prevăzuta in mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor in munca si da dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama si de antecedentele sale penale.

Raportând aceste criterii legale la situaţia petentului condamnat si analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanţa apreciază ca deşi petentul condamnat a executat fracţiunea de pedeapsa stabilita in mod obligatoriu de lege, aceasta împrejurare  nu-i conferă un drept, ci doar o vocaţie la acordarea beneficiului liberării condiţionate, oportunitatea acordării liberării condiţionate fiind lăsata exclusiv la latitudinea instanţei de judecata.

Având in vedere perseverenţa infracţională a condamnatului, dată de săvârşirea a numeroase fapte îndreptate contra patrimoniului (furt calificat), contopite în sentinţa ce se execută, instanţa apreciază ca timpul executat de condamnat din pedeapsa nu este suficient pentru ca acesta sa isi însuşească scopul preventiv si educativ al pedepsei, astfel incit in viitor sa nu mai comită si alte fapte infracţionale si, ca urmare a disciplinei şi dovezilor temeinice de îndreptare date până în prezent, să poată fi redat societarii.

Fata de cele reţinute mai sus, având in vedere dispoziţiile art.59-60 C.p. si art.450 alin.1 si 2 C.p.p., instanţa apreciază ca pentru moment nu este oportuna acordarea liberării condiţionate, motiv pentru care propunerea Comisiei de liberări va fi respinsa ca neîntemeiată, urmând a se fixa un termen pentru reiterare la data de y.

Având în vedere soluţia de respingere a propunerii de liberare condiţionată, instanţa va face aplicarea disp. art.192 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat urmând a rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge propunerea  de liberarea condiţionata privindu-l pe condamnatul x, fiul lui y, în prezent deţinut in Penitenciarul x, ca neîntemeiată.

În baza art. 450 alin. 2 Cpp fixează termen de reiterare la y.

In baza art.192 alin.3 C.p.p.,   cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu recurs in termen de 3 zile de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru condamnat.

Pronunţata in şedinţa publica, azi y.

PRESEDINTE                                                                    GREFIER

Prin rechizitoriul nrxx din data de xxx, Parchetul de pe langa  Judecatoria  Sectorului x  a dispus trimiterea  in judecata, a inculpatului x cercetat  în stare de libertate pentru savirsirea infractiunii prev. de art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002.

In actul de sesizare a instantei s-a retinut în fapt că la data de yy în jurul orelor 02:40, cu ocazia unui control efectuat de lucrători de poliţie din cadrul DGPMB-Biroul Poliţie Rutieră, inculpatul a fost depistat în timp ce conducea pe Calea Văcăreşti din sectorul 4 autoturismul proprietate personală Dacia Super Nova. După testul alcooltest care a relevat o valoare de 0,80 mg/l în aerul expirat, inculpatul a fost condus la IML unde în urma probelor recoltate s-a stabilit că acesta avea o alcoolemie de 1,55 g%o la proba recoltată la orele 3:40 şi de 1,15 g%o la  proba recoltată  la orele 4:40.

În raportul de expertiză medico-legală dispus în cauză s-a arătat  că la ora 02:45 inculpatul putea avea o alcoolemie de cca 1,95g 0/oo.

Cu prilejul audierii în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, declarând că anterior urcării la volan a consumat 750 ml vin şi 500 ml bere.

S-a mai reţinut că, în drept, fapta savarsita de inculpat intruneste  elementele constitutive ale infractiunii prev. de art  79 alin. 1 din OUG 195/2002.

În dovedirea situaţia de fapt reţinute în actul de sesizare s-au invocat următoarele mijloace de probă:procesul-verbal întocmit de lucrători de poliţie din cadrul BPR cu ocazia depistării inculpatului, rezultatul alcooltest, bulletin de analiză toxicologică-alcoolemie, raport de expertiză medico-legală, declaraţia martorului asistent xx, declaraţiile inculpatului.

Din  fişa de cazier judiciar ataşată la d.u.p (fila 13) rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

In cursul cercetarii judecatoresti, la termenul de azi,  x, a fost audiat inculpatul, conform art. 323 Cpp, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei. Cu prilejul audierii inculpatul a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei pusă în sarcina sa prin rechizitoriu. La acelaşi termen, ca urmare a renunţării la martor formulată de reprezentantul Ministerului Public, instanţa nu a mai procedat la audierea martorului din acte x, apreciind ca inutilă cauzei această probă.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta  reţine următoarea situaţie de fapt:

În data de x în jurul orelor 02:40, inculpatul, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice,  a condus autoturismul Dacia Super Nova x pe Calea Văcăreşti din sectorul 4. Fiind testat cu aparatul alcooltest de către lucrători ai poliţiei rutiere la ora 02:50 inculpatulului i s-a găsit o concentraţie de 0,80 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior a fost condus la IML unde probele biologice (sânge) prelevate la orele 3:40 şi 4:40 au relevat o alcoolemie de 1,55 şi respectiv 1,15 g%o. Această împrejurare este de natură să ducă la concluzia că  că la ora 2:40 (ora controlului efectuat de către organele de poliţie) inculpatul a condus auto sus-menţionat având în sânge o îmbibaţie alcoolică  (cca. 1,95 g 0/oo) mai mare de 0,80 g%o, respectiv mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Situaţia de fapt menţionată rezultă din coroborarea rezultatul testului de măsurare a concentraţiei etilice în aerul expirat (fila 5 d.u.p.), a buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. x şi a raportului de expertiză medico-legală nr.

x cu declaraţiile inculpatului, care recunoaşte săvârşirea faptei (declarând că a consumat anterior înainte de a circula cu maşina băuturi alcoolice, respectiv vin şi bere), şi cu declaraţiile date de martorul x care a asistat la testul aerului expirat făcut inculpatului de către organelle de poliţie.

Fapta de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare de 0,80 g %o, respectiv o concentraţie mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţie sub forma intenţiei, aspect ce rezultă din probele administrate în cauză.

În drept, fapta inculpatului, care la data de x în jurul orelor 02:40 a condus pe drumurile publice (Calea Văcăreşti sector 4) autovehiculul Dacia Super Nova x, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, întruneşte elementele constitutive ale infractiunii prevăzute de art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002.

Vinovatia inculpatului fiind dovedita, pe baza probelor administrate, in raport cu fapta care a facut obiectul cercetarii judecatoresti, instanta va dispune condamnarea acestuia iar la proportinalizarea pedepsei ce urmeaza a fi aplicata inculpatului pentru infractiunea savarsita, va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 al.1 C.p..În acest sens, va tine seama de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a Codului penal, de gradul de pericol social concret al infractiunii, avand in vedere circumstantele reale ale faptei (starea de pericol pentru relaţiile sociale privind circulaţia pe drumurile publice generată de conducerea autovehicului într-o stare avansată  ebrietate -1,95 g 0/oo) si imprejurarile savarsirii acesteia (la o oră când traficul rutier este puţin intens), precum şi de persoana inculpatului care are un loc de muncă are în întreţinere doi copii minori şi este necunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală.

În legătură cu persoana inculpatului,  instanţa  va reţine în favoarea acestuia circumstanţele atentuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) Cp. În acest sens, instanţa are  în vedere  conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii concretizată în lipsa antecedentelor penale şi atitudinea procesuală sinceră a acestuia, inculpatul recunoscând şi regretând săvârşirea faptei.

Avand in vedere aceste aspecte, instanta urmeaza a aplica o pedeapsă sub minimul special prevazut de lege conform art. 76 lit. d Cp, în cuantum de 3 luni închisoare.

Relativ la scopul preventiv-educativ al pedepsei prev. de art. 52 Cp, date fiind toate circumstanţele prezentei fapte, instanţa apreciază că acesta poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 alin. 1 lit. a, b, c Cp. Astfel fiind, pedeapsa urmează a fi suspendată condiţionat  pe termenul de încercare prevăzut de art. 82 Cp.

Faţă de cele expuse, instanţa, in baza baza art.79 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. d) Cp, va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, iar în baza art. 81 alin. 1 Cp va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, termen stabilit în condiţiile art. 82 Cp. Totodată, va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 Cp.

Fata de solutia de condamnare ce va fi pronuntata, instanta în baza art 191 Cpp va obliga  inculpatul la 200 RON reprezentind cheltuieli judiciare avansate  de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

In baza art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 74 lit. a), c) Cp şi art. 76 lit. d) Cp, condamna pe inculpatul y, fiul lui zzz, fara antecedente penale, la o pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.

În baza art. 81 alin. 1 Cp dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, stabilit în condiţiile art. 82 Cp.

Pune în vedere inculpatului disp. art. 83 Cp.

In baza art.191 al.1 C.p.p. obliga  inculpatul la 200 RON cheltuieli judiciare avansate  de stat.

PREŞEDINTE,                                                                           GREFIER,

Prin rechizitoriul nr. x din data de 000, Parchetul de pe langa  Judecatoria  Sectorului x  a dispus trimiterea  in judecata, a inculpatei y cercetată  în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infractiunii de furt calificat  prev. de art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit.a, f) Cp, cu aplic. art. 37 lit. b). Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului z cercetat in stare de arest preventiv, sub aspectul savârşirii infracţiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 rap.la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a,f C.p.

In fapt, în actul de sesizare a instantei s-a retinut în esenţă că la data de 0000 in jurul orelor 7,3o, în autobuzul liniei 102,  inculpatii au fost depistaţi în flagrant de organele de poliţie după ce au sustras, respectiv au inlesnit sustragerea unui portofel conţinând suma de 220.000 lei vechi din buzunarul părţii vătămate ww. Astfel, după punerea in mişcare a autobuzului şi plasarea inculpaţilor în stânga, respectiv in dreapta parţii vătămate,  inculpatul zzz a obstrucţionat raza vizuala a părţii vătămate intinzand mana stanga in dreptul feţei acesteia şi totodată impingandu-i geanta spre inculpata ww, iar inculpata www, profitand de “paravanul creat”, a deschis fermoarul genţii părţii vătămate sustragand din interior un portofel de culoare verde pe care l-a ascuns in buzunarul drept al hainei sale.

După finalizarea operaţiunii de sustragere, inculpaţii comunicând prin gesturi, la oprirea autobuzului in staţia RATB “Spitalul Sfantul Ioan” organele de poliţie au trecut la imobilizarea inculpatilor, moment in care inculpata wwwa aruncat pe platforma autobuzului portofelul sustras. Din cercetările efectuate a rezultat ca portofelul continea suma de 220.000 lei compusa dintr-o bancnota de 100.000 lei doua bancnote de 50.000 lei şi doua de 10.000 lei. Bunurile sustrase (portofelul şi cei 220.000 lei) au fost restituite părţii vătămate pe baza de dovada.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, inculpata ww  a recunoscut săvârşirea faptei, insă a negat orice participare a inculpatului zzz.

Cu prilejul declaraţiilor date la urmărirea penală inculpatul zzz a negat săvârşirea faptelor pentru care a fost cercetat.

Cu prilejul audierii de către organele de urmărire penală, cu respectarea prev. art. 76 alin. 2  Cpp, partea vătămată yyy a declarat că nu se constituie parte civilă, banii fiindu-i restituiţi pe baza de dovadă.

În dovedirea situaţiei de fapt reţinute prin actul de sesizare s-au invocat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii, declaraţiile părţii vătămate yy,  declaraţiile martorului bbb, declaraţiile martorului bbbb, parţial declaraţia inculpatei ww, dovada de restituire.

În drept, s-a reţinut  fapta inculpatei wwww, aflată în stare de recidivă post executorie dată de condamnarea la 3 ani închisoare aplicată prin s.p. 4444 a Judecătoriei Sectorului x, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, f) Cp, cu aplic. art. 37 lit. b) Cp. De asemenea s-a reţinut că fapt inculpatului zz care a inlesnit sustragerea de către inculpata www, din geanta părţii vătămate yyyy, a unui portofel conţinând suma de 220.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C.p. rap.la art. 208 alin .1 – 209 alin. 1 lit. a,f) C.p.

Inculpata www a fost cercetată în stare de libertate, cu respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale. Impotriva inculpatei s-a luat masura reţinerii de 24 de ore prin Ordonanţa nr. 888 emisă de Secţia x Poliţie.

Inculpatul zz a fost cercetat in stare de arest preventiv, cu respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale.

Prin Ordonanţa nr. xx emisă de Secţia x Poliţie inculpatul a fost reţinut, iar prin Incheierea nr. xxx Judecătoria Sectorului x a dispus arestarea preventivă a acestuia, fiind emis MAP nr. hhh.

In cursul cercetarii judecatoresti, la termenul din xxx, după citirea actului de sesizare a instanţei,  au fost audiaţi inculpaţii cu respectarea disp.art. 70 C.p., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar (filele 39-40). Cu ocazia audierii inculpata www a recunoscut că a sustras portofelul părţii vătămate, insă a arătat că inculpatul zzz nu a avut nici o participare la săvîrşirea faptei, precizând ca nu il cunoaşte. Fiind audiat, inculpatul zz a declarat în esenţă că nu a săvârşit actele de complicitate reţinute în sarcina sa, menţionând la rândul său că nu o cunoştea pe inculpata ww.

La termenul din x a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul x, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar iar la termenul din y a fost audiat martorul bb, de asemenea sub prestare de jurământ, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei .

Cu prilejul audierii ambii martori ai revenit asupra declaraţiilor date in cursul urmăririi penale.

La termenul de azi, yy, avand in vedere revenirea martorilor asupra declaraţiilor, instanţa a procedat la audierea martorului asistent nn, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşata la dosar.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta  reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 000 în jurul orei 7,15, inculpaţii ys-au aflat într-un  autobuz al liniei 102 care se deplasa din direcţia “Apărătorii Patriei”- Şos. Vitan-Bârzeşti. În autobuz se mai afla şi prietenul inculpatei w, martorul uu care o însoţea pe aceasta.

În timpul mersului autobuzului, între staţiile RATB “Şos. Olteniţei” (fostă “IRA” ) şi “Spitalul Sf. Ioan” inculpaţii ww, fiind supravegheaţi de lucrători de poliţie ai DGPMB-Secţia xPoliţie care îi cunoşteau pe aceştia ca “hoţi de buzunare” , s-au plasat lângă partea vătămată bb care se afla pe platforma din dreptul uşii a doua a autobuzului. La un moment dat, inculpatul bb a obstrucţionat privirea părţii vătămate, întinzându-i mâna stângă în dreptul feţei, iar cu mâna dreaptă a împins geanta părţii vătămate spre inculpata bb. Aceasta din urmă, profitând de gesturile inculpatului, folosind mâna dreaptă a deschis fermoarul genţii sustrăgând din interior un portofel de culoare verde pe care l-a introdus în buzunarul drept al hainei sale.

După finalizarea operaţiunii de sustragere, la oprirea autobuzului în staţia “Spitalul Sf. Ioan” organele de poliţie aflate în mijlocul de transport şi care au supravegheat in continuu pe inculpaţi au trecut la imobilizarea acestora, moment în care inculpata www a aruncat pe platforma autobuzului portofelul sustras.

Cu ocazia cercetărilor a rezultat că portofelul sustras conţinea suma de 220.000 ROL, compusă dintr-o bancnotă de 100.000 ROL, două bancnote de 50.000 ROL şi două de 10.000 ROL. Pootofelul împreună cu suma de bani aflată în el a fost predat părţii vătămate pe bază de dovadă.

Această situaţie de fapt de fapt reiese din coroborarea celor consemnate în procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliţie din cadrul DGPMB-Secţia x Poliţie  şi  în  dovada de restituire a lucrurilor sustrase (portofelului şi suma de 220.000 ROL), cu declaraţiile părţii vătămate (care a arătat că inculpatii se aflau langa ea pe platforma autobuzului, inculpatul zz obturandu-i vederea cu mana), ale inculpatei  ww (care a recunoscut săvârşirea faptei, însă a negat orice participare a inculpatului y precum şi cu declaraţiile date la urmărirea penală de către martorii uu.

La stabilirea situaţiei de fapt instanţa nu a avut în vedere declaraţiile inculpatului zz, nerecunoaşterea faptei de către acesta fiind contrazisă vădit de procesul-verbal de depistare, de declaraţiile părţii vătămate, precum şi de declaraţiile date de martori în faza de urmărire penală.

De asemenea instanţa nu a avut în vedere declaraţiile date în faţa instanţei de. Astfel, declaraţia dată în instanţă de martorul uu nu poate fi primită, dat fiind gradul redus de obiectivitate al acesteia, martorul fiind prieten cu inculpata ww.  Nici declaraţia dată de martorul bb nu poate fi luată în considerare, aceasta necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză. Nesinceritatea declaraţiilor din instanţă ale acestui martor, care a relatat că declaraţiile date la urmărirea penală (unde a descris amănunţit actele de executare săvârşite de inculpaţi) au fost făcute ca urmare a constrângerii la care a fost supus de către organele de urmărire penală, rezultă din declaraţia martorului asistent bb care a fost prezent în sediul secţiei de Poliţie. În acest sens martorul asistent arată că “…martorul scria de bună voie şi nu am văzut dacă acesta a fost forţat de poliţişti să dea o declaraţie…”.

In ce  priveste persoana inculpatei ww, conform cazierului judiciar al acesteia instanţa reţine că aceasta este cunoscută cu antecedente penale, fiind anterior condamnată la două pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni (furt din mijloacele de transport în comun). Inculpata este recidivistă în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b Cp, primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea de 3  ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 208-209 lit. a),f) Cp aplicată prin s.p. nr. yy a Judecătoriei Sectorului x, definitivă prin nerecurare.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a săvârşită de inculpată cu vinovăţie sub forma intenţiei directe prev. de art. 19 lit. a) Cp, astfel cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

În drept, fapta inculpatei www care, în stare de recidivă postexecutorie, în data de yy în jurul orelor 7,15-7,30, aflându-se în autobuzul liniei RATB 102 ce circula între staţiile “Şos. Olteniţei”-“Spitalul Sf. Ioan”, cu ajutorul inculpatului zz a sustras din genta părţii vătămate yy suma de 220.000 ROL , întruneşte elementele constitutive ale  infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), f) Cp, cu aplic art. 37 lit. b) Cp.

Vinovatia inculpatei fiind dovedita, pe baza probelor administrate, in raport cu faptele care au facut obiectul cercetarii judecatoresti, instanta va dispune condamnarea acesteia iar la proportinalizarea pedepsei ce urmeaza a-i fi aplicata va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 al.1 C.p..În acest sens, va tine seama de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a Codului penal, de gradul de pericol social concret al infractiunii constând în determinarea de care a dat dovadă inculpata, care, ajutată de inculpatul zz, s-a postat lângă partea vătămată şi, profitând şi de aglomeraţia existentă la orele dimineţii în mijloacele de transport în comun a sustras portofelul părţii vătămate, de frecvenţa mare a unor astfel de fapte, de circumstantele personale ale inculpatei care este  recidivistă  şi vădind ca urmare o perseverenţă infracţională în săvârşirea de fapte contra patrimoniului, respectiv furturi din buzunare (a se vedea cazierul judiciar),  precum şi de faptul ca scopul pedepsei anterioare, astfel cum este descris de art.52 C.p., nu a fost atins.

În ce priveşte conduita procesuală a inculpatei care a recunoscut săvârşirea faptei, instanţa apreciază că acest aspect nu impune aplicarea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) Cp, având în vedere împrejurarea că atitudinea sinceră a inculpatei, în ce priveşte actul de sustragere, a fost urmarea imediată a prinderii sale în fapt, inculpatei nemairămânându-i decât să recunoască evidenţa. De altfel, inculpata a fost sinceră numai parţial, pe parcursul urmăririi penale şi judecăţii negând participarea inculpatului zzla săvârşirea faptei.

Avand in vedere aceste elemente,  precum şi faptul că inculpata este mamă a doi copii minori, instanta urmeaza a aplica o pedeapsă orientată spre minimul special prevazut de lege, apreciind ca in acest fel poate fi atins scopul preventiv-educativ al acesteia.

Ca urmare, in baza  art. 208-209 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. a),f) Cp, cu aplic. art. 37 lit. b) Cp, va condamna pe inculpată la o pedeapsă de 4 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.

Avand in vedere ca pedeapsa aplicata inculpatei se va executa efectiv, în regim privativ de libertate, şi apreciind că infracţiunea ce impune condamnarea este independentă de aspectele legate de autoritatea părintească (drepturile părinteşti) ce au în vedere interesul primordial al copilului, văzând şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28.09.2004 (M.O. 484/08.06.2005), instanta, în baza art. 71 Cp,  va interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a), b), c) şi e) Cp.

În ce priveşte dreptul de a fi tutore sau curator prev de art. 64 lit. e Cp, instanţa  nu va excepta de la interdicţia prev. de art. 71 Cp exerciţiul acestui drept, dat fiind faptul că inculpata, prin antecedendele şi faptele sale, a dat dovadă de rele purtări, în sensul art. 117 lit. c) C.fam.

De asemenea, instanţa în baza art. 88 Cp va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore, măsură luată prin ordonanţa nr. yy emisă de Secţia xPoliţie

Ţinând seama că atât urmărirea penală cât şi judecata  s-au desfasurat cu inculpata aflată in stare de libertate, instanţa în baza art. 350 alin. 1 va dispune arestarea inculpatei la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Privitor la persoana inculpatului zz, conform cazierului judiciar al acestuia (fila 38 d.u.p),  instanţa reţine că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior la o pedeapsa de 2 ani inchisoare cu suspendarea sub supraveghere, ( a se vedea cazierul judiciar), condamnare aplicată prin sentinţa penala nr. y a Judecătoriei Sector x, definitivă prin decizia penala nr. xx a Curtii Supreme de Justiţie, şi pentru care s-a implinit termenul de reabilitare.

Sub aspectul laturii subiective, actele materiale de complicitate constând în ajutorul dat inculpatei ww (obstrucţionarea vederii părţii vătămate şi împingerea genţii acesteia către inculpata ww, asigurând astfel succesul operaţiunii de sustragere) au fost săvârşite de inculpat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe prev. de art. 19 lit. a) Cp, astfel cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

În drept, fapta inculpatului zz care, în data de yy în jurul orelor 7,15-7,30, aflându-se în autobuzul liniei RATB 102 ce circula între staţiile “Şos. Olteniţei”-“Spitalul Sf. Ioan”, a ajutat ( impiedicand vederea părţii vătămate şi impingand geanta acesteia către cealaltă inculpata) la sustragerea de către inculpata www a unui portofel continand  suma de 220.000 lei in paguba părţii vătămate yy, intruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a,f C.p.

Vinovatia inculpatului fiind dovedita, pe baza probelor administrate, in raport cu faptele care au facut obiectul cercetarii judecatoresti, instanta va dispune condamnarea acestuia iar la proportinalizarea pedepsei ce urmeaza a-i fi aplicata va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 al.1 C.p..În acest sens, va tine seama de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a Codului penal, de gradul de pericol social concret al infractiunii constând în concertarea eforturilor sale cu  ale inculpatei in vederea sustragerii portofelului părţii vătămate, profitand de aglomeraţia existentă in mijloacele de transport in comun la acea ora, de frecvenţa mare a unor astfel de fapte, de circumstantele personale ale inculpatului care in ciuda avertismentului dat de condamnarea pe care a suferit-o  a vădit persevernta infracţionala dovedind că scopul preventiv – educativ al condamnării anterioare, astfel cum este descris de art.52 C.p., nu a fost atins.

Avand in vedere aceste elemente,  precum şi faptul că inculpatul  este căsătorit, fiind tată a cinci copii minori, instanta urmeaza a aplica o pedeapsă orientată spre minimul special prevazut de lege, apreciind ca in acest fel poate fi atins scopul preventiv-educativ al acesteia.

Ca urmare, in baza  art.26 C.p. rap. la art 208-209 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. a),f) Cp,  va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de complicitate la furt calificat.

Avand in vedere ca pedeapsa aplicata inculpatului se va executa efectiv, în regim privativ de libertate, şi apreciind că infracţiunea ce impune condamnarea este independentă de aspectele legate de autoritatea părintească (drepturile părinteşti) ce au în vedere interesul primordial al copilului, văzând şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28.09.2004 (M.O. 484/08.06.2005), instanta, în baza art. 71 Cp,  va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a), b), c) şi e) Cp.

În ce priveşte dreptul de a fi tutore sau curator prev de art. 64 lit. e Cp, instanţa  nu va excepta de la interdicţia prev. de art. 71 Cp exerciţiul acestui drept, dat fiind faptul că inculpatul, prin antecedendele şi faptele sale, a dat dovadă de rele purtări, în sensul art. 117 lit. c) C.fam.

De asemenea, instanţa în baza art. 88 Cp va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 08.04.2005 la zi.

În baza art. 350 alin. 1 C.p.p. instanţa va menţine starea de arest a inculpatului.

Pe latura civilă, având în vedere dovada de restituire către partea vătămată a sumei de 220.000 ROL sustrase de inculpată (fila 53 d.u.p.), precum şi declaraţiile părţii vătămate care nu a formulat pretenţii împotriva inculpaţilor, instanţa va lua act că partea vătămată y  nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Fata de solutia de condamnare ce va fi pronuntata, instanta în baza art 191 Cpp va obliga  inculpatii la cate  200 RON fiecare, reprezentind cheltuieli judiciare avansate  de stat.

Onorariile apărătoriilor din oficiu ale inculpatilor se vor suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

În baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit.a, f) Cp, cu aplic. art. 37 lit. b) Cp, condamna pe inculpata ww, fiica lui, de cetăţenie română, necăsătorită, doi copii minori, studii 9 clase, fara ocupatie,  recidivistă, domiciliată  in Bucureşti, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

In baza art. 71 Cod penal interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a,b,c şi e  C.p.

În baza art. 88 alin. 1 Cp deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore luată prin Ordonanţa nr. x emisă de Secţia xPoliţie.

In baza art. 350 alin. 1 Cpp dispune arestarea inculpatei la ramanerea definitivă a prezentei hotariri

În baza art.26 C.p. rap.la art. 208 alin. 1 – 209 alin .1 lit. a,f C.p. condamna pe inculpatul z, de cetaţenie romana,  căsătorit, cinci copii minori, neşcolarizat, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat in in prezent deţinut in Penitenciarul Bucureşti Jilava, la o pedeapsa de 4 ani inchisoare pentru savârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat.

In baza art. 71 C.p. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64  alin. 1 lit.a,b,c, si e C.p.

In baza art. 88 alin. 1 C.p. deduce din pedeapsa aplicata durata retinerii şi arestării preventive de la xx la zi.

În baza art. 350 alin. 1 C.p.p.menţine starea de arest a inculpatului.

Ia act că partea vătămată y nu s-a constituit parte civilă in cauză, prejudiciul fiind recuperat.

In baza art.191 al.1 C.p.p. obliga  inculpatii la cate 200 RON fiecare cheltuieli judiciare avansate  de stat.

Onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpatilor se suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

Contestatia in anulare

Codul de procedura civila, la art. 317 alin (1) pct. 1 prevede„ Hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare pentru motivele aratate mai, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului (…) 1. cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii (…)”
Daca pentru termenul cand au avut loc dezbaterile in fond partea a fost legal citata, este lipsita de relevanta imprejurarea ca la data cand s-a amanat pronuntarea, aceasta nu a mai fost citata. Ca atare, contestatie in anulare fundamentata pe acest considerent nu este admisibila.

In speta, partea – unitatea reclamanta – a formulat contestatie in anulare impotriva sentintei primei instante, aratand ca pentru data cand a avut loc amanarea pronuntarii nu a fost citata.

Contestatia este neintemeiata pentru ca din  probele existente la dosar rezulta ca pentru termenul cand au avut loc dezbaterile in fond contestatoarea a fost legal citata, iar la data cand s-a amanat pronun

Contestatia in anulare speciala este o cale de atac extraordinara, de retractare, ce se poate exercita in cazurile anume prevazute de art. 318 C.pr.civ.
Contestatia in anulare este o cale de atac extraordinara de retractare, creata de lege numai pentru remedierea unor greseli materiale, nu si pentru reformarea unor greseli de fond. Greselile materiale trebuie apreciate in raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronuntarii hotararii, deoarece numai in acest mod se poate hotari daca dezlegarea data recursului este sau nu rezultatul unei greseli materiale.
Dispozitiile legale ale art. 318 C.pr.civ. au un camp limitat de aplicatie, astfel ca ele trebuie sa fie interpretate, in toate cazurile, in mod restrictiv, pentru a nu deschide in ultima instanta calea unui veritabil recurs.

Prin decizia nr. 5584 din 24 iunie 2005, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia civila si de proprietate intelectuala, s-a admis recursul declarat de primarul Municipiului Ramnicu Valcea impotriva deciziei Curtii de Apel Pitesti, pe care a modificat-o in sensul ca a respins apelul reclamantilor.

Impotriva acestei hotarari au formulat contestatie in anulare reclamantele G.M. si V.F. sustinand, in esenta ca, solutia instantei de recurs se intemeiaza pe grave erori materiale ale instantei, ca datele cuprinse in motivarea deciziei sunt eronate fata de situatia reala , fiind potrivnice situatiei de fapt si de drept dedusa judecatii, cat si tuturor probelor din proces, ceea ce duce la concluzia  certa ca instanta investita a solutionat cauza fara a lua in calcul datele reale si corecte precizate de reclamante prin actiune.
Se mai arata ca, in mod gresit s-a retinut in motivarea hotararii ca, reclamantele au uzat si de procedura speciala instituita prin Legea nr. 10/2001, fara a face cunoscut instantelor aceasta imprejurare, desi niciodata nu au negat ca au formulat si notificare pentru dobandirea terenului expropriat.

Contestatia in anulare este nefondata.

In conformitate cu dispozitiile art. 318 C.pr.civ., atunci cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul din motivele de recurs.
Primul motiv prevazut de art. 318 C.p.civ. pentru formularea contestatiei in anulare are in vedere erori materiale in legatura cu aspectele formale ale judecatii recursului. Este vorba de acele greseli pe care le comite instanta prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. Textul vizeaza greseli, de fapt, involuntare si nu greseli de judecata.

In speta, a fost rezolvata problema modului in care s-a preluat terenul revendicat, respectiv prin expropriere, ca scopul acesteia s-a realizat,  terenul facand parte din domeniul public, preluarea fiind cu titlu, aspecte fata de care s-a ajuns la solutia data prin hotararea contestata.

De fapt, prin contestatie se invoca greseli de judecata, de interpretare, nefiind vorba despre erori materiale. In aceasta situatie, a da partilor posibilitatea de a se plange aceleiasi instante, care a dat hotararea in recurs,  de modul in care s-au apreciat probele si s-a stabilit raportul dintre ale, s-ar deschide calea recursului la recurs, care sa fie solutionata de aceeasi instanta pe motivul gresitei stabiliri a situatiei de fapt.
Or, in cauza, sustinerile formulate prin contestatia in anulare au fost invocate si examinate in celelalte faze procesuale.

Contestatia in anulare speciala este o cale de atac extraordinara, de retractare, ce se poate exercita in cazurile anume prevazute de art. 318 C.pr.civ.
Aceasta cale de atac nu poate fi exercitata pentru remedierea unor greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale de drept substantial sau procedural. Contestatia in anulare se infatiseaza ca o cale de atac extraordinara de retractare , creata de lege numai pentru remedierea unor greseli materiale, nu si pentru reformarea unor greseli de fond. Greselile materiale trebuie apreciate in raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronuntarii hotararii, deoarece numai in acest mod se poate hotari daca dezlegarea data recursului este sau nu rezultatul unei greseli materiale.

Dispozitiile legale ale art. 318 C.pr.civ. au un camp limitat de aplicatie, astfel ca ele trebuie sa fie interpretate, in toate cazurile, in mod restrictiv, pentru a nu deschide in ultima instanta calea unui veritabil recurs.
Fiind o cale de retractare  si nu de cenzura judiciara, contestatia in anulare nu poate fi exercitata pentru alte motive decat ele prevazute de lege, fiind inadmisibila repunerea in discutie a unor probleme de fond ce au fost solutionate de instanta si care s-a pronuntat asupra motivelor de casare invocate de parte.

Fata de considerentele prezentate s-a retinut ca, desi s-au invocat dispozitiile art. 318C.P.civ., nu sunt intrunite cerintele prevazute de acest text si s-a respins contestatie in anulare formulata.

Despre Revizuirea hotararilor

Potrivit Art. 322 Cod pr.civ. revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri:
1. daca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire;

2. daca s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut;
3. daca obiectul pricinii nu se afla in fiinta;

4. daca un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii ori daca un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta in acea cauza;
5. daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere;

6. daca statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publica, disparutii, incapabilii sau cei pusi sub curatela nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati sa-i apere;
7. daca exista hotarari definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate.
Aceste dispozitii se aplica si in cazul cand hotararile potrivnice sunt date de instante de recurs. In cazul cand una dintre instante este Inalta Curte de Casatie si Justitie, cererea de revizuire se va judeca de aceasta instanta;
8. daca partea a fost impiedicata sa se infatiseze la judecata si sa instiinteze instanta despre aceasta, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa.
9. daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.

Art. 323

Cererea de revizuire se indreapta la instanta care a dat hotararea ramasa definitiva si a carei revizuire se cere.
In cazul Art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va indrepta la instanta mai mare in grad fata de instanta sau instantele care au pronuntat hotararile potrivnice. Cand cele doua instante care au dat hotararile potrivnice fac parte din circumscriptii judecatoresti deosebite, instanta mai mare in grad la care urmeaza sa se indrepte cererea de revizuire va fi aceea a instantei care a dat prima hotarare.

Art. 324

Termenul de revizuire este de o luna si se va socoti:
1. in cazurile prevazute de Art. 322 pct. 1, 2 si 7 alin. 1, de la comunicarea hotararilor definitive, iar cand hotararile au fost date de instante de recurs dupa evocarea fondului, de la pronuntare; pentru hotararile prevazute la punctul 7 alin. 2 de la pronuntarea ultimei hotarari;
2. in cazul prevazut de Art. 322 pct. 3, de la cel din urma act de executare;
3. in cazurile prevazute de Art. 322 pct. 4, din ziua in care partea a luat cunostinta de hotararea instantei penale de condamnare a judecatorului, martorului sau expertului ori de hotararea care a declarat fals inscrisul. In lipsa unei astfel de hotarari termenul curge de la data cand partea a luat cunostinta de imprejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotarare penala, dar nu mai tarziu de 3 ani de la data producerii acestora;
4. in cazurile prevazute de Art. 322 pct. 5, din ziua in care s-au descoperit inscrisurile ce se invoca ori, dupa caz, din ziua in care partea a luat cunostinta de hotararea desfiintata sau modificata pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere;
5. in cazurile prevazute de Art. 322 pct. 6, de la comunicarea hotararii definitive facuta statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publica, sau de la intoarcerea disparutului ori de la dobandirea capacitatii; in aceste din urma doua cazuri termenul fiind de 6 luni.

In cazul Art. 322 pct. 8 termenul de revizuire este de 15 zile si se socoteste de la incetarea impiedicarii.

Pentru motivul prevazut la Art. 322 pct. 9, termenul este de 3 luni de la data publicarii hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 325

Instanta poate suspenda executarea hotararii a carei revizuire se cere, sub conditia darii unei cautiuni. Dispozitiile Art. 403 alin. 3 si 4 se aplica in mod corespunzator.
Art. 326

Cererea de revizuire se judeca potrivit dispozitiilor prevazute pentru cererea de chemare in judecata.
Intampinarea este obligatorie si se depune la dosar cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata.
Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii si la faptele pe care se intemeiaza.

Art. 327

Daca instanta incuviinteaza cererea de revizuire, ea va schimba, in tot sau in parte, hotararea atacata, iar in cazul hotararilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urma hotarare.
Se va face aratare de hotararea data in revizuire, in josul originalului hotararii revizuite.
Art. 328

Hotararea asupra revizuirii este supusa cailor de atac prevazute de lege pentru hotararea revizuita.

Daca revizuirea s-a cerut pentru hotarari potrivnice calea de atac este recursul, cu exceptia cazului in care instanta de revizuire este Inalta Curte de Casatie si Justitie, a carei hotarare este irevocabila.

INSTANŢA,
Deliberând asupra cauzei de faţă:
I. Obiectul cauzei şi cadrul procesual:
Constată că în data de 07.10.2008, sub nr. 5969/221, s-a înregistrat pe rolul Judecãtoriei Deva, acţiunea reclamantului P.G.V. care a solicitat în contradictoriu cu pârâta B.A. obligarea pârâtei la încheierea unui contract în formã autentica pentru imobilul evidenţiat în CF 302 Vetel, nr. Top. 305, parcela 2509/1, în suprafata de 1800 mp, teren situat în localitatae Vetel, zona Calamari (mãrul-Neagului-Apa Minerala), jud. Hunedoara sau, în caz de refuz sã se pronunţe o hotãrâre care sa tina loc de act autentic şi sã se dispuna întabularea în cartea funciara.
Acţiunea a fost timbratã cu 1271 lei şi s-a aplicat timbru judiciar de 5 lei.
Acţiunea a fost ulterior precizatã în sensul cã s-a solicitat introducerea în cauzã în calitate de pârâţi a celorlalţi doi moştenitori ai defunctului B.I., beneficiarul titlului de proprietate nr. 91982/221/20.04.2007 în care este inclus terenul ce face obiectul litigiului, respectiv S.O.şi B.I..
S.O.şi B.I.au depus o cereri de intervenţie în interes propriu prin care au soliciat respingerea acţiunii.
Cererile de intervenţie nefiind legal timbrate au fost anulate în şedinţa din data de 14.01.2009 (a se vedea Incheierea de la fila 43).
II. Temeiurile de fapt şi de drept invocate de pãrţi:
II.1 Expunând situatia de fapt, reclamantul a arãtat cã a încheiat cu pârâta B.A., în anul 2006 un contract de vânzare-cumparare sub semnatura privata prin care pârâta s-a obligat sa-i trasfere dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu pentru suma de 200 milioane lei vechi (20.000 lei noi).
La data încheierii contractului, s-a platit un avans de 25 milioane lei vechi, urmand ca diferenţa sa fie achitata la data încherii actului în forma autenica.
Reclamantul a invitat pârâta la Biroul Notarului Public H.I. în data de 19.09.2008, ora 10, dar aceasta nu s-a prezentat.
In drept, au fost invocate prevederile art. 27 din Legea nr. 7/1996, art. 969, 970 şi 1073 Cod civil.
II.2 Pârâta a depus întâmpinare (f.20-21) prin care a solicitat respingerea acţiunii, arãtând cã terenul a fost proprietatea defunctului B.I.cãruia i s-a reconstituit dreptul de proprietatea în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991 emiţându-i-se titlul de proprietate nr. 91982/221/20.04.2007.
Moştenitorii defunctului B.I.sunt cei doi copii B.I.şi S.O.şi pârâta.
Prin urmare, singurã, nu poate încheia contract de vânzare-cumpãrare pentru acest teren.
II.3 B.I.şi S.O., au depus cereri de intervenţie în nume propriu prin care au arãtat cã sunt şi ei moştentori iar pârâta care are doar o cota de 2/8 din teren astfel încât nu poate vinde singurã terenul
Chiar dacã cererile de intervenţie în nume propriu au fost anulate ca netimbrate, având în vedere motivarea acestora, instanţa le va analiza ca apãrãri în prezenta cauzã în care intervenienţii iniţiali au fost chemaţi în judecatã ca pârâţi.
III. Probele administrate:
III. 1 Contrar prevederilor exprese ale art. 112 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedurã civilã şi ignorând prevederile art. 138 Cod pr civila reclamantul, deşi asistat de avocat, prin cererea de chemare în judecatã nu a solicitat niciun fel de probe, anexând însã urmãtoarele înscrisuri (fãrã alte explicaţii):
- Incheierea de certificare nr. 1359/19.09.2008 prin care BNP H.I., certificãfaptul cã pârâta B.A. nu s-a prezentat pentru a încheia contractul în formã autenticã (f. 7);
- Notificarea fãcutã prin intermediul executorului judecãtoresc (f.11);
- Un înscris sub semnãturã privatã denumit “contract de vânzare-cumpãrare încheiat în data de 02 septembrie 2006” prin care pârâta B.A. s-a obligat sã vândã reclamantului o suprafaţa de 1800 mp teren situat în localitatea Vetel, zona Calamari (mãrul-Neagului-Apa Minerala), jud. Hunedoara, parcela cadastralã noua nr. 2509/1, pe care l-a moştenit de la soţul B.I., pentru preţul de 200.000.000 lei vechi, din care, la data încheierii convenţiei a primit 25.000.000 lei (f. 12)
- Contract de vânzare-cumpãrare încheiat în 9 aprilie 1927 şi o schitã cadastralã (f. 8-9);
- Chitanţa datatã 07.09.2006 prin care pârâta B.A. confirmã primirea sumei de 10.000.000 lei vechi, reprezentând avans pentru terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpãrare din data de 2 septembrie 2006 (f. 10).
III. 2 Pârâta B.A., contrar prevederilor exprese ale art. 115 pct. 3 din Codul de procedurã civilã şi ignorând prevederile art. 138 Cod pr civila a formulat generic o cerere de probaţiune solicitând proba cu înscrisuri, fãrã a arãta la ce înscrisuri se referã şi sub ce aspect sunt relevante în cauzã şi a mai adãugat cã va solicita şi proba cu interogatoriu şi cu martori “în funcţie de mersul dezbaterilor”. Nu a indicat nici numele si adresele martorilor şi nici eventualele fapte şi împrejurãri pe care doreşte sã le probeze cu martori.
A anexat urmãtoarele înscrisuri:
- recipisa de consemnare a sumei de 3.500 lei pe numele reclamantului, datatã 10.12.2008, respectiv data primului termen de judecatã stabilit în cauzã (f. 22);
- Titlul de proprietate nr. 91982/221/20.04.2007 emis pe numele defunctului B.I., în care este inclusã parcela nr. 2590/1, care a fãcut obiectul convenţiei încheiate în data de 02 septembrie 2006 (f. 23)
- Certificatul de moştenitor nr. 41/08.12.2008, emis dupã o lunã de la data la care s-a introdus cererea de chemare în judecatã (f. 24)
III. 3 Pârâţii B.I.şi S.O., reprezentaţi de acelaşi avocat cu pârâta B.A., nu au propus probe.
III. 4 In temeiul art. 129 alin. (5) Cod pr.civilã, instanţa, din oficiu a solicitat Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã Deva sã comunice CF 302 Veţel, menţionatã în convenţia din data de 02 septembrie 2006.
Cartea funciarã a fost comunicatã pentru termenul din 14.01.2009 (f. 33-41).
Tot la termenul din data de 14.01.2009, instanta a încuviinţat interogatoriul pãrţilor şi a constatat decãderea din probã a pãrţilor, având în vedere prevederile art. 138 Cod pr civilã.
Aceste prevederi din dreptul procesual intern aplicate de instanţã, sunt în deplin acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
In acest sens vom cita doar douã exemple recente.
Astfel, în hotãrârea Curţii datã în data de 13.01.2009 în cauza Faimblat c. României, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, reiterând jusriprudenţa sa constantã a arãtat cã dreptul protejat de art. 6 alineat 1 din Convenţie, nu este absolut şi se pretează la unele limitări implicit admise, având în vedere faptul că prin însăşi natura sa, presupune o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (a se vedea alineatul 22 din hotãrâre)
Mai concret, în hotãrârea Curţii datã în data de 30.09.2008 în cauza Ana şi Ioan Radu c. României, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a respins cererea reclamanţilor referitoare la constatarea încălcării art. 6 alineat 1 din Convenţie arãtând cã nu se poate reţine încãlcarea acestui text din Convenţie, în mãsura în care este vorba despre reguli de procedurã care vizează şi garanteaza buna desfăşurare a procedurii judiciare interne, reguli clare, accesibile şi previzibile, care nu au fost respectate de partea care invocã încãlcarea art. 6 alineat 1 (a se vedea alineatul 35 din hotãrâre).
III. 5 In şedinţa din data de 04.02.2009, s-au luat interogatorii pãrţilor (f. 48-54).
IV. Analizând actele şi lucrãrile dosarului în contextul reglementãrile legale în vigoare, instanţa constatã urmãtoarele:
IV. 1 Starea de fapt reţinutã de instanţã:
Pârâta B.A. a încheiat cu reclamantul o convenţie prin care s-a obligat sã vândã o suprafaţa de 1800 mp teren situat în localitatea Vetel, zona Calamari (Mãrul-Neagului-Apa Minerala), jud. Hunedoara, parcela cadastralã noua nr. 2509/1, în înscrisul sub semnãturã privatã încheit cu aceastã ocazie, arãtându-se care a moştenit terenul de la soţul ei, Bedea Ion.
In convenţie s-a arãtat cã preţul vânzãrii este de 200.000.000 lei vechi, din care, la data încheierii convenţiei pârâta a primit 25.000.000 lei.
Convenţia a fost încheiatã în prezenţa pârâtei Sighiartãu Olivia, fiica pârâtei B.A., care a semnat ca martor.
Potrivit rãsunsurilor date de pârâta Sighiartãu Olivia, o parte din banii primiţi în baza acestei convenţii au fost daţi de pârâta B.A., fiice pârâtei.
La câteva zile dupã ce s-a încheiat convenţia, pârâta B.A. a mai primit încã 10.000.000 lei vechi de la reclamant, tot ca avans pentru terenul pe care s-a obligat sã-l vândã.
In data de 20.04.2007 a fost emis Titlul de proprietate nr. 91982/221/.2007, în care este inclusã parcela nr. 2590/1, care a fãcut obiectul convenţiei încheiate în data de 02 septembrie 2006.
Pentru a-şi îndeplini obligaţiile asumate prin convenţia încheiatã, pârâta ar fi trebuit sã întabuleze titlul de proprietate în cartea funciarã (operaţiune la care era obligatã şi în temeiul art. 59 din Legea cadastrului şi publicitãţii imobilare, nr. 7/1996), sã facã ieşirea din indiviziune şi apoi sã încheie actul în formã autenticã.
Pârâta, nu numai cã nu a fãcut nimic din ceea ce era obligatã sã facã dar, în data de 8 decembrie 2009, respectiv, dupã aproximativ o lunã de la data la care a fost chematã în judecatã, s-a prezentat împreunã cu ceilalţi doi pârâţi, la BNP Roman Florina Violeta, declarãnd cã în masa succesoralã dupã defunctul B.I., este inclus doar acest teren şi obţinând certificat de moştenitor în care cei trei pârâţi figureazã ca şi coproprietari asupra terenului.
Toţi cei trei pârâţi au recunoscut însã în fata instanţei cã în realitate, în masa succesoralã mai erau şi alte imobile, de unde se poate deduce intenţia clarã de a frauda drepturile reclamantului.
Mai mult, banii primiţi de pârâta B.A., cu mai mult de doi ani în urmã, au fost consemnaţi de pârâţi la dispoziţia reclamantului doar în ziua în care a fost primul termen de judecatã în cauzã (a se vedea recipisa de la fila 22).
IV. 2 Concluziile instanţei:
IV.2. A Referitor la petitul având ca obiect pronuntarea unei hotãrâri care sã ţinã loc de act autentic şi la cel referitor la obligarea OCPI sa întabuleze în cartea funciarã dreptul reclamantului, instanţa constatã urmãtoarele:
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005 “În situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.”
Din analiza acestui text, rezultă că în cazul acţiunii prin care se cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, reclamantul trebuie să facă dovada că şi-a îndeplinit propriile obligaţii şi că pârâtul refuză să şi le îndeplinească pe ale lui şi evident, mai trebuie îndeolinitã şi condiţia ca imobilul sã fie întabulat în cartea funciarã.
In speţã, terenul fiind situat într-o zonã cu tradiţie în regim de carte funciarã, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciarã avea efect constitutiv de drepturi (a se vedea art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1938).
In prezent, potrivit prevederilor art. 20 din Legea cadastrului şi publicitãţii imobiliare nr. 7/1996, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimţământul titularului dreptului. Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorităţii administrative va înlocui acordul de voinţă cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.
Potrivit prevederilor artl 30 alin. (1) din acelaşi act normativ, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul.
In speţã, nici pârâţii şi nici B.I., beneficiarul titlului de proprietate în care este inclusã parcela de teren ce face obiectul litigiului, nu figureazã ca proprietari în CF 302 Veţel, singura carte existentã în prezent, având în vedere faptul cã titlul de proprietate nu a fost încã întabulat într-o carte funciarã nouã, în condiţiile art. 59 din Legea nr. 7/1996.
Faţã de cele expuse mai sus, deşi pârâţii au refuzat clar şi categoric sã se prezinte la notar pentru încheierea actului în formã autenticã, instanţa trebuie sã respingã petitele privind pronunţarea unei hotãrâri care sã ţinã loc de act autentic şi privind dispunerea întabulãrii în cartea funciarã, pentru cã în lipsa întabulãrii moştenitorilor beneficiarului titlului, o astfel de hotãrâre ar rãmâne fãrã efecte juridice, ceea ce nu poate fi permis într-un stat de drept..
IV.2. B Referitor la petitul având ca obiect depunerea de diligenţe în vederea transmiterii dreptului de proprietate.
Potrivit prevederilor art. 969 Cod civil, convenţiile legal fãcute, au putere de lege între pãrţile contractante iar potrivit prevederilor art. 723 alin. (1) Cod pr civilã, drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului in vederea căruia au fost recunoscute de lege.
In speţã, din starea de fapt expusã mai sus constatatã în baza probelor administrate în cauzã, a rezultat, fãrã putinţã de tãgadã cã:
- pârâta B.A. s-a obligat sã vândã terenul în litigiu;
- pârâta S.O.a semnat ca martor iar o parte din banii primiţi au fost daţi fiicei acesteia;
- toţi pârâţii au recunoscut cã în afara acestui imobil mai erau şi alte imobile în masa succesoralã dar, cu toate acestea, dupã deschiderea prezentei proceduri judiciare, au dezbãtut succesiunea, declarând cã acest teren este singurul imobil;
- ca urmare a modului în care s-a procedat, s-a creat o situaţie în care, în prezent, pârâta B.A., nu-şi mai poate îndeplini singurã, fãrã acordul celorlalţi doi pârâţi, obligaţiile asumate,
Faţa de aceastã situaţie, ţinând cont şi de faptul cã dacã s-ar admite apãrãrile pârâţilor, s-ar recompensa reaua-credinţã a acestora care au cooperat pentru a crea situaţia actualã în care existã impedimente juridice pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate de pârâta B.A., instanţa va obliga pârâţii sã depune diligenţele necesare pentru executarea obligaţiei asumate de pârâta B.A. prin antecontractul de vânzare-cumparare încheiat cu reclamantul, respectiv sã întabuleze în cartea funciarã titlul de proprietate nr. 91982/221/20.04.2007, sã facã ieşirea din indiviziune şi sã transmitã dreptul de proprietate cu privire la suprafata de 1800 mp teren, situat în localitatea Vetel, zona Calamari (Mãrul-Neagului-Apa Minerala), jud. Hunedoara.
Având în vedere prevederile art. 274 Cod pr civila, instanţa va obliga pârâta B.A., promitenta vânzãtoare care a refuzat executarea obligaţiei asumate, sã achite reclamantului suma de 2556,80 lei reprezentând cheltuieli de judecatã.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTÃRÃŞTE:

Admite în parte acţiunea reclamantului P.G.V., împotriva pârâţilor: B.A., S.O.; şi B.I.
Obligã pârâţii sã depune diligenţele necesare pentru executarea obligaţiei asumate de pârâta B.A. prin antecontractul de vânzare-cumparare încheiat cu reclamantul, respectiv sã întabuleze în cartea funciarã titlul de proprietate nr. 91982/221/20.04.2007, sã facã ieşirea din indiviziune şi sã transmitã dreptul de proprietate cu privire la suprafata de 1800 mp teren, situat în localitatea Vetel, zona Calamari (Mãrul-Neagului-Apa Minerala), jud. Hunedoara.
Respinge cererile privind pronunţarea unei hotãrâri care sã ţinã loc de act autentic şi întabularea în cartea funciarã.

Suspendarea temporara a activitatii societatii

Inainte aparitia OUG nr.34/2009 prin care se introduce impozitul forfetar, suspendarea activitatii, inclusiv prin declararea la administratia financiara, avea ca efect doar faptul ca nu mai este obligatorie depunerea la administratia financiara a tuturor declaratiilor fiscale lunare sau trimestriale, ci doar a declaratiilor semestriale de inactivitate (în functie de administratia fianciara în raza careia aveti sediul social, unele nu solicita nici o declaratie pe aceasta perioada iar altele solicita doar o declaratie anuala).

Dupa aparitiei OUG 34 /2009 suspendarea activitatii la Registrul Comertului da posibilitatea evitarii platii impozitului forfetar pe perioada cât societatea este declarata inactiva, conform unui proiect de norme metodologice care nu a fost înca aprobat. Asteptam urgent adoptarea si publicarea acestuia în Monitorul Oficial.

ACTE NECESARE

Pentru declararea suspendarii activitatii la Registrul Comertului. Pentru aceasta, aveti nevoie de:

- copie certificat de înregistrare

- copie carti de identitate ale asociatilor si administratorilor

- originalele certificatelor constatoarereferitoare la îndeplinirea conditiilor de functionare dpdv al protectiei muncii, inspectiei sanitare, sanitar-veterinare, mediului si situatiilor de urgenta eliberate pentru sediu social, terti sau puncte de lucru.

Documentatia pentru declararea suspendarii activitatii trebuie depusa si la admnistratia  financiara.

Mai jos aveti lista documentelor cerute de catre Registrul Comertului pentru suspendarea activitatii societatii.

Etape

1. Depunerea actelor la unul dintre birourile noastre

2. Semnarea documentelor pregatite de consultantii nostri

3. Depunerea dosarului la Registrul Comertului

4. Ridicarea actelor înregistrate de la registratura Registrului Comertului

Optional:

5. Depunerea dosarului la administratia financiara

6. Ridicarea raspunsului de la administratia financiara.

Conditii impuse societatii

a) sa nu figureze, la data aprobarii cererii, cu obligatii fiscale restante catre bugetul general consolidat;

b) sa nu desfasoare nici un fel de activitate;

c) sa nu obtina venituri din exploatare, venituri financiare si/sau venituri exceptionale;

d) sa nu dispuna de personal angajat si sa nu plateasca venituri cu regim de retinere la sursa a impozitului;

e) sa nu fie în curs de solutionare o cerere de rambursare sau de restituire a impozitelor, taxelor si contributiilor;

f) sa nu fie în curs de derulare un control fiscal.

g) sa fie pe o perioada de maxim 3 ani consecutivi

Avantaje si dezavantajele lichidarii comparativ cu dizolvarea si radierea societatii

Avantaje:

1. Este mai ieftin: taxe 215 lei comparativ cu 489 lei la dizolvare voluntara + lichidare + radiere (DLR)

2. Dureaza mult mai putin: 4 – 7 zile lucratoare fata de 45 – 55 zile lucratoare pentru DLR

4. Puteti sa reluati ulterior activitatea fara a fi necesar sa înfiintati alta societate.

Dezavantaje:

1. Deoarece societatea exista, trebuie sa depuneti raportari la administratia financiara. Mult mai rar si mult mai simple, dar daca ati uitat, pentru ca nu mai lucrati cu firma, trebuie platite penalitati de depasire a termenului de depunere, destul de usturatoare (aproximativ 1000 lei).

1. Consideratii introductive

Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea solutionării proceselor reprezintă una dintre principalele modificări legislative intervenită în materie penală în ultimul deceniu, alături de Legea nr. 281/2003, respectiv Legea nr. 356/2006 si Ordonanta de urgentă a Guvernului nr. 60/2006.

Spre deosebire de celelalte acte normative, Legea nr. 202/2010 intervine în spatial legislativ românesc atât în scopul asigurării celeritătii procedurilor penale cât si în vederea pregătirii implementării noilor coduri, unele dintre reglementările cuprinse în viitoarea codificare regăsindu-se în această lege.

Competenta instantelor si a parchetelor potrivit „micii reforme”

Modificările legislative operate prin „mica reformă” în materia competentei privesc în principal competenta materială, personală si functională, prorogarea de competentă în caz de conexitate sau indivizibilitate sau de strămutare, respectiv trimiterea cauzei la un alt parchet.

Competenta judecătoriei si a parchetului de pe lângă judecătorie

Judecătoria are plenitudinea de competentă materială judecând în primă instantă toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante.

Prin Legea nr. 202/2010, judecătoria dobândeste competenta materială de a judeca infractiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală si industrială, care anterior erau în competenta materială a tribunalului. În mod corelativ, a fost abrogat art. 145 alin. (3) din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, potrivit căruia competenta în primă instantă a infractiunilor la regimul drepturilor de proprietate intelectuală si industrială revenea tribunalului.

-  infractiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, iese din sfera de competentă materială a judecătoriei trecând în competenta materială a tribunalului.

În mod corelativ, parchetele de pe lângă aceste instante vor avea competenta de a efectua urmărirea penală pentru aceste infractiuni.

Fată de dispozitiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010, vom distinge în legătură cu aplicarea în timp a noii legii următoarele ipoteze:

i) în cazul în care la data intrării în vigoare a „micii reforme” parchetul de pe lângă judecătorie a efectuat doar acte premergătoare cu privire la infractiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, acestea vor putea fi continuate numai de către parchetul de pe lângă tribunal; în acest scop parchetul de pe lângă judecătorie va dispune declinarea acestor cauze la parchetele de pe lângă tribunal;

- parchetul de pe lângă tribunal este singurul competent să dispună începerea/neînceperea urmăririi penale cu privire la infractiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005 după data intrării în vigoare a „micii reforme”; plângerea împotriva solutiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror după data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 poate fi formulată în temeiul art. 2781 C.proc.pen. la tribunal;

ii) în cazul în care la data intrării în vigoare a „micii reforme” parchetul de pe lângă tribunal a efectuat doar acte premergătoare pentru infractiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală si industrială, acestea vor fi continuate de către parchetul de pe lângă judecătorie; în acest scop parchetul de pe lângă tribunal va dispune declinarea acestor cauze la parchetele de pe lângă judecătorie;

- parchetul de pe lângă judecătorie este singurul competent să dispună începerea/neînceperea urmăririi penale pentru infractiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală si industrială, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010; plângerea împotriva solutiei de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de procuror după data intrării în vigoare a „micii reforme”, poate fi formulată în temeiul art. 2781 C.proc.pen. la judecătorie;

iii) în cazul în care la data intrării în vigoare a „micii reforme” parchetul de pe lângă judecătorie începuse urmărirea penală pentru infractiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, cauza rămâne în competenta acestuia pentru efectuarea urmăririi penale, evitându-se astfel mutarea dosarelor de la parchetele de pe lângă judecătorii la cele de pe lângă tribunale;

- dacă procurorul din parchetul de pe lângă judecătorie dispune, în aceste cauze, trimiterea în judecată a inculpatului, va trebui să sesizeze tribunalul, care este instanta competentă potrivit normelor în vigoare la momentul emiterii rechizitoriului;

- astfel, este prevăzută, cu caracter temporar, o situatie derogatorie de la dispozitiile art. 209 alin. 4 C.proc.pen., potrivit cărora „este competent să efectueze urmărirea penală, si să exercite supravegherea asupra activitătii de cercetare penală procurorul de la parchetul corespunzător instantei care, potrivit legii, judecă în primă instantă cauza”; prin urmare, sesizarea tribunalului de către parchetul de pe lângă judecătorie, nu va putea ridica nicio discutie sub aspectul existentei unui caz de nulitate absolută ca urmare a nelegalei sesizări;

- în situatia în care procurorul din parchetul de pe lângă judecătorie dispune scoaterea de sub urmărirea penală sau încetarea urmăririi penale cu privire la pentru infractiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, împotriva solutiei de netrimitere în judecată poate fi formulată plângere, potrivit art. 275-278 C.proc.pen., la prim – procurorul parchetului de pe lângă judecătorie; în cazul în care acesta respinge plângerea formulată sau nu se pronuntă asupra acesteia în termen de 20 de zile de la data înregistrării, se poate formula plângere în temeiul art. 2781 C.proc.pen. la tribunal; în cazul în care tribunalul admite plângerea poate retine cauza spre judecare, sau poate trimite cauza în vederea redeschiderii urmăririi penale parchetului de pe lângă tribunal;

iv) în cazul în care la data intrării în vigoare a „micii reforme” parchetul de pe lângă tribunal începuse urmărirea penală pentru infractiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală si industrială, cauza rămâne în competenta acestuia pentru efectuarea urmăririi penale, evitându-se astfel mutarea dosarelor de la parchetele de pe lângă tribunale la cele de pe lângă judecătorii;

- dacă procurorul din parchetul de pe lângă tribunal dispune, în aceste cauze, trimiterea în judecată a inculpatului, va trebuie să sesizeze judecătoria, care este instanta competentă potrivit normelor în vigoare la momentul emiterii rechizitoriului;

- în situatia în care procurorul din parchetul de pe lângă tribunal dispune scoaterea de sub urmărirea penală sau încetarea urmăririi penale pentru infractiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală si industrială, împotriva solutiei de netrimitere în judecată poate fi formulată plângere, potrivit art. 275-278 C.proc.pen., la prim – procurorul parchetului de pe lângă tribunal; în cazul în care acesta respinge plângerea formulată sau nu se pronuntă asupra acesteia în

termen de 20 de zile de la data înregistrării, se poate formula plângere în temeiul art. 2781 C.proc.pen. la judecătorie; în cazul în care judecătoria admite plângerea poate retine cauza spre judecare, sau poate trimite cauza în vederea redeschiderii urmăririi penale parchetului de pe lângă judecătorie;

v) în cazul în care înainte de intrarea în vigoare a „micii reforme” parchetul de pe lângă judecătorie a dispus neînceperea urmăriri penale, scoaterea de sub urmărirea penală sau încetarea urmăririi penale cu privire la infractiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, iar imediat după dispunerea solutiei de către procuror a intrat în vigoare „mica reformă”, împotriva solutiei de netrimitere în judecată poate fi formulată plângere, potrivit art. 275-278 C.proc.pen., la prim – procurorul parchetului de pe lângă judecătorie; în cazul în care acesta respinge plângerea formulată sau nu se pronuntă asupra acesteia în termen de 20 de zile de la data înregistrării, se poate formula plângere în temeiul art. 2781 C.proc.pen. la tribunal;

vi) în cazul în care înainte de intrarea în vigoare a „micii reforme” parchetul de pe lângă tribunal a dispus neînceperea urmăriri penale, scoaterea de sub urmărirea penală sau încetarea urmăririi penale cu privire infractiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală si  industrială, iar imediat după dispunerea solutiei de către procuror a intrat în vigoare „mica reformă”, împotriva solutiei de netrimitere în judecată poate fi formulată plângere, potrivit art. 275-278 C.proc.pen. la prim – procurorul parchetului de pe lângă tribunal; în cazul în care acesta respinge plângerea formulată sau nu se pronunŃă asupra acesteia în termen de 20 de zile de la data înregistrării, se poate formula plângere, în temeiul art. 2781 C.proc.pen., la judecătorie;

vii) în cazul în care înainte de intrarea în vigoare a „micii reforme” judecătoria a fost sesizată cu o cauză în care inculpatul este acuzat de săvârsirea infractiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, va continua judecarea cauzei, evitându-se astfel declinarea competentei judecării cauzelor de la judecătorii la tribunale; sentinta pronuntată de judecătorie este supusă apelului la tribunal, iar decizia pronuntată în apel este supusă recursului la curtea de apel;

Cererile de încuviintare a perchezitiei domiciliare sau a interceptării comunicatiilor vor fi adresate de procuror instantei competente potrivit regulilor de mai sus.

8

Competenta tribunalului si a parchetului de pe lângă tribunal

Competenta materială a tribunalului

Prin Legea nr. 202/2010 tribunalul dobândeste competenta materială de a judeca:

- infractiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005, care anterior era în competenta materială a judecătoriei.

-  infractiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală si industrială ies din sfera de competentă materială a tribunalului trecând în competenta materială a judecătoriei.

În mod corelativ, parchetele de pe lângă aceste instante vor avea competenta de a efectua urmărirea penală pentru aceste infractiuni.

Competenta functională a tribunalului

Prin modificările aduse Codului de procedură penală prin „mica reformă”, tribunalul va avea competenta functională de a judeca numai în primă instantă si în recurs.

Astfel, potrivit Legii nr. 202/2010 tribunalul nu mai are competentă functională de a judeca în apel, sentintele pronuntate în primă instantă de judecătorie fiind supuse numai recursului.

Ca instantă de recurs, tribunalul judecă numai recursurile formulate împotriva:

1) sentintelor pronuntate de judecătorii privind infractiunile pentru care punerea în miscare a actiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (de pildă, vătămarea corporală, amenintarea, violul în forma de bază, violarea de domiciliu în forma de bază);

2) hotărârilor penale pronuntate de judecătorii în materia măsurilor preventive (spre exemplu, încheierile prin care s-a dispus luarea, prelungirea, revocarea, încetarea de drept a arestării preventive, încheierile prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau tara);

9

3) hotărârilor penale pronuntate de judecătorii în materia liberării provizorii (de exemplu, încheierile prin care s-a dispus luarea ori revocarea liberării provizorii sub control judiciar ori pe cautiune);

4) hotărârilor penale pronuntate de judecătorii în materia măsurilor asigurătorii (de pildă, încheierile prin care s-a dispus în cursul judecătii luarea sau revocarea sechestrului asigurator);

5) hotărârilor penale pronuntate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale (spre exemplu, sentintele pronuntate cu privire la o contestatie la executare, întreruperea executării pedepsei, contopirea pedepselor etc) sau a reabilitării;

Fată de dispozitiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010, vom distinge în legătură cu aplicarea în timp a noii legii următoarele ipoteze:

i) în cazul în care înainte de intrarea în vigoare a „micii reforme” tribunalul a fost sesizată cu o cauză în care inculpatul este acuzat de săvârsirea unei infractiuni la regimul drepturilor de proprietate intelectuală si industrială, va continua judecarea cauzei, evitându-se astfel declinarea competentei judecării cauzelor de la tribunale la judecătorii; sentinta pronuntată este supusă apelului la curtea de apel, iar decizia pronuntată în apel este supusă recursului la Înalta Curte de Casatie si Justitie;

ii) în cazul în care înainte de intrarea în vigoare a „micii reforme” judecătoria a fost sesizată cu o cauză în care inculpatul este acuzat de săvârsirea unei infractiuni pentru care actiunea penală se pune în miscare din oficiu, sentinta pronuntată de această instantă după intrarea în vigoare a legii noi este supusă apelului la tribunal, iar decizia din apel poate fi atacată cu recurs la curtea de apel; astfel, tribunalul păstrează pentru cauzele cu care judecătoria a fost sesizată înainte de intrarea în vigoare a „micii reforme”, competenta functională de a judeca apelul;

iii) sentintele pronuntate de judecătorie înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 rămân supuse căilor de atac, motivelor si termenelor prevăzute de legea în vigoare la data sesizării instantei (astfel, ar trebui interpretată expresia „a început procesul” folosită de art. XXIV alin. 1 din Legea nr. 202/2010). Si în acest caz tribunalul păstrează competenŃa funcŃională de a judeca apelul.

Competenta curtii de apel si a parchetului de pe lângă curtea de apel

Competenta personală a curtii de apel

În vederea degrevării Înaltei Curti de Casatie si Justitie al cărei rol era supraîncărcat, în special de cauzele având ca obiect solutionarea plângerilor împotriva solutiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse cu privire la persoanele a căror calitate atrăgea competenta instantei supreme, „mica reformă” a operat modificări în ceea ce priveste competenta personală a curtilor de apel si a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Prin Legea nr. 202/2010, o serie de infractiuni au trecut din competenta personală a Înaltei Curti de Casatie si Justitie în competenta personală a curtii de apel, după cum urmează:

i) infractiunile săvârsite de sefii cultelor religioase organizate în conditiile legii si de ceilalti membri ai înaltului cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;

10

ii) infractiunile săvârsite de magistratii asistenti de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, de judecătorii de la curtile de apel si Curtea Militară de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instante;

iii) infractiunile săvârsite de membrii Curtii de Conturi, de presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului.

Această modificare legislativă nu urmează logica competentei personale prevăzută în Noul Cod de procedură penală 2, având mai degrabă scopul unei degrevări temporare a activitătii Înaltei Curti de Casatie si Justitie în vederea întăririi rolului acesteia de instantă de casatie si de unificare a practicii.

Atribuirea curtilor de apel a competentei personale cu privire la unele infractiuni (de exemplu, cele săvârsite de judecătorii de la curtile de apel si de procurorii de pe lângă aceste instante) poate conduce în practică la ivirea unor situatii de incompatibilitate.

În aceste ipoteze, procurorul care trebuie să dispună o solutie într-un dosar penal, sau judecătorul învestit să judece, de pildă, o plângere formulată împotriva unei solutii de netrimitere în judecată dispusă cu privire la un coleg, dacă apreciază că impartialitatea personală este stirbită datorită împrejurărilor cauzei, trebuie să formuleze cerere de abtinere.

Totusi, trebuie remarcat că practica Înaltei Curti de Casatie si Justitie, care a avut competenta personală de a judeca infractiunile săvârsite de către judecătorii instantei supreme sau de procurorii din parchetul de pe lângă această instantă, nu a scos în evidentă până în prezent existenta unor situatii în care activitatea de judecată să fie perturbată pe motiv de incompatibilitate.

O particularitate prezintă infractiunile săvârsite de judecătorii militari de la Curtea Militară de Apel sau de procurorii militari de pe lângă această instantă, în privinta cărora competenta de judecată apartine curtilor de apel (civile), iar nu Curtii Militare de Apel (care va avea în continuare competentă personală numai cu privire la infractiunile săvârsite de judecătorii militari de la tribunalul militar sau tribunalul militar teritorial, precum si cu privire la procurorii militari de la parchetele de pe lângă aceste instante).

Fată de dispozitiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010, vom distinge în legătură cu aplicarea în timp a noii legii următoarele ipoteze:

i) în cazul în care la data intrării în vigoare a „micii reforme” Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a efectuat doar acte premergătoare pentru infractiunile săvârsite de persoanele enumerate mai sus acestea vor fi continuate de către parchetul de pe lângă curtea de apel, care are competenta personală să dispună începerea/neînceperea urmăririi penale pentru infractiunile săvârsite de aceste persoane; plângerea împotriva solutiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă după data intrării în vigoare a „micii reforme” poate fi formulată în temeiul art. 2781 C.proc.pen. la curtea de apel;

ii) în cazul în care la data intrării în vigoare a „micii reforme” Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie începuse urmărirea penală împotriva persoanelor enumerate mai sus, cauza rămâne în competenta acestuia pentru efectuarea urmăririi penale, evitându-se astfel mutarea dosarelor între parchete;

Potrivit art. 40 alin. 1 din Legea nr. 135/2010 „Înalta Curte de Casatie si Justitie judecă în primă instantă infractiunile săvârsite de Presedintele României, senatori si deputati, de membrii Guvernului ori de persoanele asimilate acestora, de judecătorii care îsi desfăsoară activitatea în cadrul instantelor internationale, de europarlamentari, de judecătorii si magistratii-asistenti de la Curtea Constitutională, de judecătorii si magistratii-asistenti de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, de judecătorii de la curtile de apel si curtea militară de apel, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instante, de maresali, amirali, generali, precum si de persoanele care au gradul profesional asimilat generalilor si maresalilor.”

11

- dacă procurorul din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune, în aceste cauze, trimiterea în judecată a inculpatului, va trebuie să sesizeze curtea de apel, care este instanta competentă potrivit normelor în vigoare la momentul emiterii rechizitoriului;

- în situatia în care procurorul din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune, în aceste cauze, scoaterea de sub urmărirea penală sau încetarea urmăririi penale, împotriva solutiei de netrimitere în judecată poate fi formulată plângere, potrivit art. 275-278 C.proc.pen. la procurorul-sef de sectie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie (pentru actele procurorilor din acest parchet);

- când solutia de netrimitere în judecată a fost dispusă de procurorul-sef de sectie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, plângerea se solutionează de procurorul ierarhic superior acestuia; în cazul în care plângerea este respinsă sau nu este solutionată în termen de 20 de zile de la data înregistrării, se poate formula plângere în temeiul art. 2781 C.proc.pen. la curtea de apel;

- în cazul în care curtea de apel admite plângerea, poate retine cauza spre judecare, sau poate trimite cauza în vederea redeschiderii urmăririi penale parchetului de pe lângă curtea de apel;

iii) în cazul în care înainte de intrarea în vigoare a „micii reforme” Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a dispus neînceperea urmăriri penale, scoaterea de sub urmărirea penală sau încetarea urmăririi penale cu privire infractiunile săvârsite de persoanele enumerate mai sus, iar imediat după dispunerea solutiei de către procuror a intrat în vigoare „mica reformă”, împotriva solutiei de netrimitere în judecată poate fi formulată plângere, potrivit art. 275-278 C.proc.pen., la procurorul-sef de sectie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casatie si Justitie (respectiv la procurorul ierarhic superior procurorului-sef sectie, dacă solutia a fost dispusă de acesta din urmă; în cazul în care acesta respinge plângerea formulată sau nu se pronuntă asupra acesteia în termen de 20 de zile de la data înregistrării, se poate formula plângere, în temeiul art. 2781 C.proc.pen., la curtea de apel;

iv) în cazul în care înainte de intrarea în vigoare a „micii reforme” Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizată cu o cauză în care inculpatul are vreuna dintre calitătile enumerate mai sus, va continua judecarea cauzei; sentinta pronuntată este supusă recursului la completul de 5 judecători;

Cererile de încuviintare a perchezitiei domiciliare sau a interceptării comunicatiilor vor fi adresate de procuror instantei competente potrivit regulilor de mai sus.

Competenta functională a curtii de apel

Prin Legea nr. 202/2010 s-a prevăzut competenta curtii de apel, ca instantă de recurs, de a judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de judecătorii în primă instantă, cu exceptia celor date în competenta tribunalului enumerate mai sus (de pildă, infractiunile pentru care actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate date în competenta personală a tribunalului).

Astfel, împotriva sentintelor pronuntate de judecătorie cu privire la infractiunile pentru care actiunea penală se pune în miscare din oficiu, se exercită numai calea de atac a recursului (nu apelul), care este dat în competenta curtii de apel.

În aceste situatii recursul este integral devolutiv nefiind limitată analiza instantei de control judiciar numai la cazurile de casare.

12

Fată de dispozitiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010 această competentă functională se va aplica numai cu privire la sentintele pronuntate în cauzele în care judecătoria a fost sesizată cu judecarea unei infractiuni pentru care actiunea penală se pune în miscare din oficiu, după intrarea în vigoare a „micii reforme”.

În situatia în care sesizarea judecătoriei este anterioară intrării în vigoare a „micii reforme”, sentintele pronuntate cu privire la infractiunile pentru care actiunea penală se pune în miscare din oficiu sunt supuse apelului care va fi judecat de tribunal, decizia din apel fiind supusă recursului la curtea de apel.

Modificări de competentă în justi ia militară

În mod similar cu dispozitiile referitoare la competenta materială si functională a instantelor civile a fost modificată si competenta în cadrul justitiei militare.

Astfel, tribunalul militar teritorial, ca instantă de recurs, judecă recursurile împotriva sentintelor pronuntate de tribunalele militare privind infractiunile pentru care punerea în miscare a actiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum si recursurile împotriva hotărârilor penale pronuntate de tribunalul militar în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronuntate de tribunalul militar în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum si în alte cazuri anume prevăzute de lege.

Curtea Militară de Apel, ca instanŃă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunŃate de tribunalul militar în primă instantă, cu exceptia celor date în competenta tribunalului militar teritorial, precum si în alte cazuri anume prevăzute de lege.

Modalitatea de aplicare în timp a noilor reguli de competentă din domeniul instantelor si parchetelor militare este similară cu cea prezentată pentru instantele si parchetele civile.

Modificări cu privire la organizarea si competenta Înaltei Curti de Casatie si Justitie

Completul de 5 judecători

Prin Legea nr. 202/2010 a fost desfiintat Completul de 9 judecători (micul plen), care prin unicitatea sa si modalitatea de desemnare a judecătorilor, nu asigura respectarea principiilor specializării si repartizării aleatorii a cauzelor.

În locul Completului de 9 judecători prin „mica reformă” au fost înfiintate la Înalta Curte de Casatie si Justitie 4 complete de 5 judecători, care au în competentă:

i) solutionarea recursurilor si cererilor în cauzele judecate în primă instantă de Sectia penală a Înaltei Curti de Casatie si Justitie;

ii) judecata altor cauze date în competenta lor prin lege, precum si ca instantă disciplinară.

Procesele în curs de judecată la completul de 9 judecători la data intrării în vigoare a „micii reforme” vor continua să fie judecate de acest complet.

Dintre cele 4 complete de 5 judecători înfiintate, două complete judecă numai în materie penală.

13

Potrivit Legii nr. 202/2010, la începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc două complete de 5 judecători formate numai din judecători din cadrul Sectiei penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, asigurându-se, astfel, principiul specializării magistratilor care intră în compunerea completului.

Colegiul de conducere al Înaltei Curti de Casatie si Justitie aprobă compunerea completelor de 5 judecători.

Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnati de presedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Schimbarea membrilor completelor se face, în mod exceptional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativă a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Cauzele se repartizează aleatoriu în sistem informatizat la cele două complete de 5 judecători.

Completul de 5 judecători este prezidat de presedintele sau vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

În lipsa acestora, completul poate fi prezidat de un presedinte de sectie desemnat în acest scop de presedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

În vederea asigurării solutionării cu celeritatea a recursurilor care sunt judecate de completul de 5 judecători, precum si în scopul descurajării formulării în mod abuziv de recursuri inadmisibile pentru a se obtine tergiversarea solutionării cauzei, s-a prevăzut că examinarea admisibilitătii recursului se face de completul de 5 judecători în camera de consiliu, fără citarea părtilor.

În cazul în care constată că cererea de recurs este formulată împotriva unei hotărâri care nu este supusă niciunei căi de atac, a unei încheieri care nu se atacă decât odată cu fondul, a unei hotărâri pronuntate în recurs sau în contestatie în anulare, completul de 5 judecători dispune, prin încheiere definitivă, respingerea cererii ca inadmisibilă.

Urmare a acestei modificări în structura organizatorică a instantei supreme, Legea nr. 202/2010 a prevăzut că în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a legii se va modifica în mod corespunzător Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativă a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

CompetenŃa personală a Înaltei Curti de Casatie si Justitie

Urmare a reducerii competentei personale a instantei supreme operate prin Legea nr. 202/2010, Înalta Curte de Casatie si Justitie judecă în primă instantă potrivit competentei personale infractiunile săvârsite de: senatori, deputati, europarlamentari, membrii Guvernului, Presedintele României (pentru înaltă trădare), judecătorii CurŃii Constitutionale, maresali, amirali, generali, chestori, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii de la Înalta Curte de Casatie si Justitie precum si de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Sentinta pronuntată în primă instantă poate fi atacată cu recurs la completul de 5 judecători.

Recursul în interesul legii

Potrivit Legii nr. 202/2010 Sectiile Unite ale Înaltei Curti Casatie si Justitie, nu vor mai solutiona recursurile în interesul legii.

14

Astfel, „mica reformă”, preluând reglementarea din Noul Cod de procedură penală (art. 471-474 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală 3), prevede că recursul în interesul 3

În noul Cod de procedură penală reglementarea recursului în interesul legii este următoarea: „Art. 471 Cererea de recurs în interesul legii (1) Pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitară a legii de către toate instantele judecătoresti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justiŃiei, colegiul de conducere al Înaltei Curt de Casatie si Justitie sau colegiile de conducere ale curtilor de apel au îndatorirea să ceară Înaltei Curti de Casatie si Justitie să se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecătoresti.

(2) Cererea trebuie să cuprindă solutiile diferite date problemei de drept si motivarea acestora, jurisprudenta Curtii Constitutionale, a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a Curtii Europene a Drepturilor Omului sau, după caz, a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, opiniile exprimate în doctrină relevante în domeniu, precum si soluŃia ce se propune a fi pronunŃată în recursul în interesul legii.

(3) Cererea de recurs în interesul legii trebuie să fie însotită, sub sanctiunea respingerii ca inadmisibilă, de copii ale hotărârilor judecătoresti definitive din care rezultă că problemele de drept care formează obiectul judecătii au fost

soluŃionate în mod diferit de instantele judecătoresti.

Art. 472 Conditiile de admisibilitate

Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecătii au fost solutionate în mod diferit prin hotărâri judecătoresti definitive, care se anexează la cerere.

Art. 473 Judecarea recursului în interesul legii

(1) Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintii de sectii din cadrul acesteia, un număr de 14 judecători din sectia în a cărei competentă intră chestiunea de drept care a fost solutionată diferit de instantele judecătoresti, precum si câte 2 judecători din cadrul celorlalte sectii.

Presedintele completului este presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie .

(2) În cazul în care chestiunea de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secŃii, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie stabileste sectiile din care provin cei 20 de judecători.

(3) După sesizarea Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele acesteia va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor din cadrul sectiei în a cărei competentă intră chestiunea de drept care a fost solutionată diferit de instantele judecătoresti, precum si a judecătorilor din celelalte sectii ce intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. (1).

(4) La primirea cererii, presedintele completului va desemna un judecător din cadrul sectiei în a cărei competentă intră chestiunea de drept care a fost solutionată diferit de instantele judecătoresti, pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii.

În cazul în care chestiunea de drept prezintă interes pentru două sau mai multe sectii, presedintele completului va desemna 3 judecători din cadrul acestor sectii pentru întocmirea raportului. Raportorii nu sunt incompatibili.

(5) În vederea întocmirii raportului, presedintele completului poate solicita unor specialisti recunoscuti opinia scrisă asupra chestiunilor de drept solutionate diferit.

(6) Raportul va cuprinde solutiile diferite date problemei de drept si argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenta relevantă a Curtii Constitutionale, a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a Curtii Europene a Drepturilor Omului, a Curtii de Justitie a Uniunii Europene si opinia specialistilor consultati, dacă este cazul, precum si doctrina în materie.

Totodată, judecătorul sau, după caz, judecătorii raportori vor întocmi si vor motiva proiectul solutiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.

(7) Sedinta completului se convoacă de presedintele acestuia, cu cel putin 20 de zile înainte de desfăsurarea acesteia.

Odată cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului si a solutiei propuse.

(8) La sedintă participă toti judecătorii completului. Dacă există motive obiective, acestia vor fi înlocuiti, cu respectarea regulilor prevăzute la alin. (3).

(9) Recursul în interesul legii se sustine în fata completului, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat de colegiul de conducere al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, respectiv al curtii de apel.

(10) Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instantei, iar solutia se adoptă cu cel putin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abtineri de la vot.

Art. 474 Continutul hotărârii si efectele ei

(1) Asupra cererii de recurs în interesul legii completul Înaltei Curti de Casatie si Justitie se pronuntă prin decizie.

(2) Decizia se pronuntă numai în interesul legii si nu are efecte asupra hotărârilor judecătoresti examinate si nici cu privire la situatia părtilor din acele procese.

(3) Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare si se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

15

Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din 25 de judecători după cum urmează: i) presedintele Înaltei

Curti de Casatie si Justitie sau, în lipsa acestuia, din vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie;

ii) presedintii de sectii din cadrul acesteia;

iii) un număr de 14 judecători din sectia penală;

iv) câte 2 judecători din cadrul celorlalte sectii.

Presedintele completului este presedintele sau vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe sectii 4, presedintele sau, în lipsa acestuia, vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie stabileste sectiile din care provin cei 20 de judecători.

„Mica reformă” extinde si sfera persoanelor care au calitatea procesuală activă de a sesiza Înalta Curte de Casatie si Justitie pentru a se pronunta în recurs în interesul legii. Pe lângă procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de  Casatie si Justitie, direct, sau

ministrul justitiei, prin intermediul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, si colegiile de conducere ale curtilor de apel, vor avea calitate procesuală activă

si colegiul de conducere al Înaltei Curti de Casatie si Justitie si Avocatul Poporului.

Pierd însă calitatea procesuală activă colegiile de conducere ale parchetelor de pe curtile de apel.

Considerăm că aceste colegii trebuie să aibă în continuare rol activ în domeniul unificării (4) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanŃe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 475 Obiectul sesizării

Dacă, în cursul judecătii, un complet de judecată al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, învestit cu solutionarea cauzei în ultimă instantă, constată că o problemă de drept de care depinde solutionarea cauzei respective a fost dezlegată diferit în practica instantelor, va putea solicita Sectiei penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie să pronunte o hotărâre prealabilă prin care să dea rezolvare problemei de drept cu care a fost sesizată.

Art. 476 Procedura de judecată

(1) Sesizarea Sectiei penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie se face, din oficiu sau la cererea părtilor, după dezbateri contradictorii si dacă sunt îndeplinite conditiile prevăzute la art. 475, prin încheiere, care nu este supusă niciunei căi de atac. Cererea părtilor trebuie să fie însotită, sub sanctiunea respingerii ca inadmisibilă, de prezentarea dezlegărilor diferite în practica instantelor ale problemei de drept sesizate.

(2) Prin aceeasi încheiere se poate suspenda judecarea cauzei până la pronuntarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea problemei de drept. În cazul în care inculpatul se află în arest la domiciliu sau este arestat preventiv, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 208 pe toată durata suspendării.

(3) La primirea sesizării, presedintele sectiei va desemna un judecător pentru a întocmi un raport asupra problemei de drept supuse judecătii. Dispozitiile art. 473 alin. (5)–(8) se aplică în mod corespunzător.

(4) Raportul va fi comunicat părtilor, care, în termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot depune, în scris, prin avocat, concluzii privind problema de drept supusă judecătii.

(5) Sesizarea se judecă fără citarea părtilor în cel mult 3 luni de la data învestirii secŃiei, iar solutia se adoptă cu jumătate

plus unu din numărul judecătorilor prezenti. Nu se admit abtineri de la vot.

Art. 477 Continutul si efectele hotărârii

(1) Asupra sesizării sectia se pronuntă prin decizie, numai cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

(2) Dispozitiile art. 474 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(3) Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instante, inclusiv în cauza în legătură cu care s-a ridicat problema de drept, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

4 A se vedea, de pildă, I.C.C.I., Sectiile Unite, decizia nr. 1/2004, (www.legalis.ro ) prin care s-a stabilit că “Instanta penală învestită cu judecarea actiunii penale în cazul infractiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă si de vătămare corporală din culpă săvârsite de un conducător auto, a fost învestită să judece actiunea civilă, alăturată celei penale, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretentiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât si cu privire la pretentiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiasi fapte”.

16

practicii judiciare si să sesizeze Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie problemele de drept care au generat solutii contradictorii ale instantelor din raza lor de competentă.

După sesizarea Înaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele acesteia sau, după caz, vicepresedintele va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor care intră în compunerea completului.

Pentru solutionarea recursului în interesul legii este obligatorie întocmirea unui raport de către judecătorul din cadrul sectiei penale desemnat de presedintele completului care va solutiona recursul. În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe sectii, presedintele completului va desemna câte un judecător din cadrul acestor sectii pentru întocmirea raportului. Judecătorii raportori nu sunt incompatibili să participe la judecata recursului în interesul legii.

În vederea întocmirii raportului, presedintele completului poate solicita unor specialisti recunoscuti opinia scrisă asupra problemelor de drept soluŃionate diferit.

Raportul va trebui să cuprindă: solutiile diferite date problemei de drept si argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenta relevantă a Curtii Constitutionale, a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, a Curtii Europene a Drepturilor Omului, a Curtii de Justitie a Uniunii Europene si opinia specialistilor consultati, dacă este cazul, precum si doctrina în materie.

Totodată, judecătorul sau, după caz, judecătorii raportori va/vor întocmi proiectul solutiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.

Sedinta completului se convoacă de presedintele acestuia cu cel puŃin 20 de zile înainte de desfăsurarea acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului si a solutiei propuse.

La sedintă participă toti judecătorii completului. Recursul în interesul legii se sustine în fata completului, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat de colegiul de conducere al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, respectiv al curtii de apel.

Desi legea nu prevede expres, considerăm că o copie a raportului ar trebui înmânată si procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie sau procurorului desemnat de acesta pentru a participa la solutionarea recursului în interesul legii.

Completul învestit cu recursul în interesul legii se pronuntă asupra acestuia prin decizie în cel mult 3 luni de la data sesizării. Decizia se adoptă cu cel putin două treimi din numărul judecătorilor completului, nefiind posibilă abtinerea de la vot a membrilor completului. Decizia se pronuntă numai în interesul legii si nu are efecte asupra hotărârilor judecătoresti examinate si nici cu privire la situatia părtilor din acele procese.

Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare si se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prin noua reglementare a recursului în interesul legii este creată o modalitatea mai rapidă si mai specializată de solutionare a chestiunilor de drept care au generat solutii diferite în jurisprudentă, în vederea asigurării cu celeritate a unei practici unitare si îmbunătătirii, astfel, a calitătii actului de justitie.

Fată de dispozitiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010, noua reglementare a recursului în interesul legii se aplică numai sesizărilor formulate după intrarea în vigoare a „micii reforme”.

Sesizările pentru pronuntarea unei decizii în recurs în interesul legii înregistrate la Înalta Curte de Casatie si Justitie înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2010 vor fi solutionate în continuare de Sectiile Unite ale instantei supreme.

17

Reguli procedurale în caz de desfiintare sau de casare cu trimitere spre rejudecare

În cazul în care instanta de apel dispune desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, respectiv când instanta de recurs casează atât sentinta, cât si decizia si trimite cauza spre rejudecare, instanta competentă să rejudece cauza se va stabili potrivit competentei materiale din „mica reformă”.

Sentinta pronuntată în urma rejudecării va fi spusă căilor de atac prevăzute de Legea nr. 202/2010.

De exemplu, în cazul în care Înalta Curte de Casatie si Justitie casează atât sentinta tribunalului, cât si decizia curtii de apel cu privire la infractiunile la regimul drepturilor de proprietate intelectuală si industrială, va trimite cauza spre rejudecare la judecătorie. Sentinta judecătoriei este supusă recursului la curtea de apel.

În situatia în care curtea de apel sau Înalta Curte de Casatie si Justitie admite recursul si trimite cauza spre rejudecare în apel, decizia instantei de apel va putea fi din nou atacată cu recurs.

Prorogarea de competentă

Presupune extinderea competentei materiale sau teritoriale a unui organ de urmărire penală ori a unei instante de judecată, în cazurile strict si limitativ prevăzute de lege, si asupra unei cause penale cu care a fost legal sesizată, dar care nu intră în competenta sa obisnuită; prorogarea de competentă poate avea loc în cazul: conexitătii, indivizibilitătii, chestiunilor prealabile/prejudiciale, schimbării încadrării juridice sau a calificării faptei.

Conexitatea si indivizibilitatea

Legea nr. 202/2010 prevede că în caz de indivizibilitate sau conexitate între infractiuni pentru care competenta apartine Directiei Nationale Anticoruptie si Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism, competenta de a efectua urmărirea penală în cauza reunită apartine organului de urmărire penală specializat mai întâi sesizat.

În situatia în care procurorul în fata căruia se află cauzele reunite a dispus disjungerea, cauza se va trimite parchetului competent potrivit regulilor de drept comun.

Chestiunile prejudiciale

Chestiunile prejudiciale sunt chestiuni extrapenale (de pildă, drept civil, drept administrativ etc) de a căror solutionare depinde rezolvarea unei cauze penale, dar care urmează a fi rezolvate cu precădere de o altă instantă decât instanta penală la care se află pendinte cauza.

O astfel de chestiune este exceptia de nelegalitate prevăzută în materia actelor administrative unilaterale unde art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stipulează că legalitatea unui asemenea act poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea părtii interesate.

În acest caz, instanta penală, constatând că de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanta de contencios administrativ competentă.

Prin „mica reformă” a fost modificat alin. (1) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, fiind înlăturată posibilitatea suspendării judecării cauzei penale în cazul în care în fata instantei penale se invocă o exceptie de nelegalitate a unui act administrativ de a cărei solutionare depinde rezolvarea unei cauze penale.

18

Odată cu modificarea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul trebuia să prevadă si posibilitatea formulării unei cererii de revizuire în cazul în care până la solutionarea exceptiei de nelegalitate, instanta penală s-a pronuntat în cauză iar hotărârea a rămas definitivă (de pildă, în acest sens, urmare a înlăturării posibilitătii suspendării judecătii în cazul sesizării Curtii Constitutionale prin Legea nr. 177/2010 a fost introdus un nou caz de revizuire art. 4082 C.proc.pen.).

Până la interventia unei astfel de modificări legislative considerăm că hotărârea instantei de contencios administrativ, rămasă irevocabilă după data rămânerii definitive a hotărârii penale care s-a întemeiat pe actul administrativ declarat nelegal de instanta de contencios, trebuie să fie considerată o „împrejurare nouă necunoscută instantei la momentul judecării cauzei” si, în măsura în care conduce la pronuntarea unei hotărâri diametral opuse, să constituie temei pentru formularea unei cereri de revizuire, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C.proc.pen.

Strămutarea

Legea nr. 202/2010 a modificat art. 60 C.proc.pen. privind solutionarea cererii de strămutare, transpunând integral dispozitiile art. 74 din Noul Cod de procedură penală.

Urmare a acestei modificări Înalta Curte de Casatie si Justitie va solutiona cererea de strămutare prin sentintă motivată (iar nu prin încheiere) care nu este supusă niciunei căi de atac.

Desemnarea instantei la care urmează a se strămuta cauza nu mai este lăsată la latitudinea instantei supreme fiind determinată precis de legiuitor după cum urmează:

i) una dintre instantele din circumscriptia aceleiasi curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel învecinate acesteia;

ii) strămutarea judecării cauzei de la o curte de apel se face la una dintre curtile de apel dintr-o circumscriptie învecinată.

În acest fel, se asigură, pe de o parte, previzibilitatea solutiilor în materie de strămutare, iar pe de altă parte, existenta unor costuri reduse pentru participantii în procesul penal în legătură cu participarea la desfăsurarea procedurilor.

Trimiterea cauzei la un alt parchet

Prin noul art. 2171 C.proc.pen. au fost transpuse în legislatia procesuală actuală dispozitiile art. 326 din Noul Cod de procedură penală, care reglementează în fapt o „strămutare” a efectuării 5 Potrivit art. 74 din Legea nr. 135/2010 :

„(1) Înalta Curte de Casatie si Justitie solutionează cererea de strămutare prin sentintă.

(2) În cazul în care găseste cererea întemeiată, Înalta Curte de  Casatie si Justitie dispune strămutarea judecării cauzei la una dintre instantele din circumscriptia aceleiasi curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel învecinate acesteia.

Strămutarea judecării cauzei de la o curte de apel se face la una dintre curtile de apel dintr-o circumscriptie învecinată.

(3) Înalta Curte de Casatie si Justitie hotărăste în ce măsură se mentin actele îndeplinite în fata instantei, precum si cele îndeplinite de judecătorul de cameră preliminară de la care s-a strămutat cauza.

(4) Instanta de la care a fost strămutată cauza, precum si instanta la care s-a strămutat cauza vor fi înstiintate de îndată

despre admiterea cererii de strămutare.

(5) Dacă instanta de la care a fost strămutată cauza a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronuntată este desfiintată prin efectul admiterii cererii de strămutare.

(6) Sentinta prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac.”

6 Potrivit art. 326 din Legea nr. 135/2010: „Când există o suspiciune rezonabilă că activitatea de urmărire penală este afectată din cauza împrejurărilor cauzei sau calitătii părtilor ori există pericolul de tulburare a ordinii publice, procurorul urmăririi penale, ce se poate dispune când există o suspiciune rezonabilă că activitatea de urmărirepenală este afectată din cauza împrejurărilor cauzei sau calitătii părtilor ori când există pericolul de tulburare a ordinii publice.

19

Pentru a se dispune trimiterea cauzei la un alt parchet este necesar să se constate că toti procurorii din cadrul unui parchet, nu doar cel căruia i s-a repartizat cauza, nu pot efectua în mod obiectiv sau eficient activitatea de urmărire penală.

Competenta de a dispune trimiterea cauzei la un alt parchet egal în grad, din altă circumscriptie teritorială apartine procurorului general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, la cererea părtilor sau din oficiu (în acest ultim caz se poate retine că însusi procurorul care efectuează/supraveghează urmărirea penală poate întocmi un referat prin care să informeze Procurorul General cu privire la necesitatea trimiterii cauzei la un alt parchet, de pildă

pe motiv de pericol de tulburare a ordinii publice).

Spre deosebire de Noul Cod de procedură penală, art. 2171 C.proc.pen. nu mai face trimitere la aplicarea în mod corespunzător a dispozitiilor din materia strămutării referitoare la procedura de informare, de încunostintare a părtilor, soarta actelor efectuate în cauză de parchetul de la care se „strămută” urmărirea penală, determinarea legală a parchetului la care se trimite cauza.

Rezolutia prin care Procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune cu privire la trimiterea cauzei la un alt parchet trebuie temeinic motivată, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni cu privire la o interventie nejustificată a procurorului ierarhic superior în activitatea de urmărire penală a procurorilor ierarhic inferiori.

În situatia în care se dispune trimiterea cauzei la un alt parchet, instanta competentă teritorial să judece cauza în ipoteza dispunerii unei soluŃii de trimitere în judecată este:

1) instanta pe lângă care functionează parchetul la care a fost trimisă cauza si care a efectuat urmărire penală dacă:

A) în cazul infractiunilor săvârsite de persoane fizice în circumscriptia teritorială a instantei se află:

i) locul unde s-a săvârsit infractiunea (forum delicti comissi);

ii) locul unde a fost prins infractorul (forum deprehensionis);

iii) locul unde locuieste în fapt infractorul (forum domicilii);

iv) locul unde locuieste în fapt persoana vătămată (forum domicilii victimae);

B) în cazul infractiunilor săvârsite de persoane juridice în circumscriptia teritorială a instantei se află:

i) locul unde a fost săvârsită infractiunea;

ii) locul unde se află sediul persoanei juridice;

iii) locul unde locuieste persoana vătămată sau unde aceasta îsi are sediul.

Aceeasi instantă va fi competentă teritorial să solutioneze si eventuale plângeri împotriva solutiilor de scoatere sau încetare a urmăririi penale.

2) instanta corespunzătoare unitătii de parchet de la care a fost luat dosarul (competenta originară), dacă niciunul dintre locurile enumerate mai sus nu se află în circumscripŃia teritorială a instanŃei pe lângă care funcŃionează parchetul la care a fost trimisă cauza. După finalizarea

urmăririi penale de către parchetul la care a fost trimisă cauza va fi sesizată instanŃa competentă teritorial, înainte de trimiterea cauzei (de exemplu, dacă Procurorul General dispune trimiterea cauzei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mures la parchetul de pe lângă Judecătoria Brasov în vederea efectuării urmăririi penale, acest din urmă parchet va sesiza Judecătoria Târgu – Mures, în vederea judecării cauzei, iar nu Judecătoria Brasov). Aceeasi instantă va fi competentă teritorial să solutioneze si eventuale plângeri împotriva solutiilor de scoatere sau de încetare a urmăririi penale.

general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, la cererea părtilor, a unui subiect procesual principal sau din oficiu, poate trimite cauza la un parchet egal în grad, dispozitiile art. 73 si 74 fiind aplicabile în mod corespunzător.”

20

Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere Înaltei Curti de Casatie si Justitie să desemneze o instantă egală în grad cu cea căreia i-ar reveni competenta să  judece cauza în primă instantă, care să fie sesizată în cazul în care se va emite rechizitoriul (de pildă, să solicite să fie desemnată instanta pe lângă care functionează parchetul la care a fost a fost trimisă cauza, din care face parte procurorul care emite rechizitoriul).

Actiunea penală si actiunea civilă

Acordul de mediere – impediment la punerea în miscare sau la exercitarea actiunii penale

Legea nr. 202/2010 prevede un nou impediment la punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale constând în încheierea unui acord de mediere cu privire la latura penală a cauzei, în cazul infractiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părtilor înlătură răspunderea penală.

Acest caz presupune ca părtile să fi finalizat procedura de mediere prin încheierea unui acord în care să fi fost transate toate aspectele privind conflictul de drept penal dintre acestea.

Potrivit art. 58 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, acordul de mediere în care se consemnează întelegerea părtilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii si ordinii publice; tot astfel, procedura medierii trebuie să se fi desfăsurat cu garantarea dreptului fiecărei părti la asistentă juridică si la interpret (procesul-verbal prin care se închide procedura medierii, trebuie să arate dacă părtile au beneficiat de asistenta unui avocat si de serviciile unui interpret ori, după caz, să mentioneze faptul că au renuntat expres la acestea), iar în cazul minorilor trebuie respectate garantiile prevăzute în procedura specială penală.

În situatia în care procedura de mediere se desfăsoară înaintea începerii procesului penal si aceasta se închide prin împăcarea părtilor consemnată într-un acord de mediere , persoana vătămată nu mai poate sesiza, pentru aceeasi faptă, organul de urmărire penală (autoritate delucru mediat), chiar dacă ar mai fi încă în termenul legal de formulare a plângerii prealabile.

Dacă procedura de mediere a fost declansată în termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest termen se suspendă pe durata desfăsurării medierii.

În situatia în care părtile nu încheie un acord de mediere, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelasi termen, care îsi va relua cursul de la data întocmirii procesuluiverbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se si timpul scurs înainte de suspendare.

În situatia în care acordul de mediere este încheiat în mod legal pe parcursul actelor premergătoare, procurorul va dispune neînceperea urmăririi penale.

În cazul în care procedura medierii se desfăsoară după începerea urmăririi penale (mediere procesuală), urmărirea penală, sau judecata se suspendă pe o perioadă de maximum 3 luni.

Dacă, în acest interval de timp, părtile nu au ajuns la o întelegere si nu au semnat acordul de mediere, urmărirea penală, respectiv judecata se reiau.

De exemplu, este posibilă medierea cu privire la următoarele infractiuni:

- lovirea sau alte violente (art. 180 C.pen.);

- vătămarea corporală (art. 181 C.pen..,);

- vătămarea corporală din culpă (art. 184 alin. 1-4 C.pen.);

- violarea de domiciliu;(art. 192 alin. 1 C.pen.);

- violarea secretului corespondentei (art. 195 C.pen.);

- divulgarea secretului profesional (art. 196 C.pen.);

- violul (art. 197 alin. 1 C.pen.);

- seductia (art. 199 C.pen.,);

- furtul pedepsit la plângerea prealabilă (art. 210 C.pen.);

- abuzul de încredere (art. 213 C.pen.);

- gestiunea frauduloasă (art. 214 alin. 1 C.pen.);

- distrugerea (art. 217 alin. 1C.pen.);

- tulburarea de posesie (art. 220 C.pen.);

- abandonul de familie (art. 305 C.pen.);

- nerespectarea măsurilor privind încredintarea minorului (art. 307 C.pen.);

- tulburarea de folosintă (art. 320 C.pen.).

21

În cazul în care acordul de mediere este încheiat în faza de judecată, instanta va dispune încetarea procesului penal, iar in cursul urmăririi penale, procurorul va dispune încetarea urmăririi penale.

Tranzactia, medierea si recunoasterea pretentiilor civile

Potrivit art. 161 C.proc.pen., în cursul procesului penal, cu privire la pretentiile civile, inculpatul, partea civilă si partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzactie sau un acord de mediere cu privire la latura civilă a cauzei. Considerăm că nu există niciun impediment, ca o asemenea tranzactie să fie încheiată si de învinuit, nu numai de inculpat.

În această situatie, dacă au fost respectate dispozitiile legale de încheiere a acestor întelegeri, instanta va lua act de încheierea tranzactiei sau a acordului de mediere, făcând referire la continutul acestora în minuta hotărârii pronuntate. În cazul în care tranzactia sau acordul de mediere cu privire la latura civilă a cauzei intervin în cursul urmăririi penale, procurorul trebuie să facă referire la acestea în rechizitoriu.

Recunoasterea totală sau partială de către inculpat a pretentiilor părtii civile se poate face numai, cu acordul părtii responsabile civilmente. În acest caz instanta va obliga inculpatul la plata despăgubirilor în măsura recunoasterii, fără a fi necesară administrarea de noi probe.

Cu privire la pretentiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 135/2010 intitulat Tranzactia, medierea si recunoasterea pretentiilor civile: “(1) În cursul procesului penal, cu privire la pretentiile civile, inculpatul, partea civilă si partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzactie sau un acord de mediere, potrivit legii.

(2) Inculpatul, cu acordul părtii responsabile civilmente, poate recunoaste, în tot sau în parte, pretentiile părtii civile.

(3) În cazul recunoasterii pretentiilor civile, instanta obligă la despăgubiri în măsura recunoasterii. Cu privire la pretentiile

civile nerecunoscute pot fi administrate probe.”

Modificări referitoare la faza de urmărire penală

Sesizarea organelor judiciare

Prin Legea nr. 202/2010 s-a prevăzut că plângerea si denuntul trebuie să cuprindă în mod obligatoriu pe lângă numele, prenumele, calitatea, si domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut si a mijloacelor de probă si codul numeric personal în cazul persoanelor fizice.

22

În cazul în care plângerea este îndreptată la organul de urmărire penală competent si nu cuprinde elementele de mai sus, se restituie petitionarului pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care lipsesc;

o asemenea posibilitate nu este prevăzută, în mod inexplicabil de legiuitor0, în cazul denuntului, alin. (4) al art. 223 C.proc.pen. făcând trimitere numai la art. 222 alin. (9) C.proc.pen., nu si la alin. (8) al acestui articol (denunyul nu poate fi restituit pe cale administrativă).

Organele judiciare au posibilitatea de a se sesiza din oficiu în legătură cu faptele sau împrejurările care rezultă din plângerea sau denuntul formulate cu nerespectarea dispozitiilor legale.

În vederea asigurării celeritătii procedurilor, s-a prevăzut că plângerea sau denuntul gresit îndreptate la instanta de judecată se trimite pe cale administrativă organului de urmărire penală competent.

În cazul în care plângerea sau denuntul este depus la organul de urmărire penală necompetent material sau teritorial, este necesară declinarea de competentă, iar nu trimiterea administrativă, către organul de urmărire penală competent.

Mentionarea codului numeric personal în plângere sau denunt poate contribui la eficientizarea executării silite a cheltuielilor judiciare de către stat.

De asemenea, identificarea persoanei fizice care a formulat plângerea în bazele de date privind evidenta informatizată a persoanei nu se poate face numai prin raportare la nume, prenume, sau domiciliu/resedintă, fiind necesare si alte date care sunt implicit cuprinse în codul numeric personal (de pildă, data nasterii).

În vederea transpunerii standardelor europene în materia protectiei victimelor unor infractiuni, „mica reformă” a stipulat că în situatia în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuieste pe teritoriul României, cetătean român, străin sau persoană fără cetătenie, prin care se sesizează săvârsirea unei infractiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat să primească plângerea si să o transmită organului competent din Tara pe teritoriul căreia a fost comisă infractiunea. Regulile privind cooperareajudiciară în materie penală se aplică în  mod corespunzător.

Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului. Potrivit Legii nr. 202/2010, în scopul asigurării celeritătii procedurilor, în cazul în care plângerea prealabilă a fost gresit îndreptată la instant de judecată se trimite pe cale administrativă organului de urmărire penală competent, fiind considerată valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent.

În acest sens sunt si dispozitile art. 289 alin. (9) din Legea nr. 135/2010.

Potrivit art. 290 alin. 2 din noul cod de procedură penală, inclusiv denunŃul poate fi restituit pe cale administrativă.

Potrivit art. 11 din Decizia-cadru a Consiliului din 15 martie 2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor enale (2001/220/JAI) intitulat victimele rezidente în alt stat membru „ (1) Fiecare stat membru se asigură că autoritătle ale competente sunt în măsură să adopte măsurile corespunzătoare pentru a atenua dificultătle care apar atunci când ictima îsi are resedint în alt stat decât cel în care a fost săvârsită infractunea, în special în ceea ce priveste desfăsurarea rocedurii. În acest scop, autoritătle trebuie, în special, să fie în măsură să:

- poată hotărî ca victima să aibă posibilitatea să facă o declaraŃie imediat după săvârsirea infractunii ;

- recurgă cât mai mult posibil la dispozitile privind videoconferintle si teleconferintle prevăzute la articolele 10 si 11

din Conventa privind asistent judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene din 29

mai 2000 [3] în scopul audierii victimelor rezidente în străinătate.

(2) Fiecare stat membru se asigură că victima unei infractuni într-un stat membru, altul decât cel în care aceasta are esedint, poate depune o plângere la autorităŃile competente din Tara de resedintă, în cazul în care nu a putut să o facă în tatul în care a fost săvârsită infractiunea sau, în cazul unei infractuni grave, în cazul în care aceasta nu a dorit să o facă.

Autoritatea competentă la care a fost depusă plângerea, în măsura în care nu îsi exercită ea însăsi competenta în acest sens, o transmite de îndată autoritătii competente pe teritoriul căreia a fost săvârsită infractiunea. Această plângere este tratată în conformitate cu dreptul intern al statului unde a fost săvârsită infractiunea.”

23

În cazul în care plângerea prealabilă este depusă la organul de urmărire penală necompetent material sau teritorial, este necesară declinarea de competentă, iar nu trimiterea administrativă, către organul de urmărire penală competent; plângerea prealabilă este considerată valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent.

Neînceperea urmăririi penale

Neînceperea urmăririi penale în cazul lipsei de pericol social concret al faptei

Prin Legea nr. 202/2010 se acordă posibilitatea procurorului de a dispune neînceperea urmăririi penale si în cazul în care constată din actele premergătoare că fapta nu prezintă pericolul social concret al unei infracŃiuni [art. 10 alin. (1) lit. b1) C.proc.pen.].

Urmare a modificării alin. (2) si (3) ale art. 181 C.pen., neînceperea urmăririi penale pentru lipsa pericolului social se poate dispune de procuror, din oficiu sau la propunerea organelor de cercetare penală, prin ordonantă: i) in rem, în situatia în care făptuitorul nu este cunoscut, însă fapta nu prezintă pericolul social concret al unei infractiuni; ii) in personam, când este cunoscut făptuitorul iar fapta nu prezintă pericolul social concret al unei infractiuni. În acest caz, aplicarea unei sanctiuni administrative făptuitorului nu este obligatorie. Considerăm că fată de natura solutiei pronuntate de procuror si de lipsa garantiilor procedurale ale unei apărări efective pentru făptuitor, aplicarea sanctiunii amenzii administrative ar trebui să fie evitată [ar fi preferabil ca amenda administrativă să fie dispusă numai în cazul solutiilor de scoatere de sub urmărire penală

întemeiate pe dispozitiile art. 10 alin. (1) lit. b1) C.proc.pen.].

Împotriva ordonantei procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pe motiv că fapta nu prezintă pericolul social concret al unei infractiuni, se poate formula plângere în  temeiul art. 275 – art. 278 C.proc.pen. la procurorul ierarhic superior; în cazul în care acesta respinge plângerea sau nu se pronuntă asupra ei în termen de 20 de zile de la înregistrare, se poate formula plângere la instantă în temeiul art. 2781 C.proc.pen.

Dispunerea neînceperii urmăririi penale. Motivare. Comunicare.

Procurorul din oficiu ori în urma analizei propunerii organului de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală poate dispune prin rezolutie (ordonantă în cazul lipsei pericolului social), neînceperea urmăririi penale, în cazul în care constată existenta unui impediment la punerea în miscare a actiunii penale dintre cele prevăzute de art. 10 C.proc.pen. (anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 202/2010 procurorul trebuia să confirme prin rezolutie propunerea de neîncepere a urmăririi penale).

Prin Legea nr.202/2010 s-a prevăzut că motivarea rezolutiei/ordonantei este facultativă sau poate cuprinde doar argumente suplimentare în situatia în care procurorul îsi însuseste argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală.

În cazul în care procurorul apreciază că trebuie să motiveze personal actul (de pildă, în situatia în care procurorul este de acord cu solutia de neîncepere a urmăririi penale, dar nu si cu temeiul sau motivarea din propunerea organelor de cercetare penală), rezolutia/ordonanta prin care se dispune neînceperea urmăririi penale trebuie să cuprindă:

- data, numele, functia, parchetul din care face parte procurorul; referirea la modalitatea de sesizare, la actele premergătoare si la informatiile obtinute în urma efectuării acestora;

- prezentarea pe scurt a situatiei de fapt; încadrarea juridică; constatarea întrunirii conditiei negative prevăzute de art. 10 C.proc.pen.; temeiul de drept [art. 228 alin. (6) C.proc.pen.]; dispozitia de neîncepere a urmăririi penale; indicarea persoanei făptuitorului cu toate datele de identificare.

24

Când s-a dispus neînceperea urmăririi penale, indiferent de temeiul de drept al solutiei, cheltuielile judiciare sunt suportate de stat.

Ca exceptie, va fi obligată la cheltuieli judiciare persoana care a făcut sesizarea în cazul în care si-a exercitat abuziv acest drept, caz în care procurorul are obligatia de a motiva această dispozitie [pentru a se dispune obligarea petentului la cheltuieli judiciare, nu este necesar să fi fost constatată în prealabil, abaterea judiciară prevăzută de art. 198 alin. (4) litera k) C.proc.pen.].

Copie de pe rezolutia/ordonanta prin care se dispune neînceperea urmăririi penale si de pe propunerea organului de cercetare penală (în cazul în care procurorul nu a motivat personal rezolutia sau a adus numai argumente suplimentare celor care se regăsesc în referatul organului de cercetare penală) se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum si, după caz, persoanei fată de care s-au efectuat acte premergătoare.

Dacă procurorul a redactat rezolutia/ordonanta prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, se va comunica numai acest act, nu si copie de pe propunerea organelor de cercetare penală.

. Clasarea

În cazul în care urmărirea penală a fost începută in rem, nu există învinuit în cauză (în ciuda diligentelor depuse de organele de urmărire penală, făptuitorul nu a putut fi descoperit) si se constată că fapta nu prezintă pericolul social al unei infractiuni, procurorul dispune, prin ordonantă, clasarea, iar nu scoaterea de sub urmărire penală.

Supravegherea urmăririi penale

Prin „mica reformă” organele de cercetare penală dobândesc competenta de efectuare actelor de cercetare penală cu privire la infractiunea de spălare a banilor, care anterior era în cmpetenta de urmărire obligatorie a procurorului.

Întrucât prin „mica reformă” nu s-au operat modificări si cu privire la Legea nr. 508/2004 privind înfiintarea, organizarea si functionarea în cadrul Ministerului Public a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism (DIICOT), pentru infractiunile de spălarea a banilor care sunt în competenŃa DIICOT, urmărirea penală se va efectua în continuare în mod obligatoriu de către procuror.

Legea nr. 202/2010 nu a operat modificări în ceea ce priveste Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire si combatere a finantării actelor de terorism, pentru a permite organelor de cercetare penală să primească sesizări de la Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor atunci când se constată existenta unor indicii temeinice de spălare a banilor. De asemenea, nu a fost modificată nici Ordonanta de urgentă nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului pentruca în situatia  existentei unor indicii temeinice de spălare a banilor secretul bancar si secretul profesional să nu fie opozabil organelor de cercetare penală.

De asemenea, organele de cercetare penală dobândesc competenŃa de efectuare a actelor de cercetare penală cu privire la infractiunile privind protectia muncii, care anterior era în competenta de urmărire obligatorie a procurorului.

25

Fată de dispozitiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010, vom distinge în legătură cu aplicarea în timp a noii legii următoarele ipoteze:

i) în situatia în care urmărirea penală a fost începută anterior intrării în vigoare a „micii reforme”, procurorul are obligatia de efectua urmărire penală pentru infrattiunile privind protectia muncii, respectiv pentru infractiunea de spălare a banilor (urmărire penală proprie); ii) în situatia în care urmărirea penală a fost începută după data intrării în vigoare a „micii reforme”, procurorul va supraveghea efectuarea urmăririi penale de către organele de cercetare

penală pentru infractiunile privind protectia muncii, respectiv pentru infractiunea de spălare a banilor (supravegherea urmăririi penale);

Încetarea de drept a măsurii arestării preventive în caz de scoatere de urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale

Art. 140 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. prevedea că măsura arestării preventive încetează de drept în caz de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Înainte de intrarea în vigoare a „micii reforme”, art. 243 alin. (3) C.proc.pen., respectiv art. 249 raportat la art. 243 alin. (3) C.proc.pen., prevedea că dacă se descopereau impedimente la exercitarea actiunii penale prevăzute de art. 10 C.proc.pen. într-o cauză în care există un învinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuia să se pronunte asupra încetării urmăririi penale sau scoaterii de sub urmărire penală în aceeasi zi în care a primit propunerea de la organul de cercetare penală.

Dacă procurorul dispunea încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală, constatând îndeplinite în cauză conditiile arătate mai sus, trebuia să solicite de îndată instantei revocarea măsurii arestării preventive, întocmind în acest sens un referat în care trebuia mentionat impedimentul prevăzut de art. 10 C.proc.pen. În termen de 24 de ore de la primirea de la procurer a dosarului, instanta trebuia să dispună, prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive si punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului.

Aceste dispozitii legale ridicau mari probleme sub aspectul temeiului de drept al privării de libertate a persoanei împotriva căreia nu mai este formulată nicio acuzatie penală, în perioada cuprinsă între momentul dispunerii solutiei de netrimitere în judecată de către procuror si cea a punerii sale efective în libertate. În această interval de timp, persoana care nu mai avea calitate de învinuit sau inculpat, ca urmare a dispunerii de către procuror a solutiei de netrimitere în judecată, datorită constatării existentei unui impediment la exercitarea actiunii penale, era privată de libertate în lipsa vreunui temei de drept intern, fiind astfel încălcate exigentele art. 5 parag. 1 din Conventia europeană.

În vederea evitării unei privări nelegale de libertate prin Legea nr. 202/2010 a fost modificat art. 140 alin. (3) C.proc. pen. astfel că procurorul, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penală, are obligatia, potrivit competentelor prevăzute de lege, să constate încetarea de drept a măsurii preventive trimitând, în vederea punerii de îndată în libertate a celui retinut sau arestat, administratiei locului de detinere o copie de pe ordonantă prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale ori un extras cuprinzând următoarele mentiuni: datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul si data ordonantei, precum si temeiul legal al liberării.

În mod corelativ a fost modificat art. 243 alin. (3) C.proc. pen. prevăzându-se că: „Atunci când cazul de încetare a urmăririi penale priveste un învinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie să se pronunte asupra încetării urmăririi penale în aceeasi zi în care a primit propunerea de încetare de la organul de cercetare penală.

Dacă procurorul a dispus încetarea urmăririi penale, măsura arestării preventive încetează de drept, învinuitul sau inculpatul fiind pus de îndată în libertate.“, respectiv art. 245 alin. (3) C.proc.pen. potrivit căruia „În cazul în care încetarea urmăririi penale priveste un învinuit sau inculpat arestat, în ordonantă se va face mentiune si cu privire la constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive.“. Aceste dispozitii legale se aplică în mod corespunzător si în cazul în care se dispune scoaterea de sub urmărire penală.

26

Liberarea provizorie în cursul urmăririi penale

În vederea evitării creării unei practici neunitare la nivelul Înaltei Curti de Casatie si Justitie (unde în lipsa unei dispozitii exprese completul care judecă cauza în primă instantă este format din trei judecători), Legea nr. 202/2010 a prevăzut că în cursul urmăririi penale, cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune se solutionează de un singur judecător, indifferent de natura cauzei.

Prezentarea materialului de urmărire penală

Prezentarea materialului de urmărire penală este actul procesual ce constă în chemarea învinuitului sau a inculpatului în fata organului de urmărire penală si informarea lui cu privire la probele administrate, precum si la încadrarea juridică a faptei săvârsite, asigurându-i-se totodată posibilitatea efectivă de a lua cunostinŃă nemijlocit de acestea; reprezintă o garantie a dreptului la apărare în faza de urmărire penală fiind necesară prezenta personală a învinuitului sau inculpatului.

Potrivit Legii nr. 202/2010, procurorul poate dispune trimiterea în judecată a invinuitului/inculpatului fără prezentarea materialului de urmărire penală dacă:

i) învinuitul/inculpatul sau apărătorul său a lipsit în mod nejustificat la chemarea organului de urmărire penală (inclusiv în situatia în care lipsa nejustificată este determinată de sustragerea învinuitul/inculpatului de la urmărirea penală);

ii) învinuitul/inculpatul sau apărătorul său refuză în mod nejustificat să ia cunostintă de materialul de urmărire penală;

iii) învinuitul/inculpatul este dispărut (nu este necesară declararea disparitiei pe cale judecătorească);

dacă până la înaintarea dosarului la procuror învinuitul/inculpatul se prezintă, este prins ori adus, se procedează la prezentarea materialului de urmărire penală;

Măsuri de natură a contribui la desfăsurarea cu celeritate a urmăririi penale.

Legea nr. 202/2010 cuprinde si alte măsuri ce pot contribui la accelerarea solutionării cauzelor penale, dintre care enumerăm:

i) urmărirea penală poate fi efectuată cu caracter de continuitate si în situatia în care învinuitul sau inculpatul este supus unor măsuri preventive sau procesuale; legea prevede că în situatiile în care, în cursul urmăririi penale, dosarul cauzei este solicitat în acelasi timp (nu este necesar ca cererile să fie simultane, ci ca mai multe instante să solicite în acelasi interval de timp acelasi dosar de urmărire penală) de instante diferite, ca urmare a unor cereri formulate de către părti (de pildă, în cazul în care mai multe părti formulează cereri de revocare, înlocuire sau încetare a măsurii arestării preventive ce formează fiecare obiectul unui dosar, iar aceste dosare sunt repartizate unor complete diferite), procurorul înaintează numai copii numerotate si certificate de grefa parchetului de pe toate actele dosarului. Organul de urmărire penală păstrează originalul actelor dosarului, în vederea continuării urmăririi penale.

27

În cazurile în care procurorul formulează în cursul urmăririi penale propuneri sau cereri care sunt în competenta de solutionare a judecătorului (de exemplu, propunere de arestare preventivă, de prelungire a arestării preventive, de încuviintare a interceptării si înregistrării comunicatiilor, a accesului la un sistem informatic, a perchezitiei domiciliare etc), procurorul sau organul de cercetare penală va înainta originalul dosarului, păstrând copii de pe toate actele

dosarului, în vederea continuării urmăririi penale (art. 205 alin. 2 C.proc.pen., nemodificat prin Legea nr. 202/2010).

ii) accesul la bazele electronice de date; în vederea realizării procedurii de citare, a comunicării actelor de procedură sau a aducerii cu mandat la desfăsurarea procedurilor, procurorul are drept de acces direct la bazele electronice de date detinute de organele administratiei de stat (de pildă, Registrul Comertului, Ministerul Finantelor Publice, Administratia Natională a Penitenciarelor, Serviciul de Evidentă Informatizată a Persoanei, Agentia Natională de Cadastru si Publicitate Imobiliară etc). Pentru ca această măsură să fie eficientă a fost prevăzută obligatia organelor administratiei publice care detin baze electronice de date de a colabora cu procurorul, în vederea asigurării accesului direct al acestuia la informatiile existente în bazele electronice de date.

În acelasi scop a fost prevăzută obligatia Ministerul Public de a încheia protocoale de colaborare cu autoritătile si institutiile publice care detin baze electronice de date, pentru ca la momentul intrării în vigoare a „micii reforme” procurorii să aibă acces la bazele electronice de date.

iii) posibilitatea organelor de urmărire penală de a dispune aducerea prin constrângerea în temeiul unui mandat de aducere si a martorului;

iv) ancheta socială în cazul expertizei psihiatrice a minorului. În vederea întocmirii expertizei psihiatrice a minorului pentru a se stabili dacă acesta a actionat sau nu cu discernământ, autoritatea tutelară în a cărei rază teritorială domiciliază minorul are obligatia să efectueze ancheta socială la cererea unitătii sanitare de specialitate care efectuează expertiza.

Această dispozitie are rolul de a înlătura blocajele existente în prezent în practică, ca urmare a refuzului serviciilor de autoritate tutelară din cadrul primăriilor de a colabora cu Institutul National de Medicină Legală, care în vederea efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice nu are nevoie decât de realizarea unei anchete sociale, iar nu a unui referat de evaluare de către Serviciile de Probatiune.

v) posibilitatea procurorului de a desemna un reprezentant comun, avocat din oficiu, în cauzele cu un număr mare de părti vătămate, civile sau responsabile civilmente.

Legea nr. 202/2010 a prevăzut că în cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal.

În cazul în care părtile civile nu si-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăsurare a procesului penal, procurorul poate desemna, prin rezolutie motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele, în vederea efectuării cu celeritate a urmăririi penale.

Rezolutia trebuie să fie comunicată părtilor civile, care au obligatia de a încunostinta procurorul dacă sunt de acord sau refuză să fie reprezentati prin avocatul desemnat din oficiu. În situaŃia în care părŃile civile cărora li s-a comunicat de către procuror faptul că sunt reprezentate de un avocat din oficiu, nu încunostinŃează parchetul cu privire la acordul sau dezacordul lor referitor la reprezentarea prin avocat în cadrul procesului penal, se va prezuma că accepta această reprezentare. Dacă părŃile civile încunostinŃează pe procuror despre faptul că nu sunt de acord să fie reprezentate, citarea acestora precum si comunicarea actelor de procedură se va face individual.

28

În situaŃia în care prin fapta penală s-au adus vătămări unui număr mare de părŃi vătămate, constituite sau nu părŃi civile, care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părtile vătămate nu si-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăsurare a procesului penal, procurorul poate desemna, prin rezolutie motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele.

Legea nr. 202/2010 nu prevede în cazul părtilor vătămate, care nu sunt constituite părti civile, obligatia de a de a încunostinta procurorul dacă sunt de acord sau refuză să fie reprezentanti prin avocatul desemnat din oficiu.

Pentru identitate de ratiune, considerăm că si în cazul părtilor vătămate este necesar ca rezolutia procurorului prin care a fost desemnat un reprezentant comun să fie comunicată, iar în cazul în care acestea nu îsi manifestă dezacordul cu privire reprezentarea lor prin intermediul avocatului din oficiu se va prezuma că accepta această reprezentare.

Tot astfel, dacă părtile vătămate încunostintează pe procuror despre faptul că nu sunt de acord să fie reprezentate, citarea acestora precum si comunicarea actelor de procedură se va face individual.

Dovada mandatului se face prin depunerea delegatiei de avocat din oficiu.

Avocatul din oficiu trebuie să facă demersuri pentru a lua legătura cu persoanele reprezentate, si să încunostinteze organele de urmărire penală despre aceasta.

Toate actele de procedură comunicate avocatului din oficiu, reprezentant al părtii vătămate sau civile, sau de care avocatul a luat cunostintă sunt prezumate a fi cunoscute de persoanele reprezentate.

vi) posibilitatea aplicării unei amenzi judiciare părtii vătămate sau părtii responsabile civilmente care lipseste nejustificat de la chemarea organului de urmărire penală, în cazul în care acesta din urmă a apreciată că prezenŃa acestor părŃi este necesară pentru buna desfăsurare a urmăririi penale.

Alte modificări legislative referitoare la urmărire penală.

Iîn scopul corelării dispozitilor legale referitoare la prezentarea a materialului de urmărire penală, s-a fost modificat art. 251 C.poc.pen. prevăzându-se că:

„Despre aducerea la îndeplinire a dispozitiilor prevăzute la art. 250 organul de urmărire penală (nu organul de cercetare penală) întocmeste proces-verbal, în care consemnează si declaratiile, cererile si răspunsurile inculpatului.”

ii) potrivit art. 916 C.proc.pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, „Mijloacele de probă prevăzute în prezenta sectiune (s.n. interceptările si înregistrările audio sau video) pot fi supuse expertizei la cererea procurorului, a părtilor sau din oficiu.”

- astfel, a fost lărgit cadrul expertizelor care se pot efectua cu privire la interceptările si înregistrările comunicatilor prevăzându-se posibilitatea ca pe lângă expertiza tehnică (referitoare la mijloacele tehnice folosite pentru efectuarea supravegherii tehnice) să fie efectuată si expertiza criminalistică a vocii si vorbirii.

12 Prin decizia nr.24/1999 Curtea Constitutională arătat că: „ (…) procurorul, primind dosarul, înainte de a dispune trimiterea în judecată, are obligatia, iar nu latitudinea, de a-l chema pe învinuit spre a-i prezenta materialul de urmărire penală, chiar dacă acesta i-a fost adus la cunostintă de către organul de cercetare penală, urmând a se aplica în mod corespunzător dispozitiile art.250-254 din Codul de procedură penală.”

29

Plângerea împotriva actelor si măsurilor de urmărire penală

Inadmisibilitatea unei noi plângeri pe cale ierarhică

În cursul urmăririi penale părtile sau orice persoană fizică sau juridică al cărei interes legitim a fost vătămat sau este susceptibil de a fi vătămat printr-un act al organelor de urmărire penală pot formula plângere împotriva acestuia.

Dacă plângerea vizează actele efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta, competenta de solutionare apartine prim-procurorului parchetului (pentru actele procurorilor din subordinea sa), procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel (pentru actele procurorilor din cadrul curtii de apel), ori procurorului-sef de sectie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie (pentru actele procurorilor din acest parchet); când măsurile sau actele sunt ale prim procurorului ori ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel sau ale procurorului-sef de sectie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie ori au fost efectuate sau luate pe baza dispozitiilor date de către acestia plângerea se solutionează de procurorul ierarhic superior.

Prin Legea nr. 202/2010 s-a prevăzut că în situatia în care procurorul ierarhic superior respinge plângerea formulată împotriva unui act sau unei măsuri de urmărire penală care nu contine o solutie de neurmărire sau de netrimitere în judecată, rezolutia/ordonanta acestuia nu mai poate fi atacată pe cale ierarhică.

O plângere formulată împotriva solutiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior va fi respinsă ca inadmisibilă.

Alineatul (21) al art. 278, introdus prin „mica reformă”, nu se referă la cazurile în care plângerea vizează o solutie de neurmărire sau de netrimitere în judecată, iar procurorul ierarhic superior a respins plângerea. În această ipoteză persoana vătămată, precum si orice alte personae ale căror interese legitime sunt afectate se pot adresa cu plângere instantei de judecată în temeiul art. 2781 C.proc.pen. În acest sens în jurisprudentă s-a arătat că împotriva solutiilor de netrimitere în judecată se poate formula, în conditiile art. 278 C.proc.pen., o singură plângere la procurorul ierarhic superior, iar dacă aceasta este respinsă, persoana nemultumită se poate adresa numai instantei de judecată, si nu procurorului ierarhic superior celui care a respins această plângere (I.C.C.J., sectia penală, decizia nr. 833 din 8 februarie 2006, www.legalis.ro) De asemenea, prin art. 278 alin. (21) C.proc.pen. nu este afectată dezlegarea în drept dată de Înalta Curte de Casatie si Justitie în recurs în interesul legii prin decizia nr. 1/2009, potrivit căreia:

„Organul judiciar competent să solutioneze plângerea împotriva rezolutiei sau ordonantei primprocurorului, prin care s-a infirmat rezolutia sau ordonanta procurorului de netrimitere în judecată si s-a dat aceeasi ori altă solutie de netrimitere în judecată, pentru alte motive sau pentru unele dintre motivele invocate de petent, este procurorul ierarhic superior. Numai în situatia în care, la rândul său, procurorul ierarhic superior, astfel sesizat, a respins plângerea si a mentinut solutia prim-procurorului sau nu a solutionat plângerea în termenul legal prevăzut la art. 277 din Codul de procedură penală, persoana vătămată, precum si orice alte persoane ale căror interese legitime sunt afectate se pot adresa cu plângere instantei de judecată.”. Această solutie pronuntată în aplicarea dispozitiilor art. 278 alin. (2) si (3) si ale art. 2781 alin. (1) si (2) teza a II-a C.proc.pen. îsi păstrează valabilitatea.

30

Eliminarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronuntate în temeiul art. 2781 C.proc.pen.

Instanta sesizată cu o plângere formulată în temeiul art. 2781 C.proc.pen. poate dispune una dintre următoarele solutii:

i) respinge, prin sentintă, plângerea ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;

ii) ia act, prin sentintă, de retragerea plângerii formulate;

iii) admite, prin sentintă, plângerea, desfiintează rezolutia, ordonanta ori dispozitia de netrimitere în judecată din rechizitoriu atacată si trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale;

iv) admite, prin sentintă, plângerea, desfiintează actul atacat si schimbă temeiul solutiei de netrimitere în judecată sau neurmărire retinut de procuror cu un alt temei prevăzut de art. 10 C.proc.pen.;

v) admite plângerea, desfiintează actul de netrimitere în judecată atacat si când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei retine cauza spre judecare; în această situatie instanta se pronuntă prin încheiere;

Potrivit Legii nr. 202/2010 hotărârile pronuntate de judecător sunt definitive. Prin urmare, atât sentintele pronuntate potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) si b) C.proc.pen., dar si încheierea13

pronuntată potrivit art. 2781 alin. (8) lit. c) C.proc.pen., nu sunt supuse niciunei căii de atac.

Fată de dispozitiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010, vom distinge în legătură cu aplicarea în timp a noii legii următoarele ipoteze:

i) în situatia în care instanta a fost sesizată cu o plângere formulată în temeiul art. 2781 C.proc.pen., înainte de intrarea în vigoare a „micii reforme”, sentintele pronuntate potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) si b) C.proc.pen., sunt supuse recursului, chiar dacă au fost pronuntate după intrarea în vigoare a legii noi;

- în situatia în care instanta de control judiciar admite recursul si trimite cauza spre rejudecare, sentintele pronuntate după rejudecare sunt definitive.

ii) dacă instanta a fost sesizată cu o plângere formulată în temeiul art. 2781 C.proc.pen., după intrarea în vigoare a „micii reforme”, sentintele pronuntate potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) si b) C.proc.pen., sunt definitive.

. Trimiterea pe cale administrativă a plângerilor gresit îndreptate.

În vederea asigurării celeritătii procedurilor, instanta în fata căreia a fost depusă o plângere împotriva unei solutii de neurmărire sau de netrimitere în judecată, fără ca petentul să fi parcurs anterior procedura internă, va dispune trimiterea pe cale administrativă a plângerii în vederea soluŃionării de procurorul ierarhic superior.

În situaŃia în care plângerea împotriva unei soluŃii de neurmărire sau de netrimitere în judecată a fost depusă la o instanŃă de judecată necompetentă, va fi dispusă declinarea de competenŃă.

13 Încheierea pronunŃată ca urmare a admiterii plângerii si reŃinerii cauzei spre judecare nu poate fi atacată nici separat, si nici odată cu fondul.

31

Modificări cu privire la faza de judecată.

Citarea părŃilor la judecată

Judecata poate avea loc numai dacă părtile sunt legal citate si procedura este îndeplinită.

Potrivit Legii nr. 202/2010 în cazul în care este lipsă de procedură sau un viciu al procedurii de citare, înfătisarea părtii nelegal citată în instantă, în persoană sau prin reprezentant (în cazul persoanelor juridice), ori prin avocat ales sau avocat din oficiu (dacă acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată), acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare.

Este prevăzut astfel, un caz de acoperire a nulitătii relative referitoare la procedura de citare prin prezentarea părtii în instantă, personal sau prin reprezentanti.

Luarea în cunostintă a termenului de judecată este procedura prin care unii subiecti procesuali sunt informati despre termenul de judecată fixat, nemaifiind necesară citarea lor;

-         prtile prezente personal la un termen de judecată iau în cunostintă noul termen, nemaifiind citate pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul din aceste termene; tot astfel, prin Legea nr. 202/2010 s-a prevăzut că si în situatia în care partea, persoană fizică sau juridică, este reprezentată la un termen de judecată prin avocat ales, prin avocat din oficiu care a luat legătură cu partea reprezentată, ori în cazul în care se prezintă la termenul de judecată un alt reprezentant al părtii, persoană juridică, se consideră că are termen în cunostintă; de asemenea are termen în cunostintă, partea căreia, personal, prin reprezentant sau apărător ales sau prin functionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondentei, i s-a înmânat în mod legal citatia pentru un termen de judecată.

-

În scopul desfăsurării cu celeritate a procedurilor penale, prin Legea nr. 202/2010 a fost reglementată o procedură flexibilă de preschimbare a termenului.

Astfel, completul învestit cu judecarea unei cauze penale poate, din oficiu sau la cererea părtilor, să preschimbe termenul luat încunostintă cu respectarea principiului continuitătii completului în situatia în care din motive obiective instanta nu îsi poate desfăsura activitatea de judecată la termenul fixat ori în vederea solutionării cu celeritate a cauzei.

Preschimbarea termenului se dispune prin rezolutia judecătorului, în camera de consiliu si fără citarea părtilor. Părtile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat.

Procedura simplificată a judecătii în cazul recunoasterii vinovătiei

Art. 6 parag. 3 lit. d) din Conventia europeană garantează acuzatului dreptul să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării si să obtină citarea si audierea martorilor apărării în aceleasi conditii ca si martorii acuzării. Acest drept are caracter relativ, acuzatul putând să renunte la exercitarea sa în fata unei instante independente si impartiale, si să aleagă să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În acest sens Curtea de la Strasbourg a arătat că acuzatul are posibilitatea de a renunta la dreptul garantat de art. 6 parag. 3 lit. d) din Conventia europeană si, pe cale de consecintă, nu poate pretinde că i-a fost încălcat acest drept, în cazul în care instanŃa îsi întemeiază hotărârea de condamnare pe declaratia dată în cursul urmăririi penale de un martor (inclusiv anonim), la a cărui audiere acuzatul a renuntat14.

32

Majoritatea statelor europene au prevăzut în dreptul intern elemente de justittie negociată15(de exemplu, în Franta procedura denumită la comparution sur reconnaissance prealable deculpabilite, sau în Italia procedura patteggiamneto), sau procedurii simplificate de tipulpledoariilor de vinovătie (de pildă, procedurile anglo-saxone „plea guilty” sau „pleabarganing”16).

Procedura simplificată a judecării în cazul recunoasterii vinovătiei, introdusă prin Legea r. 202/201017, reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăŃie si oate fi aplicată dacă sunt îndeplinite următoarele conditii:

i) instanta să fie competentă să judece cauza si legal sesizată;

- pentru a putea să se pronunte cu privire la vinovătia inculpatului în temeiul acestei procedurii implificate actul de sesizare a instantei trebuie să fi fost legal întocmit, iar instanta să fie ompetentă să judece cauza si să fi fost legal sesizată;

- instanta sau părtile pot să invoce orice nelegalitate care atrage nulitatea absolută a urmăririi enale si, pe cale de consecintă, restituirea cauzei la parchet, chiar dacă inculpatul a ales să urmeze

procedura simplificată.

În doctrină s-a arătat că prin „justitie negociată” se întelege acea procedură prin care se permite părtilor să intervină, ntr-o măsură mai restrânsă sau mai extinsă, fie într-o formă pozitivă, care implică o acceptare, fie într-o manieră egativă, care presupune lipsa unui refuz, în cadrul procedurilor penale, putând să influenteze prin demersul lor eznodământul acestor proceduri.

Posibilitatea conferită inculpatului de a refuza sau de a accepta anumite propuneri, rivită izolat, nu este de natură a conferi un caracter negociat procedurilor.

Accentul cade pe posibilitatea părtilor de a upune discutiilor aspecte ce tin de desfăsurarea procedurilor penale, având puterea ca, prin concesii reciproce, să nfluenteze măcar partial continutul acestor propuneri, ajungându-se în final la pronuntarea unei hotărâri care să reprezinte ezultatul negocierilor.

Reglementarea procedurii judecătii în cazul recunoasterii vinovătie reprezintă transpunerea în procedura penală actuală  dispozitiilor art. 374 din noul cod de procedură penală potrivit căruia:

(1) Până la începerea cercetării judecătoresti, inculpatul poate declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaste ăvârsirea faptelor retinute în actul de sesizare a instantei si solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în aza de urmărire penală.

(2) Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală doar atunci când inculpatul eclară că recunoaste în totalitate faptele retnute în actul de sesizare a instantei si nu solicită administrarea de probe.

(3) La termenul de judecată, când cauza se află în stare de judecată, instanta îl întreabă pe inculpat dacă solicită ca udecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală si acordă cuvântul procurorului, celorlalte ărti si persoanei vătămate asupra cererii formulate.

(4) Instanta de judecată admite cererea atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite i sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse si procedează la audierea nculpatului, potrivit art. 378.

(5) În caz de admitere a cererii, presedintele explică persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă si întreabă partea ivilă si partea responsabilă civilmente dacă propun administrarea de probe. Instanta poate dispune disjungerea actiunii ivile, potrivit art. 26, dacă pentru solutionarea acesteia este necesară administrarea de probe, prin care s-ar prelungi în od nejustificat solutionarea actiunii penale.

(6) În caz de admitere a cererii, dispozitiile art. 386 si 391–395 se aplică în mod corespunzător.

(7) Instanta va pronunta condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă revăzute de lege în cazul pedepsei închisorii si de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în azul pedepsei amenzii.

Dispozitiile alin. (1)–(6) nu se aplică în cazul în care actiunea penală vizează o infractiune care se edepseste cu detentie pe viată.

(8) În caz de respingere a cererii, instanta procedează potrivit art. 376–407.”

33

ii) inculpatul să nu fie acuzat de săvârsirea unei infractiuni pentru care legea prevede edeapsa detentiunii pe viată;

- procedura simplificată se aplică numai cauzelor având ca obiect infractiuni cu privire la care egea prevede numai pedeapsa amenzii, pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii, sau umai pedeapsa închisorii;

- potrivit art. 1411 C.pen. prin pedeapsa prevăzută de lege se întelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârsită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor

de reducere sau de majorare a pedepsei;

- nu prezintă importantă dacă pedeapsa detentiunii pe viată este  edeapsa unică sau este prevăzută de lege alternativ cu pedeapsa închisorii;

- în cazul în care inculpatul este acuzat de săvârsirea mai multor infractiuni concurente este necesar a pentru niciuna dintre acestea legea să nu prevadă pedeapsa detentiunii pe viată;

iii) inculpatul să fi declarat personal sau prin înscris autentic înainte de citirea actului de esizare a instanŃei că recunoaste săvârsirea faptelor reŃinute în rechizitoriu;

- inculpatul trebuie să declare înainte de începerea cercetării judecătoresti că recunoaste în otalitate fapta/ele retinute în actul de sesizare a instantei si că nu solicită administrarea de probe, u exceptia înscrisurilor în circumstantiere pe care le poate administra la acel termen de judecată;

- în cazul în care inculpatul recunoaste numai o parte dintre faptele retinute în rechizitoriu, rocedura simplificată nu este aplicabilă;

- în situatia în care în cauză sunt mai multi inculpati si numai unul/unii dintre acestia recunosc oate faptele retinute în sarcina lor prin rechizitoriu, instanta va proceda potrivit regulilorprocedurii  implificate pentru acestia, dispunând, prin încheiere, disjungerea cauzei pentru ceilalti nculpati, în cazul în care disjungerea este posibilă; inculpatii condamnati ca urmare a „pledoariei e vinovătie”, pot fi audiati ca martori în cauza disjunsă cu privire la ceilalti inculpati; judecătorul are a pronuntat solutia de condamnare a inculpatului/ilor potrivit procedurii simplificate, se poate fla într-o situatie de incompatibilitate de a judeca cauza disjunsă cu privire la ceilalti participanti a săvârsirea infractiunii.

- recunoasterea faptelor poate fi făcută si de inculpatul minor, cu respectarea dispozitiilor din cadrul procedurii speciale referitoare la persoanele citate să participe la judecată;

- inculpatul nu este obligat să recunoască si încadrarea juridică a faptei/faptelor astfel cum a/au fost retinută/retinute în actul de sesizare putând solicita schimbarea încadrării juridice a acestora, în conditiile art. 334 C.proc.pen.;

- această procedură simplificată poate fi aplicată numai cu privire la cauzele penale în care nu a fost citit actul de sesizare, normele de procedură fiind de imediată aplicare18; în cazul în care a fost 18 În procesul penal, sub aspect procedural, este aplicabil numai principiul imediatei aplicări a legii de procedură, ce presupune că aceasta se aplică tuturor actelor efectuate în activitatea procesuală, în perioada de timp în care este în vigoare, indiferent de data săvârsirii infractiunii pentru care se formulează acuzatia penală si de data începerii procesului penal (înainte sau după intrarea legii de procedură în vigoare). Asadar, în materia legilor de procedură este aplicabil principiul tempus regit actum, neavând aplicabilitate principiul mitior lex. În doctrina română (Tr. Pop, Drept procesual penal, vol. I, Tipografia NaŃională S.A., Cluj, 1946, p. 210) s-a arătat, în mod întemeiat, că: „Din principiul aplicării imediate a legii procesual penale rezultă că aceasta este numai activă si niciodată extraactivă; adică nu se va aplica în trecut, la acte si la raporturi trecute; nu mai poate avea eficienŃă asupra unui act procesual efectuat anterior intrării ei în vigoare; nu mai poate atinge valabilitatea acestuia; ceea ce s-a făcut sub imperiul legii anterioare nu se mai poate desface prin legea nouă; actele procesuale efectuate sub legea veche, după normele acesteia, îsi păstrează valabilitatea lor originară, si deci si toate efectele legale; prin urmare legea procesuală nu este retroactivă; si nu este nici ultraactivă, fiindcă nu se mai poate aplica proceselor sau actelor ce intervin sau continuă după iesirea ei din vigoare, căci acestora li se aplică imediat legea nouă, exceptie putând fi numai legea care modifică competenta unei instante fără a desfiinta însăsi instanta.”

34

iv) inculpatul trebuie să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în aza de urmărire penală;

- dreptul de a solicita audierea de martori în procedură publică si contradictorie în fata unei nstante impartiale si independente garantat de art. 6 parag. 3 lit. d) din Conventia europeană este n drept relativ la care acuzatul poate renunŃa;

- inculpatul trebuie să declare înainte de începerea cercetării judecătoresti că întelege să se judece e baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care si le însuseste si că nu solicită dministrarea de probe, cu exceptia înscrisurilor în circumstantiere pe care le poate administra la cel termen de judecată;

- chiar dacă inculpatul solicită să fie judecat în baza tuturor probelor administrate în cursul

urmăririi penale, instanta poate aprecia că prin modul în care au fost administrate unele probe a

fost încălcat principiul legalitătii sau loialitătii în administrarea probelor, ori drepturile si libertătile fundamentale garantate de Conventia europeană (de pildă, se retine utilizarea torturii sau a tratamentelor inumane sau degradante pe parcursul audierilor), aducându-se astfel atingere semnificativ si substantial caracterului echitabil al procesului penal; tot ca urmare a acestor încălcări ale dispozitiilor legale se poate ridica un dubiu serios cu privire la fiabilitatea probelor (aptitudinea unei probe de a fi credibilă) administrate în cursul urmăririi penale; în toate aceste ipoteze, instanta poate, chiar si în cadrul acestei proceduri simplificate, să dispună excluderea probelor nelegal sau neloial administrate, având în vedere calitatea de garant al respectării dreptului la un proces echitabil;

- în cazul în care se dispune excluderea unor probe, instanta trebuie să întrebe din nou pe inculpate dacă întelege să apeleze în continuare la procedura simplificată, prin raportare numai la probele

legal administrate în cursul urmăririi penale.

În situatia în care sunt îndeplinite conditiile de mai sus, instanta după ce atrage atentia inculpatului prezent la judecată asupra tuturor consecintelor ce decurg din alegerea procedurii simplificate, dă citire actului de sesizare, procedează la ascultarea inculpatului sub aspectul recunoasterii faptelor descrise în rechizitoriu si însusirii probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Această ascultare a inculpatului cu privire la recunoasterea vinovătiei, nu are natura juridică a unui mijloc de probă (nefiind deci aplicabile prevederile art. 69- 74 C.proc.pen.), ci reprezintă o activitate procesuală obligatorie în vederea stabilirii cadrului procesual, fiind plasată în momentul chestiunilor prealabile admiterii cererii de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 3201 Tipografia Curierul Judiciar, Bucuresti, 1924, p. 290-291) că: „obiectul legilor de procedură nu îl formează desigur infractiunea, asa că este fără interes momentul comiterii sale; obiectul normelor de procedură este alcătuit din acel complex de acte inerente desfăsurării actiunii represive. Toate aceste acte însă nu pot fi efectuate decât conform cu legea in momentul în care ele au loc, încât nu se poate concepe ca un act de procedură să se producă sub imperiul unei legi si otusi să se zică că această lege este retroactivă fată de el. Această eroare nu este posibilă decât dacă raportăm actul de rocedură nu la momentul în care el se efectuează, ci la momentul la care s-a comis infractiunea în a cărei actiune depresivă se cuprinde acest act de procedură.

Este, deci, profund gresit a se spune că o lege de procedură este retroactivă

(s.n.) fată de un act de procedură, efectuat după intrarea în vigoare a acestei legi, numai pentru simplul motiv că acel act se raportează la o infractiune comisă anterior. (…) asadar nu există lege de procedură care să se aplice unor acte effectuate înainte de intrarea ei în vigoare. Toate legile de procedură se aplică numai la actele ce se vor produce sub imperiul lor si ca atare nu se poate vorbi de retroactivitatea legilor de procedură penală”.

35

C.proc.pen.. Caracterul obligatoriu al acestei activităti procesuale este corelativ dreptului inculpatului de a opta pentru procedura simplificată.

După ascultarea inculpatului, instanta admite cererea de judecare de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 3201 C.proc.pen. După acest moment inculpatul nu mai poate renunŃa pe parcursul procesului penal asupra optiunii sale de a fi judecat potrivit procedurii simplificate (în cazurile în care legiuitorul a dorit să prevadă o asemenea posibilitatea de revenire a prevăzut-o în mod expres: de pildă, renuntarea la apel/recurs).

După deschiderea procedurii simplificate, instanta poate încuviinta inculpatului numai administrarea probei cu înscrisuri în circumstantiere, iar apoi acordă cuvântul în dezbateri, procurorului si părŃilor, potrivit regulilor generale de desfăsurare a dezbaterilor.

Procedura simplificată se poate desfăsura si în lipsa inculpatului, dacă sunt îndeplinite conditiile mentionate mai sus, in ipoteza în care recunoasterea s-a făcut în baza unui înscris autentic. În această situaŃie, audierea inculpatului nu mai este necesară.

Dacă pentru solutionarea actiunii civile se impune administrarea de probe în fata instantei, se va dispune, prin încheiere, disjungerea acesteia; când disjungerea nu este posibilă (de pildă, în cazul infractiunilor contra patrimoniului când stabilirea întinderii prejudiciului este esentială si pentru solutionarea actiunii penale), instanta va proceda la administrarea de probe cu celeritate numai sub aspectul actiunii civile;

Instanta poate respinge cererea de judecare potrivit procedurii simplificate atunci când, din probele administrate în cursul urmăririi penale, nu rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite dincolo de orice dubiu rezonabil si nu sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse.

În cazul în care instanta, cu ocazia deliberării nu este lămurită asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei nu va dispune achitarea, ci repunerea cauzei pe rol, caz în care procesul va urma regulile procedurii de drept comun.

Inculpatul care recunoaste săvârsirea unei infractiuni si solicită să fie judecat potrivit procedurii simplificate beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, si de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii (cauză legală de reducere a pedepsei).

În situatia în care instanta retine si circumstante atenuante legale sau judiciare prevăzute de art. 73-741 C.pen. în favoarea inculpatului, aplicarea efectelor circumstantelor atenuante se face prin raportarea la limitele pedepsei închisorii reduse ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc.pen.

Dacă minorul a săvârsit o tentativă la o infractiune si optează pentru procedura simplificată a recunoasterii vinovătiei, limitele pedepsei de la care se va aplica reducerea prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc.pen. sunt cele prevăzute pentru tentativă la infracŃiunea respectivă, reduse apoi la jumătate.

În cazul în care inculpatul beneficiază si de cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută

de art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri19, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane20, respectiv de cea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia 19 Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000: “Persoana care a comis una dintre infractiunile prevăzute la art. 2–10, iar în timpul urmăririi penale denuntă si facilitează identificarea si tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârsit infractiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”

20 Potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 :” Persoana care a comis una dintre infractiunile prevăzute de prezenta lege, iar în timpul urmăririi penale denuntă si facilitează identificarea si tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârsit infractiuni prevăzute de prezenta lege beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”

36

S va aplica reducerea prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. roc.pen. sunt cele, reduse ca urmare a aplicării celorlalte cauze de reducere.

Considerăm că inculpatul trebuie să beneficieze de cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc.pen. si în cazul în care desi acesta a optat pentru judecarea potrivit procedurii simplificate, instanta a respins cererea si a aplicat regulile de drept comun cu privire la judecată, iar după deliberare a constatat din ansamblul materialului probator că faptele descrise în rechizitoriu si recunoscute de inculpat sunt probate dincolo de orice dubiu rezonabil.

Împotriva hotărârii de condamnare pronuntate în urma procedurii simplificate, inculpatul poate formula apel/recurs, numai sub aspectul încadrării juridice si al individualizării pedepsei,

neputând renunta la optiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate.

În cazul în care inculpatii care nu au recunoscut săvârsirea infractiunii si cu privire la care judecata a fost disjunsă, sunt achitati printr-o hotărâre definitivă, este incident cazul de revizuire

prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) C.proc. pen., toate hotărârile care nu se pot reconcilia fiind supuse revizuirii.

9.3. Modificări referitoare la etapa procesuală a apelului

Urmare a modificărilor legislative operate prin Legea nr. 202/2010 sunt supuse apelului:

sentintele pronuntate de tribunal/tribunalul militar teritorial prin care s-a dispus condamnarea,  achitarea sau încetarea procesului penal, si/sau prin care a fost solutionată actiunea civilă, precum si încheierile date în cursul judecătii în primă instantă de către tribunal.

Nu pot fi atacate cu apel: i) sentintele pronuntate de judecătorii/tribunalele militare;

ii) sentintele pronuntate de tribunale cu privire la infractiunile pentru care punerea în miscare a actiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; iii) sentintele pronuntate de Curtile de apel sau de Înalta Curte de Casatie si Justitie;

iv) sentintele de dezînvestire (de exemplu, cele prin care se dispune restituirea cauzei la parchet, sau declinarea de competentă);

v) sentintele pronuntate în materia executării pedepselor (de pildă, cererile privind întreruperea executării pedepsei, contestatiile la executare etc.) sau cele privind cererile de reabilitare; vi) încheierile dispuse de prima instantă pentru care legea prevede în mod expres că pot fi atacate separat cu recurs (spre exemplu, încheierile pronuntate în materia arestării preventive), sau cele care nu pot fi

atacate cu nicio cale de atac (de exemplu, încheierea prin care a fost admisă cererea de recuzare).

Prin Legea nr. 202/2010 a fost completat art. 366 alin. (1) C.proc.pen. cu o prevedere cu caracter de recomandare potrivit căreia cererea de apel trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea si domiciliul, resedinta sau locuinta declarantului, să indice hotărârea apelată si numărul dosarului în care a fost pronuntată si să fie semnată de persoana care face apel.

. Modificări referitoare la etapa procesuală a recursului

21 Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002: „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 si 2, si care a comis o nfractiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecătii denuntă sau facilitează identificarea si tragerea la răspundere enală a altor persoane care au săvârsit astfel de infractiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”

37

Hotărâri supuse recursului

Potrivit modificărilor operate prin Legea nr. 202/2010 sunt supuse recursului următoarele hotărâri:

i) deciziile pronuntate de instantele de apel (curtea de apel) precum si încheierile date în cursul judecătii în apel;

ii) sentinŃele pronunŃate în primă instantă, în cazurile în care legea prevede recursul ca singura cale ordinară de atac (de exemplu, sentintele de dezînvestire, sentintele pronuntate de judecătorii/tribunale militare, sentintele pronuntate de tribunal care au ca obiect infractiunile pentru care punerea în miscare a actiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; sentintele pronuntate în materia executării hotărârilor penale ori a reabilitării etc.);

iii) încheierile cu privire la care legea prevede că pot fi atacate separat cu recurs (de pildă, încheierile prin care se dispune, în cursul urmăririi penale ori al judecării în primă instantă sau apel, luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea unei măsuri preventive, încheierea prin care s-a confirmat măsura de sigurantă a internării medicale, încheierile prin care se dispune suspendarea judecătii etc.).

„Noi cazuri de casare”

3899 alin. (1) pct. 12 C.proc.pen.

„12. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infractuni sau când instanta a pronuntat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu exceptia cazurilor prevăzute în art. 334–337”;

Introducerea acestui caz de casare prin Legea nr. 202/2010 reprezintă o consecintă a deciziei Curtii Constitutionale nr. 694/2010 prin care instanta de contencios constituttonal a apreciat că: „prin eliminarea posibilităŃii de a contesta pe calea recursului o hotărâre judecătorească atunci când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii, închide părtii interesate calea valorificării efective a dreptului încălcat, sens în care dispozitiile art.I pct.184 din Legea

nr.356/2006 în ce priveste partea referitoare la modificarea dispozitiilor art.385 alin.(1) pct.12 din 9 Codul de procedură penală contravin dispozitiilor constitutionale ale art.21 si ale art.20 raportate la art.13 din Conventia pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale.”

B. Art. 3899 alin. 1 pct. 172 C.proc.pen.

:

„172. când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o gresită aplicare alegii”

Acest caz de casare este identic cu cel prevăzut de art. 3899 alin. (1) pct. 171 C.proc.pen.,care a fost abrogat prin art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completareaCodului de procedură penală.

Prin decizia CurŃii Constitutionale nr. 783 din 12 mai 2009 – publicată în Monitorul Oficialnr. 404 din 15 iunie 2009 – a fost admisă exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2009. Urmare a acestei decizii instantele au apreciat că acest caz de casare este din nou în vigoare22.

Spre deosebire, de art. 3899 alin. (1) pct. 171 C.proc.pen., „noul caz de casare” prevăzut de art. 3899 alin. (1) pct. 172 C.proc.pen. poate fi invocat de instantă, din oficiu, când a influentat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

Precizări cu privire la caracterul devolutiv al recursului

Potrivit Legii nr. 202/2010 recursul declarat împotriva unor hotărâri care, în baza legii, nu pot fi atacate cu apel (sentintele pronuntate de judecătorie, de curtea de apel sau de Înalta Curte de Casatie si Justitie, sau cele pronuntate de tribunale pentru infractiuni la care actiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate), nu este limitat la cazurile de casare mai sus mentionate, instanta fiind obligată ca în afara temeiurilor invocate si a cererilor formulate de recurent, să examineze legalitatea si temeinicia hotărârii pronuntate în vederea înlăturării erorilor de fapt sau de drept; în aceste cauze, instanta de recurs poate administra probe noi sau readministra probele în situatia în care consideră necesar pentru asigurarea dreptului părtilor la un proces echitabil.

Măsuri de natură a contribui la desfăsurarea cu celeritate a judecăŃii

- Legea nr. 202/2010 cuprinde si alte măsuri ce pot contribui la accelerarea judecării cauzelor penale, dintre care enumerăm:

i) accesul la bazele electronice de date; în vederea realizării procedurii de citare, a comunicării actelor de procedură sau a aducerii cu mandat la desfăsurarea procedurilor, instanta de judecată are drept de acces direct la bazele electronice de date detnute de organele administratiei de stat (de pildă, Registrul Comertului, Ministerul Finantelor Publice, Administratia Natională a Penitenciarelor, Serviciul de Evidentă Informatizată a Persoanei, Agentia Natională de Cadastru si Publicitate Imobiliară etc). Pentru ca această măsură să fie eficientă a fost prevăzută obligatia organelor administratiei publice care detin baze electronice de date de a colabora cu instanta de judecată, în vederea asigurării accesului direct al acesteia la informatiile existente în bazele electronice de date.

În acelasi scop a fost prevăzută obligatia Ministerului Justitiei de a încheia protocoale de colaborare cu autoritătile si institutiile publice care detin baze electronice de date, 2 Curtea Constitutională a motivat că abrogarea art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., prin dispozitiile declarate econstitutionale, încalcă dispozitiile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie, precum si ale art. 20 din onstitutie referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la

dreptul la un proces echitabil si ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apărarea drepturilor mului si a libertăŃilor fundamentale. Asa fiind, critica formulată de inculpaŃi prin referirea la cazul de casare prevăzut în rt. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. devine actuală si posibilă.

ii) posibilitatea instanŃelor de judecată de a dispune aducerea prin constrângerea în temeiul nui mandat de aducere si a martorului;

iii) posibilitatea instantei de judecată de a desemna un reprezentant comun, avocat din ficiu, în cauzele cu un număr mare de părti vătămate, civile sau responsabile civilmente.

Legea nr. 202/2010 a prevăzut că în cazul în care un număr mare de persoane care nu au nterese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte nteresele în cadrul procesului penal. În cazul în care părtile civile nu si-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăsurare a procesului penal, instanta poate desemna, prin ncheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele, în vederea efectuării cu eleritate a urmăririi penale.

Încheierea trebuie să fie comunicată părtilor civile, care au obligatia de a încunostinta nstantt dacă sunt de acord sau refuză să fie  reprezentati prin avocatul desemnat din oficiu. În situatia în care părtile civile cărora li s-a comunicat de către instantă faptul că sunt reprezentate de n avocat din oficiu, nu încunostintează organul jurisdicŃional cu privire la acordul sau dezacordul or referitor la reprezentarea prin avocat în cadrul procesului penal, se va prezuma că accepta ceastă reprezentare. Dacă părtile civile încunostintează instanta despre faptul că nu sunt de accord ă fie reprezentate, citarea acestora precum si comunicarea actelor de procedură se va face ndividual.

În situatia în care prin fapta penală s-au adus vătămări unui număr mare de părti vătămate, onstituite sau nu părti civile, care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o persoană care ă le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părtile vătămate nu si-au esemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăsurare a procesului penal, instanta poate esemna, prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele.

Legea nr. 202/2010 nu prevede în cazul părtilor vătămate, care nu sunt constituite părŃi  vile, obligatia de a încunostinta instanta dacă sunt de acord sau refuză să fie reprezentaŃi prin vocatul desemnat din oficiu. Pentru identitate de raŃiune, considerăm că si în cazul părtilor ătămate este necesar ca încheierea instanŃei prin care a fost desemnat un reprezentant comun să ie comunicată, iar în cazul în care acestea nu îsi manifestă dezacordul cu privire la reprezentarea or prin intermediul avocatului din oficiu se va prezuma că acceptă această reprezentare. Tot astfel, acă părŃile vătămate încunostinŃează instanŃa despre faptul că nu sunt de acord să fie reprezentate, itarea acestora precum si comunicarea actelor de procedură se va face individual.

Desemnarea unui avocat din oficiu, reprezentant comun al părŃilor vătămate/civile, trebuie fectuată pentru fiecare etapă procesuală a fazei judecaŃii (primă instanŃă, apel, recurs) ovada mandatului se face prin depunerea delegaŃiei de avocat din oficiu.

Avocatul din oficiu trebuie să facă demersuri pentru a lua legătura cu persoanele eprezentate, si să încunostinŃeze instanŃa despre aceasta.

Toate actele de procedură comunicate avocatului din oficiu, reprezentant al părŃii vătămate au civile, sau de care avocatul a luat cunostinŃă sunt prezumate a fi cunoscute de persoanele eprezentate.

iii) posibilitatea aplicării unei amenzi judiciare părŃii vătămate sau părŃii responsabile

civilmente care lipseste nejustificat de la chemarea instanŃei de judecată, în cazul în care ceasta din urmă a apreciat că prezenŃa acestor părŃi este necesară pentru buna esfăsurare a judecăŃii.

10. Revizuirea

Prin Legea nr. 202/2010 s-a prevăzută că cererea de revizuire adresată direct instanŃei se trimite pe cale administrativă procurorului competent, în vederea asigurării celerităŃii procedurilor enale (anterior trimiterea se realiza prin sentinŃă atacabilă cu recurs, ceea ce conducea la relungirea nejustificată a procedurii); în cazul în care cererea de revizuire a fost adresată archetului necompetent, se va dispune declinarea pentru efectuarea actelor de cercetare prealabilă

către parchetul competent.

De asemenea, au fost operate modificări cu privire la analiza admisibilităŃii în principiu a ererii de revizuire.

Astfel, urmare a modificărilor aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 rimul stadiu, admisibilitatea în principiu, presupune o procedură necontradictorie23 în care nstanŃa examinează, în camera de consiliu fără citarea părŃilor si fără participarea procurorului rmătoarele aspecte:

i) dacă sunt invocate motive de revizuire cu respectarea prevederilor art. 394 C.proc.pen.24;

ii) dacă hotărârea atacată este o hotărâre definitivă prin care a fost soluŃionat fondul cauzei;

iii) dacă cererea de revizuire a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 398 alin. (2) C.proc.pen.

si de către una dintre persoanele prevăzute de art. 396 alin. (1) si (2) C.proc.pen. în limitele calităŃii or procedurale;

iv) dacă motivele si probele în baza cărora este formulată cererea nu au mai făcut obiectul unei ereri de revizuire anterioare, respinsă definitiv;

v) dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru dmiterea în principiu;

În baza celor constatate, instanŃa poate dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a ererii de revizuire sau, prin sentinŃă, respingerea acesteia; încheierile prin care se dispune dmiterea în principiu pot fi atacate numai odată cu fondul; sentinŃa prin care s-a respins cererea de evizuire este supusă acelorasi căi de atac ca si hotărârile la care se referă revizuirea (dacă otărârea a cărei revizuire se cere putea fi atacată cu apel, atunci si sentinŃa prin care se respinge ererea de revizuire în faza analizei admisibilităŃii în principiu este supusă, de asemenea, apelului.

În acest caz, hotărârea ce s-ar pronunŃa în apel este susceptibilă de recurs; dacă hotărârea a cărei evizuire se cere putea fi atacată cu recurs, atunci si sentinŃa prin care se respinge cererea de evizuire în faza analizei admisibilităŃii în principiu este supusă numai recursului).

După respingerea prin hotărâre definitivă ca inadmisibilă sau neîntemeiată a unei cereri de evizuire cererile ulterioare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de otive si apărări cu cea judecată definitiv iniŃia.

În acelasi sens sunt si dispoziŃiile art. 459 din Legea nr. 135/2010.

Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul de procedură enală, este inadmisibilă

Garda financiara iti poate cere orice document doreste, depinde insa care este motivul pentru care vine in control

La Controalele de fond, trebuie sa prezinti orice document solicitat din ultimii 5 ani. Fiscul mai poate veni in control pentru protocol, pentru registru casa, pentru diverse registre si jurnale, TVA, casa de marcat….samd.
La punctul de lucru este obligatoriu sa ai registru casa, NIR-uri, raport de gestiune zilnic (pentru gestiune global valorica), fise de magazie (gestiune cantitativ valorica) si registru unic de control.

Se recomanda intocmirea tuturor documentelor in dublu exemplar tocmai pt a evita discutiile de genul: actele sunt la contabila.

Actele mentionate mai sus la punctul de lucru si sa fie completate la zi.

Spre ex. poti primi amenda pentru ca nu exista NIR facut la una din facturile de marfa sosite cu o zi inainte.
Trebuie afisat la vedere CIF-ul societatii, obligativitatea de a solicita bon fiscal daca este cazul, programul de functionare afisat la loc vizibil, cat si adaosul comercial practicat. Pentru salariati este obligatorie detinerea si completarea zilnica a unei condici de prezenta (de asta e nevoie in cazul unui control de la ITM).

Sarcinile Garzii Financiare:
Art. 1. – (1) Garda Financiară este instituţie publică de control, cu personalitate juridică, care exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal, care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală, organizată ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
(2) Garda Financiară are sediul în municipiul Bucureşti, Piaţa Alba Iulia nr. 6, bl. I 5, tronson 1+2, sectorul 3.
Art. 2. – (1) Garda Financiară are următoarea organizare teritorială:
a) Comisariatul General;
b) secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti.
(2) Structura organizatorică a Gărzii Financiare este prevăzută în anexa nr. 1.
(3) Numărul maxim total de posturi pentru Garda Financiară este de 1.805, din care 200 de posturi pentru aparatul Comisariatului General.
(4) Posturile vacante vor fi ocupate pe bază de concurs organizat la nivelul Comisariatului General sau, după caz, la nivelul secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti, în condiţiile legii.
(5) Numărul de posturi pentru fiecare secţie judeţeană şi pentru Secţia Municipiului Bucureşti se distribuie din numărul maxim total prevăzut la alin. (3) prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la propunerea comisarului general.
Art. 3. – (1) Garda Financiară este condusă de un comisar general, înalt funcţionar public, numit, în condiţiile legii, prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
(2) Comisarul general are calitatea de ordonator terţiar de credite şi exercită atribuţiile legale în această calitate pentru toate unităţile din structura Gărzii Financiare. Comisarul general poate delega această calitate altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare se precizează limitele şi condiţiile delegării. În exercitarea atribuţiilor sale, comisarul general emite decizii.
(3) Comisarul general reprezintă Garda Financiară în relaţiile cu terţii.
(4) Comisarul general numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul din structura Comisariatului General, precum şi pe cel de conducere din teritoriu, cu excepţia comisarului general prim-adjunct, comisarilor generali adjuncţi, comisarilor şefi secţie ai secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti, care sunt numiţi, în condiţiile legii, prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
(5) Comisarul general asigură, prin deciziile luate, îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor ce revin Gărzii Financiare potrivit dispoziţiilor legale în vigoare şi răspunde în faţa ministrului economiei şi finanţelor şi a preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de întreaga activitate desfăşurată de unităţile din structura Gărzii Financiare.
(6) Comisarul general este ajutat în activitate de un comisar general prim-adjunct şi de 3 comisari generali adjuncţi, având calitatea de funcţionari publici de conducere. În absenţa comisarului general, Garda Financiară este reprezentată de comisarul general prim-adjunct. În absenţa comisarului general şi a comisarului general prim-adjunct, Garda Financiară este reprezentată de unul dintre comisarii generali adjuncţi, pe baza împuternicirii comisarului general, cu înştiinţarea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Art. 4. – (1) Comisariatul General este structura centrală a Gărzii Financiare, care, sub conducerea comisarului general, asigură realizarea strategiei de control, urmăreşte modul de realizare a atribuţiilor încredinţate secţiilor judeţene şi Secţiei Municipiului Bucureşti, stabileşte măsuri operative pentru eficienţa controlului curent şi a controlului tematic. Comisarii din Comisariatul General al Gărzii Financiare au competenţă de control operativ şi inopinat pe întregul teritoriu al ţării, în condiţiile prevăzute în prezenta hotărâre.
(2) În cadrul structurii organizatorice a Comisariatului General al Gărzii Financiare şi, respectiv, a secţiilor judeţene şi a Secţiei Municipiului Bucureşti se pot constitui servicii, birouri, compartimente, respectiv divizii, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1, şi se aprobă numărul posturilor de conducere prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la propunerea comisarului general, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Art. 5. – (1) Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti sunt unităţi teritoriale ale Gărzii Financiare, cu personalitate juridică, care au competenţă de control pe teritoriul judeţului şi al municipiului Bucureşti, în care sunt organizate. Sediile secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti din cadrul Gărzii Financiare sunt prevăzute în anexa nr. 2.
(2) Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile judeţene şi consiliile locale asigură, la cererea Gărzii Financiare, spaţiile corespunzătoare pentru desfăşurarea activităţii instituţiei din teritoriu sau, după caz, terenuri pentru construirea de sedii proprii, în condiţiile legii.
Art. 6. – (1) Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti sunt conduse fiecare de un comisar şef secţie, care numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul de execuţie din subordinea sa. Comisarul general poate delega calitatea sa de ordonator terţiar de credite comisarului şef secţie. Prin actul de delegare se precizează limitele şi condiţiile delegării.
(2) În activitatea de conducere, comisarii şefi secţie ai secţiilor judeţene, respectiv comisarul şef secţie al Secţiei Municipiului Bucureşti sunt ajutaţi de comisari şefi adjuncţi, ale căror atribuţii sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Gărzii Financiare. Numărul posturilor de comisari şefi adjuncţi se stabileşte conform art. 4 alin. (2).
(3) Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti ale Gărzii Financiare sunt subordonate conducerii Comisariatului General.
Art. 7. – (1) Prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Gărzii Financiare, aprobat prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, se stabilesc relaţiile de coordonare, colaborare şi răspundere pentru toate structurile Gărzii Financiare.
(2) Statul de funcţii pentru Comisariatul General al Gărzii Financiare, precum şi statele de funcţii pentru secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti se aprobă de către preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la propunerea comisarului general.
Art. 8. – (1) Comisarii din secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti au competenţă de control pe teritoriul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, în care îşi desfăşoară activitatea.
(2) Din dispoziţia comisarului general sau cu aprobarea scrisă a acestuia, la cererea comisarilor şefi, pentru anumite operaţiuni de control pot participa comisari din oricare dintre secţiile judeţene şi/sau din Secţia Municipiului Bucureşti. În situaţiile operative care nu suportă amânare, aprobarea scrisă poate fi obţinută ulterior începerii controlului.
Art. 9. – (1) Atribuţiile Gărzii Financiare, stabilite potrivit legii, se duc la îndeplinire de către comisarii Gărzii Financiare, cu respectarea deontologiei funcţionarilor publici învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice.
(2) În exercitarea atribuţiilor sale Garda Financiară efectuează, în mod permanent, controlul operativ şi inopinat, sub forma controlului curent sau tematic, după caz, cu privire la:
a) participarea, cu personal propriu sau în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere şi instituţii specializate, la acţiuni de depistare şi de combatere a activităţilor ilicite care generează fenomene de evaziune şi fraudă fiscală;
b) respectarea normelor de comerţ, urmărind prevenirea, depistarea şi înlăturarea operaţiunilor ilicite;
c) modul de producere, depozitare, circulaţie şi valorificare a bunurilor în toate locurile şi spaţiile în care se desfăşoară activitatea operatorilor economici;
d) respectarea actelor normative în scopul prevenirii, descoperirii şi combaterii oricăror acte şi fapte interzise de lege, conform competenţei materiale.
(3) Garda Financiară poate, la solicitarea procurorului, să efectueze constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, întocmind procese-verbale care constituie mijloace de probă, potrivit legii.
Art. 10. – (1) Garda Financiară cooperează cu organele cu atribuţii similare din alte state, pe baza tratatelor internaţionale la care România este parte sau pe bază de reciprocitate, precum şi cu organismele de combatere a fraudei din cadrul Uniunii Europene, în cauzele de interes comun, potrivit protocoalelor încheiate în acest sens.
(2) Acţiunile întreprinse în realizarea obiectivelor prevăzute la alin. (1) se realizează prin intermediul compartimentului desemnat în structura organizatorică cu aceste atribuţii şi vor fi coordonate şi supravegheate direct de comisarul general.
Art. 11. – Comisarii nou-angajaţi vor efectua un curs de pregătire profesională specifică în cadrul Şcolii de Finanţe Publice şi Vamă. Durata cursului, programa de studiu şi modalitatea de evaluare a cunoştinţelor dobândite se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Gărzii Financiare.
Art. 12. – Actele de control întocmite de comisarii Gărzii Financiare sunt acte administrative de control operativ şi inopinat şi se comunică direcţiilor generale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială se află sediul social al operatorului economic controlat, pentru luarea măsurilor fiscale, sau organelor de urmărire penală, după caz.
Art. 13. – (1) Actele prin care sunt dispuse măsurile cu caracter imediat rezultate din controlul efectuat de către comisarii Gărzii Financiare, a căror executare este în sarcina entităţilor verificate, constituie acte opozabile entităţilor respective.
(2) În actele de control încheiate se face menţiunea că acest control este operativ şi inopinat.
(3) În exercitarea atribuţiilor de serviciu comisarii Gărzii Financiare constată prin proces-verbal contravenţiile săvârşite şi aplică sancţiunile legale.
(4) Neexecutarea măsurilor dispuse de comisarii Gărzii Financiare în îndeplinirea atribuţiilor legal încredinţate şi prin exercitarea drepturilor expres conferite de lege se sancţionează potrivit legii.
(5) Pentru constatarea contravenţiilor, aplicarea sancţiunilor şi vărsarea sumelor la Trezoreria Statului, Garda Financiară utilizează formularele aprobate în condiţiile legii, până la epuizarea stocului, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2007, operând modificările corespunzătoare ca urmare a schimbării subordonării. La epuizarea stocului, noile formulare se solicită de Garda Financiară, se aprobă şi se eliberează în condiţiile legii. Garda Financiară va utiliza în continuare foile de vărsământ-chitanţe folosite în activitatea de trezorerie, în condiţiile stabilite de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Art. 14. – (1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor încredinţate, comisarii Gărzii Financiare sunt îndreptăţiţi să dispună toate măsurile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte măsuri rezultate din actele normative a căror încălcare o constată, potrivit competenţelor.
(2) Pentru exercitarea controlului operativ şi inopinat, comisarii Gărzii Financiare prezintă ordinul de serviciu, care este de regulă general, cu caracter permanent şi care indică numele comisarului şi competenţele acestuia, precum şi legitimaţia de control şi insigna, prevăzute de prezenta hotărâre.
Art. 15. – (1) Personalul Gărzii Financiare care îndeplineşte funcţii publice specifice este dotat cu uniformă, însemne distinctive, armament şi alte mijloace tehnice utilizate ca mijloc individual de autoapărare. Uniforma şi celelalte dotări prevăzute de prezenta hotărâre pot fi purtate numai în timpul exercitării atribuţiilor de control legal încredinţate, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Gărzii Financiare. Dotarea cu armament se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 68-71 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor.
(2) Modelele uniformei, însemnelor distinctive, legitimaţiei de control şi ordinului de serviciu sunt prevăzute în anexa nr. 3.
(3) Achiziţionarea uniformei şi a însemnelor distinctive se face în condiţiile legii pentru achiziţiile publice, iar normele de dotare şi durata de serviciu sunt cele prevăzute în anexa nr. 4.
(4) Mijloacele tehnice, echipamentele de autoapărare, de protecţie şi de comunicare sunt prevăzute în anexa nr. 5, iar achiziţionarea acestora se face în condiţiile legii.
(5) Armamentul se poate asigura atât prin achiziţii publice, cât şi prin redistribuire cu titlu gratuit de la alte instituţii autorizate, pe baza protocoalelor încheiate în condiţiile legii, în măsura disponibilităţilor, cu condiţia predării acestuia în perfectă stare fizică şi de funcţionare tehnică şi fiabilitate.
(6) Până la asigurarea condiţiilor materiale şi financiare pentru dotările prevăzute la alin. (1)-(5), precum şi până la expirarea duratei de serviciu a echipamentului, personalul Gărzii Financiare utilizează dotările existente.
Art. 16. – (1) Personalul Gărzii Financiare beneficiază de stimulente materiale şi morale, în condiţiile legii.
(2) Nivelul de constituire pentru fiecare sursă şi condiţiile de repartizare şi utilizare a fondului de stimulente sunt prevăzute în normele metodologice cuprinse în anexa nr. 6.
Art. 17. – (1) Instituţiile specializate care pregătesc personal militar şi care prin lege au dreptul să deţină şi să folosească armament pentru realizarea unor atribuţii şi sarcini speciale de apărare sprijină Garda Financiară în realizarea programului de dotare şi de pregătire a personalului propriu pentru deţinerea şi utilizarea armamentului, mijloacelor tehnice şi echipamentelor proprii.
(2) Răspunderea pentru asimilarea cunoştinţelor şi utilizarea corespunzătoare a acestora revine comisarilor Gărzii Financiare, care vor fi testaţi din punct de vedere fizic, psihic şi al cunoştinţelor necesare pentru acordarea dreptului de portarmă, anterior încredinţării armamentului şi echipamentelor respective.
Art. 18. – (1) Autoturismele din dotare sunt inscripţionate cu însemnul Gărzii Financiare în forma descrisă pentru insigna comisarului, în dimensiune corespunzătoare.
(2) Numărul maxim de autoturisme, mijloace de transport speciale şi consumul lunar de carburanţi pentru Garda Financiară sunt prevăzute în anexa nr. 7.
(3) Numărul maxim de autoturisme şi mijloace de transport speciale pentru Comisariatul General, secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti se aprobă prin decizie a comisarului general, cu încadrarea în limitele maxime prevăzute în anexa nr. 7.
Art. 19. – (1) Garda Financiară este finanţată de la bugetul de stat.
(2) Garda Financiară prevede, în bugetul de venituri şi cheltuieli, cheltuieli pentru manipularea, transportul şi depozitarea mărfurilor sau bunurilor supuse confiscării.
Art. 20. – Anexele nr. 1-7 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 21. – Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.538/2003 pentru organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

METODE DE FRAUDA FISCALA

Infractiunile in domeniul fiscal poarta denumirea de evaziune fiscala frauduloasa sau frauda fiscala. Aceasta consta in disimularea obiectului impozabil, in subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului datorat.

Pentru a exista o clasificare a fraudei fiscale trebuie admis ca exista diferite grade de frauda fiscala. Exista astfel, o distinctie clasica intre frauda fiscala administrativa si frauda fiscala penala. In timp ce prima este supusa doar penalitatilor fiscale, a doua suporta sanctiuni penale.

O alta clasificare are la baza existenta sau inexistenta mijloacelor frauduloase pentru comiterea fraudei fiscale, distingandu-se frauda simpla si frauda complexa.

In activitatea fiscala exista forme care se regasesc mai frecvent si de acelea trebuie sa se tina seama la cercetarea contabila:

• inregistrarile cu scopul de a micsora rezultatele;
• infiintarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive;
• trecerea de cifre nereale in registrele contabile;
• amortismente nereale si amortismente la supraevaluare;
• intocmirea de declaratii false;
• intocmirea de documente de plata fictive;
• vanzarea fara factura, emiterea de facturi fara vanzare efectiva;
• crearea de rezerve latente;
• nejustificarea cu documente reale a inregistrarilor;
• trecerea in conturile personale a unor parti din beneficii;
• compensatii de conturi;
• reducerea cifrei de afaceri;
• nedeclararea sau diminuarea materiei impozabile rezultata din scaderea cifrei de afaceri prin inregistrarea in cheltuielile unitatii a unor cheltuieli personale ale patronilor ori inregistrarea de cheltuieli neefectuate in realitate;
• declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;
• contabilizari de cheltuieli si facturi fictive;
• executarea de registre de evidenta duble, un exemplar real si altul fictiv;
• falsificarea bilantului.

Modalitatile cele mai utilizate pentru realizarea evaziunii fiscale pe diferite tipuri de impozite si taxe sunt:

a.     In cazul impozitului pe profit:

- reducerea bazei de impozitare;

• neinregistrarea integrala a veniturilor realizate;
• transferul veniturilor impozabile la societatile nou create in cadrul aceluiasi grup;
• incadrarea eronata in perioada de scutire;

b. Evaziunea fiscala la taxa pe valoarea adaugata:

• Aplicarea eronata a regimurilor deducerilor;
• Necuprinderea unor operatii ce intra in sfera TVA in baza de calcul;
• Neinregistrarea ca platitor la atingerea plafonului de 10 milioane lei anual, venit total;
• Neevidentierea si nevirarea TVA aferenta avansurilor incasate de la clienti;
• Aplicarea eronata a cotei zero;
• Sustragerea de la plata TVA prin declararea unor importuri ca fiind temporare.

b.    In cazul accizelor:

• micsorarea bazei de impozitare;
• utilizarea unor cote inferioare celor reale;
• nedeclararea corecta a operatiunilor reale in cazul unor produse ale caror preturi erau purtatoare de accize (mai ales alcool).

Intr-o alta abordare putem considera ca evaziunea fiscala se manifesta prin urmatoarele modalitati:

Neinregistrarea sau inregistrarea partiala a surselor de venit

Pentru agentii economici:

Din domeniul productiei si prestatiilor de servicii: neinregistrarea intrarilor (materii prime, forta de munca, utilitati) si nici a iesirilor – produse si servicii comercializate fara documente. Consecintele evazioniste privesc urmatoarele venituri datorate statului:

• Impozitul pe profit aferent valorificarii produselor obtinute si neinregistrate;
• Impozitul pe dividendele neinregistrate;
• TVA aferenta venitului obtinut si neinregistrat;
• Accize (daca sunt produse purtatoare de accize);
• Contributia la asigurarile sociale si de sanatate aferente salariilor platite si neevidentiate;
• Contributia la fondurile de pensii pentru agricultori, in cazul produselor alimentare.

Din domeniul comertului: neinregistrarea facturilor aferente;

Din domeniul importului de produse si servicii:

• Contrabanda cu produse din import neinregistrate la organele vamale determina nerealizarea veniturilor statului de forma: taxe vamale neachitate, TVA, comision vamal, accize (daca e cazul ), impozitul pe profit aferent valorificarii acestor produse, taxa pentru drumuri in cazul importului de carburanti si mijloace auto.
• Diminuarea valorii in vama a produselor importate prin falsificarea facturii originale a marfurilor importate.

In cazul in care falsificarea facturii externe este facuta cu stiinta exportatorului, pentru a-si recupera diferenta exportatorul emite o a doua factura pentru prestare de diverse servicii ( finantarea exportului, credite comerciale, consultanta, asistenta tehnica, management, prospectarea pietei etc.) pentru care nu se intocmeste declaratie vamala de import s nu se platesc taxe vamale.

Daca falsificarea facturii nu se efectueaza cu stiinta exportatorului, recuperarea valorii reale a facturii se face, de obicei prin plata in cash, prin plata din conturile offshore – din afara tarii ori, adesea, prin compensarea cu alte operatii de export din Romania.

Pentru persoanele fizice autorizate sa exercite profesii aducatoare de venituri in domeniul productiei, comertului si serviciilor, o profesie libera ( avocati, notari, experti, contabili, medici, arhitecti, profesori etc.) sau persoane fizice neautorizate ( prin munca la negru, seviciile executate de meseriasi neautorizati, meditatii, consultatii medicale, consultanta juridica, contabila, financiara, comerciala etc. ). Principalele consecinte evazioniste sunt reprezentate de neplata impozitului pe venit(salariu), contributia la asigurarile sociale si de sanatate.

Firmele fantoma sau fictive inregistrate intr-un sediu fictiv sau mutarea sediului real intr-unul fictiv sunt create special pentru practicarea evaziunii fiscale (de obicei, pentru o singura afacere de anvergura,dupa care dispar).

Constituirea de firme offshore in tari considerate paradisuri fiscale, care se incadreaza in asa numita evaziune fiscala legala.

Firmele offshore sunt firme care nu au voie sa efectueze tranzactii decat cu strainatatea, deci nu pot sa intre in contact cu agenti economici autohtoni. Evaziunea fiscala in acest mod se practica astfel: exportatorul efectueaza un export cu pretul diminuat; diferenta reala de pret este incasata in contul firmei offshore prin reexportul la adevarata valoare. Aceasta diferenta nu e impozitata in nici un fel in tara paradis fiscal, putand fi transferata in tara exportatoare, intr-un cont personal fara a plati nici un impozit pe venitul obtinut din acest export.

In domeniul importului, productiei si comercializarii de titei si produse petroliere principalele metode utilizate in vederea sustragerii de la plata taxelor si impozitelor identificate sunt: infiintarea de societati comerciale in numele unor cetateni straini care parasesc teritoriul tarii, cu scopul de a fi utilizate drept verigi intermediare in circuitul comercial pentru acoperirea in fals a destinatiei finale a unui produs.

Astfel, majoritatea produselor petroliere livrate din rafinarii ca derivate neaccizate (benzina de extractie, benzina COR, solvent aromat etc. )apar ulterior – prin interpunerea societatii fantoma pe lantul economic documentar – drept carburanti de tipul benzina premium si motorina care sunt comercializati ca atare, desi in realitate au alti parametrii calitativi. Rolul firmei fantoma si al documentelor fiscale emise in numele ei consta in denaturarea verificarilor fiscale si conferirea aparentei de legalitate. In acest mod se realizeaza eludarea de la plata a accizelor, TVA, si impozitului pe profit, cat si substituirea de produse generatoare de efecte negative majore pentru autovehicule. Acest mod de operare a fost utilizat si in cazul comercializarii carburantilor aprovizionati din rafinarii, fara taxa speciala a drumurilor.

EXEMPLU: Garda Financiara a constatat ca la rafinaria RAF. ., firma x PETROL SRL.  a procesat cantitatea de circa 2500 tone produs petrolier numit solvent aromat – produs neaccizat, care a fost livrat ulterior, conform documentelor, printr-o alta societate SC. Y SRL, catre o societate fantoma SC. ww. In acest moment se intocmeau documente fiscale catre un beneficiar real – SC kkk SRL, doar pentru livrarea de benzina premium, produsul fiind ulterior distribuit prin statiile de benzina.

In realitate s-a creat deliberat un circuit fictiv al documentelor, marfa fiind incarcata in vagoane CFR. Cisterna si circuland direct catre SC. kkk SRL. si ulterior catre SC: hhhSRL..

In domeniul importului, productiei si comercializarii de alcool si bauturi alcoolice principala metoda utilizata de agentii economici evazionisti a fost pusa in practica prin sistemul cesionarilor de societati catre cetateni straini, coroborat cu specularea lacunelor legislative.

Un exemplu edificator il constituie controlul efectuat de Garda Financiara in 2002 la toti producatorii de bauturi alcoolice din intreaga tara, control ale carui constatari au relevat ca aproximativ 90% din agentii economici in cauza s-au „aprovizionat”, conform documentelor, cu peste 60 milioane „votca vrac” si circa 40 milioane „distilat” din vin sau cereale, „livrate” evident, de firme fantoma. Prejudiciul adus bugetului de stat prin aceasta forma a fost de circa 1000 miliard lei, din care numai in cazul a 6 societati ghj sustragerile de la plata prin utilizarea de metode frauduloase sunt de circa 400 miliarde lei.

In sfera prestarilor de servicii si constructii metoda clasica consta in procedeul prin care societatile din Romania inregistreaza in evidenta financiar contabila prestarile de servicii de la extern sau intern care ulterior nu mai pot fi cuantificate sau identificate fizic si material ( management, marketing, know-how, consulting etc. ). In mare parte, societatile „prestatoare” fie sunt societati fantoma sau concesionate, in cazul „prestatiilor” efectuate de firme inmatriculate in tara, fie sunt firme inregistrate in strainatate, in localitati sau state cunoscute drept paradisuri fiscale.

In realitate, aceste servicii nu sunt prestate ca atare, se emit documente in baza carora sunt majorate cheltuielile, se deduce ilegal TVA, sau in cazul importurilor are loc un transfer de valuta in afara tarii. De altfel, cea mai mare parte a valutei sustrasa circuitului economic real e transferata in afara Romaniei, nu in numerar „la valiza”, ci prin conturi bancare prin modalitati care speculeaza legislatia permisiva.

In domeniul importurilor si exporturilor metoda folosita este interpunerea unei societati fantoma sau reala, dar cesionata ulterior, pe circuitul economic de comercializare la intern.

Astfel, marfurile importate, subevaluate sunt „vandute” scriptic catre o societate fantoma la nivelul careia are loc reasezarea la valoarea de piata a pretului marfii si comercializarea ca atare catre un cumparator „ de buna credinta”.

Privind exportul, se manifesta doua forme de evaziune fiscala. In primul caz avem achizitii de marfuri la intern, exportate la preturi modice catre beneficiari externi localizati in paradisuri fiscale, unde are loc saltul de pret si recuperarea in valuta a diferentei pana la valoarea reala a exportului.

Al doilea caz e situatia „exporturilor oarbe”, in sensul ca marfa exportata paraseste practic teritoriul tarii, fiind inlocuita cu produse de calitate redusa. Astfel, societatea „exportatoare” beneficiaza de facilitati: cota zero TVA, impozit pe profit 5%. Beneficiarul strain emite o factura de prestari servicii externe prin care valuta se reintoarce in afara tarii, exportatorul roman majorandu-si artificial cheltuielile.

Concomitent, marfa ramasa efectiv in tara este preluata de un „cumparator de buna credinta” care inregistreaza in contabilitate pe baza unei facturi apartinand unei societati fantoma.

Evaziunea cu ajutorul conturilor bancare

O societate comerciala cu capital privat poate sa aiba deschise doua conturi la banci diferite. Deschiderea celui de-al doilea cont se face fara avizul sau instiintarea organelor fiscale sau a bancii la care s-a deschis primul cont. In acest context legal se pot savarsi cele mai mari fraude fiscale pe baza de documente “legal” intocmite cu ajutorul conturilor deschise la una din banci.

Moduri de evaziune in contabilitate prin intermediul unor conturi

• Infiintarea de conturi pasive la care se gasesc alocate diverse rezerve, rezerve facute peste maximul prevazut de lege.
• Amortismente nelegale si amortismente la supraevaluari (ale valorii cladirilor, instalatiilor sau a numarului lor);
• Virarea in conturile personale a unor parti din beneficiu;
• Debitarea conturilor de rezultate si a cheltuielilor de exploatare cu sume fictive. De exemplu, materia prima folosita pentru o constructie proprie, salarii imaginare, ore suplimentare, ajutoare de familie sau se simuleaza pierderi accidentale, cum ar fi: furturi, demodare, etc.
• Omisiunea inregistrarii unei parti de beneficiu – nu se inregistreaza dobanzile incasate, comisioanele primite, vanzarile facute, se omit incasari;
• Reducerea cifrei de afaceri prin operatii fictive: se simuleaza vanzarea cu pierderi si se trece suma printre debitori;
• Prelevarea din contul de profit si pierderi a unor sume pentru investitii, inainte de impozitare si care, desi nu au fost utilizate pana la sfarsitul anului nu au fost trecute din nou in contul de profit si pierderi;
• Neintocmirea in toate cazurile a registrului de casa, a registrului aferent operatiilor de incasari si plati efectuate prin banca sau CEC.

SUPRAEVALUAREA

Supraevaluarea presupune plata unui pret mai mare catre furnizorul mijlocului fix si implicit cheltuieli anuale mai mari cu amortizarea pe toata durata normala de functionare, determinand diminuarea profitului si implicit a dividendelor ce se cuvin actionarilor. Astfel, bugetul de stat nu mai incaseaza impozitul pe profit si pe dividende la niveluri reale.

Pentru furnizor suprapretul creeaza un profit care urmeaza a fi impozitat corespunzator. Pentru a nu plati furnizorul va livra bunul catre beneficiar prin intermediul unor firme fantoma sau al unor persoane fizice, deseori prepusi ai beneficiarului. Astfel, diferenta de pret, dintre cel supraevaluat si cel real se regaseste in patrimoniul firmei fantoma sau al persoanei fizice care nu plateste nici un impozit pe profitul realizat.

Metode de supraevaluare a cheltuielilor:

• trecerea pe costuri a contravalorii exagerate a unor servicii intermediare externe, prestate de firme offshore controlate de patronii firmei din tara (servicii de consultanta, management, marketing, know-how, achizitii de licente, marci, drepturi de autor, programe informatice, etc.)
• evaluarea consumurilor specifice de materii prime si materiale la preturi de intrare nereale, superioare celor de pe piata pe baza facturilor ce provin de la firme inexistente.
• folosirea in scopuri personale de catre patroni a unor bunuri ce apartin societatii comerciale si trecerea pe costuri a unor asemenea cheltuieli (folosirea autoturismului societatii, a calculatoarelor electronice, telefonului, xerox-ului, caselor de vacanta etc. );
• efectuarea unor excursii care se deconteaza pe cheltuieli prezentand unele deconturi false;
• trecerea pe cheltuieli a unor penalitati comerciale (nedeductibile), nereale.

Procedeul consta in inventarea unor contracte cu clauze penalizatoare in caz de neexecutie a platii unui bun sau serviciu.

Procedeul creditarii de catre patroni a propriilor firme ce inregistreaza in mod constant pierderi este si o metoda de spalare a banilor a caror sursa este ilicita, provenind adesea, din economia subterana.

SUBEVALUAREA

Subevaluarea consta in inregistrarea la intrare a unei parti din costul de achizitie, restul cheltuielilor efectuate cu procurarea, transportul, montaj se inregistreaza direct ca si cheltuielile de exploatare care sunt deductibile, conducand la diminuarea profitului, a dividendelor si a impozitelor aferente pentru anul de procurare.

Totodata, se schimba si regimul de amortizare, in loc de amortizare standard-liniara se practica o amortizare accelerata, prin includerea pe costuri, in anul procurarii a diferentei dintre pretul real si cel subevaluat.

Prin subevaluare se diminueaza si impozitele si taxele platite autoritatilor si care sunt cuprinse in pretul de achizitie: taxe vamale, comision vamal, accize, TVA etc..

Metode de subevaluare a valorii de intrare:

a.     pentru produsele din import:

• diferenta de pret se plateste sub forma serviciilor service, asistenta tehnica, know-how, management, marketing etc., servicii pentru care nu se platesc taxe vamale, accize, comision vamal etc., trecandu-se direct pe cheltuieli de exploatare.
• pretul din factura de import nu contine toate costurile de pe parcurs extern (cu toate ca prin contract se prevede clauza de livrare CIF.), precum :costul transportului extern, costul asigurarii bunurilor pe parcurs extern, cheltuielile de transbordare etc, care se factureaza distinct ca servicii.
• prezentarea unor certificate de origine din tari pentru care exista regim vamal preferential, taxele vamale nu se percep sau au nivel redus;
• schimbarea destinatiei legale, respectiv instrainarea lor pentru importul utilajelor pentru care inlesniri vamale ( aport la capitalul social al unor firme straine sau mixte, achizitii de utilaje pentru agricultura in regim leasing etc.);
• neincluderea in valoarea initiala a mijlocului fix a comisioanelor platite societatilor importatoare sau a dobanzii platite unor banci straine care au acordat credite necesare achizitiei din import.

b.    pentru produsele din tara , necuprinderea cheltuielilor:

• efectuate cu realizarea unor proiecte in cazul constructiilor sau al utilajelor ce necesita montaj;
• efectuate cu transportul si aprovizionarea utilajelor;
• cheltuielilor de montaj si asistenta tehnica acordate pana la punerea in functiune a mijloacelor fixe;
• dobanzile si comisioanele platite bancilor finantatoare;
• efectuarea de investitii pentru modernizarea mijloacelor fixe nereflectate in cresterea pretului acestora;

Codul Familiei prevede anumite categorii de bunuri care sunt proprii si nu comune, chiar daca sunt dobandite in timpul casatoriei Bunurile proprii constituie o exceptie de la comunitatea de bunuri. Bunurile proprii sunt limitativ prevazute de lege.

Asadar, se considera bunuri proprii:

- bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;

Acestea sunt proprii deoarece nu mai reprezinta rezultatul efortului comun al ambilor soti.

Daca sotii au dobandit impreuna un bun inainte de incheierea casatoriei, acesta nu devine comun, sotii fiind coproprietari asupra lui, ceea ce inseamna ca este un bun propriu.

- bunuri dobandite dupa desfacerea sau incetarea casatoriei, fostii soti fiind coproprietari asupra acestor bunuri.
- bunurile dobandite prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune.

Donatiile si legatele, libaralitatile sunt acte juridice cu titlu gratuit, facute in considerarea persoanei gratificate, asadar bunurile dobandite prin donatie si legat sunt bunuri proprii pentru a se respecta vointa dispunatorului.
- bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti.

Aceste categorii de bunuri sunt proprii datorita destinatiei lor, respectiv uzul personal si profesia.

Pentru a fi bu-nuri proprii, este necesar ca aceste bunuri sa fie afectate in mod efectiv uzului exclusiv personal al unuia dintre soti, cum ar fi imbracamintea si incaltamintea.

In cazul bunurilor de lux, cum sunt bijuteriile de o anumita valoare, se considera ca acestea sunt bunuri comune si nu proprii, cu toate ca sunt folosite de catre un singur sot.
In cazul bunurilor destinate exercitarii profesiei unuia din soti, se considera ca aceste bunuri sunt proprii, indiferent daca ele sunt dobandite cu mijloace bunuri proprii ale sotului dobanditor sau cu mijloace bunuri comune.

Sotul care a contribuit cu munca sau cu mijloacele proprii la dobandirea unor bunuri destinate exercitarii profesiei de catre celalalt sot are impotriva acestuia un drept de creanta, fundamentat pe imbogatirea fara justa cauza.

In situatia in care s-au exercitat mai multe profesii, bunurile care au servit la exercitarea oricareia dintre acestea raman proprii.
Chiar daca ambii soti au aceeasi profesie, bunurile pe care le folosesc pentru exer-citarea ei nu sunt comune, ci se gasesc in coproprietatea acestora, deoarece isi pastreaza caracterul de bunuri proprii.
- bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii, precum si alte asemenea bunuri.

Acestea sunt proprii acelui sot care a adus un aport exceptional in munca pe care o presteaza, ceea ce justifica acordarea distinctiei. Manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii sunt bunuri proprii.
Sumele primite de autor cu titlu de remuneratie pentru opera sa constituie bun comun si nu propriu al autorului, intrucat, in acest caz, este vorba de dreptul patrimonial de autor, care nu se confunda cu manuscrisele, schitele si proiectele.
- indemnizatia de asigurare sau despagubire pentru pagubele pricinuite persoanei.

Sumele de bani care au fost incasate de catre un sot cu un asemenea titlu sau creantele cu privire la aceste bunuri sunt bunuri proprii, deoarece sunt destinate sa repare o paguba exclusiv personala, sa contribuie la refacerea sanatatii si la redobandirea capacitatii de munca etc.
- valoarea care repre-zinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.

Potrivit Codului Familiei, devin proprii: bunul dobandit in schimbul altui bun propriu; pretul vanzarii unui bun propriu; creanta pretului de vanzare a unui bun propriu; bunul cumparat cu pretul obtinut din vanzarea unui bun propriu; despagubirea datorata pentru pagubele cauzate unui bun propriu.
DOVADA. Datorita faptului ca, in majoritatea cazurilor, bunurile sunt dobandite in timpul casatoriei prin contributia ambilor soti, calitatea de bun comun nu trebuie dovedita, in schimb partea care pretinde ca un bun este propriu trebuie sa faca dovada.

In aceasta materie, bunul dobandit in timpul casatoriei este considerat pana la proba contrarie bun comun.

Intre soti, dovada calitatii de bun propriu se poate face prin orice mijloc de proba, nu numai prin inscrisuri, ci si prin martori ori prezumtii.
Bunurile proprii sunt limitativ prevazute de lege, iar sotii nu pot prin act juridic sa prevada ca anumite bunuri, care nu intra in categoria celor prevazute de Codul Familiei, sunt proprii.

BUNURI DOBANDITE IN TIMPUL  CONCUBINAJULUI

Indiferent de durata concubinajului, prezumtia de comunitate asupra bunurilor, prevazuta de art. 30 Codul familiei, se aplica numai bunurilor dobandite de soti in timpul casatoriei, nu si celor dobandite in timpul concubinajului, astfel incat concubinii nu pot fi considerati, in baza legii, proprietari in devalmasie asupra bunurilor achizitionate in timpul convietuirii lor.

Cand concubinii, care s-au casatorit ulterior, au platit impreuna ratele scadente la imprumutul incheiat in vederea construirii apartamentului, iar contractul a fost incheiat numai pe numele unuia dintre ei in timpul concubinajului, rezulta ca sotul necontractant nu a platit ratele cu intentia de a imprumuta acestuia sumele de bani respective.

Concluzia ce se desprinde este ca nici un moment parata nu a inteles, dupa cum nu a inteles nici reclamantul, sa-i imprumute acestuia sumele cu care a contribuit ea la plata ratelor scadente si sa i se restituie ulterior, ci ca sa-si realizeze o locuinta comuna care sa apartina ambilor, in codevalmasie.

Munca in comun a concubinilor poate sa duca, insa, la constatarea existentei dreptului de proprietate in indiviziune asupra bunurilor dobandite, in raport de contributia fiecaruia in parte si de existenta unei conventii cu privire la achizitionarea lor.

Problema contributiei concubinilor la dobandirea bunurilor in timpul convietuirii este o chestiune de fapt, care se rezolva pe baza probelor administrate, iar intinderea drepturilor lor asupra acestor bunuri urmeaza a fi determinata conform partii de contributie a fiecaruia la achizitionare.

Astfel, imobilul cumparat de concubini este coproprietatea acestora, iar cota parte a fiecaruia urma sa fie stabilita de instanta in raport de reala contributie la achizitionare.

Munca in comun a concubinilor poate sa duca insa la constatarea existentei unor drepturi de proprietate in indiviziune asupra bunurilor dobandite, in raport de contributia fiecaruia in parte si daca a existat conventie cu privire la achizitionarea lor.

Problema contributiei concubinilor la dobandirea bunurilor in timpul convietuirii este o chestiune de fapt, care urmeaza a fi rezolvata pe baza probelor administrate, iar intinderea dreptului lor asupra bunurilor dobandite intr-o atare situatie va fi determinata de partea de contributie a fiecaruia la achizitionarea bunurilor.

Concubini, edificarea unei constructii pe terenul proprietatea unuia dintre ei, superficie.

Chiar daca concubinul nu beneficiaza de prezumtia de comunitate asupra bunurilor, inscrisa in art. 30 din Codul familiei, bunurile dobandite cu contributie comuna, in timpul concubinajului, sunt proprietatea indiviza a concubinilor, in raport cu contributia fiecaruia, contributie ce se poate stabili prin orice mijloc de proba.

Edificarea de catre concubini a unei constructii, cu contributie materiala comuna, pe terenul proprietatea unuia din ei, justifica dobandirea dreptului de proprietate comuna pe cote parti asupra constructiei si a dreptului de folosinta asupra terenului pentru acela dintre concubini care nu este proprietarul terenului.

Nu se poate retine ca acesta din urma ar avea doar un drept de creanta, in raport cu contributia sa la edificarea constructiei, asa cum au sustinut paratii, pentru ca, executarea constructiei fiind facuta pe baza conventiei celor doi concubini, ca imobilul sa le apartina in proprietate, in cauza devin aplicabile dispozitiile art. 492 teza ultima Cod civil, text care constituie temeiul de drept pentru institutia superficiei.

Proprietate concubinaj, regim juridic prezumtie de coproprietate, elemente, efecte.

1. Art. 30 din Codul familiei, care prevede comunitatea de bunuri in casatorie, nu constituie prin aceasta doar o prezumtie ci instituie un regim juridic de ordine publica – avand in vedere caracterul de nulitate absoluta a sanctiunii ce-l apara – astfel incat, de la acest regim juridic, nu se poate deroga in casatorie, dupa cum el nu poate fi aplicat altor situatii, decat casatoriei.

Locuinta dobandita pe numele unuia dintre concubini (celalalt fiind garant platitor pentru suma reprezentand avansul) in timpul concubinajului (indelungat, din care s-au nascut copii si urmat de casatorie), chiar fiind date aceste situatii, nu este dobandita in devalmasie, regim juridic ce se aplica doar casatoriei.

2. Situatiile indicate constituie insa elemente pentru a se retine, in temeiul art. 1203 Cod civil, ca intentia concubinilor a fost acea de a dobandi locuinta in coproprietate.

Asa fiind, in temeiul dreptului sau real asupra locuintei, la partaj, aceasta poate fi atribuita aceluia ce nu figureaza ca titular in contractul de cumparare.

Concubini. Dobindirea unui imobil in timpul concubinajului. Dreptul de proprietate asupra imobilului.

Un imobil dobindit in timpul casatoriei, are caracter de bun comun, in baza art. 30 din Codul familiei, chiar daca contractul s-a incheiat pe numele unuia din soti.

Alte persoane, cum este cazul si al concubinului, nu pot dobindi un drept real, de proprietate imobiliara, decit in conditiile prevazute de lege, adica daca a fost parte contractanta, iar actul de instrainare s-a incheiat in forma autentica si cu autorizatia necesara, in sensul dispozitiilor imperative ale art. 31 din Legea nr. 58/1974.

Faptul ca o persoana a pus la dispozitia concubinului ei o suma de bani pe care acesta a investit-o in cumpararea unui apartament nu-i da persoanei respective decit un drept de creanta impotriva concubinului (pe numele caruia s-a incheiat actul autentic de dobindire a apartamentului), neputind pretinde un drept de proprietate asupra bunului, deoarece nu poate invoca, in beneficiul ei, nici un act translativ de proprietate.

__________

Bunuri comune. Împărţeală. Stabilirea contribuţiei soţilor la dobândirea bunurilor numai pe baza mărturisirii soţului urmărit de creditori

Pentru evitarea fraudării creditorilor unuia din soţi, mărturisirea soţului datornic, conform căruia a avut o contribuţie minimă la dobândirea bunurilor comune trebuie susţinută de probe pertinente şi concludente care să confirme această stare de fapt.

Secţia civilă, decizia nr.2643 din 18 iunie 2003

Reclamanta M.E. a chemat în judecată pe soţul său M.C. pentru a se dispune împărţirea bunurilor comune, dobândit în timpul căsătoriei, reclamanta susţinând că are o cotă de contribuţie la achiziţionarea acestora în procent de 90%.

În motivarea acţiunii reclamanta a învederat că pârâtul M.C. a  fost  condamnat  pentru  săvârşirea infracţiunii  de  vătămare corporală din culpă, cu obligarea la plata de despăgubiri către partea civilă M.R.D. şi, pe cale de consecinţă, pârâtul-debitor urmează să răspundă cu bunurile proprii în vederea acoperirii  creanţei de 25.000 dolari S.U.A. Masa bunurilor de împărţit dobândită de soţi în timpul căsătoriei se compune din casă de locuit cu terenul aferent în suprafaţă de 125 mp., situat în Comunca Focuri, Judeţul Iaşi, în valoare de 25.000.000 lei, precum şi din bunuri mobile în valoare totală de 11.500.000 lei.

În cursul litigiului pârâtul M.C. a recunoscut că reclamanta a avut o contribuţie la dobândirea bunurilor comune în procent de  90%.

Judecătoria Hârlău, Judeţul Iaşi, prin sentinţa civilă nr.955 din 19 iunie 2001, a admis acţiunea  şi a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei  bunurile prevăzute în hotărâre, în valoare de 36.500.000 lei,  reclamanta având o contribuţie de 90%, iar pârâtul de 10% la dobândirea acestor bunuri. S-a dispus ieşirea din indiviziune prin atribuirea tuturor bunurilor mobile şi imobile reclamantei, care a fost obligată la plata sumei de 3.650.000 lei cu titlu de sultă  către pârât.

În motivarea sentinţei judecătoria a apreciat că sunt întrunite cerinţele art.33 alin.1 şi art.36 alin.2 din C.fam..

Hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă la 12 august 2001, prin neexercitarea căii de atac a apelului.

Împotriva sentinţei a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie care a susţinut că hotărârea judecătorească atacată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond şi că, totodată, sentinţa este şi vădit netemeinică.

În dezvoltarea recursului în anulare s-a susţinut că instanţa a încălcat prevederile art.30-31 C.fam. şi art.5 din Decretul nr.32/1954, că a dat o valoare  probatorie absolută mărturisirii judiciare pe care pârâtul a făcut-o cu privire la cota de contribuţie pe care reclamanta a avut-o la dobândirea bunurilor comune, procedeu care a avut ca scop fraudarea drepturilor creditorului M.R.D. şi că se impune reluarea judecăţii pentru a se stabili corect contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor şi pentru ca, pe cale de expertiză tehnică, să se determine valoarea de circulaţie a bunurilor supuse împărţelii judiciare.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art.30 C.fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor. Orice convenţie contrară este nulă.

În virtutea prezumţiei de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt bunuri comune de la data achiziţionării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepţia celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai dacă dispunătorul a prevăzut expres sau neîndoielnic că vor fi comune, precum şi a bunurilor prevăzute de art.31 din C.fam., care sunt bunuri proprii ale fiecărui soţ.

Calificarea unui bun al soţilor ca fiind comun sau propriu prezintă interes atât în relaţiile dintre soţi, cât şi faţă de cei de al treilea, deoarece, în cazul acţiunii de partaj a bunurilor comune, fiecare dintre soţi are – în principiu -, interesul să dovedească faptul că unele bunuri sunt proprii şi ca atare nu fac obiectul împărţelii.

Pe de altă parte, potrivit art.5 din Decretul nr.32/1954,  în măsura în care caracterul de bun propriu  nu rezultă din act juridic, dovada se poate face nu numai prin înscrisuri, ci şi prin martori ori prezumţii, prin mărturisire judiciară sau extrajudiciară, derogându-se de la dispoziţiile art.1191 şi art.1205 C.civ.. În ceea ce priveşte forţa probantă a mărturisirii,  după abrogarea art.1200 pct.3 C.civ. (care considera mărturisirea judiciară ca o prezumţie legală ce face deplina dovadă în contra celui care a mărturisit), acest mijloc de probă a fost trecut în rândul dovezilor de drept comun, putând fi combătută prin orice alt mijloc de probă admis de lege, iar judecătorul  poate să înlăture motivat recunoaşterea unei părţi dacă din ansamblul probelor administrate în cauză îşi formează convingerea că mărturisirea respectivă nu corespunde adevărului.

Referitor la mărturisirea judiciară se impune a se distinge după cum aceasta constituie un fapt probator, caz în care urmează a fi privită ca valabilă sau reprezintă, ca în speţă, o renunţare parţială sau totală la comunitatea de bunuri, situaţie în care mărturisirea nu poate fi considerată decât nulă pentru că ea este contrară prevederilror art.30 C.fam.

Mai mult, s-a apreciat că, în cazul în care mărturisirea reprezintă o fraudă  la lege sau la  dreptul  terţilor,  întrucât  unul  din  soţi  recunoaşte unor bunuri comune calitatea de bunuri proprii ale celuilalt soţ, pentru a le sustrage de la executarea silită, ca urmare a condamnării pentru săvârşirea unei infracţiuni, o atare mărturisire nu poate fi considerată decât nulă.

În speţă, reclamanta a solicitat partajul bunurilor comune dobândite de soţi în timpul căsătoriei pe motiv că prin decizia penală nr.338 din 19 aprilie 2001 a Curţii de Apel Iaşi pârâtul M.C. a fost obligat să plătească părţii civile M.R.F. suma de 25.000 dolari S.U.A., sau echivalentul în lei, cu menţinerea măsurii sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, în vederea reparării pagubei săvârşite prin infracţiunea de vătămare corporală din culpă.

Pârâtul a recunoscut în timpul procesului că imobilul supus partajului este bun propriu al reclamantei, dobândit  în timpul căsătoriei, dar cu bani primiţi de la părinţii acesteia, precum şi contribuţia majoră a soţiei la achiziţionarea bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei, fără însă ca mărturisirea să fie susţinută de probe pertinente şi concludente care să confirme această stare de fapt.

Singurul act depus la dosarul cauzei, respectiv adeverinţa nr.1165 din 10 iunie 2001 a  Primăriei Comunei Focuri, prin care se precizează că părţile figurează în registrul agricol cu o casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 125 mp., precum şi cu un autoturism marca Dacia 1300,  nu este de natură să confirme pretenţiile reclamantei cu privire la contribuţia sa  majoră la dobândirea acestor bunuri. Din contră, înscrisul întăreşte convingerea, ignorată de   instanţa   de   judecată,  că   bunurile  au  fost achiziţionate în timpul căsătoriei prin contribuţia ambilor soţi, fiind, ca atare, bunuri comune.

Întinderea drepturilor soţilor se stabileşte în raport de contribuţia fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soţii neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor. În lipsa altor probatorii din care să rezulte că unul dintre soţi a avut o contribuţie mai mare la  achiziţionarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se prezumă că ambii soţi au avut contribuţii egale şi deci împărţirea acestor bunuri urmează a se face, de asemenea, în părţi egale.

În cauză, este fără putinţă de tăgadă că, mărturisirea judiciară obţinută în cursul judecăţii prin interogatoriul luat pârâtului M.C., a avut ca scop fraudarea drepturilor creditorului M.R.D.deoarece nu s-a administrat nici o altă probă care să confirme cota de constribuţie a reclamantei la dobândirea bunurilor comune în procent de 90%.

Faţă, de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi urmare a fost admis, s-a casat sentinţa Judecătoriei Hîrlău, cu consecinţa reluării judecăţii şi a refacerii partajului judiciar în vederea stabilirii, pe bază de dovezi, a contribuţiei fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune.

PROCES- VERBAL DE CONSTATARE SI SANCTIONARE A CONTRAVENTIILOR ÎNTCMIT DE AGENTUL CONSTATATOR DUPA ANULAREA UNUI ALT PROCES VERBAL ÎNTOCMIT PENTRU ACEEASI FAPTA

In urma controlului efectuat la PF A., s-a constatat de catre inspectorii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala – Administratia Finantelor Publice Vaslui ca aceasta nu avea înregistrat registrul de încasari si plati.

Prin procesul-verbal seria A/200 nr.xxx s-a stabilit ca, potrivit art.41 pct.2 lit. a din Legea contabilitatii nr.82/1991 conform carora „nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice cu privire la utilizarea si tinerea registrelor de contabilitate”, fapta constituie contraventie sanctionata cu amenda de la 300 la 6000 lei. Agentul constatator nu a aplicat însa petentei vreo sanctiune.

Ulterior, acest proces verbal a fost anulat de agentul constatator, pentru ca la data de 31.08.2007 sa fie întocmit procesul verbal seria A/200 nr. 0320778 prin care s-a retinut în sarcina petentei savârsirea a 2 contraventii prevazute de art. 41 alin. 1 lit. a din Legea 81/1992 republicata si a contraventiei prevazuta la art. 7 lit. a din Legea 252/2003. pentru savârsirea primei contraventii prevazuta la art. 41 alin. 1 lit. a din Legea 81/1992 republicata petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala în cuantum de 300 lei – potrivit art. 42 alin. 1 din acelasi act normativ, pentru cea de a doua contraventie prevazuta la art. 41 alin. 1 lit. a din Legea 81/1992 republicata s-a aplicat petentei sanctiunea avertisment – potrivit art. 7 alin. 1 din OG 2/2001, iar pentru contraventia prevazuta la art. 7 lit. a din Legea 252/2003 s-a aplicat sanctiunea avertisment – potrivit art. 7 alin. 1 din OG 2/2001.

Pentru aplicarea acestor sanctiuni s-a retinut în sarcina petentei ca la data efectuarii controlului nu avea înregistrat la AFP Vaslui registrul inventar – cod 14-1-2/a, registrul de încasari si plati cod 14-1-1/b, registre care au fost folosite pentru a înregistra evidenta/activitatea desfasurata în perioada 27.07.2005 – 01.05.2007. Conform OMF 1040/2004 Cap. II Lit. B pct. 20, registrul jurnal de încasari si plati si registrul inventar sunt registre cu regim de înregistrare la organele fiscale, în speta AFP Vaslui. Nu are registru unic de control; nu are fisa de magazie a formularelor cu regim special.

În drept, potrivit art. 41 alin. 2 lit. a din Legea 82/1991 Constituie contraventii la prevederile prezentei legi urmatoarele fapte, daca nu sunt savârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni: 2. nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finantelor Publice cu privire la: a) utilizarea si tinerea registrelor de contabilitate.

Conform OMF 1040/2004 Cap. II Lit. B pct. 20 Registrul-jurnal de încasari si plati (cod 14-1-1/b) si Registrul-inventar (cod 14-1-2/a) au regim de înregistrare la organele fiscale. Acestea se numeroteaza, se snuruiesc si se parafeaza înainte de depunerea lor la organele fiscale pentru înregistrare.

Art. 42 alin. 1 din acelasi act normativ stabileste ca fapta este sanctionata cu amenda de la 300 la 6000 lei.

Conform art. 7 lit. a din Legea 252/2003 Constituie contraventii urmatoarele fapte: a) neachizitionarea registrului unic de control de la directiile generale ale finantelor publice din raza teritoriala unde îsi are sediul social contribuabilul, în termenul prevazut la art. 6 alin. (2) si (3), fapta sanctionata potrivit art. 8 alin. 1 lit. a cu amenda contraventionala de la 500 la 1000 lei.

Art. 15 alin. 1 din OG 2/2001 statueaza : (1) Contraventia se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevazute în actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite în mod generic agenti constatatori.

Sub aspectul legalitatii procesului verbal seria A/200 nr. xxx/ 31.08.2007 instanta retine ca, savârsirea contraventiei prevazute la art. 41 alin. 2 lit. a din Legea 82/1991 constând în aceea ca petenta nu avea înregistrat la AFP – Vaslui registrul de încasari si plati a fost constatata si prin procesul verbal seria A/200 nr.0320776/27.08.2007.

Din interpretarea logico-gramaticala a dispozitiilor art. 15 alin. 1 din OG 2/2001 reiese ca fapta incriminata de legea contraventionala poate fi constatata printr-un singur proces verbal de contraventie, un fiind în acest context numeral si nu articol nehotarât.

O alta interpretare a textului de lege ar lipsi de efect art. 16 – 19 din OG 2/2001 care stabilesc conditiile de forma ale proceselor verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor întrucât agentii constatatori ar avea posibilitatea ca, dupa anularea unui proces verbal pentru vicii de forma sa încheie un nou proces verbal pentru aceeasi fapta.

În sustinerea acestei opinii vin si dispozitiile art. 20 din acelasi act normativ care prevad ca Daca o persoana savârseste mai multe contraventii constatate în acelasi timp de acelasi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.

Este evident ca, daca în cazul mai multor fapte constatate cu aceeasi ocazie agentul constatator are obligatia de a întocmi un singur proces verbal, cu atât mai mult în cazul aceleasi contraventii agentul constatator nu poate întocmi mai multe procese verbale.

Totodata, instanta apreciaza ca regula potrivit careia agentul constatator poate întocmi un singur proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor reprezinta un corolar al principiului non bis in idem – nimeni nu poate fi sanctionat de doua ori pentru aceeasi fapta.

Desi agentul constatator a sustinut ca a anulat primul proces verbal, instanta apreciaza aceasta aparare ca fiind neîntemeiata având în vedere ca, odata întrat în circuitul civil, procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor putea fi anulat doar de catre instanta pe calea plângerii contraventionale. Totodata, este de remarcat ca legiuitorul nu a consacrat agentilor constatatori posibilitatea de a anula actele de constatare si sanctionare a contraventiilor pe care le întocmesc, însa a stabilit cu claritate elementele obligatorii pe care acestia au obligatia sa le insereze în continutul actului de constatare si sanctionare a contraventiilor precum si calea de atac împotriva acestora – plângerea reglementata la art. 31-36 din OG 2/2001.

Desi aparent faptele constatate prin cele doua procese verbale sunt doua contraventii continue distincte savârsite la doua date diferite – data întocmirii fiecarui proces verbal (art. 13 alin. 2 din OG 2/2001), instanta apreciaza ca în realitate este vorba de o singura contraventie întrucât, pe de o parte PF A si-a încetat activitatea la data de 01.05.2007, iar pe de alta parte întocmirea proceselor verbale a avut loc cu aceeasi ocazie, respectiv controlul efectuat în perioada 27.08.2007 – 30.08.2007. Totodata, instanta are în vedere ca în continutul ambelor procese verbale de contraventie se consemneaza ca fapta s-a constatat în urma controlului – control care, asa cum s-a aratat anterior, s-a desfasurat în perioada 27-30-08.2007.

Pentru motivele de fapt si de drept expuse, instanta apreciaza ca în ceea ce priveste contraventia constând în aceea ca petenta nu avea înregistrat la AFP registrul de încasari si plati procesul verbal este lovit de nulitate absoluta.

Cu privire la contraventiile retinute la punctele 1 si 3 din procesul verbal seria A/200 nr. 0320778/ 31.08.2007, analizând din oficiu legalitatea procesului verbal potrivit dispozitiilor art. 34 din OG 2/2001, instanta apreciaza ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor legale imperative de la art. 17 din OG 2/2001.

Instanta va analiza temeinicia procesului verbal doar în ceea ce priveste contraventiile prevazute la pct. 1 si 3 data fiind nulitatea procesului verbal cu privire la fapta retinuta la pct. 2.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor instanta retine ca petenta a recunoscut în mod expres savârsirea faptelor retinute în sarcina sa prin nota explicativa nr. 24707/31.08.2007, faptele fiind constatate si prin raportul de inspectie fiscala încheiat la data de 30.08.2007.

Instanta mai retine ca agentul constatator a facut o corecta încadrare juridica a faptelor.

Cu privire la individualizarea sanctiunii aplicate pentru prima contraventie constând în aceea ca nu avea înregistrat la AFP Vaslui registrul inventar – cod 14-1-2/a retinuta în sarcina petentei, instanta apreciaza ca aceasta s-a facut fara respectarea dispozitiilor art.21 alin.3 din OG 2/2001 cu modificarile ulterioare, conform carora sanctiunea contraventionala stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social, tinându-se seama de împrejurarile in care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Orice sanctiune juridica, inclusiv cea contraventionala nu reprezinta un scop în sine ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate.

Ori, în conditiile în care petenta a recunoscut savârsirea faptei, activitatea PF A a încetat la data de 1.05.2007, nu s-au produs prejudicii materiale prin fapta savârsita, iar pentru o fapta similara (nu avea înregistrat la AFP – Vaslui registrul de încasari si plati) însusi agentul constatator a aplicat sanctiunea avertisment, instanta, reindividualizând sanctiunea, va înlocui amenda contraventionala în cuantum de 300 lei cu sanctiunea avertisment.

Referitor la sanctiunea aplicata pentru cea de a treia fapta retinuta în sarcina petentei – nu are registru unic de control- pentru care s-a aplicat sanctiunea avertisment, instanta apreciaza ca agentul constatator a procedat la individualizarea sanctiunii cu respectarea dispozitiilor art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.

Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, în baza art. 34 din OG 2/2001 instanta va admite în parte plângerea formulata, va anula partial procesul verbal contestat – cu privire la cea de a doua contraventie si va înlatura sanctiunea avertisment aplicata pentru aceasta fapta, va înlocui sanctiunea aplicata pentru prima contraventie si va aplica sanctiunea avertisment si va mentine celelalte dispozitii ale procesului verbal contestat.

NERESPECTAREA UNEI OBLIGATII LEGALE STABILITA ÎN SARCINA PRODUCATORULUI

Prin procesul verbal seria 0037214 nr. 17/751 petenta SC X SRL a fost sanctionata cu amenda contraventionala în cuantum de 1000 lei pentru savârsirea contraventiei prevazuta la art. 18 din OG 21/1992 rep.

Pentru aplicarea acestei sanctiuni în urma controlului efectuat la data de 01.02.2008, s-a retinut în sarcina petentei ca a comercializat sortimentele de înghetata :tort de înghetata Armony, înghetata Bel Canto, Toledo si Destiny cu deficiente privind informarea consumatorilor, respectiv pe ambalaje nu este inscriptionata mentiunea a nu se recongela dupa decongelare, încalcându-se astfel dispozitiile art. 18 din OG 21/1992 rep; înghetata Bel Canto cu veritabile fructe de padure – 2 buc, a fost recongelata dupa decongelare; în unitate nu s-a prezentat registrul unic de control conform prevederilor Legii 252/2003.

În drept, potrivit art. 2 pct. 4 lit. a si 5 din OG 21/1992 rep În sensul prezentei ordonante, se întelege prin: 4. producator: a) operatorul economic care fabrica un produs finit sau o componenta a unui produs;

5. distribuitor – operatorul economic din lantul de distributie;

Conform art. 20 din acelasi act normativ (1) Producatorul trebuie sa informeze despre denumirea produsului, denumirea si/sau marca producatorului, cantitatea si, dupa caz, termenul de garantie, de valabilitate sau data durabilitatii minimale, durata medie de utilizare, principalele caracteristici tehnice si calitative, compozitia, aditivii folositi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare, conservare sau pastrare, despre contraindicatii.

(4) Vânzatorul trebuie sa informeze consumatorii despre pretul final al produsului sau despre tariful serviciului prestat, pe care îl suporta consumatorul, incluzând taxa pe valoarea adaugata si toate taxele suplimentare, si sa ofere acestora toate informatiile si documentele tehnice care trebuie sa însoteasca produsul.

Potrivit art. 5 din anexa 1 la HG 106/2002 si pct. 22 din anexa 1 a la acelasi act normativ, pe eticheta alimentelor congelate trebuie facuta mentiunea “produs congelat” si “a nu se recongela dupa decongelare”.

Art. 18 prevede Consumatorii au dreptul de a fi informati, în mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre operatorii economici, astfel încât sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala, în conformitate cu interesele lor, între produsele si serviciile oferite si sa fie în masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, în deplina securitate.

Analizând din oficiu procesul verbal contestat, sub aspectul îndeplinirii cerintelor de forma, instanta constata ca a fost încheiat cu respectarea dispozitiilor art. 16 din OG 2/2001, acesta cuprinzând mentiunile obligatorii prevazute la art. 17 a caror lipsa atrag sanctiunea nulitatii absolute. Totodata, instanta retine ca petenta nu a invocat nici un motiv de nulitate a procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor contestat.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanta retine ca procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor face dovada deplina cu privire la situatia de fapt retinuta în cuprinsul sau pâna la proba contrara.

Analizând dispozitiile legale citate anterior, instanta retine ca obligatia de inscriptiona pe eticheta principalele caracteristici calitative ale produsului revine producatorului.

În cauza de fata sanctiunea a fost aplicata distribuitorului (astfel cum este definit în pct. 5 al art. 2 din OG 21/1992).

Chiar daca legiuitorul nu a stabilit în mod clar cui îi sunt aplicabile sanctiunile contraventionale prevazute la art. 50 din OG 21/1992, instanta apreciaza ca, atâta vreme cât în acelasi act normativ, la cap IV – Informarea si educarea consumatorilor s-au stabilit obligatii în acest sens atât în sarcina producatorilor cât si în sarcina distribuitorilor, raspunderea pentru nerespectarea uneia din aceste obligatii revine subiectului de drept caruia îi incumba obligatia. De altfel, atâta vreme cât informatiile respective ar fi trebuit inscriptionate pe ambalaj, distribuitorul nu putea completa aceste informatii. A interpreta altfel textul de lege s-ar ajunge în situatia ca toti agentii economici care comercializeaza un produs sa fie sanctionati, nu însa si producatorul – singurul în masura a remedia aceasta deficienta.

Pentru aceste motive, instanta apreciaza ca agentul constatator a procedat în mod gresit sanctionând distribuitorul si nu producatorul. De altfel, în cuprinsul procesului verbal agentul constatator a consemnat ca deficienta privind informarea consumatorului privea lipsa unei informatii de pe ambalajul produselor.

Instanta retine din declaratiile martorului audiat în cauza ca la momentul efectuarii controlului marfa abia fusese livrata, magazinul înca nu fusese deschis, iar marfa nu fusese expusa la vânzare. În aceste împrejurari, atâta vreme cât produsul nu fusese înca pus în vânzare, nu se poate vorbi de savârsirea contraventiei, abia la punerea în vânzare a produsului putându-se vorbi de încalcarea dreptului la informare al consumatorului.

Având în vedere considerentele de fapt si de drept expuse, instanta va admite plângerea, va anula procesul verbal seria XXX nr. XXX încheiat la data de 02.08.2007 de agentii constatatori ai intimatei Autoritatea pentru Nationala Protectia Consumatorilor – OJPC Y , si va exonera petenta de la plata amenzii aplicate.

Registrul unic de control

Art. 1. – (1) Contribuabilii, persoane juridice înregistrate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, autorizate potrivit legii, au obligaţia să ţină registrul unic de control.

(2) Celelalte categorii de contribuabili pot ţine registrul unic de control, în funcţie de opţiunea acestora.

Art. 2. – (1) Registrul unic de control are ca scop evidenţierea tuturor controalelor desfăşurate la contribuabil de către toate organele de control specializate, în domeniile: financiar-fiscal, sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea în construcţii, protecţia consumatorului, protecţia muncii, inspecţia muncii, protecţia împotriva incendiilor, precum şi în alte domenii prevăzute de lege.

(2) Evidenţierea controalelor în registrul unic de control, prevăzută la alin. (1), se face cu semnăturile reprezentantului legal al contribuabilului şi organului de control.

Art. 3. – (1) Contribuabilii prevăzuţi la art. 1 alin. (1) au obligaţia de a prezenta organelor de control registrul unic de control.

(2) Organele de control au obligaţia de a consemna în registru, înaintea începerii controlului, următoarele elemente: numele şi prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul, unitatea de care aparţin, numărul legitimaţiei de control, numărul şi data delegaţiei/ordinului de deplasare, obiectivele controlului, perioada controlului, perioada controlată, precum şi temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul.

(3) Organele de control prevăzute la art. 2 sunt obligate ca înainte de începerea acţiunii de control să consulte actele de control încheiate anterior, care au legătură cu domeniul lor de activitate, pentru a cunoaşte constatările făcute, măsurile stabilite şi stadiul îndeplinirii lor.

(4) Controlul se poate desfăşura numai după consemnarea în registrul unic de control a datelor prevăzute la alin. (2).

(5) În situaţia neprezentării registrului unic de control, verificarea se efectuează, iar cauzele neprezentării se consemnează în actul de control.

Art. 4. – După finalizarea controlului, în registrul unic de control se înscriu obligatoriu numărul şi data actului de control întocmit.

Art. 5. – (1) Registrul unic de control se numerotează, se sigilează şi se păstrează de reprezentantul legal al unităţii verificate sau de înlocuitorul acestuia.

(2) Registrul unic de control se ţine la sediul social şi la fiecare sediu secundar pentru care s-au eliberat avize/autorizaţii şi/sau acorduri de funcţionare.

Art. 6. – (1) Registrul unic de control se eliberează, contra cost, de direcţiile generale ale finanţelor publice din raza teritorială unde îşi are sediul social contribuabilul, pe baza certificatului de înregistrare, în cazul comercianţilor, şi pe baza certificatului de înregistrare fiscală, în cazul celorlalte categorii de contribuabili.

(2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, contribuabilii vor achiziţiona registrul unic de control de la direcţiile generale ale finanţelor publice prevăzute la alin. (1).

(3) Contribuabilii nou-înfiinţaţi sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la data înregistrării, să achiziţioneze registrul unic de control.

Art. 7. – Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) neachiziţionarea registrului unic de control de la direcţiile generale ale finanţelor publice din raza teritorială unde îşi are sediul social contribuabilul, în termenul prevăzut la art. 6 alin. (2) şi (3);

b) neprezentarea registrului unic de control la solicitarea organelor de control specializate, potrivit prevederilor art. 3 alin. (1).

Art. 8. – (1) Contravenţiile prevăzute la art. 7 se sancţionează cu amendă după cum urmează:

a) de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, pentru fapta prevăzută la lit. a);

b) de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei, pentru fapta prevăzută la lit. b).

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de organele de control specializate.

(3) Dispoziţiile prezentului articol se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Art. 9. – Neînscrierea, de către organele de control specializate, în registrul unic de control a elementelor obligatorii prevăzute la art. 3 alin. (2) şi la art. 4 constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare sau, după caz, potrivit legislaţiei muncii.

Art. 10. – Registrul unic de control se tipăreşte de Compania Naţională “Imprimeria Naţională” – S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Finanţelor Publice.

Art. 11. – Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Concilierea prealabila

Procedura concilierii directe prealabile – conditie de admisibilitate a cererilor în materi comerciala evaluabile în bani

Procedura concilierii directe trebuie sa întruneasca conditiile exprese ale art.720 ind.1 alin.2 si urm. Cod proc.civila, prevazute în scopul de a nu transforma aceasta procedura într-o simpla formalitate si de a face sa reprezinte o veritabila încercare de solutionare amiabila a litigiului.

Nerespectarea unora din prevederile art.720 C.proc. civ. nu atrage automat nulitatea concilierii ci numai dacă  partea dovedeşte o vătămare.

Prin sentinta civila nr.142 din 13 decembrie 2002 a Curtii de Apel Bucuresti s-a admis exceptia prematuritatii actiunii si s-a respins actiunea reclamantei SC G. SA Bucuresti Impotriva paratei SC S. SA., ca prematur formulata, instanta retinand ca reclamanta nu a facut dovada Indeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, prevazuta In art.7201 C. proc. civ. si Inscrisul depus pentru a dovedi realizarea acestei proceduri nu Intruneste conditiile de fond si forma cerute de textul mentionat.
Impotriva acestei hotarari, reclamanta a declarat recurs, invocand In drept prevederile art.304 pct.8 si 9 si art.3041 C. proc. civ., sustinand ca instanta a interpretat gresit actul de vointa al partilor rezultand, din notificarea adresata paratei si raspunsul acesteia, dovada deplina a Incercarii de conciliere.

De asemenea, a mai sustinut ca instanta a aplicat gresit art.109 alin.(2) si art.7201 C. proc. civ. Intrucat prevederile privind efectuarea concilierii prealabile sunt obligatorii, In schimb termenele, conditiile, locul, mijloacele si modalitatile de manifestare a vointei partilor, cat si continutul concret al Inscrisurilor sunt recomandate de art.7201 Incepand cu alineatul 2 si nu reprezinta conditii cerute imperios de lege .

Recursul este fondat.
Instanta de fond, In mod gresit, a admis exceptia prematuritatii actiunii (exceptie ridicata din oficiu de instanta abia la al saselea termen de judecata) si a respins actiunea pentru neefectuarea procedurii prealabile a concilierii directe prevazuta de art.7201 C.proc. civ.
Chiar din probele anexate de reclamanta la actiunea sa, rezulta Indeplinirea procedurii prealabile ceruta de art.7201 C. proc. civ..
Astfel, prin adresa nr.672 din 19 noiembrie 2001, reclamanta, invocand art.7201 C. proc. civ., o notifica pe parata sa-i comunice recunoasterea obligatiei de plata a sumei, apoi In instanta Ii cere sa dispuna efectuarea platii catre creditori din proprie initiativa. Aceasta dupa ce, In cuprinsul adresei, reclamanta Ii comunica paratei pretentiile sale si temeiul lor legal, conform art.7201 alin.(2) C.proc. civ.
Este adevarat ca adresa In cauza nu Indeplineste toate conditiile prevazute de art.7201 C. proc. civ. si lipseste o invitatie formala, expresa la conciliere. Pe de alta parte, nerespectarea unora din prevederile art.7201 C.proc. civ. nu atrage automat nulitatea concilierii ci numai daca partea dovedeste o vatamare. Daca demersul reclamantei ar fi ramas fara rezultat sau parata ar fi invocat si dovedit o vatamare, s-ar fi putut pune cu temei problema neIndeplinirii procedurii prealabile. Dar parata nu numai ca nu invoca vatamarea dar nici nu invoca neefectuarea concilierii prealabile pentru a paraliza actiunea reclamantei, exceptia fiind invocata din oficiu de catre instanta.
Parata a raspuns cu adresa nr.400 din 26 noiembrie 2001, comunicand ca se afla Intr-o situatie fortuita In care plata datoriilor, inclusiv a celei ce face obiectul cauzei, depinde de programul impus de guvern.
Deci, parata nu numai ca nu ignora demersul reclamantei, nici nu solicita o conciliere directa si nici nu neaga datoria ci dimpotriva, recunoaste datoria si Ii comunica reclamantei ca aceasta va fi platita potrivit unui plan de esalonare.
Avand In vedere demersurile ambelor parti precum si relatiile dintre ele (coparticipante parate In procesul arbitral) ar fi excesiv de rigida o interpretare In sensul ca nu s-a realizat Incercarea de conciliere prevazuta de art.7201 C. proc. civ. pentru a se putea promova actiunea In fata instantelor judecatoresti.
Ca atare, recursul a fost admis, apreciindu-se procedura prealabila Indeplinita.
Avand In vedere ca instanta de fond a solutionat cauza pe exceptie, fara a intra In cercetarea fondului iar, pe de alta parte, ca In prezent competenta materiala In raport cu valoarea obiectului, revine tribunalului, Inalta Curte a trimis cauza pentru solutionare Tribunalului Bucuresti.

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 212/200/2008 din 16.01.2008, reclamanta O. C. A. a chemat în judecată pe pârâţii SC „O” SA Bucureşti şi SC „O” SA Bucureşti- Sucursala Buzău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate în solidar la plata sumei de 34.553,144 lei reprezentând echivalentul sumei de 9.312,01 Euro, la cursul BNR din 15.01.2008, în valoare de 34.553,144 lei cu titlu de despăgubiri.

Prin sentinţa nr. 1488 din 14.03.2008, s-a admis excepţia invocată de pârâta SC „O” SA Bucureşti, respingându-se prin consecinţă acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta ca fiind prematur introdusă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile directe instituită prin art. 7201 Cod procedură civilă, din înscrisurile ataşate la dosar lipsind convocarea la conciliere, dovada de primire a convocării şi procesul verbal încheiat cu prilejul convocării. S-a apreciat că somaţia din 20.07.2007 nu poate fi calificată drept dovadă a îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii, în sensul textului de lege invocat anterior.

Prin decizia nr. 588 din 27.06.2008 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis recursul declarat de intimată, dispunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru a se pronunţa pe fond.

Hotărând astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept:

Procedura prealabilă instituită prin dispoziţiile art. 7201 Cod procedură civilă se relevă ca un ansamblu de norme şi reguli în baza cărora părţile interesate procedează la soluţionarea litigiilor comerciale cu obiect patrimonial pe calea concilierii directe.

Conform prevederilor legale invocate, în litigiile comerciale evaluabile în bani procedura concilierii directe are un caracter obligatoriu şi prealabil.

Potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii anexându-se la cererea de chemare în judecată.

Coroborându-se cele două texte legale, se concluzionează că introducerea unei acţiuni judiciare într-un litigiu comercial cu obiect patrimonial, cu încălcarea îndatoririi legale instituite, este prematură, impunându-se a fi respinsă, pe cale de excepţie, ca inadmisibilă.

În cauza dedusă judecăţii, tribunalul a apreciat că reclamanta a îndeplinit procedura concilierii directe, în raport de notificarea emisă la 20.07.2007 şi rezoluţionată de primire de către pârâta SC „O” SA – Sucursala Buzău sub nr. 489 din 25.07.2007, depusă la fila 50 dosar fond.

Din cuprinsul notificării menţionate, rezultă că reclamanta şi-a precizat în scris pretenţiile şi a determinat cuantumul lor, temeiul izvorât din contractul de asigurare: art. 17.3., dar şi prevederile art. 109 din Codul de procedură civilă referitoare la procedura prealabilă, anexând totodată actele doveditoare pe care se sprijină acestea, iar de la data primirii notificării şi până la data înregistrării acţiunii, pârâta nu i-a dat curs acesteia.

De necontestat, dispoziţiile art. 7201 alin. 1 Cod procedură civilă privind efectuarea concilierii prealabile, în litigii comerciale evaluabile în bani, sunt obligatorii. În schimb termenele, condiţiile, locul, mijloacele şi modalităţile de manifestare a voinţei părţilor, cât şi conţinutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în articolul menţionat, începând cu alineatul 2, dar nu reprezintă condiţii cerute imperios de lege, astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile, ci numai dacă partea dovedeşte o vătămare.

(Sentinta Comerciala Nr. 1272/C pronuntata la 02 decembrie 2009)

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 06.04.2009, reclamanta A. I. B. A.G., cu sediul social în Ohlsdorf, Austria si sediul procesual ales în Bucuresti, a chemat în judecata pe pârâtul C. A., domiciliat în Municipiul Câmpulung, jud.Arges, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta, instanta sa dispuna obligarea pârâtului la plata sumei de 1.034.560 lei RON, echivalentul a 244.000 EURO, suma datorata de acesta în baza contractului de împrumut încheiat la data de 11.04.2005, precum si la plata penalitatilor de întârziere în cuantum de 0,3% din suma datorata pentru fiecare zi de întârziere, în cuantum de 1.034.560 lei ROn, calculate de la scadenta debitului si pâna la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecata.

În motivarea cererii, în esenta, reclamanta a sustinut ca la data de 11.04.2005 a încheiat cu S.C. A. C. G. S.R.L. un contract de împrumut prin care a acordat acestei societati comerciale un împrumut în valoare de 200.000 EURO.

Ulterior, prin încheierea unui numar de 9 acte aditionale, au fost modificate succesiv doua elemente ale contractului, respectiv: scadenta împrumutului a devenit 31.12.2006, iar suma totala împrumutata a ajuns la 488.000 EURO.

Conform art.3 din contract, daca pâna la data de 31.12.2005 (31.12.2006 – în urma modificarii scedentei prin Actul aditional nr.3/29.11.2005) debitoarea S.C. A. C. G. S.R.L. nu a returnat împrumutul, pârâtul persoana fizica, fost administrator al societatii împrumutate, garant al creditului, avea obligatia de a achita la 31.12.2006 jumatate din suma nerambursata, respectiv suma de 244.000 EURO, a mai aratat reclamanta în motivarea cererii.

Cum pâna la aceasta data reclamantei nu i-a fost rambursata suma acordata cu titlu de împrumut, ea întelege sa o solicite de la pârâtul C. A., împreuna cu penalitati de întârziere în cuantum de 0,3% din suma datorata, pentru fiecare zi de întârziere.

În drept, reclamanta a aratat ca-si întemeiaza cererea pe dispozitiile art.112 si urm. Cod proc.civila.

Nu s-au depus acte în dovedirea cererii la data înregistrarii ei pe rolul instantei, ulterior fiind depuse un numar de 10 anexe la contractul de împrumut invocat.

Legal citat, pârâtul C. A. a formulat întâmpinare, prin care s-a aparat invocând, mai întâi, exceptia prematuritatii introducerii actiunii, în raport de dispozitiile art.7201 Cod proc.civila, care prevede ca în materie comerciala cererile evaluabile în bani trebuie însotite de dovada efectuarii procedurii concilierii directe prealabile, or pârâtul a sustinut ca nu a fost invitat sa participe la o astfel de procedura anterior formularii prezentei cereri.

Tot în aparare, pârâtul a mai invocat lipsa calitatii sale procesuale pasive, aratând ca potrivit dispozitiilor art.3 din contractul încheiat de reclamanta cu societatea comerciala A. C. G. S.R.L., în situatia în care, la scadenta, aceasta debitoare nu plateste creditorului suma împrumutata, atunci C. A. va plati societatii A. C. G. 50% din suma nerambursata, urmând ca societatea comerciala sa vireze catre creditoarea A. I. B. A.G suma platita de C. A..

Din nici o prevedere contractuala nu rezulta nasterea unui raport juridic generator de obligatii între pârât si reclamanta, astfel ca el nu poate avea calitate procesuala pasiva fata de aceasta actiune directa promovata de reclamanta împotriva sa.

În mod corelativ, exista si o lipsa a calitatii procesuale active a reclamantei într-o actiune direct îndreptata împotriva sa, a mai sustinut pârâtul prin întâmpinare.

Cât priveste fondul cauzei, prin întâmpinare pârâtul s-a aparat aratând ca nu exista nici o dovada a remiterii sumei de bani pretins împrumutata de reclamanta societatii A. C. G. S.R.L., iar din contractul depus la dosar rezulta numai ca reclamanta se obliga sa acorde debitoarei societate comerciala un împrumut pe viitor.

Pârâtul nu poate fi obligat la plata vreunei sume de bani, deoarece nu datoreaza nimanui o astfel de suma, dupa cum nu se poate retine nici o eventuala calitate a sa de garant fidejusor, întrucât ar fi necesar ca o astfel de obligatie sa izvorasca dintr-un act juridic care sa-i fie opozabil si care ar trebui sa fie constatat ad probationis printr-un înscris potrivit dispozitiilor art.1191 si art.1180 Cod civil. Or, în speta, actul care se pretinde a fi izvorul obligatiei sale de plata, Contractul de împrumut, nu poate fi opozabil pârâtului C. A., întrucât nu poarta semnatura sa, s-a mai aratat în aparare.

Instanta, în raport de dispozitiile art.137 Cod procedura civila, urmeaza a analiza în mod prioritar exceptiile invocate de pârâta, ordinea de solutionare fiind determinata de caracterul si efectele pe care le produc diferitele exceptii în cadrul procesului civil, în speta mai întâi exceptia legata de învestirea instantei, respectiv exceptia prematuritatii actiunii pentru lipsa concilierii directe prealabile.

Asupra acestei exceptii, pronuntându-se în mod prioritar, instanta constata si retine urmatoarele:

Potrivit art.109 alin.2 Cod proc.civila, “În cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai dupa îndeplinirea unei proceduri prealabile, în conditiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecata:”

În materie comerciala, potrivit art.7201 alin.1 Cod procedura civila, cuprins în Cap.XIV “Dispozitii privind solutionarea litigiilor în materie comerciala”, “În procesele si cererile în materie comerciala evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecata, reclamantul va încerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte”.

În acest scop, reclamantul va convoca partea adversa, comunicându-i în scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face si prin înmânarea înscrisurilor sub semnatura de primire.

Data convocarii la conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin.2.

Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu aratarea pretentiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecarei parti.

Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocarii prevazute de alin.2, dovada ca de la data primirii acestei convocari au trecut 30 de zile se anexeaza la cererea de chemare în judecata.

Importanta concilierii directe si, implicit, obligativitatea acesteia decurg si din scopul acestei proceduri si anume în cererea de a solutiona pe cale amiabila litigiul si, totodata, de a preveni introducerea unor cereri intempestive, care sa puna în dificultate cealalta parte.

De aceea, procedura concilierii directe trebuie sa întruneasca conditiile exprese ale art.720 ind.1 alin.2 si urm. Cod proc.civila, prevazute tocmai în scopul de a nu transforma aceasta procedura într-o simpla formalitate si de a face sa reprezinte o veritabila încercare de solutionare amiabila a litigiului.

În speta aceste conditii nu sunt îndeplinite.

Reclamanta nu doar ca nu a dovedit ca ar fi întreprins demersuri în vederea efectuarii procedurii aratate, dar s-a aparat aratând în notele scrise depuse la dosar ca efectuarea procedurii de conciliere prealabila prevazuta de art.7201 Cod procedura civila nu este o cerinta imperativa a legii, astfel ca nu poate fi sanctionata cu respingerea cererii ca fiind prematur formulata.

Instanta va respinge aceasta aparare, cu motivarea ca deciziile de practica judiciare ale instantei supreme invocate de reclamanta au avut în vedere împrejurari diferite de cele analizate în cauza de fata, anume faptul ca încercarile de conciliere dovedite de reclamantele din cauzele respective au avut loc în cadrul unor alte proceduri ori au fost îndeplinite dupa data introducerii cererilor de chemare în judecata, împrejurari de natura sa conduca la o interpretare permisiva a textului de procedura invocat, ceea ce în speta nu se regaseste, caci reclamanta A. I. B. A.G nu a dovedit nici un fel de încercare de conciliere cu pârâtul C. A.

Sub acelasi aspect, Curtea Constitutionala s-a pronuntat în repetate rânduri aratând ca în ce priveste conditionarea sesizarii instantei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnica, aceasta nu poate fi calificata ca o îngradire a accesului liber la justitie, în acceptiunea prohibita de normele constitutionale privind accesul liber la justitie, atâta vreme cât partea interesata poate sesiza instanta judecatoreasca cu cererea de chemare în judecata.

Având în vedere cele mai sus aratate si temeiurile de drept invocate, instanta, pronuntându-se cu precadere asupra exceptiei prematuritatii invocata de pârât în aparare, legata de lipsa procedurii de conciliere directa prealabila, urmeaza sa o admita si, pe cale de consecinta, sa respinga cererea formulata de reclamanta, ca fiind prematur formulata.

Prin  expertiza efectuată în cauză nu s-a confirmat existenţa debitului  şi nici existenta  niciunei facturi acceptate la plată, care să probeze obligaţiile comerciale,conform art.46 C.com.,soluţia instanţei care a  reţinut că suma  pretinsă cu titlu de marfă şi dobânzi  are caracterul unei creanţe certe,lichide şi exigibile este întemeiată,în baza art.9 alin.(1-2) din O.G.nr.5/2001 aprobată prin  Legea nr.295/2002 privind procedura somaţiei de plată,astfel că executarea silită  împotriva debitoarei a fost pornită cu respectarea prevederilor legale.

(Secţia comercială,decizia nr.1841 din 20 mai 2004)

Contestatoarea SC T. C. P. SRL Constanţa a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul nr.112/2002 al B.E.J., în contradictoriu cu creditoarea SC.T.SA Mediaş, solicitând desfiinţarea formelor de executare şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, a luat cunoştinţă de titlul executoriu, reprezentat de Ordonanţa nr.1809/2001 pronunţată de Tribunalul Sibiu, numai în momentul comunicării somaţiei de către executorul judecătoresc.

Mai arată contestatoarea că, ordonanţa a fost dată în lipsa sa, întrucât procedura de citare nu a fost legal îndeplinită şi nici titlul nu i-a fost comunicat, aceasta în afara faptului că, suma pretinsă de creditoare nu are caracterul unei creanţe certe, lichide şi exigibile, pentru a deveni incidente în cauză dispoziţiile O.G nr.5/2001.

Prin încheierea din 10 octombrie 2002, Judecătoria Constanţa a respins cererea de suspendare a executării silite, iar prin sentinţa nr.11780 din  4 septembrie 2003, a respins contestaţia la executare.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Constanţa a reţinut că procedura de citare cu contestatoarea a fost legal îndeplinită pentru termenul la care s-a soluţionat ordonanţa cât şi faptul că acesteia i-a fost comunicat titlul executoriu, iar pe fond că petenta nu a probat că suma din titlul executoriu nu ar avea caracterul de creanţă certă, lichidă şi exigibilă pentru a exclude aplicarea în cauză a dispoziţiilor art.9 alin.(2) din O.G. nr.5/2001 aprobată prin Legea nr.295/2002.

Împotriva sentinţei, contestatoarea a declarat recurs, susţinând că hotărârea atacată este criticabilă deoarece instanţa nu a ţinut seama de apărarea sa, în sensul că Tribunalul Sibiu a pronunţat Ordonanţa nr.1809/2001, fără ca pe parcursul soluţionării pricinii, să fie citată, că  nu a luat cunoştinţă despre existenţa titlului executoriu,care nu i-a fost comunicat, numai în momentul punerii în executare a acestuia, astfel că, ordonanţa a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art.6 alin.(4) şi art.4 alin.(3) din O.G. nr.5/2001, care îndatorau instanţa să-i comunice, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, hotărârea (somaţia de plată) precum şi cererea creditorului şi actele anexate la aceasta, condiţii neîndeplinite în speţă.

Contestatoarea a mai susţinut că datorită procedurii de citare viciate, a fost lipsită de posibilitatea de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei şi că instanţa nu s-a pronunţat cu ocazia soluţionării contestaţiei la executare asupra excepţiei de necompetenţă teritorială a Tribunalului Sibiu, de a emite ordonanţa şi nici cu privire la lipsa condiţiilor de admisibilitate a unei astfel de cereri raportat la art.1 din O.G nr.5/2001, în afara faptului că prin expertiza efectuată în cauză s-a concluzionat că nu are de achitat nici un debit faţă de creditoare, dimpotrivă ,aceasta este debitoarea sa .

A mai susţinut că, atâta timp cât expertiza dispusă şi efectuată în cauză, nu a confirmat existenţa unui debit faţă de creditoare şi cum în speţă, nu există nici facturi acceptate la plată (art.46 C.com.) care să probeze obligaţiile comerciale, înseamnă că, în mod criticabil, instanţa a reţinut că sumele solicitate, atât în ceea ce priveşte preţul mărfii cât şi referitor la penalităţile de întârziere, ar avea caracterul unei creanţe certe, lichide şi exigibile şi deci, că, în cauză, erau incidente dispoziţiile O.G. nr.5/2001, pentru emiterea ordonanţei, în loc să constate, dimpotrivă, lipsa acestor condiţii şi să admită contestaţia la executare, cu toate consecinţele pe care legea le leagă de o astfel de situaţie.

Ca temei de drept, au fost invocate în sprijinul admiterii recursului dispoziţiile art.304 pct.8, 9 şi 10 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar, se constată că Judecătoria Constanţa a respins obiecţiunile contestatoarei, întrucât dovezile de la dosar  probează pe de o parte, că pentru termenul de la 10 decembrie 2001, când a fost pronunţată ordonanţa nr.1809/C/2001, aceasta a fost legal citată de Tribunalul Sibiu şi că prin citaţie i s-a solicitat să depună întâmpinare comunicându-i totodată şi copie de pe acţiune iar faptul că petenta a refuzat să primească citaţia şi ca urmare, procedura s-a îndeplinit prin afişare, nu o îndreptăţesc pe aceasta să susţină că procedura de citare nu ar fi fost legal îndeplinită pentru termenul menţionat şi deci că nu ar fi avut cunoştinţă de cererea creditoarei privind emiterea somaţiei de  plată.

Pe de altă parte, aceleaşi acte dovedesc că petentei i s-a comunicat la 8 ianuarie 2002 şi ordonanţa menţionată, astfel că în aceste circumstanţe se constată că toate criticile formulate în recurs, în legătură cu aceste aspecte sunt nefondate şi urmează a fi respinse ca atare.

De asemenea, în mod justificat, prima instanţă a respins şi excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Sibiu de a emite ordonanţa, reţinând cu privire la acest aspect, că excepţia invocată nu poate fi considerată ca o apărare de fond, la care se referă dispoziţiile art.10 din O.G. nr.5/2001 iar intimata era în drept faţă de dispoziţiile coroborate ale art.10 pct.4 şi art.12 C. proc.civ., să aleagă între instanţele competente.   În ceea ce priveşte fondul pricinii, chiar dacă expertul a constatat, prin suplimentul la raportul de expertiză   că  nici una dintre părţi nu a putut demonstra din cauza unei evidenţe contabile  insuficient de clară, existenţa unei creanţe, a uneia împotriva celeilalte, această situaţie nu poate absolvi pe contestatoare de obligaţia achitării debitului atâta timp cât aceasta nu a putut proba că suma solicitată cu titlu de preţ şi dobânzi nu are caracterul unei creanţe certe, lichide şi exigibile, astfel că, bine prima instanţă a considerat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.9alin. (1) şi alin.(2) din O.G. nr.5/2001 aprobată prin Legea nr.295/2002 că, executarea silită împotriva debitoarei a fost pornită cu respectarea prevederilor legale, cu referire la art.379 alin. (1) C. proc.civ. ,respingând contestaţia  la executare.

În consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.

Masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor

A aparut Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, care aduce modificari, printre altele, dispozitiilor de procedura continute in urmatoarele acte normative: Codul de procedura civila, Codul familiei, Ordonanta privind aderarea Romaniei la Conventia de la Haga, Legea contenciosului administrativ, Ordonanta de urgenta privind circulatia pe drumurile publice, Legea privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv, Legea privind societatile comerciale, Codul de procedura penala, Codul penal. Legea nr. 202/2010 intra in vigoare incepand cu data de 26.11.2010, cu exceptia prevederilor referitoare la divortul pe cale administrativa si pe cale notariala, care intra in vigoare incepand cu data de 26.12.2010.

Cele mai importante modificari aduse prin Legea nr. 202/2010 Codului de procedura civila si Codului Familiei

I. Modificari aduse Codului de Procedura Civila

1)          Competenta judecatoriilor - judecatoriile vor judeca in prima si ultima instanta, procesele si cererile privind creante avand ca obiect plata unei sume de bani de pana la 2.000 lei inclusiv. Hotararile pronuntate in aceste cauze nu sunt supuse recursului.

2)          Comunicarea actelor procedurale– sunt introduse noi metode de comunicare a actelor de procedura, in sensul:

a.      comunicarii acestora direct intre avocatii/consilierii juridici ai partilor;

b.      incunostintarii partilor cu privire la termenele de judecata/actele de procedura telefonic, telegrafic, prin fax, posta electronica sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigura, dupa caz, transmiterea textului actului supus comunicarii ori instiintarea pentru prezentarea la termen, precum si confirmarea primirii actului, respectiv a instiintarii

3)          Termenele de judecata – Pentru judecarea cauzei, instanta, tinand seama de imprejurari, va fixa termene scurte, chiar de la o zi la alta. Cand considera necesar, instanta va putea fixa si termene mai indelungate. Termenul de judecata poate fi preschimbat pentru motive temeinice, fie din oficiu, fie la cererea oricareia dintre parti. Cererea de preschimbare se judeca in camera de consiliu, fara citarea partilor.

4)          Hotarari nesupuse apelului – Se adauga la situatiile in care  hotararile nu sunt supuse apelului si cele privind evacuarile in materie comerciala, precum si cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale.

5)          Executarea silita – Executorul judecatoresc este obligat sa se adreseze instantei pentru incuviintarea executarii silite in termen de cel mult 5 zile de la inregistrarea cererii. La randul ei, instanta de executare este tinuta sa solutioneze cererea de incuviintare a executarii silite in termen de cel mult 7 zile de la inregistrarea acesteia.

6)          Evacuarea – Noua lege prevede ca nu va putea fi facuta nici o evacuare din imobilele cu destinatie de locuinta de la data de 1 decembrie si pana la data de 1 martie a anului urmator, decat daca creditorul face dovada ca, in sensul dispozitiilor legislatiei locative, el si familia sa nu au la dispozitie o locuinta corespunzatoare ori ca debitorul si familia sa au o alta locuinta corespunzatoare in care s-ar putea muta de indata.Aceste dispozitii nu se aplica in cazul evacuarii persoanelor care ocupa abuziv, pe cai de fapt, fara niciun titlu, o locuinta, si nici celor care au fost evacuati pentru ca pun in pericol relatiile de convietuire sau tulbura in mod grav linistea publica.

7)          Dispozitii referitoare la divortul prin acordul partilor

In situatia in care sotii doresc desfacerea divortului prin acordul comun instanta nu mai are obligatia de a fixa un termen in doua luni de zile. Potrivit noii reglementari in acesta situatie instanta verifica existenta consimtamantului partilor si fixeaza termen pentru judecarea cererii in camera de consiliu.

II. Modificari aduse Codului Familiei

Divortul prin acordul sotilor

Divortul prin acordul sotilor se poate pronunta fie de catre instanta  judecatoreasca fie de catre ofiterul de stare civila sau notarul public de la locul casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor.

Instanta de judecata poate pronunta divortul prin acordul sotilor indiferent de durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati din casatorie.

Sotii se pot adresa ofiterului de stare civila sau notarului public daca sunt de acord cu divortul si nu au copii minori, nascuti din casatorie sau adoptati. Cererea de divort se depune de soti impreuna. Ofiterul de stare civila sau notarul public inregistreaza cererea si le acorda un termen de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de divort.

Daca sotii staruie in divort, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public, elibereaza certificatul de divort fara sa faca vreo mentiune cu privire la culpa sotilor.

Daca nu sunt indeplinite conditiile legale prevazute mai sus, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public, respinge cererea de divort. Impotriva refuzului ofiterului de stare civila sau, dupa caz, notarul public, nu exista cale de atac, dar sotii se pot adresa cu cererea de divort instantei de judecata, pentru a dispune desfacerea casatoriei prin acordul lor sau in baza unui alt temei prevazut de lege.

Casatoria este desfacuta din ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas irevocabila, respectiv pe data eliberarii certificatului de divort.

CONTOPIREA PEDEPSELOR

In cazul in care dupa condamnarea definitiva a unei persoane, intervine una din urmatoarele situatii:

a) cel in cauza este judecat pentru o infractiune concurenta ori se constata ca suferise si o alta condamnare pentru o astfel de infractiune;

b) prin savarsirea unei noi infractiuni exista recidiva postcondamnatorie;

c) cel condamnat savarseste din nou o infractiune, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare, si u sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva.

In cazul infractiunilor concurente, contopirea pedepselor are loc fie ca acestea sunt judecate o data, de aceeasi instanta, fie ca au fost judecate separat.

Pentru contopirea pedepselor se aplica regulile referitoare la concursul de infractiuni cu mentiunea ca, in cazul recidivei dupa condamnare, sporul de pedeapsa poate fi mai mare.

Daca pedeapsa a fost executata integral sau partial, partea executata se scade din pedeapsa aplicata pentru infractiunile concurente. In ipoteza recidivei dupa condamnare, daca pedeapsa anterioara a fost executata in parte, contopirea se face intre pedeapsa ce a mai ramas de executat si pedeapsa aplicata pentru infractiunea savarsita ulterior.

Contopirea pedepselor. Modificari de pedepse. Instanta competenta

Instanta competenta sa dispuna contopirea pedepselor aplicate prin hotarari definitive, potrivit art. 449 alin. (2) Codul de procedura penala , este instanta de executare a ultimei hotarari sau, in cazul cand cel condamnat se afla in stare de detinere.

Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.

Prin sentinta penala nr. 536 din 3 decembrie 2003, Tribunalul Prahova, in conformitate cu prevederile art. 449 alin. (1) Codul de procedura penala , a dispus admiterea cererii de contopire a pedepselor formulata de condamnatul N.M. si, potrivit art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicata pentru savarsirea infractiunii de talharie prin sentinta penala nr. 208 din 15 mai 2002 a Tribunalului Prahova, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 344 din 14 august 2002 a Curtii de Apel Ploiesti, cu pedeapsa aplicata pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prin sentinta penala nr. 918 din 3 aprilie 2003 a Judecatoriei Ploiesti, desfiintata in parte prin decizia penala nr. 584 din 25 mai 2003 a Tribunalului Prahova, ramasa definitiva prin nerecurare.

Instanta a retinut ca infractiunile de talharie si furt calificat au fost savarsite de inculpat inainte ca acesta sa fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele; faptele fiind concurente in conditiile prevazute in art. 33 lit. a) C. pen., instanta a dispus contopirea pedepselor aplicate si executarea celei mai grele dintre pedepse, potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia penala nr. 23 din 14 ianuarie 2004, a respins apelul procurorului, prin care s-a sustinut ca hotararea a fost pronuntata cu incalcarea competentei materiale, deoarece potrivit art. 449 alin. (2) Codul de procedura penala Judecatoria Ploiesti, ca instanta de executare a ultimei hotarari, era competenta sa solutioneze cererea de contopire.

Recursul declarat de procuror este fondat.
Cererea de contopire a pedepselor formulata de condamnat a fost solutionata cu incalcarea dispozitiilor privind competenta dupa materie.
Potrivit art. 449 alin. (1) Codul de procedura penala , pedeapsa pronuntata poate fi modificata, daca la punerea in executare a hotararii sau in cursul executarii pedepsei se constata, pe baza unei alte hotarari definitive, existenta vreuneia dintre urmatoarele situatii: concursul de infractiuni, recidiva sau acte care intra in continutul aceleiasi infractiuni .

Art. 449 alin. (2) Codul de procedura penala stabileste ca instanta competenta sa dispuna asupra modificarii pedepsei este instanta de executare a ultimei hotarari sau, in cazul cand cel condamnat se afla in stare de detinere, instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere .

In art. 418 Codul de procedura penala se prevede care dintre instantele care au solutionat cauza constituie instanta de executare, stabilindu-se ca hotararea instantei penale, ramasa definitiva la prima instanta de judecata, la instanta de apel sau la instanta de recurs, se pune in executare de catre prima instanta de judecata .
O exceptie la aceasta regula este prevazuta in art. 449 alin. (2) Codul de procedura penala , potrivit caruia instanta competenta sa dispuna asupra modificarii pedepsei este instanta de executare a ultimei hotarari sau instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, in cazul cand cel condamnat se afla in stare de detinere .

In raport cu dispozitiile prin care se stabileste competenta de rezolvare a modificarilor de pedeapsa, solutionarea cererii de contopire a pedepselor formulata de condamnat revenea Judecatoriei Ploiesti, ca instanta de executare a ultimei hotarari.

Pentru aceste considerente, recursul a fost admis si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecatoria Ploiesti.

ontopire a pedepselor pentru infractiuni concurente

DOMNULE PRESEDINTE,

Subsemnatul(a) ……….., domiciliat(a) in …………, detinut(a) in penitenciarul ……………..

Respectuos va rog sa dispuneti

CONTOPIREA PEDEPSELOR

la care am fost condamnat(a) pentru infractiuni concurente, prin doua hotarari penale definitive, urmand sa execut o singura pedeapsa.

Motive:

In fapt, prin doua hotarari penale definitive, am fost condamnat(a) pentru doua infractiuni concurente.

Astfel:

– prin sentinta penala nr. ………., din …………, pronuntata de judecatoria ……….., in baza art. ……. am fost condamnat(a) la ………. pentru faptul ca la data de ………………….

– prin sentinta penala nr. ………., din …………, pronuntata de judecatoria ……….., in baza art. ……. am fost condamnat(a) la ………. pentru faptul ca la data de ………………….

Cele doua infractiuni pentru care am fost condamnat(a) definitiv sunt concurente.

In drept, imi intemeiez cererea pe dispozitiile art. 449 lit a C. proc. pen., art. 36, raportat la art. 34 C. pen.

Va rog sa-mi admiteti cererea, sa hotarati contopirea celor doua pedepse si sa apreciati ca nu este cazul sa mi se acorde un spor de pedeapsa, pentru motivul ca ……………..

Pana in prezent am executat ……. zile, perioada care urmeaza sa-mi fie scazuta din pedeapsa ce se va dispune s-o execut.

Anexez copiile celor doua hotarari de condamnare, iar in vederea judecarii acestei cauze va rog sa atasati dosarele penale nr. ………, in care s-au pronuntat cele doua hotarari.

Data depunerii

…………..

Semnatura,

……….

DOMNULUI PRESEDINTE AL JUDECATORIEI …………………

Pentru infractiuniile prevazute de  art. 185-186 Cod Penal, Lovirea sau alte violente, Vătămarea corporală, este necesara plangerea prealabila a victimei.

Cercetarile politiei nu se fac decat daca victima depune aceasta plangere.

In cazul infractiunii prevazuta art. 187, actiunea penala se pune in miscare si din oficiu.

Pentru dovada faptei e necesar ca victima sa se prezinte la IML in vedereea obtinerii unui certifical medico-legal.

Lovirea sau alte violente

Art. 185. – (1) Lovirea sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu zile-amendă.
(2) Faptele prevăzute în alin. (1) săvârşite asupra unui membru de familie se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
(3) Lovirea sau actele de violenţă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
(4) Faptele prevăzute în alin. (3) săvârşite asupra unui membru de familie se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.
(5) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute în alin. (2) şi (4), acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.
(6) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.
Vătămarea corporală

Art. 186. – (1) Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârşită asupra unui membru de familie se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 6 ani.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptei prevăzute în alin. (2), acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.

(4) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.
Vătămarea corporală gravă

Art. 187. – (1) Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
(2) Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 10 ani.
(3) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii consecinţelor prevăzute în alin. (1) şi (2), pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 12 ani. “

H.G. 400 din 02/04/2003
Norme metodologice privind organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari

In temeiul art. 107 din Constitutie, al art. 22 din O.G. 85/2001 privind organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, aprobata cu modificari prin Legea 234/2002, si al art. 68 din Legea locuintei nr. 114/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.

ARTICOLUL 1
Se aproba Normele metodologice privind organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare.

ARTICOLUL 2
Pe data intrarii in vigoare a prezentei hotarari se abroga: cap. IV “Administrarea cladirilor de locuinte” si cap. V “Repartizarea cheltuielilor si veniturilor rezultate din intretinerea, repararea si exploatarea condominiilor”, cu exceptia art. 90, din Normele metodologice pentru punerea in aplicare a prevederilor Legii locuintei nr. 114/1996, aprobate prin H.G. 1.275/2000, publicata in M.Of. 690 din 22 decembrie 2000, cu modificarile ulterioare; Ordinul ministrului lucrarilor publice si amenajarii teritoriului nr. 139/N/1997 pentru aprobarea Precizarilor privind constituirea, inregistrarea si functionarea asociatiilor de proprietari, publicat in M.Of. 338 bis din 2 decembrie 1997, precum si orice alte dispozitii contrare.

ANEXA
NORME METODOLOGICE – privind organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari

Cap. 1. Dispozitii generale
Cap. 2. Administrarea condominiilor
Cap. 3. Repartizarea cheltuielilor si veniturilor rezultate din intretinerea, repararea si exploatarea condominiilor
Cap. 4. Indrumarea metodologica a asociatiilor de proprietari
Cap. 5. Atestarea administratorilor – persoane fizice
Cap. 6. Dispozitii sanctionatorii, tranzitorii si finale
ANEXA 1 la normele metodologice – ACORD DE ASOCIERE (model)
ANEXA 2 la normele metodologice – STATUTUL Asociatiei de Proprietari (model)

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

ARTICOLUL 1
(1) Prezentele norme metodologice au ca obiect punerea la dispozitie asociatiilor de proprietari si autoritatilor administratiei publice centrale si locale a cadrului general pentru organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, exploatarea si administrarea cladirilor – blocuri de locuinte – condominii, precum si exercitarea controlului financiar-contabil si gestionar asupra activitatii asociatiilor de proprietari in aplicarea prevederilor Legii locuintei nr. 114/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale O.G. 85/2001 privind organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, aprobata cu modificari prin Legea 234/2002.
(2) In intelesul prezentelor norme metodologice, prin bloc de locuinte – cladire – condominiu, denumit in continuare condominiu, se intelege o proprietate imobiliara din care unele parti sunt proprietati individuale, reprezentate din apartamente sau spatii cu alta destinatie decat cea de locuinta, iar restul, proprietate comuna indiviza. Prin asimilare, poate fi definit condominiu si un tronson, cu una sau mai multe scari, din cadrul cladirii de locuit, in conditiile in care se poate delimita proprietatea comuna.

ARTICOLUL 2
(1) In scopul reprezentarii si sustinerii intereselor comune ale proprietarilor, legate de folosirea bunurilor aflate in proprietate comuna indiviza din cladirea ce alcatuieste un condominiu, proprietarii locuintelor si ai spatiilor cu alta destinatie decat cea de locuinta se pot constitui in asociatii de proprietari cu personalitate juridica.
(2) Asociatia de proprietari este forma juridica de organizare si de reprezentare a intereselor comune ale proprietarilor unui condominiu, cu personalitate juridica, nonprofit, infiintata in conditiile prevazute de lege.

ARTICOLUL 3
Asociatiile de locatari din cladirile ale caror apartamente au fost dobandite in proprietate in conditiile legii si care nu au fost reorganizate in asociatii de proprietari au obligatia sa se reorganizeze potrivit prevederilor legale.

ARTICOLUL 4
Consiliile locale ale municipiilor, oraselor, comunelor si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, prin compartimentele specializate din aparatul propriu, sprijina asociatiile de proprietari pentru infiintare, organizare si functionare, pentru realizarea scopurilor si sarcinilor ce le revin, in conformitate cu prevederile legale in vigoare, sprijinind totodata asociatiile de locatari pentru a se transforma si a se reorganiza in asociatii de proprietari.

CAPITOLUL II
Administrarea condominiilor

ARTICOLUL 5
(1) Condominiile pot fi administrate de persoane fizice atestate in conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) si angajate cu contract individual de munca ori cu conventie civila de prestari de servicii sau de persoane juridice specializate, cu care se incheie un contract de administrare, potrivit hotararii adunarii generale a proprietarilor. Administratorii trebuie sa prezinte garantii morale, materiale si profesionale acceptate de proprietarul cladirii sau de reprezentantul legal al acestuia.
(2) Obligatiile administratorului sunt cele stabilite prin lege, precum si cele stabilite prin contractul incheiat cu proprietarul sau cu reprezentantul legal al acestuia.
(3) Pentru administrator sau, dupa caz, persoana fizica gestionara a bunurilor si mijloacelor banesti ale asociatiei de proprietari prevederile Legii 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, cu modificarile ulterioare, se aplica in mod corespunzator.
(4) Suma ce constituie garantia materiala se depune in contul asociatiei de proprietari respective si se restituie la data incetarii contractului sau conventiei incheiate cu administratorul.

ARTICOLUL 6
(1) Administrarea condominiilor are ca obiect utilizarea cladirilor in scopul pentru care au fost construite, in conditiile mentinerii pe toata perioada de existenta a performantelor functionale, tehnice si calitative pentru care acestea au fost realizate.
(2) In acest scop activitatea de administrare a condominiului trebuie sa asigure:
a) mentinerea in siguranta a cladirii potrivit prevederilor legale si aducerea la cunostinta tuturor persoanelor care locuiesc in cladire despre starea acesteia din punct de vedere al sigurantei la actiuni seismice;
b) functionarea in bune conditii a tuturor instalatiilor si partilor de constructii ale imobilului;
c) aducerea la cunostinta tuturor persoanelor care locuiesc in cladire despre conditiile generale de functionare a instalatiilor si dotarilor cladirii, precum si despre regulile de folosire a instalatiilor si dotarilor care se utilizeaza in comun;
d) stabilirea conditiilor in care pot fi realizate serviciile de intretinere si de reparatii curente ale elementelor de constructii si instalatii ale cladirii, atat la partile comune, cat si la cele folosite in exclusivitate, care pot perturba folosinta normala a partilor comune;
e) aducerea la cunostinta, prin afisare la loc vizibil, tuturor persoanelor care locuiesc in cladire despre modul de stabilire a cheltuielilor curente pentru functionarea si intretinerea cladirii, precum si a cheltuielilor ce decurg din alte plati efectuate, inclusiv cele pentru reparatia capitala a cladirii – constructii si instalatii. Lista de plata a cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, care se afiseaza, se intocmeste conform prevederilor Normelor metodologice privind organizarea si conducerea contabilitatii in partida simpla de catre persoanele juridice fara scop lucrativ, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.329/2001, publicat in M.Of. 20 din 15 ianuarie 2002;
f) preluarea sau reconstituirea cartii constructiei potrivit prevederilor legale si evidentierea tuturor modificarilor aduse, in conditiile legii, la partile comune ale cladirii.
(3) Schimbarea destinatiei locuintelor si/sau a spatiilor cu alta destinatie decat cea de locuinta, situate in cladiri colective, se poate face numai cu acordul proprietarului cladirii sau al asociatiei de proprietari si, in mod obligatoriu, cu aprobarea proprietarilor cu care se invecineaza pe orizontala si pe verticala, indiferent daca proprietarul care intentioneaza sa faca aceasta schimbare este sau nu este membru al asociatiei de proprietari.

ARTICOLUL 7
Asociatiile de proprietari se constituie prin hotararea a cel putin jumatate plus unu din numarul proprietarilor apartamentelor si spatiilor cu alta destinatie decat cea de locuinta din cadrul unui condominiu.

ARTICOLUL 8
(1) In cladirile de locuit cu mai multe tronsoane sau scari se pot constitui asociatii de proprietari pe fiecare tronson sau scara, daca proprietatea comuna aferenta tronsonului ori scarii poate fi delimitata si daca este posibila repartizarea cheltuielilor comune pe tronsoane sau pe scari.
(2) Asociatiile de proprietari se pot constitui potrivit alin. (1) prin hotararea adunarii generale si cu acordul expres al coproprietarilor cu privire la delimitarea efectiva a partilor de proprietate comuna care se preiau in administrare de respectiva asociatie de proprietari si cu privire la obligatiile si drepturile legale care vor continua sa ramana in sarcina tuturor coproprietarilor.
(3) Pentru a se stabili daca este posibila defalcarea tehnica a consumurilor si repartizarea cheltuielilor comune pe tronsoane sau pe scari, precum si modalitatea acestei defalcari/repartizari, se va solicita avizul furnizorilor de servicii implicati – electricitate, gaze naturale, apa sau altele asemenea – cu privire la posibilitatile tehnice de furnizare a utilitatilor pe tronsoane sau pe scari.
(4) Prin acordul de asociere pe scara sau tronson se reglementeaza si raporturile cu celelalte asociatii de proprietari constituite in cladire.

ARTICOLUL 9
(1) Anterior adunarii de constituire, proprietarii din cladirile cu mai multe apartamente se pot intruni pentru a hotari cu privire la infiintarea asociatiei de proprietari sau la transformarea asociatiei de locatari in asociatie de proprietari. Totodata vor hotari si cu privire la persoana fizica sau juridica insarcinata cu intocmirea acordului de asociere si a statutului, cu privire la termenul de finalizare a acestora si la data de convocare a adunarii de constituire. Hotararea proprietarilor se consemneaza intr-un procesverbal care se semneaza de toti cei prezenti.
(2) Cu cel putin 10 zile inaintea datei fixate pentru adunarea de constituire proprietarii se convoaca prin afisare intr-un loc vizibil.
(3) Adunarea de constituire a asociatiei de proprietari este legal intrunita in cvorumul prevazut la art. 7.
(4) Hotararea privind infiintarea asociatiei de proprietari poate fi luata cu votul a cel putin doua treimi din numarul proprietarilor prezenti, dar nu mai putin de jumatate plus unu din numarul proprietarilor locuintelor si ai spatiilor cu alta destinatie decat cea de locuinta din cadrul cladirii, scarii sau tronsonului respectiv, dupa caz.
(5) Daca nu este intrunit cvorumul, o noua convocare va avea loc dupa cel putin 5 zile de la data primei intalniri, in conditiile prevazute la alin. (1). In cazul in care nici la a doua convocare nu se poate lua hotararea de constituire din lipsa cvorumului, se face o a treia convocare, dupa cel putin 5 zile de la data celei de-a doua; in acest caz, hotararea privind infiintarea asociatiei de proprietari poate fi luata cu votul a cel putin jumatate plus unu din numarul proprietarilor prezenti, dar nu mai putin de o treime din numarul proprietarilor.
(6) In adunarea de constituire se prezinta si se adopta statutul asociatiei de proprietari, in care se vor cuprinde precizari cu privire la:
a) denumirea, forma juridica, sediul, durata de functionare ale asociatiei de proprietari;
b) scopul si obiectul de activitate ale asociatiei de proprietari;
c) mijloace materiale si banesti de care poate dispune asociatia de proprietari; venituri si cheltuieli;
d) membrii asociatiei de proprietari, drepturile si obligatiile acestora;
e) structura organizatorica, modul de functionare, managementul asociatiei de proprietari;
f) repartizarea cheltuielilor asociatiei de proprietari;
g) conditiile in care se dizolva asociatia de proprietari;
h) dispozitii finale, modalitatea de rezolvare a litigiilor, relatii contractuale, penalizari, daca adunarea generala a proprietarilor a adoptat sistemul propriu de penalizari, in conditiile legii.

ARTICOLUL 10
(1) Acordul proprietarilor privind constituirea asociatiei de proprietari se consemneaza intr-un proces-verbal intocmit in doua exemplare originale, semnate de toti proprietarii care si-au dat consimtamantul. Procesul-verbal constituie anexa la acordul de asociere.
(2) Proprietarii isi dau consimtamantul, de regula, in adunarea de constituire; in cazul proprietarilor absenti consimtamantul poate fi exprimat prin simpla semnare a procesului-verbal prevazut la alin. (1), in termen de 30 de zile de la data la care a avut loc adunarea de constituire, conform art. 9 alin. (3) sau (4), dupa caz.
(3) In cazul in care vreun proprietar nu poate semna se va consemna ca acesta si-a dat consimtamantul si se face mentiune despre cauza acestei imposibilitati.

ARTICOLUL 11
Acordul de asociere se redacteaza pe baza procesului-verbal al adunarii de constituire si va cuprinde numele, prenumele si domiciliul proprietarilor, individualizarea proprietatii potrivit actului de proprietate, dupa caz, respectiv contractului de vanzare-cumparare, contractului de construire si procesului-verbal de predare-primire, contractului de schimb sau contractului de donatie, enumerarea si descrierea partilor aflate in proprietatea comuna si cotaparte din proprietatea comuna ce revine fiecarui apartament sau spatiu cu alta destinatie decat cea de locuinta..

ARTICOLUL 12
Inscrierea ulterioara in asociatia de proprietari a proprietarilor care nu au fost prezenti la adunarea de constituire si care nu si-au dat consimtamantul in conditiile prevazute la art. 10 se face la cererea acestora, prin inscrierea datelor prevazute la art. 11 intr-un act aditional la acordul de asociere, incheiat cu proprietarul interesat, fara alte formalitati.

ARTICOLUL 13
In cadrul adunarii de constituire a asociatiei de proprietari, in baza statutului adoptat, proprietarii vor alege un comitet executiv si o comisie de cenzori si vor hotari numarul membrilor acestora, precum si durata mandatelor lor.

ARTICOLUL 14
Asociatia de proprietari poate delega, prin contract, atributiile comisiei de cenzori privind controlul financiar-contabil si gestionar unor persoane fizice sau juridice specializate.

ARTICOLUL 15
(1) Comitetul executiv va fi condus de un presedinte, care va fi desemnat in persoana celui care intruneste cel mai mare numar de voturi la alegerea comitetului executiv. Acesta reprezinta asociatia de proprietari in raporturile cu autoritatile si cu institutiile publice, precum si cu celelalte persoane fizice sau juridice cu care asociatia de proprietari are relatii.
(2) In cazul imposibilitatii de exercitare a atributiilor de catre presedinte, acestea vor fi indeplinite de catre un vicepresedinte desemnat de comitetul executiv cu majoritate de voturi.

ARTICOLUL 16
Cererea de acordare a personalitatii juridice, impreuna cu copiile de pe procesul-verbal al adunarii de constituire, de pe acordul de asociere si de pe statutul asociatiei de proprietari, precum si, daca este cazul, cu avizele prevazute la art. 8, se depun de persoana imputernicita de proprietarii asociati la organul financiar local in a carui circumscriptie teritoriala se afla cladirea.

ARTICOLUL 17
Dupa infiintarea asociatiei de proprietari aceasta se identifica prin denumire, adresa condominiului, incheierea judecatorului delegat si codul fiscal al asociatiei. Actele care emana de la asociatiile de proprietari vor cuprinde atributele de identificare.

ARTICOLUL 18
(1) Asociatia de proprietari adopta hotarari in adunarea generala, care se tine obligatoriu cel putin o data pe an, de regula, in primul trimestru, si la care au dreptul si obligatia sa participe toti membrii sai. Adunarea generala este alcatuita din toti membrii asociatiei de proprietari.
(2) Pentru situatii speciale, adunarea generala a asociatiei de proprietari poate fi convocata oricand de catre comitetul executiv sau de catre membri ai asociatiei care detin in total cel putin 20% din cotele de proprietate.
(3) Toti proprietarii trebuie anuntati despre convocarea oricarei adunari generale a asociatiei de proprietari cu cel putin 10 zile inainte ca aceasta sa aiba loc.
(4) Asociatia de proprietari poate adopta hotarari, daca majoritatea membrilor sunt prezenti personal sau prin reprezentant. Daca nu este intrunit cvorumul, adunarea va fi suspendata si reconvocata. La adunarea reconvocata, daca exista dovada ca toti membrii asociatiei de proprietari au fost convocati, hotararile pot fi adoptate prin votul majoritatii membrilor prezenti. Dovada convocarii membrilor asociatiei de proprietari se face cu afisul de la avizierul asociatiei si convocatorul semnat de acestia.
(5) Adunarea generala a asociatiei de proprietari analizeaza principalele aspecte si adopta hotarari cu privire la:
a) activitatea de administrare si de intretinere a condominiului, aprobarea lucrarilor de reparatii capitale si reparatii curente ce urmeaza a se efectua in cursul anului, derularea contractelor incheiate cu agentii economici furnizori ai serviciilor de care aceasta beneficiaza, precum si modul de realizare a obligatiilor pe care asociatia de proprietari le are fata de persoanele juridice sau fizice cu care are relatii;
b) expertizarea tehnica a cladirilor care prezinta niveluri insuficiente de protectie la actiuni seismice, degradari sau avarieri si a lucrarilor de interventie/consolidarilor, potrivit legislatiei in vigoare;
c) bugetul de venituri si cheltuieli; stabilirea cotelor de participare pe persoana la cheltuielile aferente persoanelor cu domiciliul stabil in cladire, pentru persoanele care locuiesc temporar, aflate in vizita, sau care presteaza activitati gospodaresti in timpul zilei de minimum 15 zile pe luna; stabilirea perioadei minime de la care proprietarii, respectiv chiriasii, pot solicita, in scris, scutirea de la plata cheltuielilor pe persoana si care trebuie sa fie de cel putin 15 zile pe luna; participarea proprietarilor la cheltuielile de administrare si de intretinere a cladirii; modul de folosire a fondurilor proprii; prin prestare de activitati gospodaresti se intelege ajutorul pe care il primesc membrii asociatiei de proprietari din partea unor persoane straine de asociatie, care ajuta la gospodarire, respectiv curatenie, gatit, cresterea copiilor, paza apartament si altele asemenea;
d) modul de folosire a spatiilor comune si, in unele cazuri, schimbarea destinatiei unor asemenea spatii.
Schimbarea destinatiei acestor spatii nu se va putea face decat cu acordul majoritatii membrilor asociatiei de proprietari si, in mod obligatoriu, cu acordul celor direct afectati din vecinatate, atat pe orizontala, cat si pe verticala;
e) activitatea de administrare a condominiului, respectiv prin persoana fizica atestata in conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) si angajata cu contract individual de munca sau cu conventie civila de prestari de servicii ori persoana juridica specializata, cu care se incheie un contract de administrare;
f) conditiile de angajare a administratorului prin prezentarea si analiza dosarului de angajare a acestuia sau, dupa caz, a contractului de administrare ce urmeaza a fi incheiat cu o persoana juridica specializata;
g) cuantumul garantiei materiale care trebuie depusa de catre administrator;
h) alegerea comisiei de cenzori, precum si stabilirea sarcinilor detaliate ale membrilor acesteia;
i) numarul si functiile persoanelor necesare pentru administrarea si gospodarirea cladirii, functiile care se remunereaza, cuantumul si modalitatea de actualizare a remuneratiilor;
j) activitatea comitetului executiv si a presedintelui;
k) rotunjirea la leu a contravalorii obligatiilor de plata.
(6) Hotararile adunarii generale a asociatiei de proprietari privind buna intretinere si exploatare a condominiului sunt obligatorii si pentru proprietarii din acelasi condominiu care nu sunt membri ai asociatiei.
(7) Pentru adoptarea hotararilor asociatiei de proprietari se vor avea in vedere urmatoarele:
a) votul fiecarui proprietar are o pondere egala cu cotaparte din proprietatea comuna;
b) proprietarul poate fi reprezentat de un membru al familiei sau de un alt reprezentant care are o imputernicire semnata de proprietarul in numele caruia voteaza;
c) un membru al asociatiei de proprietari poate reprezenta cel mult inca un membru absent, prin imputernicire scrisa;
d) in cazul unui vot paritar, votul presedintelui este decisiv.

ARTICOLUL 19
(1) Comitetul executiv, format dintr-un numar de 3-11 membri stabiliti de adunarea generala dintre membrii asociatiei de proprietari, asigura ducerea la indeplinire a hotararilor adunarii generale si actioneaza operativ in legatura cu:
a) activitatea curenta de administrare si de intretinere a condominiului; repartizarea lunara a cheltuielilor comune pe fiecare proprietate din condominiu, incheierea sau sistarea contractelor privind furnizarea serviciilor necesare, inclusiv pentru administrarea condominiului; angajarea personalului de administrare, intretinere si curatenie, potrivit legii, si aprobarea cheltuielilor curente;
b) constatarea prin inspectii periodice si stabilirea masurilor necesare care sa asigure functionarea in bune conditii a partilor comune ale condominiului, a constructiilor si instalatiilor, precum si in locuinte sau in spatiul cu alta destinatie decat cea de locuinta, cu respectarea prevederilor art. 23 lit. f) din Statutul asociatiei de proprietari (anexa 2), pentru a constata daca instalatiile sunt in stare buna de functionare si nu produc pierderi prin neintretinerea corespunzatoare a acesteia, constatari care se vor inscrie intr-o fisa de inspectie care se va depune la presedintele asociatiei de proprietari;
c) problemele ridicate de membrii asociatiei de proprietari, luand masuri pentru rezolvarea lor;
d) organizarea adunarilor generale, precum si a altor actiuni stabilite de adunarea generala.
(2) Comitetul executiv al asociatiei de proprietari pregateste si supune spre aprobare adunarii generale bugetul anual de venituri si cheltuieli.
(3) Dupa aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli comitetul executiv va urmari derularea acestuia in conditiile legii.

ARTICOLUL 20
(1) Presedintele asociatiei de proprietari este ales, prin votul adunarii generale, dintre membrii comitetului executiv al acesteia.
(2) Presedintele asociatiei de proprietari urmareste si asigura respectarea statutului si a hotararilor asociatiei de proprietari, realizarea contractelor angajate de aceasta, indeplinirea in conditiile legii a prevederilor bugetului de venituri si cheltuieli, respectarea de catre asociatia de proprietari a ordinii publice si a reglementarilor autoritatilor publice centrale si locale.
(3) Presedintele asociatiei de proprietari convoaca si conduce sedintele de lucru ale comitetului executiv si ale adunarii generale.
(4) Presedintele asociatiei de proprietari angajeaza prin semnatura sa asociatia de proprietari in relatiile acesteia cu tertii.
(5) Presedintele asociatiei de proprietari pastreaza si urmareste tinerea la zi a cartii tehnice a constructiei, precum si celelalte documente privitoare la activitatea asociatiei de proprietari.

ARTICOLUL 21
(1) Comisia de cenzori urmareste si asigura respectarea legalitatii in administrarea bunurilor materiale si a fondurilor financiare ale asociatiei de proprietari.
(2) Comisia de cenzori este formata dintr-un numar impar de membri, care au cunostinte de specialitate si experienta in domeniile financiar, economic si/sau juridic si care nu fac parte din comitetul executiv.
(3) Comisia de cenzori isi alege la prima reuniune presedintele din randul membrilor ei.
(4) Atributiile comisiei de cenzori sunt urmatoarele:
a) verificarea executiei bugetare;
b) verificarea si validarea documentelor si a angajamentelor de plata;
c) urmarirea depunerii in contul curent al asociatiei de proprietari a numerarului care depaseste plafonul de casa;
d) verificarea trimestriala a gestiunii asociatiei de proprietari;
e) verificarea modului de stabilire a cotelor de contributie la cheltuielile curente si constituirea fondurilor speciale ale asociatiei de proprietari, in conformitate cu prevederile art. 24 alin. (5);
f) verificarea lunara a situatiei de incasari si plati;
g) controlul inopinat al incasarilor si al platilor;
h) verificarea lunara a situatiei soldurilor elementelor de activ si de pasiv.
(5) Comisia de cenzori prezinta in fata adunarii generale a proprietarilor, o data pe an, raportul asupra activitatii sale.
(6) Asociatiile de proprietari au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata in M.Of. 629 din 26 august 2002, in partida dubla sau in partida simpla, prin optiune, potrivit hotararii adunarii generale a asociatiei de proprietari.
(7) Asociatiile de proprietari care opteaza pentru conducerea contabilitatii in partida dubla aplica Planul de conturi pentru persoanele juridice fara scop lucrativ si normele metodologice de utilizare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor nr. 1.591/1998, cu modificarile ulterioare.
(8) Asociatiile de proprietari care opteaza pentru conducerea contabilitatii in partida simpla aplica prevederile Normelor metodologice privind organizarea si conducerea contabilitatii in partida simpla de catre persoanele juridice fara scop lucrativ, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.329/2001.

ARTICOLUL 22
(1) Activitatea de management de proprietate si management financiar se asigura fie de persoane fizice angajate prin contracte individuale de munca sau prin conventii civile de prestari de servicii, fie de persoane juridice, prin contracte de administrare, in functie de hotararea adunarii generale a proprietarilor.
(2) Administratorul, persoana fizica, poate fi angajat dintre membrii asociatiei sau dintre alte persoane cu cunostinte profesionale si atestat de catre o comisie formata din 5 membri, specialisti in domeniul financiar-contabil si al legislatiei muncii, constituita de consiliul local prin hotarare.
(3) Administratorul asigura managementul de proprietate al condominiului prin:
a) efectuarea formalitatilor necesare in angajarea contractelor cu furnizorii serviciilor necesare pentru exploatarea si intretinerea condominiului (inclusiv instalatiile si echipamentele aflate in proprietate comuna), derularea si urmarirea realizarii acestor contracte;
b) urmarirea comportarii in timp a constructiei, pe toata durata contractului; intocmirea fiselor tehnice periodice cu privire la starea cladirii si a instalatiilor acesteia; asigurarea punerii in siguranta a cladirii potrivit prevederilor legale, evidentierea in cartea tehnica a cladirii a tuturor modificarilor aduse, in conditiile stabilite de statut si de legile in vigoare, la partile comune ale condominiului;
c) raspunderea fata de functionalitatea si integritatea elementelor proprietatii comune, de mijloacele materiale ale asociatiei de proprietari si de utilizarea in bune conditii a acestora;
d) procurarea mijloacelor materiale necesare intretinerii si reparatiilor curente ale elementelor proprietatii comune, raspunderea asupra integritatii acestora;
e) instiintarea comitetului executiv al asociatiei de proprietari si luarea masurilor necesare pentru efectuarea la timp si eficient a lucrarilor de intretinere si reparatii;
supune spre aprobare comitetului executiv ofertele pentru efectuarea lucrarilor de intretinere si reparatii aprobate de adunarea generala a asociatiei de proprietari;
f) angajarea si urmarirea realizarii contractelor cu persoane fizice sau juridice pentru: reparatii, inchirierea unor spatii sau elemente din proprietatea comuna, activitati sociale si alte tipuri de activitati. In contractele privind reparatiile se vor prevedea clauze referitoare la perioada de garantie a lucrarilor executate conform normativelor tehnice in vigoare;
g) verificarea contractelor de inchiriere intre asociatia de proprietari si persoane fizice sau juridice care folosesc spatii ori elemente din proprietatea comuna. Daca aceste contracte nu exista administratorul ii instiinteaza pe cei in cauza, punandu-le in vedere ca in termen de 30 de zile lucratoare sa incheie contracte cu asociatia de proprietari;
h) supravegherea executiei lucrarilor de reparatii si intretinere si participarea la receptia lor, consemnand finalizarea acestora; asigura efectuarea de plati corespunzatoare stadiului lucrarii;
i) controlul personalului angajat de asociatia de proprietari pentru curatenie, incarcarea si evacuarea gunoiului menajer si alte activitati, cu privire la indeplinirea obligatiilor contractuale si, in caz de incalcare a acestora, sesizarea comitetului executiv;
j) inspectarea, in conformitate cu prevederile art. 23 lit. f) din Statutul asociatiei de proprietari (anexa 2), referitor la drepturile proprietarilor din condominiu, a proprietatii individuale in vederea inlaturarii defectiunilor aparute la instalatiile de folosinta comuna si a eliminarii pierderilor care determina cresterea nejustificata a cheltuielilor asociatiei de proprietari. Daca se constata defectiuni la instalatiile apartinand proprietatii individuale – apartament sau spatii cu alta destinatie decat cea de locuinta -, se instiinteaza proprietarul asupra obligatiei acestuia de a remedia defectiunile;
k) citirea, lunar sau periodic, in functie de hotararea adunarii generale a asociatiei de proprietari, a indexului contoarelor individuale apartinand proprietarilor si inscrierea sau verificarea inscrierii acestuia in fisa de apartament, cu conditia ca acestea sa fie montate cu acordul adunarii generale a asociatiei de proprietari si al furnizorului de utilitati;
l) asigurarea cunoasterii si respectarii regulilor de locuit in condominiu;
m) aducerea la cunostinta tuturor persoanelor care locuiesc in condominiu despre conditiile generale de functionare a instalatiilor si dotarilor cladirii, precum si despre regulile de folosire a instalatiilor si dotarilor care se utilizeaza in comun;
n) stabilirea conditiilor in care pot fi realizate serviciile de intretinere si de reparatii curente ale elementelor de constructii si instalatii ale condominiului, atat la partile comune, cat si la cele folosite in exclusivitate, care pot perturba folosinta normala a partilor comune;
o) intocmirea listelor lunare de plati;
p) aducerea la cunostinta tuturor proprietarilor care locuiesc in condominiu despre modul de stabilire a cheltuielilor curente pentru functionarea si intretinerea condominiului, precum si a cheltuielilor care decurg din alte plati efectuate, inclusiv cele pentru reparatia capitala a condominiului; introducerea la plata consumurilor si a persoanelor care locuiesc temporar sau presteaza activitati gospodaresti, care depasesc limita minima de sedere in condominiu prevazuta de hotararea adunarii generale a asociatiei de proprietari, conform procesului-verbal consemnat in registrul asociatiei de proprietari.
Constituie obligatie din partea proprietarilor sa anunte, tot prin cerere, numarul persoanelor care locuiesc temporar, venite in vizita, sau care presteaza activitati gospodaresti conform prevederilor art. 18 alin. (5) lit. c).
Persoanele care locuiesc temporar sau presteaza activitati gospodaresti pot fi constatate si vizual sau la sesizarea altor persoane;
r) propune presedintelui comitetului executiv, motivat din oficiu sau la sesizarea altor persoane, anularea cererii de scutire a cheltuielilor privind consumurile atunci cand se constata ca solicitantul nu a anuntat in timp util modificarea datelor inscrise in respectiva cerere;
s) sesizarea comitetului executiv in vederea somarii restantierilor la plata cheltuielilor comune si aplicarea procedurii de recuperare a restantelor cu penalizarile aferente;
t) calcularea si incasarea penalizarilor conform sistemului aprobat de adunarea generala a asociatiei de proprietari.
(4) Contabilul raspunde de organizarea si conducerea contabilitatii, in conditiile legii. La asociatiile de proprietari care opteaza pentru conducerea contabilitatii in partida simpla, administratorii de imobile pot cumula si functia de contabil.
(5) Casierul raspunde de efectuarea de incasari si plati in numerar, cu respectarea prevederilor Regulamentului operatiunilor de casa. La asociatiile de proprietari care opteaza pentru conducerea contabilitatii in partida simpla, administratorii de imobile pot cumula si functia de casier.

ARTICOLUL 23
Proprietarii, pe langa drepturile si indatoririle prevazute la cap. V si VI din modelul statutului asociatiei de proprietari cuprins in anexa 2, au si urmatoarele drepturi si obligatii:
A. Drepturi:
a) sa participe la adunarea generala a asociatiei de proprietari, sa aleaga si sa fie alesi in organele asociatiei de proprietari, daca au calitatea de membru al asociatiei de proprietari;
b) sa primeasca explicatii cu privire la calculul cotei de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari si, eventual, sa o conteste presedintelui asociatiei de proprietari, in termen de 10 zile de la afisarea listei de plata. Presedintele asociatiei de proprietari este obligat sa raspunda la contestatie in termen de 5 zile;
c) sa foloseasca spatiile si instalatiile comune din interiorul si din exteriorul condominiului.
B. Obligatii:
a) sa contribuie la constituirea mijloacelor banesti si materiale ale asociatiei de proprietari si sa achite in termenul stabilit cota de contributie care le revine in cadrul cheltuielilor asociatiei de proprietari;
b) sa intretina in bune conditii spatiile si instalatiile comune din interiorul si din exteriorul condominiului casa scarii, casa ascensorului, holuri, coridoare, subsoluri, fatade, poduri, acoperisuri, scari exterioare, ascensor, hidrofor, instalatii de alimentare cu apa, de canalizare, instalatii de incalzire centrala si de preparare a apei calde, instalatii electrice si de gaze, centrale termice, crematorii, instalatii de colectare a deseurilor, instalatii de antena colectiva, telefonie si altele asemenea – si sa ia masuri pentru repararea si mentinerea in stare de siguranta si de functionalitate a condominiului;
c) sa contribuie la repararea sau, dupa caz, la consolidarea si la mentinerea in stare de siguranta a proprietatii comune indivize din cadrul condominiului.

ARTICOLUL 24
(1) In scopul asigurarii fondurilor necesare pentru plati curente asociatia de proprietari stabileste cuantumul si cota de participare a proprietarilor la constituirea fondului de rulment. De regula fondul de rulment se dimensioneaza astfel incat sa poata acoperi cheltuielile curente ale condominiului la nivelul unei luni calendaristice.
Stabilirea cuantumului se face prin echivalare cu suma care a fost necesara pentru acoperirea cheltuielilor lunare inregistrate de asociatia de proprietari in anul expirat, la nivelul lunii cu cheltuielile cele mai mari, majorate cu rata inflatiei, iar in cazurile asociatiilor de proprietari nouinfiintate, prin constatarea si insusirea experientei in domeniu a unor condominii echivalente ca marime.
(2) Fondul de rulment se constituie prin plata anticipata a cotei-parti ce revine fiecarui proprietar, potrivit hotararii adunarii generale a asociatiei de proprietari, iar reintregirea fondului de rulment se face lunar, prin plata sumelor afisate pe lista de plata.
(3) In situatiile in care prin contractul de inchiriere incheiat cu proprietarul chiriasul se obliga sa participe la plata cheltuielilor curente ale condominiului in care locuieste, acesta va participa si la formarea fondului de rulment.
(4) Fondul de rulment deja incasat se restituie numai in situatiile de schimbare a domiciliului sau a dreptului de proprietate, daca prin actele de transmitere a dreptului de proprietate sau a folosintei locuintei nu se stipuleaza altfel.
(5) Asociatia de proprietari va putea constitui un fond distinct pentru repararea instalatiilor sau a unor elemente ale condominiului, cu perioada de folosire limitata, fond care va fi depus in contul asociatiei de proprietari si nu va putea fi folosit decat cu acordul adunarii generale a asociatiei de proprietari.

ARTICOLUL 25
(1) Cotele de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de acestia, dupa caz, in termen de maximum 15 zile de la data afisarii listei de plata, data care trebuie sa fie inscrisa in lista de plata respectiva. In vederea respectarii termenelor legale de plata a facturilor catre furnizorii de utilitati, administratorii au obligatia de a afisa lista de plata in termen de maximum 5 zile de la data primirii facturii expediate prin posta, certificata prin inscrisul de pe stampila postei, sau de la data confirmarii de primire, in cazul transmiterii facturii prin curier/delegat.
Dupa o perioada de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit pentru plata, asociatia de proprietari poate calcula si percepe penalizari de intarziere pentru suma neachitata, in conditiile stabilite si aprobate de adunarea generala a asociatiei de proprietari. Penalizarile de intarziere nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de intarziere si se vor aplica pentru fiecare cota de intretinere lunara, fara ca suma penalizarilor sa poata depasi suma cotei de intretinere lunare la care s-a aplicat.
(2) Modul de folosire a sumelor incasate din penalitati de intarziere si din dobanzile la sumele depuse in contul asociatiei de proprietari se stabileste de adunarea generala a asociatiei de proprietari, cu respectarea prevederilor prezentelor norme metodologice.

ARTICOLUL 26
Asociatia de proprietari are, potrivit legii, un privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor si a altor spatii, proprietate a membrilor sai, precum si un privilegiu asupra tuturor bunurilor mobile ale acestora, pentru sumele datorate cu titlu de contributie la cheltuielile comune ale cladirii cu mai multe apartamente si/sau spatii cu alta destinatie decat cea de locuinta, in cazul in care creanta reprezinta o restanta de cel putin 3 luni. Acest privilegiu opereaza dupa cheltuielile de judecata datorate tuturor creditorilor in interesul carora au fost facute.

ARTICOLUL 27
(1) Privilegiul imobiliar se va intabula in partea a III-a a Cartii funciare, conform procedurii publicitatii imobiliare prevazute in titlul II din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, si la art. 43 si urmatoarele din Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de carte funciara ale judecatoriilor, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 2.371/C/1997.
(2) Pana la deschiderea noilor carti funciare, in conditiile art. 61 din Legea 7/1996, privilegiul se va inscrie in registrul de transcriptiuni si inscriptiuni de la biroul de carte funciara de pe langa judecatoria in a carei circumscriptie este situat imobilul.

ARTICOLUL 28
Privilegiul inscris asupra bunurilor imobile ale debitorului se intinde si asupra bunurilor mobile ale acestuia.

ARTICOLUL 29
(1) In toate cazurile privilegiul se inscrie la cererea presedintelui asociatiei de proprietari.
(2) Cererea se adreseaza biroului de carte funciara al judecatoriei in a carei circumscriptie este situat imobilul si va cuprinde numele, prenumele si domiciliul solicitantului, numele, prenumele si domiciliul debitorului, suma datorata pentru care se solicita inscrierea privilegiului, precum si individualizarea imobilului asupra caruia urmeaza sa se inscrie privilegiul, prin mentionarea adresei acestuia.
(3) La cerere se vor anexa, in doua exemplare, extrase de pe listele lunare de plata a cotelor de contributie, din care rezulta suma datorata.
(4) Cererea, precum si extrasele de pe listele de plata vor purta stampila asociatiei de proprietari.

ARTICOLUL 30
Cererea poate fi depusa de presedintele asociatiei de proprietari sau de o alta persoana imputernicita de acesta, care va atasa procura, imputernicirea avocatiala sau delegatia de jurisconsult.

ARTICOLUL 31
Privilegiul este opozabil celorlalti creditori numai de la data indeplinirii formalitatilor de publicitate.

ARTICOLUL 32
Privilegiul se radiaza la cererea presedintelui asociatiei de proprietari sau a altei persoane imputernicite de acesta ori la cererea proprietarului, in baza chitantei sau a altui inscris prin care asociatia de proprietari confirma plata sumei datorate.

ARTICOLUL 33
Executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotarari judecatoresti ori a unui alt inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

ARTICOLUL 34
(1) In cazurile in care unii proprietari sau chiriasi nu respecta regulile si obligatiile adoptate de asociatia de proprietari, in conformitate cu prevederile art. 31 din Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari, cuprins in anexa 2 la Legea locuintei nr. 114/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, acestia pot fi actionati in justitie de catre asociatia de proprietari legal constituita, potrivit dreptului comun.
(2) Presedintele asociatiei de proprietari raspunde in fata adunarii generale de rezolvarea situatiilor litigioase aparute in cadrul asociatiei de proprietari.

CAPITOLUL III
Repartizarea cheltuielilor si veniturilor rezultate din intretinerea, repararea si exploatarea condominiilor

ARTICOLUL 35
(1) Pentru intretinerea, repararea si exploatarea proprietatilor individuale, precum si a proprietatii comune indivize din cadrul unor condominii, astfel cum sunt acestea definite prin lege, utilizatorii acestora, proprietari sau chiriasi, efectueaza cheltuieli sau au obligatii financiare care nu se pot inregistra pe fiecare proprietate individuala. De asemenea, din valorificarea sau exploatarea unor spatii ori parti ale proprietatii comune indivize proprietarii acesteia pot obtine venituri care nu se pot inregistra pe fiecare proprietate individuala.
(2) Veniturile obtinute de asociatia de proprietari din activitati economice sau din alte activitati desfasurate se constituie ca fond special si se vor utiliza in exclusivitate pentru imbunatatirea confortului si eficientei condominiului, pentru intretinerea si repararea proprietatii comune. In aceste venituri se cuprind si cele obtinute din inchirierea unor spatii aflate in proprietate comuna indiviza, a spatiilor pentru instalarea de reclame, firme luminoase, precum si alte venituri obtinute din orice sursa. Aceste venituri se constituie ca surse proprii ale asociatiei de proprietari, nu se repartizeaza proprietarilor si nu pot fi folosite la constituirea sau la completarea fondului de rulment.
(3) Repartizarea cheltuielilor sau a obligatiilor financiare pe fiecare proprietate individuala revine administratorului, in cadrul contractului incheiat cu reprezentantul asociatiei de proprietari a condominiului.
(4) In functie de modul de calcul si de criteriile de repartizare a cheltuielilor pentru fiecare proprietate din condominiu, acestea se clasifica in:
A) cheltuieli pe persoana
B) cheltuieli pe cota-parte de proprietate detinuta in condominiu
C) cheltuieli pe consumatori tehnici si de alta natura

ARTICOLUL 36
(1) Pentru spatiile cu alta destinatie decat cea de locuinta din condominiu ori pentru apartamentele sau spatiile ai caror detinatori prin natura activitatilor lor croitori, cosmeticieni, coafori, notari, avocati si altii – primesc la domiciliu si alte persoane, criteriile de calcul al cheltuielilor aferente acestora se stabilesc prin conventie anuala incheiata cu proprietarii acestor spatii sau apartamente. Cheltuielile pentru apa rece si canalizare, apa calda menajera, incalzire, gaze naturale, energie electrica pentru partile comune, pentru functionarea ascensorului/ascensoarelor, colectarea si transportul gunoiului menajer, ridicarea reziduurilor, precum si pentru salarii si indemnizatii se repartizeaza conform criteriilor stabilite de comun acord intre asociatia de proprietari si proprietarii acestor spatii, folosindu-se, dupa caz, baremurile stabilite potrivit normelor legale. Toate aceste cheltuieli se scad din totalul cheltuielilor pe condominiu, diferenta reprezentand cheltuielile aferente locuintelor/apartamentelor.
(2) In situatia in care, la notificarea asociatiei de proprietari, proprietarii spatiilor cu alta destinatie decat cea de locuinta din condominiu refuza incheierea de conventii pentru stabilirea criteriilor de repartizare a cheltuielilor si obligatiilor financiare ce le revin, sunt aplicabile criteriile stabilite si adoptate in acest sens in adunarea generala a asociatiei de proprietari.

A. Repartizarea cheltuielilor pe persoana

ARTICOLUL 37
Cheltuielile pe persoana reprezinta cheltuielile privind serviciile de care beneficiaza persoanele – proprietari/locatari, care locuiesc/desfasoara activitati in mod curent in cadrul condominiului, in proprietati individuale.

ARTICOLUL 38
(1) Daca nu exista contoare de apa la fiecare apartament sau spatiu cu alta destinatie decat cea de locuinta, din condominiu, montate cu acordul asociatiei de proprietari si furnizorilor de utilitati potrivit prevederilor legale, cheltuielile pentru consumul de apa si pentru canalizare, corespunzatoare facturilor prezentate de furnizor si insusite de beneficiar/asociatia de proprietari, vor fi repartizate proportional cu numarul de persoane care locuiesc/desfasoara activitati in mod curent in condominiu, pentru perioada in care s-a produs consumul.
(2) In cazuri exceptionale, in lipsa aparatelor de inregistrare a consumului de apa, la intrarea in reteaua de alimentare a condominiului, la bransament, acest consum se determina potrivit normelor legale, in sistem pausal, pe fiecare tip de consumator.
(3) La defalcarea cheltuielilor pentru consumul de apa si pentru canalizare la apartamentele/spatiile care folosesc bai sau dusuri comune in condominiu se va lua in calcul jumatate din suma ce revine unei persoane din apartamentele/spatiile dotate individual cu bai si dusuri.
(4) In cazurile in care condominiul dispune numai de dusuri si bai comune care deservesc apartamentele/spatiile, cheltuielile se repartizeaza in raport cu numarul persoanelor care locuiesc curent in cladire, aferent fiecarui apartament/spatiu.
(5) Cheltuielile pentru ridicarea reziduurilor si a gunoaielor menajere, pentru deratizarea, dezinfectia, dezinsectia condominiului, precum si cheltuielile pentru vidanjarea haznalelor se repartizeaza in conformitate cu clauzele prevazute in contractul incheiat cu furnizorul respectivului serviciu sau, in lipsa acestora, proportional cu numarul persoanelor care locuiesc curent in condominiu.

ARTICOLUL 39
(1) Consumul de energie electrica aferent partilor comune/proprietatii comune din cladire, exclusiv garaje, boxe si alte spatii aflate in proprietate individuala, care se masoara prin contor montat separat de cele aferente proprietatilor individuale, se repartizeaza proportional cu numarul persoanelor care locuiesc/desfasoara activitati in mod curent in cladire.
(2) In cazuri exceptionale, cand nu se pot separa, prin masurare, consumurile de energie electrica la partile comune ale cladirii sau in apartamentele locuite in comun de mai multe familii, din cheltuielile totale aferente acestor consumuri se determina pe baza baremurilor stabilite potrivit normelor legale, aferente consumului detinatorilor de suprafete de locuit ocupate in exclusivitate, tinandu-se seama de dotarea fiecaruia: numarul de becuri si de aparate electrice de uz casnic, masini de calcat si de spalat, aparate de radio, televizoare, frigidere si altele asemenea;
sumele astfel determinate se scad din totalul cheltuielilor pentru consumul de energie electrica inregistrat, iar diferenta reprezinta cheltuielile aferente partilor de folosinta comuna si se repartizeaza pe proprietarii/locatarii apartamentelor proportional cu numarul de persoane care locuiesc in mod curent in cladire.
(3) Consumul de energie electrica aferent functionarii ascensorului/ascensoarelor, care se masoara prin contoare montate separat de cele ale proprietatilor individuale, se repartizeaza proportional cu numarul persoanelor care locuiesc in mod curent in cladire.
(4) Prin hotarare a adunarii generale a asociatiei de proprietari, pot sa nu contribuie la plata cheltuielilor aferente consumului de energie electrica pentru functionarea ascensorului/ascensoarelor persoanele care locuiesc in apartamente situate la subsol, demisol, parter, mezanin, precum si la etajul 1 din condominiile fara mezanin. De asemenea, in cazul condominiilor care au amplasate la etajele superioare bai, spalatorii, uscatorii, prin hotarare a adunarii generale a asociatiei de proprietari, persoanele care locuiesc in apartamente situate la subsol, demisol, parter, mezanin, precum si la etajul 1 din condominiile fara mezanin, toate sau in parte, pot sa nu contribuie la cheltuielile aferente consumului de energie electrica pentru functionarea ascensorului/ascensoarelor, in baza unor angajamente personale, date in scris catre asociatia de proprietari de catre persoanele care nu folosesc spatiile de la etajele superioare. In contextul celor de mai sus, adunarea generala a asociatiei de proprietari va hotari, in conditiile statutului asociatiei de proprietari, in legatura cu participarea persoanelor care locuiesc in mod curent in condominiu la sustinerea acestor cheltuieli. Celelalte cheltuieli determinate de intretinerea-revizia ascensorului/ascensoarelor se suporta de toti proprietarii apartamentelor sau spatiilor cu alta destinatie decat cea de locuinta, chiar daca nu locuiesc in aceste spatii, ascensorul/ascensoarele fiind o instalatie comuna ca si acoperisul, fatada, casa scarii si altele asemenea.
(5) Cheltuielile aferente consumului de energie electrica necesar pentru functionarea hidrofoarelor aflate in proprietatea sau in exploatarea/folosinta asociatiilor de proprietari se repartizeaza proportional cu numarul de persoane care locuiesc in mod curent in condominiu.

ARTICOLUL 40
Daca nu exista contoare de apa calda menajera la fiecare apartament sau spatiu cu alta destinatie decat cea de locuinta, din condominiu, montate cu acordul asociatiei de proprietari si furnizorilor de utilitati potrivit prevederilor legale, cheltuielile pentru consumul apei calde menajere se repartizeaza proportional cu numarul de persoane care locuiesc in mod curent in condominiu.

ARTICOLUL 41
Cheltuielile privind consumul de gaze naturale pentru bucatarii si spalatoriile/dusurile comune, in situatiile in care nu exista aparate de masura a consumului respectiv pe fiecare apartament, se repartizeaza pe fiecare proprietar corespunzator numarului de persoane care locuiesc in mod curent in condominiu.

ARTICOLUL 42
(1) Daca numai o parte dintre proprietarii din condominiu detin aparate de inregistrare a consumului de apa rece, apa calda menajera, agent termic de incalzire si/sau gaze naturale pentru toate instalatiile aferente proprietatii individuale, atunci repartizarea cheltuielilor se stabileste prin hotarare a adunarii generale a asociatiei de proprietari, care trebuie sa cuprinda prevederi cu privire la modul de citire, repartizare/defalcare a consumurilor respective, precum si la modul de incasare si de efectuare a platilor corespunzatoare consumurilor.
(2) Daca toate proprietatile individuale din condominiu au sisteme proprii de inregistrare a consumurilor, asociatia de proprietari va stabili modul de facturare si de plata a cheltuielilor comune, impreuna cu furnizorul si cu beneficiarii serviciului respectiv. In toate cazurile de existenta a aparatelor de inregistrare a consumurilor aferente proprietatilor individuale, plata consumurilor proprii nu scuteste de la plata contributiei aferente cotei din cheltuielile comune, conform modalitatii stabilite in adunarea generala a asociatiei de proprietari.

ARTICOLUL 43
Cheltuielile pentru curatenie si evacuarea gunoiului menajer se repartizeaza proportional cu numarul de persoane care locuiesc in mod curent in condominiu.

B. Repartizarea cheltuielilor pe cota-parte de proprietate

ARTICOLUL 44
Cheltuielile pe cota-parte de proprietate sunt cheltuieli efectuate pentru intretinerea, repararea, exploatarea si, dupa caz, consolidarea partilor din condominiu aflate in proprietate comuna indiviza.nt>

ARTICOLUL 45
(1) Cota-parte de proprietate este cea stabilita potrivit actului de proprietate, dupa caz, prin contractul de vanzare-cumparare, contractul de construire sau procesul-verbal de predare-primire si contractul de schimb sau contractul de donatie.
(2) In cazul in care totalul cotelor-parti de proprietate, care sunt fractiuni abstracte pentru fiecare locuinta sau spatii cu alta destinatie decat cea de locuinta, din cladirea sau blocul care constituie condominiul, nu se inchide cu 100%, adunarea generala a asociatiei de proprietari poate hotari reconsiderarea lor.
(3) Cota-parte de proprietate reprezinta raportul suprafetei utile totale a locuintei sau spatiului cu alta destinatie decat cea de locuinta fata de totalul suprafetei utile a tuturor locuintelor si spatiilor cu alta destinatie decat cea de locuinta din condominiu.

ARTICOLUL 46
Cheltuielile pentru lucrari de intretinere, servicii, de reparatii si, dupa caz, de consolidare la partile de constructii si instalatii aflate in proprietatea comuna indiviza – astfel cum este descrisa in cartea tehnica a constructiei si in acordul de asociere ca: subsolul; conductele de distributie si coloanele instalatiilor de apa, canalizare, termoficare, energie electrica; casa scarii; podul; spalatoria;
uscatoria; terasa; ascensorul; centrala termica proprie; crematoriul; tubulatura de evacuare a gunoiului menajer;
structura de rezistenta; fatade; acoperis si altele asemenea se repartizeaza proportional cu cota-parte de proprietate indiviza a fiecarui proprietar, astfel cum este inscrisa in acordul de asociere sau care a fost recalculata conform prevederilor art. 45 alin. (3).

ARTICOLUL 47
(1) Cheltuielile pentru incalzirea spatiilor aflate in proprietate comuna intr-o cladire – casa scarii, culoare, spalatorii, uscatorii, holuri si alte spatii comune se repartizeaza proportional cu cota-parte de proprietate indiviza din proprietatea comuna care revine fiecarui proprietar, astfel cum aceasta este inscrisa in acordul de asociere sau care a fost recalculata conform prevederilor art. 45.
(2) Suma aferenta cheltuielilor pentru incalzirea spatiilor aflate in proprietatea comuna a tuturor proprietarilor este aceea rezultata prin scaderea din valoarea inscrisa in factura aferenta consumurilor de energie termica pentru incalzire a sumei aferente tuturor suprafetelor echivalente termic ale corpurilor de incalzire din apartamentele si spatiile cu alta destinatie decat cea de locuinta din cadrul condominiului. Suprafata echivalenta termic a tuturor corpurilor de incalzire din condominiu trebuie sa fie inscrisa pe factura emisa de furnizorul de energie termica.
(3) Cheltuielile aferente consumului de gaze la sobe pentru incalzire, in cazul in care nu exista aparate de masurare a acestuia pentru fiecare apartament sau spatiu cu alta destinatie decat cea de locuinta, inclusiv proprietatea comuna aferenta acestora, se repartizeaza proportional cu cota-parte de proprietate indiviza din proprietatea comuna care revine fiecarui proprietar, astfel cum este inscrisa in acordul de asociere sau care a fost recalculata conform prevederilor art. 45.

ARTICOLUL 48
Cheltuielile privind consumurile de apa, canalizare, apa calda menajera, gaze naturale, aferente proprietatii comune, se repartizeaza proportional cu cotaparte de proprietate indiviza care revine fiecarui proprietar din proprietatea comuna, astfel cum este inscrisa in acordul de asociere sau care a fost recalculata conform prevederilor art. 45, avand la baza contracte incheiate cu furnizorii acestor utilitati.

ARTICOLUL 49
(1) Cheltuielile aferente indemnizatiilor acordate membrilor asociatiei de proprietari si/sau persoanelor alese in functii de conducere a asociatiei de proprietari se repartizeaza proportional cu cota-parte de proprietate indiviza din proprietatea comuna care revine fiecarui proprietar, astfel cum este inscrisa in acordul de asociere sau care a fost recalculata conform prevederilor art. 45.
(2) Cu exceptia personalului pentru curatenie si evacuare a gunoiului menajer, cheltuielile ce privesc personalul angajat al asociatiei de proprietari, inclusiv cheltuielile privind contractele de prestari de servicii administrative catre asociatia de proprietari, precum si cheltuielile aferente materialelor consumabile folosite si celor administrative se repartizeaza proportional cu cota-parte de proprietate indiviza din proprietatea comuna care revine fiecarui proprietar, astfel cum aceasta este inscrisa in acordul de asociere sau care a fost recalculata conform prevederilor art. 45.

C. Repartizarea cheltuielilor pe consumatori tehnici si de alta natura

ARTICOLUL 50
Cheltuielile pe consumatori tehnici sau de alta natura reprezinta cheltuielile efectuate pentru administrarea condominiului si pentru furnizarea de utilitati de natura energetica.

ARTICOLUL 51
Cheltuielile pentru incalzirea centrala asigurata prin centrale termice proprii sau aflate in exploatarea directa a asociatiei de proprietari cuprind: costul combustibilului, costul transportului acestuia pana la locul de consum, cheltuieli efectuate cu indepartarea reziduurilor, costul energiei electrice consumate pentru functionarea instalatiilor de incalzire centrala si iluminatul incaperilor in care sunt amplasate acestea, costul echipamentului de uzura si protectie pentru fochistii care deservesc centralele termice, indemnizatiile, respectiv salariile acestora, inclusiv contributia pentru asigurari sociale, costul materialelor necesare pentru pastrarea curateniei in centralele termice, costul apei pentru umplerea instalatiei.

ARTICOLUL 52
(1) Cheltuielile efectuate cu furnizarea energiei termice prin centralele sau prin punctele termice din exploatarea unitatilor de gospodarie comunala sau a altor furnizori se stabilesc dupa tarifele negociate cu reprezentantii asociatiilor de proprietari, in conditiile legii.
(2) In cazul in care la centralele sau la punctele termice sunt racordate mai multe cladiri, suma totala a cheltuielilor pentru incalzirea tuturor cladirilor se repartizeaza pe fiecare cladire proportional cu suprafata echivalenta termic, determinata potrivit normativelor legale, a tuturor corpurilor de incalzire – radiatoare din fonta sau otel, convectori, convectoradiatoare, conducte si coloane neizolate si altele asemenea, aflate in dotarea acestora conform normelor si normativelor tehnice de proiectare.

ARTICOLUL 53
(1) Cheltuielile pentru incalzirea locuintelor/apartamentelor, indiferent de modul de inregistrare a consumului de energie termica si de sursa de agent termic, se repartizeaza proportional cu suprafata echivalenta termic a tuturor corpurilor de incalzire apartinand fiecarui apartament.
(2) Daca proprietarul unui apartament sau al unui spatiu cu alta destinatie decat cea de locuinta modifica suprafata echivalenta termic de incalzire din apartamentul sau din spatiul pe care il detine, cota-parte de participare la cheltuielile pentru incalzire se va recalcula fie prin marirea cu un coeficient de modificare a suprafetei echivalente termic initiale, conform normativelor legale, in baza procesuluiverbal de constatare emis de comitetul executiv al asociatiei de proprietari, fie proportional cu suprafata echivalenta termic a tuturor corpurilor de incalzire, recalculata, pentru fiecare apartament/spatiu in care s-au produs modificari asupra corpurilor de incalzire – tip, numar de elemente si altele asemenea, conform aceluiasi proces-verbal de constatare emis de comitetul executiv. Hotararea definitiva privind modul de calcul al cheltuielilor de incalzire in noile conditii se adopta de adunarea generala a asociatiei de proprietari.
(3) Suprafata echivalenta termic a tuturor corpurilor de incalzire apartinand fiecarui apartament sau spatiu cu alta destinatie decat cea de locuinta din cladire, bloc sau condominiu, se va determina pana la data de 1 septembrie 2003 de catre asociatia de proprietari in colaborare cu specialisti din cadrul unitatii furnizoare de utilitati, iar plata in acest sistem se va aplica incepand din iarna 20032004, daca sunt intrunite conditiile tehnice necesare.

ARTICOLUL 54
Cheltuielile pentru lucrarile de intretinere, reparatii si inlocuiri la antenele colective de televiziune se repartizeaza in raport cu numarul prizelor de televizoare aflate in locuinte si in spatiile cu alta destinatie decat cea de locuinta, iar pentru cutiile postale si pentru cheile de la usa de intrare comuna in cladire se repartizeaza in raport cu numarul locuintelor si spatiilor cu alta destinatie decat cea de locuinta existente in cladire, bloc, condominiu.

ARTICOLUL 55
Posesorii de autovehicule care folosesc pentru intretinerea acestora apa din conductele de alimentare aferente cladirii, inclusiv instalatiile de alimentare cu utilitati din garajele proprii, in conditiile in care nu exista nici o interdictie legala in acest sens, vor suporta cheltuielile pentru consumul de apa si canalizare. Aceste cheltuieli, calculate pe baza unor baremuri stabilite potrivit normelor legale sau in baza consumurilor inregistrate prin aparate de masura legal instalate si autorizate, se scad din totalul cheltuielilor lunare ce revin cladirii respective pentru apa si canalizare, restul urmand sa se repartizeze conform art. 38.

ARTICOLUL 56
In cladirile in care consumul de gaze naturale pentru bucatarii si spalatorii se inregistreaza prin acelasi aparat care masoara si consumul aferent incalzirii, se stabileste consumul aferent bucatariilor si spalatoriilor pe baza unor baremuri stabilite potrivit normelor legale, care se scade din consumul total pe cladire, diferenta considerandu-se ca fiind aferenta incalzirii.

ARTICOLUL 57
Cheltuielile pentru curatatul cosurilor de fum se repartizeaza fiecarui proprietar proportional cu numarul sobelor si al masinilor de gatit racordate la cosurile de fum ale cladirii.

CAPITOLUL IV
Indrumarea metodologica a asociatiilor de proprietari

ARTICOLUL 58
Indrumarea metodologica a asociatiilor de proprietari in realizarea scopurilor si sarcinilor ce le revin, in conformitate cu prevederile legale in vigoare, se efectueaza prin compartimentele specializate in sprijinirea si indrumarea asociatiilor de proprietari, create in cadrul aparatului propriu al consiliilor locale ale municipiilor, oraselor, comunelor si ale sectoarelor municipiului Bucuresti, conform prevederilor O.G. 85/2001, aprobata cu modificari prin Legea 234/2002.

ARTICOLUL 59
Compartimentele specializate in sprijinirea si indrumarea asociatiilor de proprietari vor lua in evidenta toate asociatiile infiintate potrivit prevederilor Legii locuintei nr. 114/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si asociatiile de locatari care, pana la data intrarii in vigoare a O.G. 85/2001, aprobata cu modificari prin Legea 234/2002, nu au fost transformate in asociatii de proprietari.

ARTICOLUL 60
Compartimentele specializate din cadrul aparatului propriu al consiliilor locale vor actiona pentru:
a) indrumarea si sprijinirea asociatiilor de locatari prin consilierea proprietarilor apartamentelor de bloc si spatiilor cu alta destinatie decat cea de locuinta in scopul infiintarii asociatiilor de proprietari, in conditiile legii;
b) indrumarea si sprijinirea asociatiei de proprietari pentru indeplinirea de catre acestea a obligatiilor ce le revin pentru intretinerea si repararea constructiilor si instalatiilor din condominiu;
c) intocmirea si distribuirea materialelor informative de interes pentru asociatia de proprietari prin care sa contribuie la buna desfasurare a acestora;
d) organizarea, in colaborare cu organizatii neguvernamentale, a seminariilor de instruire pentru presedintii si administratorii de condominii;
e) organizarea si asigurarea exercitarii controlului financiar-contabil si gestionar asupra activitatii asociatiilor de proprietari, in conditiile legii. In situatia descoperirii unor fraude sau lipsuri in gestiune de catre comisia de cenzori a asociatiei de proprietari, vor fi sesizate organele competente, iar comitetul executiv al asociatiei de proprietari va fi indrumat sa foloseasca caile legale pentru recuperarea prejudiciului si pentru a actiona in justitie impotriva celui care se face vinovat;
f) confirmarea achitarii la zi a cheltuielilor prin dovada eliberata de presedintele comitetului executiv si de administratorul asociatiei de proprietari, in situatia in care proprietarii doresc sa-si instraineze apartamentele sau spatiile cu alta destinatie decat cea de locuinta, avand la baza extrasul din ultima lista de plata a cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari, precum si copia chitantei de plata de pe ultima luna;
g) indrumarea si sprijinirea asociatiilor de proprietari pentru respectarea de catre acestea a prevederilor O.G. 85/2001, aprobata cu modificari prin Legea 234/2002, si ale prezentelor norme metodologice;
h) in situatia in care comitetul executiv al asociatiei de proprietari si presedintele acesteia nu isi indeplinesc obligatiile legale ce le revin potrivit prevederilor legale si statutului, consiliile locale, prin compartimentele de specialitate ale acestora, vor organiza cu sprijinul unui comitet de initiativa din cadrul asociatiei de proprietari o adunare generala care va dezbate probleme ivite in activitatea asociatiei de proprietari si, daca este cazul, vor organiza chiar noi alegeri.

CAPITOLUL V
Atestarea administratorilor – persoane fizice

ARTICOLUL 61
Consiliile locale vor constitui, prin hotarare, o comisie pentru atestarea administratorului propus de adunarea generala a asociatiei de proprietari, formata din 5 membri, specialisti in domeniul financiar-contabil si al legislatiei muncii.

ARTICOLUL 62
Administratorul este persoana fizica, atestata in conditiile prezentelor norme metodologice si care asigura managementul de proprietate (administrarea propriu-zisa a structurii condominiului, instalatiilor si tuturor elementelor proprietatii comune, functionarea centralelor termice aflate in proprietatea sau administrarea asociatiei) si managementul financiar (contabilitate si casierie) de calitate.

ARTICOLUL 63
Pot fi atestate ca administratori de condominii numai persoanele care indeplinesc urmatoarele conditii:
a) au capacitate deplina de exercitiu;
b) prezinta garantii morale pentru indeplinirea corecta a obligatiilor ce revin administratorilor;
c) prezinta garantii materiale, stabilite in conditiile legii.

ARTICOLUL 64
Persoanele fizice care nu au desfasurat o activitate de administrare in cadrul unei asociatii de proprietari, pe langa indeplinirea conditiilor prevazute la art. 63 lit. a)-c), trebuie sa fi urmat un curs de pregatire profesionala organizat in conditiile legii de catre consiliile locale in colaborare cu asociatiile profesionale neguvernamentale de specialitate.

ARTICOLUL 65
Nu pot fi administratori de condominii persoanele care au suferit o condamnare prin hotarare judecatoreasca, ramasa definitiva, pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni.

ARTICOLUL 66
Pentru obtinerea atestatului de administrator solicitantii trebuie sa indeplineasca conditiile necesare in vederea desfasurarii acestei activitati.

ARTICOLUL 67
(1) Persoanele care solicita atestarea calitatii de administrator de condominiu vor adresa o cerere de evaluare a capacitatii lor comisiei de specialitate constituite de consiliul local, prin hotarare, potrivit art. 7 alin. (2) din O.G. 85/2001, aprobata cu modificari prin Legea 234/2002.
(2) Cererea de atestare se adreseaza consiliului local de pe raza unitatii administrativ-teritoriale in care se afla condominiul.
(3) La cererea de atestare a solicitantului se vor anexa urmatoarele acte:
a) curriculum vitae;
b) copii legalizate de pe actele de stare civila;
c) copii legalizate de pe actele de studii, inclusiv certificatul de pregatire profesionala emis in conditiile legii;
d) certificatul de cazier;
e) recomandari din partea presedintelui comitetului executiv al asociatiei de proprietari, in cazul in care a desfasurat munca de administrare in cadrul asociatiei de proprietari.
(4) Persoanele prevazute la art. 64 vor prezenta si o recomandare din partea a cel putin 2 vecini din cadrul condominiului in care locuiesc.

ARTICOLUL 68
Capacitatea de a fi atestati ca administratori de condominii a solicitantilor care au prezentat cereri in conditiile art. 67 va fi evaluata de comisia de specialitate constituita de consiliul local, in termen de 90 de zile de la inregistrarea cererii.

ARTICOLUL 69
Evaluarea capacitatii solicitantului va fi determinata prin:
a) interviuri luate acestuia;
b) recomandari;
c) orice investigatii suplimentare care sunt considerate utile de catre comisia de atestare.

ARTICOLUL 70
(1) Comisia pentru atestarea administratorilor solutioneaza cererea de eliberare a atestatului de administrator in urma studierii documentelor prezentate si intervievarii solicitantului.
(2) In vederea solutionarii cererii, comisia poate cere si alte informatii suplimentare pe care le considera necesare.

ARTICOLUL 71
(1) Atestatul de administrator de imobil se elibereaza pentru o perioada determinata de maximum 3 ani, la expirarea careia se va proceda la o noua atestare.
(2) Atestatul va mentiona datele de identitate ale titularului, durata de valabilitate a atestatului si autoritatea administratiei publice locale emitenta.
(3) Atestatul poate fi reinnoit, suspendat sau retras de catre autoritatea emitenta, la propunerea motivata a compartimentului specializat al consiliului local, sesizat din oficiu sau la cererea asociatilor.

ARTICOLUL 72
Activitatea persoanelor atestate ca administratori de condominii se desfasoara in baza unui contract individual de munca sau a unei conventii civile de prestari de servicii incheiate cu asociatia de proprietari, potrivit dispozitiilor legale.

CAPITOLUL VI – Sus
Dispozitii sanctionatorii, tranzitorii si finale

ARTICOLUL 73
Atestarea administratorilor persoane fizice, aflati in functie la data intrarii in vigoare a prezentelor norme metodologice, se va realiza pana la data de 31 august 2003.

ARTICOLUL 74
Consiliile locale ale municipiilor, oraselor, comunelor si ale sectoarelor municipiului Bucuresti pot stabili si sanctiona contraventii, prin hotarare, in conditiile legii, pentru urmatoarele fapte:
a) angajarea unui administrator, persoana fizica, neatestat potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice;
b) mentinerea in functie, dupa termenul prevazut la art. 73, a unui administrator, persoana fizica, neatestat potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice;
c) alte cazuri de incalcare a prevederilor prezentelor norme metodologice.

ARTICOLUL 75
Modelele de acord de asociere si de statut al asociatiei de proprietari sunt prevazute in anexele 1 si 2 care fac parte integranta din prezentele norme metodologice. Continutul acordului de asociere si al statutului asociatiei de proprietari, prezentate ca model, nu este obligatoriu si limitativ.

Abuzul de incredere este o infractiune prevazută şi pedepsită de art. 256. Cod Penal şi este definită ca fiind , însuşirea unui bun mobil al altuia , deţinut cu orice titlu , sau dispune de acest bun pe nedrept , ori refuzul de a-l restitui , se pedepseşte închisoare de la 3ani sau cu zile – amenda . Cu aceiasi pedeapsă se sancţionează şi fapta de a schimba în totul sau în parte, substanţa sau calităţile mărfurilor încredinţate spre transport .

Daca schimbarea substanţei sau a calitaţii mărfurilor ncredinţate spre transport s-a făcut prin folosirea de substanţe vătămătoare , pedeapsa este închisoarea stricta de la un an la 5 ani.

Cu pedeapsa prevăzuta în alin.3 se sancţionează şi fapta de a distruge obiectele primite în gaj de către creditor.
Dacă bunul este proprietate privată , acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a părţii vătămate . Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală 1.
Formarea şi buna desfăşurare a relaţiilor sociale cu caracter patrimonial implică o anumită încredere , pe care cei ce intră în aceste relaţii trebuie să si-o acorde uni altora .

Numai în măsura în care este îndeplinită această condiţie , persoanele încredinţează, lasă în posesia sau detenţia altora , diferite bunuri pentru a fi păstrate , transportate fără teamă că ele ar putea fi însuşite ori ca s-ar putea refuza restituirea lor . Dacă persoanele nu si-ar acorda această încredere , ele s-ar abţine să intre în asemenea relaţii , ceea ce ar produce grave tulburări în cadrul societăţii .
Infracţiunea a primit denumirea de abuz de încredere deoarece făptuitorul abuzează de încrederea celui care i-a lăsat bunul în detenţie , transformându-se din detentar al bunului în pretins proprietar al acestuia 2 .
Obiectul juridic : Prin incriminarea abuzului de încredere legiuitorul a urmărit să asigure încrederea pe care trebuie să se bazeze relaţiile sociale cu caracter patrimonial , să apere proprietatea asupra bunurilor mobile . Aşa fiind obiectul juridic al infracţiunii de abuz de încredere îl constituie relaţiile sociale de ordin patrimonial privitoare la acordarea şi respectarea unei anumite încrederi pentru naşterea şi menţinerea lor în scopul apărării drepturilor celui care încredinţează bunul mobil altei persoane .
Obiectul material :

Abuzul de încredere are ca obiect material bunul mobil al altuia , deţinut cu orice titlu de către făptuitor .

Obiectul material al abuzului de încredere se caracterizează aşadar în primul rând prin aceea că nu poate fi decât un bun mobil . Sunt asimilate bunuri mobile putând constitui obiectul material al infracţiunii , bunurile imobile prin destinaţia lor , precum şi cele care sunt considerate astfel datorită bunului la care sunt ataşate .

Bunul mobil poate fi orice bun mobil corporal care are o anumită valoare , roadele acestuia , înscrisurile , bani, titlurile de credit şi orice alte valori evaluabile în bani 3.
Detenţia presupune dreptul de a stăpănii în fapt un bun în numele altuia , în mod temporar , în interesul sau folosul altuia ori în interesul propriu al detentorului , cu precizarea că în timpul detenţiei proprietatea continuă să aparţină proprietarului bunului , deci detentorul nu dobândeşte un drept de proprietate asupra bunului încredinţat .
Bunul mobil să fie deţinut de făptuitor cu orice titlu juridic , legal şi valabil . În sensul cerut de lege , titlurile în baza cărora se deţine bunul pot fi doar titluri rezultate din raporturi patrimoniale netranslative de proprietate , cum ar fi contractele de depozit , de mandat, de împrumut , de transport , de locaţie 4.
Poate constitui obiect material al abuzului de încredere şi bunul asupra căruia făptuitorul are numai un drept de coproprietate , dacă acel bun este indivizibil sau plusul

care depăşeşte cota sa parte în cazul unui bun divizibil 5.
Subiecţii : subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană responsabilă care are în deţinere un bun al altuia . Subiectul pasiv de asemenea poate fi orice persoană căreia îi aparţine un bun , pe care l-a încredinţat unei alte persoane .

Abuzul de încredere este susceptibil de săvârşire cu participaţie în oricare dintre formele acestuia .
Latura obiectivă :

Elementul material al laturei obiective a acestei infracţiuni îl constituie acţiunea abuzivă prin care cel care a primit în detenţie un bun al altuia interverteşte titlul juridic al detenţiunii bunului , trecându-şi acest bun în stăpânirea sa ilicită 6.
A însuşi un bun înseamnă� a-l face al său . Prin alte cuvinte în cazul însuşirii făptuitorului , deşi este numai un detentar al bunului , se comportă faţă de acesta ca şi când ar avea calitatea de proprietar . Este necesar ca faptuitorul să-şi însuşească în mod efectiv bunul .
A dispune de un bun îseamnă a face cu privire la acel bun un act de dispoziţie , adică a-l vinde , a-l dona , a-l împrumuta .

Dispunerea trebuie să se facă pe nedrept , adică făptuitorul să nu fie îndrptăţit a efectua respectivul act de dispoziţie .

Simpla folosire a bunului deţinut atunci când nu s-a convenit interzicerea folosirii , nu constituie un act de dispunere pe nedrept . Astfel de exemplu nu constituie infracţiunea de abuz de încredere fapta unui meseriaş care primind în baza unei convenţii autovehiculul unei persoane cu obligaţia de al vopsi a folosit pentru sine acel autovehicul câtă vreme părţile nu au stipulat în convenţie o asmenea interdicţie .

Refuzul de a restitui bunul constă în manifestarea expresă sau tacită de a nu mai da înapoi bunul primit . Acest refuz trebuie să fie abuziv si nejustificat . Nerestituirea bunului altuia pe motiv că acesta în mod obiectiv a fost pierdut , a dispărut , s-a distrus într-o calamitate , nu poate constitui un refuz de restituire în sensul cerut de norma de incriminare .

Administratorul asociatiei de locatari sau proprietari are calitatea de functionar în întelesul art.147 alin.2 Cod penal, iar fapta sa de a-si însusi bani sau alte bunuri din patrimoniul acesteia întruneste elementele constitutive ale infractiunii de delapidare prev. de art.215/1 Cod penal,ia nu cea de gestiune frauduloasa.

(decizia penala nr.363/R/27.02.2003 -CAB Sectia I Penala)

Prin sentinta penala nr.1053/18.09.2002, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, s-a dispus în baza art.214 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74 lit.a si b, art.76 lit.e Cod penal si art.13 Cod penal condamnarea inculpatei S.S. la pedeapsa amenzii de 10.000.000 lei.În esenta, instanta defond a retinut ca, în perioada martie1992- octombrie 1993, inculpata a îndeplinit functia de administrator – încasator al Asociatiei de locatari.

În aceasta perioada, inculpata a exercitat acte de gestiune pagubitoare pentru patrimoniul asociatiei, în sensul a omis tinerea registrului de casa, nu a numerotat în ordine cronologica chitantele emise, nu a depus diligentele necesare pentru constituirea fondului de rulment,nu a calculat si nu a perceput penalizari pentru restante la cheltuielile de întretinere.În acest mod mai multi furnizori au perceput penalizari în dauna asociatiei, astfel ca prin toate activitatile, inculpata a cauzat un prejudiciu de 42.439.024 lei.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel inculpata, care a aratat ca nu a actionat cu rea-credinta si ca a reparat prejudiciul cauzat.Prin decizia penala nr.1931/A/02.12.2002, Tribunalul Bucuresti – Sectia I-a Penala, a respins ca nefondat apelul declarat.Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

A aratat ca nu a actionat cu rea-credinta în paguba intereselor partii civile, cainstantele nu au examinat modalitatea concreta în care si-a îndeplinit atributiile, astfel încât nu sunt întrunite elementeleconstitutive ale infractiunii. S-a solicitat achitarea, în temeiul art.10 lit.d C.p.p.,iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate.

În ceea ce priveste latura civila a cauzei, s-a aratat ca instantele nu au avut în vedere faptul ca suma de 10.260.111 lei a fost achitata la RADET prin cupoane, astfel ca aceasta suma nu reprezinta prejudiciu si urmeaza sa fie dedusa din suma ce reprezinta despagubirile civile.

Examinând actele si lucrarile dosarului, în raport de criticile formulate, Curtea, în opinie majoritara, a retinut urmatoarele:Instantele au facut analize corecte ale probatoriilor administrate, stabilind situatia de fapt corespunzatoare adevarului si dând activitatii infractionale a inculpatei încadrarea juridica legala.

S-a facut dovada certa ca aceasta, actionând cu intentie indirecta, prin modul defectuos si pagubitor prin care si-a îndeplinit atributiile, a cauzat o paguba partii civile. Este corecta soncluzia instantelor în sensul ca notiunea de rea-credinta cuprinsa în textul art.214 Cod penal se refera si la ipoteza intentiei indirecte, cea care caracterizeaza atitudinea psihica a inculpatei în aceasta cauza.

Sunt deci, întrunite cumulativ -atât din punct de vedere obiectiv, cât si subiectiv- elementele caracteristice ale infractiunii de gestiune frauduloasa.De asemenea, s-a constatat ca în privinta individualizarii pedepsei, instantele au aplicat inculpatei largi circumstante atenuante, stabilind o pedeapsa cu amenda, astfel ca nu a putut fi primita nici critica în sensul ca o astfel de pedeapsa ar fi prea aspra.

Recursul a fost considerat întemeiat în ceea ce priveste latura civila a cauzei.Astfel, cum a rezultat din raportul de expertiza,ale carui concluzii se coroboreaza cu actele depuse la dosar, pentru suma de 10.260.111 lei exista dovezi ca aceasta a fost platita la RADET, ea reprezentând contravaloarea unor cupoane. Aceasta suma nu constituie în mod evident prejudiciusi nu poate fi  considerata ca atare, astfel în încât s-a constatat ca prejudiciul cauzat partii  civile este de 32.178.913 lei, achitat integral de inculpata. S-a constatat de asemenea, ca inculpata a achitat în plus partii civile suma de 321.187 lei. În consecinta, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator asupra  bunurilor inculpatei. Astfel, recursul declarat de inculpata a fost admis si rejudecând cauza  cu privire la limitele aratate, Curtea a casat în parte sentinta si decizia, numai
cu privire la latura civila a cauzei, în sensul mentionat. S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei si deciziei.

Nota: Solutia Curtii, în opinie majoritara este gresita. Opinia minoritara este corecta.Astfel, potrivit art.34 al.1 din Legea nr.114/1994 cladirile de locuinte pot fi date de proprietari în administrarea unei persoane fizice sau juridice, asociatii, servicii publice sau agenti economici specializati, iar la alin.2 al aceluiasi articol, se prevede ca, între obligatiile principale ale celor care le administreaza este si gestionarea bunurilor si a fondurilor banesti.În articolul 16 din Statutul privind organizarea si functionarea Asociatiei Locatarilor sunt stabilite atributii specifice de gestionar pentru administratorul Asociatiei locatarilor, prevazându-se ca raspunde de buna functionare si integritatea partilor si instalatiilor de folosinta comuna din cladire, de mijloacele materiale ale asociatiei,asigura întocmirea listelor lunare de plata si încasarea cotelor de contributie a cheltuielilor comune, efectuarea cheltuielilor strict necesare activitatii asociatiei, întocmeste si pastreaza evidenta asociatiilor.Or, în raport de aceste atributii de gestionar ale administratorului asociatiei deproprietari sau locatari este evident ca aceasta persoana are calitatea de functionar.Mai mult, prin decizia III/2.12.2002 pronuntata de Sectiile Unite ale C.S.J., s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lânga CSJ, în aplicarea prevederilor art-147 alin.2 si ale art.215/1 Cod penal, stabilindu-se ca, administratorul asociatiei de proprietari sau locatari are calitatea de functionar, iar fapta acestuia de însusire, folosire sau traficare, în interesul sau sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza, sau le administreaza, constituie infractiunea de delapidare.În acest cadru, condamnarea inculpatei pentru gestiune frauduloasa este gresita, iar sub aspectul infractiunii de delapidare nu s-au facut cercetari de parchet.Astfel, solutia care se impunea era cea de achitare, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat laart.10 lit.d Cod procedura penala.

CONTRACT DE CESIUNE PARTI SOCIALE
S.C. ………………………………………….
inmatriculata la Oficiul Registrului Comertului
al ……………………………… sub nr. ……………….

Intre subsemnatii:
1. (numele si prenumele) …………………………………………………. cetatean ………………………………….. nascut la data de ……………………….., in ………………………….. str. …………………………….. nr. …….., bloc ………, scara …………., etaj ……….., ap. ………., sector/judet ………… sex ………….. starea civila …………………….., posesorul ……………………….. seria …………. nr. …………………….., eliberat de …………………………. la data de ……………….., cod numeric personal ……………………., in calitate de cedent, si
2. (numele si prenumele) …………………………………………………. cetatean ………………………………… nascut la data de ………………………, in …………………………… str. …………………………………………. nr. …….., bloc ………, scara …………, etaj ……….., ap. ………., sector/judet …………. sex …………… starea civila ……………………., posesorul ……………………….. seria ………….. nr. ………………………, eliberat de ……………………… la data de ……………………, cod numeric personal …………………….., in calitate de cesionar,
sau
2. S.C. ………………………………………………………………….., cu sediul in ……………………………………., str. …………………………………….. nr. ……….., bloc …………., scara ………, etaj ……….., ap. ……….., sector/judet ………………………………………………………………….. inmatriculata la Oficiul Registrului Comertului …………………………………………………… sub nr. ……………./………………../………………… din …………………., prin reprezentant (numele si prenumele) ……………………………………………….. domiciliat in ………………………………, str. …………………………………………. nr. ……….., bloc ………., etaj ………, scara ……….., ap. ………., sector/judet, in calitate de cesionar, a intervenit prezentul contract de cesiune de parti sociale, in urmatoarele conditii: Eu …………………………… cedez lui …………………………………./S.C. prin reprezentant, ……………… parti sociale in valoare nominala de ………………… lei fiecare, insumand ………………………………. lei pe care le detin la …………………………………, aport in numerar si declar, totodata, ca am primit de la cesionar contravaloarea partilor sociale cedate astazi, data autentificarii prezentului contract. Ca urmare a acestei cesiuni, calitatea mea de asociat al S.C. ……………………………….. inceteaza si nu mai am nici o pretentie, de nici o natura, fata de aceasta societate comerciala. Eu ……………………………………………………………. primesc de la ……………………………………………. cele …………………………… parti sociale in valoare nominala de …………………………….. lei fiecare, insumand ………………………….. lei pe care le detine la ……………………………… platindu-i acestuia contravaloarea partilor sociale cedate, astazi, data autentificarii prezentului contract
sau
S.C. ……………………………………………….., prin reprezentant, primeste de la ………………………….. cele ………………………… parti sociale in valoare nominala de ………………… lei fiecare, insumand ………………………….. lei pe care le detine la S.C. …………………………………….. platindu-i acestuia contravaloarea partilor sociale cedate, astazi, data autentificarii prezentului contract. Cesiunea partilor sociale s-a facut in baza hotararii Adunarii generale a asociatilor din ……….. . Redactat si editat in ……………………. exemplare la …………………… .
S-au eliberat ………………….. exemplare.

CEDENT

CESIONAR

Cesiunea de parti sociale

Transmiterea parţilor sociale se face prin act juridic cu titlu oneros şi imbracă forma cesiunii.
Aceasta operatiune juridica se realizeaza prin intermediul contractului de cesiune de parti sociale incheiat intre cele doua parti, actualul asociat care urmeaza sa cedeze partile sociale detinute si viitorul asociat care va prelua partile sociale.
Cesionarea partilor sociale se poate realiza la valoarea nominala a acestora, mentionata in actul constitutiv al societatii, sau se poate realiza la o valoare mai mare decat cea nominala, in aceasta situatie noul asociat avand obligatia de a achita catre stat impozitul in cuantum de 16%, procent ce se aplica asupra diferentei dintre valoarea nominala si valoarea achizitionarii.
Pentru ca cesiunea partilor sociale sa fie opozabila tertelor persoane, straine de contract, aceasta trebuie inregistrata la Oficiul Registrului Comertului, si astfel publicata in Monitorul Oficial. Contractul de cesiune parti sociale va trebui sacuprinda inserat o clauza prin care se va stabili valoarea la care se face cesiunea( respectiv seva mentiona daca cesiunea are loc la valoarea nominala a partilor sociale sau la o alta valoare stabilita de catre parti).

CESIONAREA PARTILOR SOCIALE SI DREPTUL ASUPRA DIVIDENDELOR

Potrivit art 67 alin 6 din Legea nr. 31 / 1990 privind societatile comerciale, Republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, dividendele care se cuvin dupa data transmiterii actiunilor apartin cesionarului, in afara de cazul in care partile au convenit altfel.
Desi, textul de lege citat se refera la societatile pe actiuni, prevederile art 67 alin 6 din lege, el se aplica deopotriva si societatilor cu raspundere limitata. Prin urmare, rezulta ca partile au dreptul ca in contractul de cesiune de parti sociale sa prevada printr-o clauza dreptul cesionarului (cumparatorului) de a dobandi dividendele pentru perioada de timp anterioara incheierii actului de cesiune.

In cazul in care partile din contractul de cesiune nu au prevazut care va fi situatia juridica a dividendelor, in literatura juridica de specialitate se considera ca, dividendele pentru perioada de timp anterioara incheierii cesiunii se cuvin cedentului (vanzatorului).

Astfel, dreptul la dividende, fiind un drept social fundamental al fiecarui asociat, nu poate fi instrainat decat prin conventia partilor.De asemenea, s-au mai avut in vedere si prevederile art 1 din codul civil, potrivit carora, legea civila nu retroactiveaza.

De la data exigibilitatii dividendelor, societatea comerciala este obligata sa plateasca asociatilor dividendele stabilite.Din punct de vedere juridic, in opinia mea, este vorba de o obligatie juridica pura si simpla.

In cazul nerespectarii obligatiei de plata a dividendelor catre asociati, societatea comerciala datoreaza dobanzi asociatiilor, in temeiul art 43 din Codul Comercial. incepand de la data cand obligatia a devenit exigibila.

CESIUNEA DE PARTI SOCIALE CATRE UN ASOCIAT PERSOANA JURIDICA STRAINA
Procedura:

1. Intre societatea romaneasca( ca si cedent) si societatea straina (ca si cesionar) se vor incheia contractele de cesiune parti sociale.
2. Toti asociatii din SRL-ul romanesc adopta hotararea Adunarii Generale a Asociatilor SRL-ului romanesc prin care se aproba (a) cesiunile de parti sociale si (b) modificarea actului constitutiv ca urmare a cesiunilor si (c) daca este cazul, alte modificari ale actului constitutiv.
3. Se redacteaza actul constitutiv actualizat al SRL-ului romanesc, care va evidentia noua structura a asociatilor si noile modificari (daca este cazul).
4. Daca cedarea partilor sociale de catre asociatii SR-ului romanesc se face la o valoare mai mare decat valoarea nominala, intervine necesitatea platii impozitului pe venitul din investitii. Acesta este de 16% din venit calculat ca diferenta dintre pretul cesiunii si valoarea nominala a partilor sociale cedate. Impozitul pe venitul din investitii in acest caz comporta urmatoarele probleme: (a) impozitul pe venitul din investitii se retine la sursa (adica, cesionarul va plati cedentului pretul cesiunii redus cu valoarea impozitului pe investitii); (b) cesionarul este cel tinut sa plateasca impozitul in numele cedentului (chiar daca cedentul este cel care realizeaza venitul); (c) in cazul persoanelor juridice straine, care nu au un sediu permanent in Romania (nu au un numar de identificare fiscala), trebuie ca persoana juridica straina sa isi desemneze un reprezentant fiscal.

LEGEA Nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice
M.Of. nr. 852 din 20.12.2010

Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1
Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public de pensii.
Art. 2
Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:
a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public de pensii bazat pe aceleaşi norme de drept, pentru toţi participanţii la sistem;
b) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;
c) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;
d) principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;
e) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondurile de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public de pensii, conform legii;
f) principiul solidarităţii sociale, conform căruia participanţii la sistemul public de pensii îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor asigurate prevăzute de lege;
g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public de pensii, conform legii;
h) principiul imprescriptibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu se prescrie;
i) principiul incesibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu poate fi cedat, total sau parţial.
Art. 3
(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) asigurat – persoana fizică pentru care angajatorul este obligat să reţină şi să plătească contribuţia individuală de asigurări sociale, precum şi persoana fizică ce achită, în nume propriu, contribuţia de asigurări sociale, conform prezentei legi;
b) case de pensii sectoriale – casele de pensii care funcţionează în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, cu respectarea legislaţiei în vigoare privind protecţia informaţiilor clasificate în instituţiile din sistemul naţional de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională;
c) contract de asigurare socială – contractul încheiat voluntar între persoane fizice şi casele teritoriale de pensii în scopul asigurării în sistemul public de pensii;
d) contribuabil – persoana fizică sau juridică ce plăteşte contribuţii de asigurări sociale sistemului public de pensii, conform prezentei legi;
e) declaraţie individuală de asigurare – documentul depus la casele teritoriale de pensii, pe baza căruia se înregistrează în sistemul public de pensii persoanele care desfăşoară activităţi independente, asigurate obligatoriu prin efectul legii în sistemul public de pensii;
f) declaraţie nominală de asigurare – evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, întocmită şi depusă sau transmisă lunar de către angajatori la casele teritoriale de pensii, precum şi la casele de pensii sectoriale;
g) locuri de muncă în condiţii deosebite – locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe toată durata timpului normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor;
h) locuri de muncă în condiţii speciale – locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puţin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe grave asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor;
i) locuri de muncă în alte condiţii – locurile de muncă şi activităţi din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale care implică pericol permanent de vătămare corporală gravă, invaliditate, mutilare, suprimare a vieţii ori de pierdere a libertăţii – captivitate, terorism, răpiri, luări ca ostatici ori alte asemenea situaţii – şi pentru care nu se pot lua măsuri de prevenire sau de protecţie;
j) perioade asimilate – perioadele pentru care nu s-au datorat sau plătit contribuţii de asigurări sociale şi care sunt asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii;
k) prestaţii de asigurări sociale – veniturile de înlocuire acordate la intervenirea riscurilor asigurate sub formă de pensii, ajutoare sau alte tipuri de prestaţii prevăzute de prezenta lege, pentru pierderea totală ori parţială a veniturilor asigurate;
l) punctaj lunar – numărul de puncte realizat de asigurat într-o lună, calculat prin raportarea câştigului salarial brut lunar/soldei brute lunare sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică;
m) punctaj anual – numărul de puncte realizat de asigurat pe parcursul unui an calendaristic, obţinut prin împărţirea la 12 a sumei punctajelor lunare;
n) punctaj mediu anual – numărul de puncte realizat de asigurat, calculat prin raportarea punctajului total realizat de acesta în întreaga perioadă de activitate la numărul anilor corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionării;
o) riscuri asigurate – evenimentele care, la producerea efectelor lor, obligă instituţiile sistemului public de pensii să acorde asiguraţilor prestaţiile sociale, cu respectarea prevederilor prezentei legi (invaliditate, bătrâneţe şi deces);
p) stagiu de cotizare – perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum şi cea pentru care asiguraţii cu declaraţie individuală de asigurare sau contract de asigurare socială au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii;
q) stagiu de cotizare în specialitate – perioada în care o persoană din sistemul naţional de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi din sistemul administraţiei penitenciare s-a aflat în una dintre următoarele situaţii:
1. a avut calitatea de cadru militar în activitate;
2. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau student al unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar;
3. a fost concentrată sau mobilizată ca rezervist;
4. a fost în captivitate;
5. a avut calitatea de funcţionar public cu statut special în instituţiile din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi din sistemul administraţiei penitenciare;
6. a avut calitatea de militar angajat pe bază de contract şi/sau de soldat şi gradat voluntar;
r) stagiu complet de cotizare – perioada de timp prevăzută de prezenta lege în care asiguraţii au realizat stagiul de cotizare pentru a putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parţială;
s) stagiu de cotizare necesar – perioada de timp prevăzută de prezenta lege, în funcţie de vârstă, în care asiguraţii au realizat stagiul de cotizare pentru obţinerea unei pensii de invaliditate;
t) stagiu minim de cotizare – perioada minimă de timp prevăzută de prezenta lege în care asiguraţii au realizat stagiul de cotizare pentru a putea beneficia de pensie, la împlinirea vârstei standard de pensionare;
u) stagiu potenţial – perioada de timp prevăzută de prezenta lege, considerată stagiu de cotizare şi acordată la calculul pensiei de invaliditate, ca o creditare pentru stagiul de cotizare nerealizat din cauza afecţiunilor invalidante;
v) vârstă standard de pensionare – vârsta stabilită de prezenta lege, pentru bărbaţi şi femei, la care aceştia pot obţine pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile legii, precum şi vârsta din care se operează reducerile prevăzute de lege.
(2) În sensul prezentei legi, prin câştig salarial brut/soldă brută/salariu lunar brut se înţelege veniturile din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, conform prevederilor Codului fiscal.
Art. 4
(1) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale devine Casa Naţională de Pensii Publice, denumită în continuare CNPP, instituţie care păstrează modul de organizare şi funcţionare, preia personalul, precum şi drepturile şi obligaţiile acesteia.
(2) Administrarea sistemului public de pensii se realizează prin CNPP şi prin casele de pensii sectoriale, care se înfiinţează, funcţionează şi îndeplinesc atribuţiile prevăzute de prezenta lege.
(3) În subordinea CNPP funcţionează case judeţene de pensii, în fiecare municipiu-reşedinţă de judeţ, precum şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, denumite în continuare case teritoriale de pensii.
(4) CNPP poate înfiinţa case locale de pensii, în funcţie de numărul şi structura asiguraţilor, care funcţionează sub conducerea şi controlul casei judeţene de pensii, respectiv ale Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti.
Art. 5
(1) Asiguraţii sistemului public de pensii pot fi cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România.
(2) Pot fi asiguraţi ai sistemului public de pensii şi cetăţenii români, cetăţenii altor state şi apatrizii care nu au domiciliul sau reşedinţa în România, în condiţiile prevăzute de instrumentele juridice cu caracter internaţional la care România este parte.
(3) Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale, conform prezentei legi.
Art. 6
(1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
I. I.
a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă, inclusiv soldaţii şi gradaţii voluntari;
b) funcţionarii publici;
c) cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I;
III. persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se asigură din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, denumite în continuare şomeri;
IV. persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi care se află în una dintre situaţiile următoare:
a) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;
b) membri ai întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale;
c) persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice;
d) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;
e) alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale;
V. cadrele militare trecute în rezervă, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare ale căror raporturi de serviciu au încetat, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, care beneficiază de ajutoare lunare ce se asigură din bugetul de stat, în condiţiile legii;
VI. persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din:
a) drepturi de autor şi drepturi conexe, definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cu regularitate sau în mod ocazional;
b) contracte/convenţii încheiate potrivit Codului civil.
(2) Se pot asigura în sistemul public de pensii, pe bază de contract de asigurare socială, în condiţiile prezentei legi, avocaţii, personalul clerical şi cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege, neintegrate în sistemul public, precum şi orice persoană care doreşte să se asigure, respectiv să îşi completeze venitul asigurat.
Art. 7
(1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I şi II, denumite în continuare angajatori, instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj pentru şomerii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. III, precum şi instituţiile care efectuează plata drepturilor pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V sunt obligate să depună în fiecare lună, la termenul stabilit de CNPP şi casele de pensii sectoriale, declaraţia nominală de asigurare. Declaraţia se transmite la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul angajatorului, respectiv la casa de pensii sectorială.
(2) În situaţia în care se constată erori în cuprinsul declaraţiilor prevăzute la alin. (1), indiferent de cauzele producerii acestora, şi/sau modificări ale datelor pe baza cărora se stabilesc stagiul de cotizare şi punctajul mediu anual ale asiguratului, persoanele juridice ori fizice prevăzute la alin. (1) sunt obligate să depună o declaraţie nominală de asigurare rectificativă la casa teritorială de pensii, respectiv la casa de pensii sectorială unde a fost depusă şi declaraţia pe care o modifică.
(3) Declaraţia prevăzută la alin. (1), precum şi cea prevăzută la alin. (2) au regimul juridic al unei declaraţii pe propria răspundere.
Art. 8
(1) CNPP, prin casele teritoriale de pensii, controlează modul în care angajatorii, precum şi instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj respectă dispoziţiile legale privind întocmirea şi depunerea declaraţiei nominale de asigurare şi a obligaţiilor de plată, precum şi respectarea termenelor de depunere.
(2) Casele de pensii sectoriale controlează modul în care angajatorii din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale respectă dispoziţiile legale privind întocmirea şi transmiterea declaraţiei nominale de asigurare, precum şi termenele de transmitere.
Art. 9
(1) Angajatorii, precum şi instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj sunt obligate să pună la dispoziţia reprezentanţilor CNPP şi ai caselor teritoriale de pensii toate documentele necesare verificării legalităţii şi corectitudinii datelor înscrise în declaraţia nominală de asigurare şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
(2) Angajatorii din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale au obligaţia de a pune la dispoziţia reprezentanţilor caselor de pensii sectoriale toate documentele necesare verificării legalităţii şi corectitudinii datelor înscrise în declaraţia nominală de asigurare şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Art. 10
(1) Pentru perioadele de după 31 martie 2001, declaraţia nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. (1) şi (2) constituie documentul pe baza căruia se stabileşte stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi punctajul mediu anual pentru asiguraţii sistemului public de pensii, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c).
(2) În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), declaraţia prevăzută la art. 7 alin. (1) şi (2) constituie singurul document pe baza căruia se stabileşte stagiul de cotizare în sistemul public de pensii şi punctajul anual de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) În situaţiile în care, pentru perioadele prevăzute la alin. (1) şi (2), derularea raporturilor de muncă sau de serviciu nu poate fi dovedită prin declaraţia nominală de asigurare, în vederea stabilirii stagiului de cotizare şi a punctajului anual, pot fi valorificate şi alte acte doveditoare, întocmite în condiţiile legii.
(4) Obligaţia prezentării actelor doveditoare prevăzute la alin. (3) revine persoanei în cauză.
Art. 11
(1) Persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV care au cel puţin vârsta de 18 ani sunt obligate să se asigure pe baza declaraţiei individuale de asigurare.
(2) Declaraţia individuală de asigurare se depune în termen de 30 de zile de la data încadrării în situaţia prevăzută la alin. (1) la casa teritorială de pensii competentă, în funcţie de domiciliul sau reşedinţa persoanei.
(3) Venitul lunar asigurat pentru persoanele menţionate la alin. (1) este cel stabilit prin declaraţia individuală de asigurare şi nu poate fi mai mic decât suma reprezentând 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi mai mare decât valoarea corespunzătoare a de 5 ori câştigul salarial mediu brut.
(4) Se exceptează de la obligativitatea depunerii declaraţiei de asigurare persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV, dacă beneficiază de una dintre categoriile de pensii prevăzute de prezenta lege sau dacă se regăsesc în situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II, III şi V.
(5) În situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. VI declararea contribuţiilor individuale de asigurări sociale se face de către plătitorul de venit. Declaraţia este similară celei nominale privind evidenţa asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat şi are acelaşi regim juridic cu aceasta.
(6) Sub aspectul declarării, calculării, reţinerii şi plăţii contribuţiilor individuale de asigurări sociale, plătitorul de venit prevăzut la alin. (5) este asimilat angajatorului.
(7) Plătitorii de venit prevăzuţi la alin. (5) nu au obligaţia depunerii declaraţiei pentru persoanele care au şi calitatea de pensionari ori sunt asiguraţi în alte sisteme neintegrate sistemului public de pensii.
Art. 12
(1) Contractul de asigurare socială prevăzut la art. 6 alin. (2) se încheie între persoana interesată sau, după caz, tutorele, curatorul ori mandatarul acesteia desemnat prin procură specială şi casa teritorială de pensii competentă, în funcţie de domiciliul sau reşedinţa persoanei.
(2) Contractul de asigurare socială se încheie în formă scrisă şi produce efecte de la data înregistrării acestuia la casa teritorială de pensii.
Art. 13
(1) Venitul asigurat înscris în declaraţia individuală de asigurare sau în contractul de asigurare socială poate fi modificat prin depunerea unei comunicări de modificare a declaraţiei individuale de asigurare ori, după caz, prin încheierea unui act adiţional la contractul de asigurare socială.
(2) Declaraţia individuală de asigurare şi contractul de asigurare socială constituie titluri de creanţă şi devin titluri executorii la data la care creanţa bugetară este scadentă, conform legii.
Art. 14
(1) În situaţia în care pe parcursul derulării asigurării în baza declaraţiei individuale de asigurare se face dovada că există perioade în care nu se realizează venituri, la cererea asiguratului sau din iniţiativa casei teritoriale de pensii, declaraţia poate fi suspendată.
(2) Pentru perioadele de suspendare prevăzute la alin. (1) nu se datorează contribuţie de asigurări sociale.
Art. 15
(1) În sistemul public de pensii, evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale se realizează pe baza codului numeric personal al asiguratului.
(2) Datele cu caracter personal actualizate pentru toţi cetăţenii români, cetăţenii Uniunii Europene, ai statelor membre ale Spaţiului Economic European, ai Elveţiei şi pentru străinii care au înregistrată rezidenţa/şederea în România, precum şi ale persoanelor pentru care CNPP şi casele de pensii sectoriale întocmesc documentaţii de plată şi/sau efectuează plata unor prestaţii sociale sunt furnizate acestora gratuit de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, după caz.
(3) Datele prevăzute la alin. (2) sunt furnizate gratuit, la cererea CNPP şi a caselor de pensii sectoriale, şi de oricare altă autoritate, instituţie publică sau altă instituţie care deţine astfel de informaţii.
(4) Conţinutul, modalităţile şi termenele de transmitere a informaţiilor prevăzute la alin. (2) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Art. 16
Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii:
a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001;
b) vechimea în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiilor, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), până la intrarea în vigoare a prezentei legi;
c) perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele au fost asigurate în baza Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare;
d) perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V.
Art. 17
(1) Constituie stagiu de cotizare şi perioada suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a, respectiv în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c).
(2) Constituie stagiu de cotizare şi perioadele de până la data de 1 aprilie 2001 în care o persoană:
a) s-a aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 49;
b) are stabilite drepturi privind vechimea în muncă în baza prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat.
(3) Constituie stagiu de cotizare şi timpul util la pensie realizat de agricultori, în condiţiile reglementate de legislaţia privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.
Art. 18
Pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 care reprezintă, conform legii, stagiu de cotizare realizat în condiţii deosebite, condiţii speciale sau alte condiţii de muncă se acordă perioade suplimentare la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu, care constituie stagii de cotizare în condiţii normale, după cum urmează:
a) 3 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii deosebite de muncă;
b) 6 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii speciale de muncă;
c) 12 luni pentru fiecare an lucrat în alte condiţii de muncă aşa cum sunt reglementate la art. 29 alin. (2).
Art. 19
(1) Constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asiguraţii datorează şi/sau plătesc contribuţii de asigurări sociale în sistemul public de pensii din România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte.
(2) La stabilirea drepturilor de asigurări sociale se iau în considerare stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii din România, precum şi perioadele de asigurare realizate sau recunoscute ca atare în alte ţări, în condiţiile reglementate prin instrumente juridice cu caracter internaţional la care România este parte şi/sau regulamente comunitare.
(3) În sistemul public de pensii, obligaţiile şi prestaţiile de asigurări sociale se achită în monedă naţională.
(4) În cazul drepturilor salariale sau veniturilor asigurate, stabilite în moneda altor ţări pe teritoriul României, contribuţiile se plătesc în lei la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României din data stabilită pentru plata acestor drepturi.
CAPITOLUL II
Bugetul asigurărilor sociale de stat
Art. 20
(1) Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului public de pensii.
(2) Guvernul elaborează anual, pe baza propunerilor CNPP şi ale instituţiilor care au în subordine case de pensii sectoriale, proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat, pe care îl supune spre aprobare Parlamentului.
(3) Casele de pensii sectoriale elaborează propuneri pentru bugetul asigurărilor sociale de stat şi le transmit instituţiilor publice în subordinea cărora funcţionează.
(4) În situaţia în care legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare prevederile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul precedent, până la adoptarea noului buget.
Art. 21
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din:
a) contribuţii de asigurări sociale, dobânzi şi penalităţi de întârziere, precum şi din alte venituri, potrivit legii;
b) sume alocate de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului asigurărilor sociale de stat, care se aprobă prin legile bugetare anuale.
Art. 22
(1) Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale din sistemul public de pensii, cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea sistemului public de pensii, finanţarea unor investiţii proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege.
(2) Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual până la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă.
(3) Fondul de rezervă cumulat nu poate depăşi nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar respectiv.
(4) Fondul de rezervă se utilizează pentru acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale în situaţii temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public de pensii, aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(5) Fondul de rezervă nu se poate utiliza în primii 3 ani de la începerea constituirii acestuia.
(6) Fondul de rezervă se constituie în anii în care bugetul asigurărilor sociale de stat este excedentar, nu primeşte sume pentru echilibrare, potrivit art. 21 lit. b), şi numai după acoperirea deficitelor din anii precedenţi ale bugetului asigurărilor sociale de stat.
Art. 23
(1) În termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNPP şi casele de pensii sectoriale au obligaţia să coreleze bazele proprii de date pentru realizarea unei evidenţe corecte şi unitare a drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la sistemul public de pensii, precum şi la sistemul fondurilor de pensii administrate privat.
(2) CNPP, casele de pensii sectoriale şi ANAF au obligaţia să îşi transmită reciproc informaţiile referitoare la sumele reprezentând contribuţia de asigurări sociale, declarate şi, respectiv, plătite de angajatori.
(3) CNPP, casele de pensii sectoriale şi ANAF, pe baza informaţiilor prevăzute la alin. (2), identifică situaţiile în care angajatorii nu au respectat prevederile legale privind declararea şi plata contribuţiilor de asigurări sociale, dispunând măsurile prevăzute de lege.
(4) Instituţiile prevăzute la alin. (3) îşi acordă reciproc şi gratuit accesul la informaţiile referitoare la declararea şi plata contribuţiilor de asigurări sociale din bazele de date pe care le au în administrare.
(5) Anual, după depunerea declaraţiilor fiscale, ANAF transmite CNPP veniturile realizate de persoanele fizice, altele decât cele care realizează venituri din salarii sau asimilate acestora.
Art. 24
(1) Excedentele anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat pot fi utilizate în anul următor, potrivit destinaţiilor aprobate prin lege, după regularizarea cu bugetul de stat, în limita sumelor primite de acesta, potrivit prevederilor art. 21 lit. b).
(2) Eventualul deficit curent al bugetului asigurărilor sociale de stat se acoperă din fondul de rezervă.
(3) Deficitul din anii precedenţi şi din anul curent al bugetului asigurărilor sociale de stat rămas după utilizarea fondului de rezervă se finanţează din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului.
Art. 25
Disponibilităţile băneşti ale asigurărilor sociale de stat sunt purtătoare de dobânzi, nivelul dobânzilor stabilindu-se prin convenţii încheiate de CNPP cu Trezoreria Statului.
Art. 26
În mod excepţional, în situaţii motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de rezervă, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat.
CAPITOLUL III
Contribuţia de asigurări sociale
Art. 27
(1) În sistemul public de pensii sunt contribuabili, după caz:
a) asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale;
b) angajatorii şi instituţiile care efectuează plata ajutoarelor în situaţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V;
c) persoanele juridice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. II, asimilate angajatorului în condiţiile prezentei legi;
d) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj, instituţie care, pentru şomeri, este asimilată angajatorului;
e) persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV şi VI, precum şi cele prevăzute la art. 6 alin. (2).
(2) Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite, speciale şi alte condiţii de muncă.
(3) Cotele de contribuţii de asigurări sociale, la data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt:
a) 31,3% pentru condiţii normale de muncă, datorate de angajator şi angajaţi, din care 10,5% datorate de angajaţi şi 20,8% datorate de angajatori;
b) 36,3% pentru condiţii deosebite de muncă, datorate de angajator şi angajaţi, din care 10,5% datorate de angajaţi şi 25,8% datorate de angajatori;
c) 41,3% pentru condiţii speciale şi alte condiţii de muncă, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, datorate de angajator şi angajaţi, din care 10,5% datorate de angajaţi şi 30,8% datorate de angajatori.
(4) În cota de contribuţie individuală de asigurări sociale prevăzută la alin. (3) este inclusă şi cota de contribuţie aferentă fondurilor de pensii administrate privat, prevăzută de Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 28
(1) Condiţiile de muncă în care se desfăşoară activitatea asiguraţilor din sistemul public de pensii pot fi normale, deosebite şi speciale.
(2) Pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), condiţiile în care se desfăşoară activitatea pot fi normale, deosebite, speciale şi alte condiţii de muncă.
Art. 29
(1) Sunt încadrate în condiţii deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării acestora.
(2) În domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii se realizează pe baza criteriilor şi metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi a activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările ulterioare, şi de Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice pentru poliţişti, cu modificările ulterioare.
Art. 30
(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din:
a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
b) activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii;
c) activităţile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi;
d) aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;
e) activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3;
f) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4.
(2) Periodic, din 2 în 2 ani, locurile de muncă în condiţii speciale prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiţii speciale.
(3) Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă, prevăzut la alin. (1) lit. b), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupele I şi II de muncă şi care, potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, sunt încadrate în condiţii speciale de muncă.
(5) Constituie stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă şi perioadele în care un asigurat care îşi desfăşoară activitatea în condiţii speciale de muncă se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă şi/sau în concediu de odihnă, dacă cel puţin în ziua premergătoare concediului a lucrat în locuri de muncă încadrate în astfel de condiţii de muncă.
Art. 31
(1) Contribuţia de asigurări sociale se datorează din momentul încadrării în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) sau de la data încheierii contractului de asigurare socială.
(2) Contribuţia individuală de asigurări sociale se datorează de asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I şi II.
(3) Asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2) datorează integral cota de contribuţie de asigurări sociale corespunzătoare condiţiilor normale de muncă, stabilită prin lege.
(4) Contribuţia de asigurări sociale pentru şomeri se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale de muncă, cu excepţia plăţilor compensatorii şi a veniturilor de completare acordate salariaţilor din industria de apărare, în perioada de reducere temporară a activităţii.
(5) Contribuţia de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale, cu excepţia cazurilor în care, prin lege, se dispune altfel.
(6) Contribuţia de asigurări sociale pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V se suportă integral din bugetul de stat, la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale de muncă.
(7) Asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. VI datorează contribuţia de asigurări sociale la nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale.
(8) Nu datorează contribuţia individuală de asigurări sociale persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. VI lit. a) pentru veniturile realizate din această calitate în mod ocazional, atunci când pe lângă acestea realizează şi venituri de natură salarială.
(9) În mod facultativ, la cerere, persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. VI pot achita contribuţia de asigurări sociale la nivelul întregii cote a contribuţiei de asigurări sociale, stabilite de lege pentru condiţii normale de muncă.
(10) Contribuţia de asigurări sociale datorată de contribuabilii prevăzuţi la art. 27 alin. (1) nu se impozitează.
Art. 32
(1) Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale datorată de către asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I şi II, respectiv de către angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori.
(2) Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri se fac lunar de către instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj, iar în situaţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V, de către instituţia care achită drepturile respective.
(3) Plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2) se face lunar de către aceştia sau, în numele lor, de către orice altă persoană, în contul casei teritoriale de pensii la care sunt asiguraţi.
(4) Plata contribuţiei de asigurări sociale, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (2), se poate face şi anticipat, pe o perioadă de cel mult 12 luni.
(5) Calculul şi plata contribuţiei individuale de asigurări sociale pentru perioada în care asiguratul beneficiază de indemnizaţie de asigurări sociale de sănătate se efectuează, după caz, de către:
a) angajator, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I şi II;
b) instituţia abilitată de lege să efectueze plăţi din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. III;
c) casa de asigurări de sănătate, pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV.
(6) Calculul şi plata contribuţiei individuale de asigurări sociale datorate de asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. VI se fac de către plătitorul de venit.
Art. 33
(1) Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o constituie:
a) câştigul salarial brut/solda brută, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I şi II;
b) suma reprezentând 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, în cazul indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din concediul medical, cu excepţia cazurilor de accident de muncă sau boală profesională;
c) venitul brut diminuat cu cota de cheltuială forfetară prevăzută la art. 50 alin. (1) lit. a) sau, după caz, art. 50 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, pentru veniturile din drepturi de autor şi drepturi conexe, în situaţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. VI lit. a);
d) venitul brut, pentru veniturile din activitatea desfăşurată în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil, în situaţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. VI lit. b).
(2) Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate de către persoanele juridice din România este câştigul salarial brut lunar în lei, corespunzător funcţiei în care persoana respectivă este încadrată în ţară.
(3) Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale prevăzută la alin. (1) şi (2) nu poate fi mai mare decât valoarea corespunzătoare a de cinci ori câştigul salarial mediu brut.
(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (3) persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. VI lit. a), care realizează respectivele venituri în mod exclusiv şi ocazional, pentru care baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale nu poate depăşi într-un an calendaristic echivalentul a de cinci ori câştigul salarial mediu brut.
(5) Câştigul salarial mediu brut prevăzut la alin. (3) este cel utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Art. 34
(1) Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale datorată de angajator o constituie suma câştigurilor salariale brute/soldelor brute lunare, precum şi asimilate acestora.
(2) Baza lunară de calcul la care persoana juridică din România datorează contribuţia de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate o constituie suma câştigurilor salariale brute la care s-a calculat contribuţia individuală de asigurări sociale, conform prevederilor art. 33 alin. (2).
(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul mediu al asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a de cinci ori câştigul salarial mediu brut.
(4) În situaţia depăşirii plafonului prevăzut la alin. (3), în cazul angajatorilor care datorează contribuţie diferenţiată în funcţie de condiţiile de muncă, baza de calcul la care se datorează contribuţia de asigurări sociale corespunzătoare fiecărei condiţii de muncă se stabileşte proporţional cu ponderea, în totalul bazei de calcul, a câştigurilor salariale brute realizate în fiecare dintre condiţiile de muncă.
Art. 35
(1) Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri o constituie cuantumul drepturilor băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi asupra cărora se datorează contribuţia de asigurări sociale, potrivit legii.
(2) Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V o constituie cuantumul ajutoarelor lunare, plătite din bugetul de stat, în condiţiile legii.
(3) Prevederile art. 33 alin. (3) se aplică şi pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2).
Art. 36
Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2) o constituie venitul lunar asigurat, înscris în declaraţia individuală de asigurare sau în contractul de asigurare socială, dar nu mai puţin decât suma reprezentând 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nici mai mult de 5 ori valoarea acestuia.
Art. 37
(1) Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând:
a) prestaţii suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, inclusiv cele acordate pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
b) diurne de deplasare şi de delegare, indemnizaţii de delegare, detaşare şi transfer;
c) participarea salariaţilor la profit, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome, aprobată cu modificări prin Legea nr. 769/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
d) indemnizaţia de şedinţă pentru consilierii locali şi judeţeni;
e) contribuţiile plătite la fondurile de pensii facultative, în limitele de deductibilitate stabilite potrivit legii;
f) compensaţiile lunare pentru chirie;
g) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament;
h) sumele primite potrivit legii pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;
i) indemnizaţiile de instalare;
j) valoarea financiară a normei de hrană;
k) contravaloarea transportului ocazionat de plecarea în concediul de odihnă, precum şi a transportului la şi de la locul de muncă.
(2) Sumele asupra cărora nu se datorează contribuţia de asigurări sociale, prevăzute la alin. (1) lit. b)–k), nu se iau în considerare la stabilirea prestaţiilor din sistemul public de pensii.
Art. 38
(1) Sumele reprezentând ajutor de deces, care se plătesc de angajator asiguraţilor, potrivit prevederilor prezentei legi, în contul asigurărilor sociale, se reţin de acesta din contribuţiile de asigurări sociale datorate pentru luna respectivă.
(2) Sumele reprezentând ajutor de deces plătite de angajator asiguraţilor, potrivit prevederilor prezentei legi, care depăşesc suma contribuţiilor datorate de acesta în luna respectivă se recuperează din contul asigurărilor sociale de la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia, respectiv de la casa de pensii sectorială.
Art. 39
(1) Contribuţia individuală de asigurări sociale datorată de asiguraţi se reţine integral din:
a) câştigul salarial brut/solda brută realizat/realizată lunar, astfel cum sunt definite la art. 3 alin. (2), de asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I şi II;
b) venitul brut diminuat cu cota de cheltuială forfetară, respectiv venitul brut, astfel cum sunt prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. c) şi d), în situaţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. VI;
c) indemnizaţia de asigurări sociale de sănătate stabilită potrivit legii, în situaţia asiguraţilor aflaţi în concediu medical.
(2) Contribuţia individuală de asigurări sociale prevăzută la alin. (1) se virează lunar de către angajator, respectiv de către plătitorul de venit la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului la care acesta este luat în evidenţă ca plătitor de impozite şi taxe, împreună cu contribuţia de asigurări sociale pe care acesta o datorează în calitate de contribuabil bugetului asigurărilor sociale de stat. Contribuţiile individuale de asigurări sociale, în situaţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. VI, se virează în conturi distincte stabilite cu această destinaţie şi comunicate de către CNPP, respectiv de către casele de pensii sectoriale.
(3) Contribuţia la fondul de pensii administrat privat, care este parte din contribuţia individuală de asigurări sociale datorată la sistemul public de pensii, se transmite de CNPP şi de casele de pensii sectoriale fondurilor de pensii administrate privat.
(4) Lunar, până cel târziu în data de 20 a lunii următoare celei în care plătitorii au depus declaraţia nominală de asigurare, CNPP şi casele de pensii sectoriale transmit fiecărui administrator lista nominală de virare a sumelor către fondul de pensii pe care acesta îl administrează.
(5) Lunar, până cel târziu în data de 20 a lunii următoare celei în care angajatorul a depus declaraţia nominală de asigurare, CNPP şi casele de pensii sectoriale virează către fiecare fond de pensii administrat privat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, suma reprezentând contribuţiile individuale datorate acestor fonduri.
Art. 40
Termenele de plată a contribuţiei de asigurări sociale sunt:
a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;
b) data stabilită pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;
c) până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2), respectiv până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit veniturile de natură profesională, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. VI;
d) până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj sau bugetul de stat, după caz, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. III, respectiv pct. V.
Art. 41
(1) Activitatea privind administrarea creanţelor provenind din contribuţii de asigurări sociale, datorate de persoanele fizice sau juridice care au calitate de angajator sau de entităţile asimilate angajatorilor, precum şi constatarea şi sancţionarea contravenţiilor se realizează de ANAF şi unităţile subordonate acesteia, în baza prevederilor Codului de procedură fiscală.
(2) ANAF şi unităţile sale subordonate, CNPP şi casele de pensii sectoriale colaborează şi fac schimb de informaţii privind colectarea şi, respectiv, declararea contribuţiilor de asigurări sociale.
Art. 42
Pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV şi VI şi alin. (2), activitatea de colectare a contribuţiilor se realizează de CNPP, de casele teritoriale de pensii şi, după caz, de casele de pensii sectoriale.
Art. 43
În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat de persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV şi alin. (2), casele teritoriale de pensii procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite, conform dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor bugetare.
Art. 44
(1) Neplata contribuţiei de asigurări sociale la termenele prevăzute la art. 40 generează plata unor dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la data achitării sumei datorate, inclusiv.
(2) Cota dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, prevăzute la alin. (1), se stabileşte potrivit reglementărilor privind executarea creanţelor bugetare.
(3) Sumele reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat şi se calculează fără zecimale, prin rotunjire la leu.
(4) Calculul dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, evidenţierea în contabilitate şi urmărirea plăţii acestora se fac de angajator, de instituţia abilitată de lege să efectueze plăţi din bugetul asigurărilor pentru şomaj, de instituţia care efectuează plata ajutoarelor lunare acordate persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V sau de instituţia care efectuează plata indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate, după caz.
(5) Calculul dobânzilor şi penalităţilor de întârziere pentru asiguraţii cu declaraţie individuală de asigurare sau contract de asigurare socială se efectuează de casele teritoriale de pensii.
(6) Dispoziţiile prezentei legi referitoare la neplata contribuţiei de asigurări sociale se completează cu prevederile legale privind executarea creanţelor bugetare.
Art. 45
(1) Perioadele în care persoanele asigurate pe bază de declaraţie individuală de asigurare sau contract de asigurare socială nu au achitat contribuţia de asigurări sociale datorată nu se valorifică la stabilirea pensiilor până la achitarea acesteia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente.
(2) În cazul în care asiguraţii aflaţi în situaţia prevăzută la art. 6 alin. (1) pct. IV au achitat contribuţia de asigurări sociale pentru perioadele pentru care aceasta nu se datora, contribuţia nu se restituie, iar stagiul de cotizare realizat se valorifică la stabilirea prestaţiilor de asigurări sociale.
Art. 46
Asiguraţii care fac dovada că nu se mai regăsesc în situaţiile pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit art. 6 alin. (1) pct. IV, au obligaţia să depună la casele teritoriale de pensii, în termen de 30 de zile de la modificarea situaţiei, formularul-tip de încetare a asigurării individuale la sistemul public de pensii.
Art. 47
(1) Contractul de asigurare socială poate fi reziliat la iniţiativa oricăreia dintre părţi, conform clauzelor prevăzute în contract.
(2) În cazul rezilierii contractului de asigurare socială, contribuţiile de asigurări sociale achitate nu se restituie, iar stagiul de cotizare realizat se valorifică la stabilirea dreptului de pensie.
Art. 48
(1) În sistemul public de pensii, stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator şi asigurat sau, după caz, s-a datorat şi plătit de către asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV şi VI şi alin. (2).
(2) Stagiul de cotizare corespunzător contribuţiei de asigurări sociale datorate în condiţiile art. 31 alin. (5) se determină prin aplicarea asupra perioadei de cotizare a raportului dintre cota de contribuţie individuală de asigurări sociale şi cota de contribuţie de asigurări sociale aprobată pentru locurile de muncă în condiţii normale.
Art. 49
(1) În sistemul public de pensii se asimilează stagiului de cotizare şi perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul:
a) a beneficiat de pensie de invaliditate;
b) a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora cu diplomă;
c) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat;
d) a beneficiat, în perioada 1 aprilie 2001–1 ianuarie 2006 de indemnizaţii de asigurări sociale, acordate potrivit legii;
e) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de concediu pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accident de muncă şi boli profesionale;
f) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani;
g) a fost elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau student al unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar.
(2) Asiguraţii care au absolvit mai multe instituţii de învăţământ superior, conform prevederilor alin. (1) lit. b), beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) beneficiază de perioadele asimilate dacă în aceste perioade nu au realizat stagii de cotizare în condiţiile prezentei legi.
(4) Perioadele asimilate prevăzute la alin. (1) se valorifică pentru obţinerea prestaţiilor de asigurări sociale în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
Art. 50
(1) Stagiul de cotizare se certifică asiguraţilor, din oficiu, o dată la 2 ani, de CNPP şi de casele de pensii sectoriale.
(2) Stagiul de cotizare se certifică şi la cererea asiguraţilor, contra cost. Tariful serviciului respectiv se stabileşte anual de CNPP şi casele de pensii sectoriale.
CAPITOLUL IV
Pensii
Art. 51
În sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii:
a) pensia pentru limită de vârstă;
b) pensia anticipată;
c) pensia anticipată parţială;
d) pensia de invaliditate;
e) pensia de urmaş.
SECŢIUNEA 1
Pensia pentru limită de vârstă
Art. 52
Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.
Art. 53
(1) Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.
(2) Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului minim de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.
(3) Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului complet de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.
Art. 54
(1) În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), vârsta standard de pensionare este de 60 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 6.
(2) În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), stagiul minim de cotizare în specialitate este de 20 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului minim de cotizare în specialitate, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 6.
(3) În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), stagiul complet de cotizare este de 30 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului complet de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 6.
Art. 55
(1) Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, după cum urmează:
a) conform tabelului nr. 1, în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condiţii deosebite de muncă;
Tabelul nr. 1

b) conform tabelului nr. 2, în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în alte condiţii de muncă prevăzute la art. 29 alin. (2) şi în condiţii speciale prevăzute la art. 30 alin. (1);
Tabelul nr. 2

c) cu câte 6 luni, pentru fiecare an de privare de libertate, de deportare în străinătate, după data de 23 august 1944, şi/sau de prizonierat, în situaţia persoanelor cărora le-au fost stabilite drepturi privind vechimea în muncă, în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a)–c) şi la alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat.
(2) Persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) beneficiază de reducerile prevăzute la alin. (1), dacă au realizat stagiul minim de cotizare în specialitate prevăzut în anexa nr. 6.
Art. 56
(1) Fac excepţie de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a) şi f).
(2) Pentru persoanele prevăzute la alin. (1), reducerea vârstei standard de pensionare este de:
a) 20 de ani, pentru cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a);
b) 15 ani, pentru cele prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. f).
(3) Vârsta standard de pensionare redusă potrivit prevederilor alin. (2) lit. a) nu poate fi mai mică de 45 de ani.
(4) Vârsta standard de pensionare redusă potrivit alin. (2) lit. b) nu poate fi mai mică de 50 de ani, cu excepţia balerinilor şi acrobaţilor pentru care vârsta de pensionare nu poate fi mai mică de 40 de ani pentru femei şi 45 de ani pentru bărbaţi.
(5) Stagiul complet de cotizare pentru persoanele prevăzute la alin. (1) este de 30 de ani.
Art. 57
(1) Fac excepţie de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) şi persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 15 ani în zona I de expunere la radiaţii sau de cel puţin 17 ani în zona a II-a de expunere la radiaţii, în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. b).
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă.
(3) Pentru persoanele prevăzute la alin. (1), stagiul complet de cotizare este de 22 ani şi 6 luni, în cazul celor care au desfăşurat activitate în zona I de expunere la radiaţii, respectiv de 25 de ani şi 6 luni, în cazul celor care au desfăşurat activitate în zona a II-a de expunere la radiaţii.
Art. 58
Persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, în funcţie de gradul de handicap, după cum urmează:
a) cu 15 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap grav, dacă au realizat, în condiţiile handicapului preexistent calităţii de asigurat, cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare;
b) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap accentuat, dacă au realizat, în condiţiile handicapului preexistent calităţii de asigurat, cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare;
c) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap mediu, dacă au realizat, în condiţiile handicapului preexistent calităţii de asigurat, stagiul complet de cotizare.
Art. 59
Nevăzătorii beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare.
Art. 60
(1) Reducerile vârstelor standard de pensionare prevăzute la art. 55, precum şi cele prevăzute de alte acte normative pot fi cumulate fără ca reducerea totală să fie mai mare de 13 ani.
(2) Vârstele de pensionare reduse în condiţiile alin. (1) nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei şi de 52 de ani pentru bărbaţi, respectiv de 45 de ani pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c).
Art. 61
(1) În situaţia personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) se aplică numai în condiţiile realizării numărului minim de ore de zbor, salturi sau starturi aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 581/2001 privind criteriile de încadrare a personalului navigant din aviaţia civilă în condiţii speciale de muncă.
(2) Activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii sunt cele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 583/2001 privind stabilirea criteriilor de încadrare a activităţilor de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare din zonele I şi II de expunere la radiaţii.
(3) Activităţile din anexa nr. 2, avizate în condiţii speciale de muncă, realizate în unităţile din anexa nr. 3 se consideră în condiţii speciale de muncă numai dacă acestea se desfăşoară pe durata programului normal de lucru dintr-o lună.
SECŢIUNEA a 2-a
Pensia anticipată
Art. 62
(1) Pensia anticipată se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare cu cel puţin 8 ani mai mare decât stagiul complet de cotizare prevăzut de prezenta lege.
(2) În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), pentru obţinerea pensiei anticipate, pe lângă condiţiile prevăzute la alin. (1), este necesară şi realizarea stagiului minim de cotizare în specialitate, prevăzut în anexa nr. 6, şi care se află în una dintre următoarele situaţii:
a) sunt trecute în rezervă/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a împlinirii limitei de vârstă în grad prevăzute de statutul cadrelor militare/poliţiştilor/funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sau ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
b) sunt trecute în rezervă sau direct în retragere/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.
(3) La stabilirea stagiului de cotizare necesar acordării pensiei anticipate nu se iau în considerare perioadele asimilate prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. a)–c) şi g).
(4) Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte în aceleaşi condiţii în care se stabileşte cel al pensiei pentru limită de vârstă.
Art. 63
La acordarea pensiei anticipate, reducerea vârstei standard de pensionare prevăzute la art. 62 alin. (1) nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere reglementată de prezenta lege sau de alte acte normative.
Art. 64
(1) La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă în pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate.
(2) Transformarea pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile prevăzute la alin. (1), se face din oficiu.
SECŢIUNEA a 3-a
Pensia anticipată parţială
Art. 65
(1) Pensia anticipată parţială se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare, precum şi celor care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 8 ani.
(2) În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), pentru obţinerea pensiei anticipate parţiale, pe lângă condiţiile prevăzute la alin. (1), este necesară şi realizarea stagiului minim de cotizare în specialitate, prevăzut în anexa nr. 6, şi care se află în una dintre următoarele situaţii:
a) sunt trecute în rezervă/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a împlinirii limitei de vârstă în grad prevăzute de statutul cadrelor militare/poliţiştilor/funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sau ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
b) sunt trecute în rezervă sau direct în retragere/au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.
(3) La stabilirea stagiului de cotizare necesar acordării pensiei anticipate parţiale nu se iau în considerare perioadele asimilate prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. a)–c) şi g).
(4) Cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă care s-ar fi cuvenit, prin diminuarea acestuia cu 0,75% pentru fiecare lună de anticipare, până la îndeplinirea condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.
(5) Persoanele care au locuit cel puţin 30 de ani în zonele afectate de poluarea remanentă datorită extracţiei şi prelucrării minereurilor neferoase cu conţinut de cupru, plumb, sulf, cadmiu, arseniu, zinc, mangan, fluor, clor, respectiv Baia Mare, Copşa Mică şi Zlatna, pe o rază de 8 km în jurul acestor localităţi, beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 2 ani fără penalizarea prevăzută la alin. (4).
(6) Prevederile alin. (5) se aplică până la data de 31 decembrie 2030.
Art. 66
La acordarea pensiei anticipate parţiale, reducerea vârstei standard de pensionare prevăzute la art. 65 alin. (1) nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere reglementată de prezenta lege sau de alte acte normative.
Art. 67
(1) La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată parţială se transformă în pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin eliminarea diminuării prevăzute la art. 65 alin. (4) şi prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate parţiale.
(2) Transformarea pensiei anticipate parţiale în pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile prevăzute la alin. (1), se face din oficiu.
SECŢIUNEA a 4-a
Pensia de invaliditate
Art. 68
(1) Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:
a) accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, conform legii;
b) neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;
c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.
(2) Beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile prevăzute la alin. (1), şi persoanele care se află în situaţiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. c) şi g).
(3) Au dreptul la pensie de invaliditate, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), şi elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale.
(4) Persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate în aceleaşi condiţii în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.
Art. 69
În raport cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:
a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de autoîngrijire;
b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu păstrarea capacităţii de autoîngrijire;
c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.
Art. 70
(1) Criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, după caz, cu avizul Ministerului Sănătăţii, care va fi adoptată în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului alineat.
(2) CNPP şi casele de pensii sectoriale, prin intermediul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, după caz, organizează, îndrumă şi controlează activitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.
Art. 71
(1) Evaluarea capacităţii de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate, se face, la cerere, de către medicul specializat în expertiza medicală a capacităţii de muncă din cadrul CNPP, denumit în continuare medic expert al asigurărilor sociale, iar în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), de către comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.
(2) Pentru evaluarea capacităţii de muncă, cererea şi documentele medicale ale solicitantului se depun la cabinetul de expertiză medicală a capacităţii de muncă din cadrul casei teritoriale de pensii competente, în funcţie de domiciliul solicitantului, sau, după caz, la comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.
(3) În urma examinării clinice şi analizării documentelor medicale, medicul expert al asigurărilor sociale completează raportul de expertiză medicală a capacităţii de muncă şi emite decizia medicală asupra capacităţii de muncă. În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională emit decizii medicale de încadrare într-un grad de invaliditate, care vor fi avizate de comisia centrală de expertiză medico-militară a Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor sau a Serviciului Român de Informaţii, după caz.
(4) În situaţia în care, pentru emiterea deciziei medicale prevăzute la alin. (3), sunt necesare investigaţii sau examinări de specialitate suplimentare, medicul expert al asigurărilor sociale propune, după caz, prelungirea duratei concediului pentru incapacitate temporară de muncă, în condiţiile legii.
(5) Decizia medicală prevăzută la alin. (3) se emite în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii şi se comunică în termen de 5 zile de la emitere. În situaţiile prevăzute la alin. (4), termenul de emitere a deciziei medicale se prelungeşte corespunzător.
(6) Decizia medicală asupra capacităţii de muncă poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile medicale de contestaţii sau la comisiile centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, după caz.
(7) Comisiile medicale de contestaţii funcţionează în cadrul centrelor regionale de expertiză medicală a capacităţii de muncă şi Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă.
(8) Contestaţia prevăzută la alin. (6) se soluţionează în termen de 45 de zile de la înregistrare. Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei se comunică în termen de 5 zile de la data soluţionării.
(9) Deciziile comisiilor medicale de contestaţii şi ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii date în soluţionarea contestaţiilor prevăzute la alin. (8) pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la comunicare.
(10) Deciziile medicale asupra capacităţii de muncă, precum şi deciziile prevăzute la alin. (9) necontestate în termen rămân definitive.
Art. 72
În vederea efectuării de investigaţii şi examinări de specialitate suplimentare, CNPP, prin instituţiile subordonate, poate încheia contracte de prestări de servicii medicale cu unităţi sanitare de specialitate, în condiţiile legii.
Art. 73
(1) Persoanele care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate dacă au realizat stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3.
Tabelul nr. 3

(2) Au dreptul la pensie de invaliditate şi persoanele prevăzute la art. 58 lit. a) şi b) şi art. 59, dacă au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar prevăzut în tabelul nr. 3.
Art. 74
Au dreptul la pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare realizat, persoanele prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2), (3) şi (4).
Art. 75
(1) La stabilirea pensiei de invaliditate se acordă un stagiu potenţial, determinat ca diferenţă între stagiul complet de cotizare prevăzut în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6 şi stagiul de cotizare realizat până la data acordării pensiei de invaliditate.
(2) Stagiul potenţial rezultat conform alin. (1) nu poate fi mai mare decât stagiul de cotizare pe care persoana l-ar fi putut realiza de la data acordării pensiei de invaliditate până la împlinirea vârstei standard de pensionare, prevăzută în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6, la care poate solicita pensie pentru limită de vârstă.
Art. 76
(1) În situaţia gradului III de invaliditate, stagiul potenţial prevăzut la art. 75 alin. (1) se acordă numai persoanelor prevăzute la art. 74.
(2) Persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare ca nevăzător sau în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat li se acordă un stagiu potenţial, determinat ca diferenţă între stagiile de cotizare cerute de art. 58 şi 59 şi stagiile de cotizare realizate până la data acordării pensiei de invaliditate.
Art. 77
(1) Pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizaţie pentru însoţitor, în cuantum fix.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru însoţitor reprezintă 80% din valoarea unui punct de pensie, stabilită în condiţiile legii.
(3) Indemnizaţia pentru însoţitor se suportă de la bugetul de stat.
Art. 78
(1) Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale periodic, în funcţie de afecţiune, la intervale cuprinse între un an şi 3 ani, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de medicul expert al asigurărilor sociale sau, după caz, de către comisiile centrale de expertiză medico-militară.
(2) După fiecare revizuire medicală, medicul expert al asigurărilor sociale, respectiv comisiile centrale de expertiză medico-militară emit o nouă decizie medicală asupra capacităţii de muncă, prin care se stabileşte, după caz:
a) menţinerea în acelaşi grad de invaliditate;
b) încadrarea în alt grad de invaliditate;
c) redobândirea capacităţii de muncă.
(3) Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia medicală asupra capacităţii de muncă, emisă în urma revizuirii medicale.
(4) Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală sau, după caz, încetarea plăţii pensiei, în condiţiile legii.
(5) Revizuirea medicală se poate efectua şi la cererea pensionarilor, dacă starea sănătăţii lor s-a îmbunătăţit sau, după caz, s-a agravat.
(6) Decizia medicală asupra capacităţii de muncă emisă la revizuirea medicală urmează aceleaşi proceduri de contestare şi soluţionare, conform prevederilor art. 71.
Art. 79
(1) Nu mai sunt supuşi revizuirii medicale pensionarii de invaliditate care:
a) prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de muncă;
b) au împlinit vârstele standard de pensionare prevăzute de prezenta lege;
c) au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiile complete de cotizare, conform prezentei legi.
(2) Constatarea situaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) se face numai cu avizul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperarea Capacităţii de Muncă sau al comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, după caz.
Art. 80
(1) Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperarea Capacităţii de Muncă, centrele regionale de expertiză medicală a capacităţii de muncă sau comisiile centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii pot convoca pentru expertizare pensionarul de invaliditate. Concluziile expertizării sunt obligatorii şi definitive.
(2) Neprezentarea la Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperarea Capacităţii de Muncă, la centrele regionale de expertiză medicală a capacităţii de muncă sau la comisiile centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, din motive imputabile pensionarului, atrage suspendarea plăţii pensiei.
(3) Suspendarea plăţii pensiei prevăzute la alin. (2) se face începând cu luna următoare celei în care neprezentarea s-a comunicat către casa teritorială de pensii sau către casa de pensii sectorială, după caz.
Art. 81
(1) Pensionarii de invaliditate, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 79 alin. (1), sunt obligaţi să urmeze programele recuperatorii întocmite de medicul expert al asigurărilor sociale care a emis decizia medicală asupra capacităţii de muncă, în vederea reintegrării socioprofesionale.
(2) Neîndeplinirea, din motive imputabile pensionarului, a obligaţiei prevăzute la alin. (1) atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare constatării.
(3) Casele teritoriale de pensii şi casele de pensii sectoriale efectuează controlul asupra respectării programelor recuperatorii, pe baza normelor metodologice emise.
(4) Suspendarea plăţii pensiei încetează cu luna următoare reluării sau, după caz, începerii programelor recuperatorii.
Art. 82
(1) La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) se acordă, din oficiu, cuantumul cel mai avantajos.
(3) Indemnizaţia pentru însoţitor prevăzută la art. 77 se menţine şi pe durata acordării pensiei pentru limită de vârstă.
SECŢIUNEA a 5-a
Pensia de urmaş
Art. 83
Pensia de urmaş se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor, dacă susţinătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.
Art. 84
Copiii au dreptul la pensie de urmaş:
a) până la vârsta de 16 ani;
b) dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani;
c) pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) sau b).
Art. 85
(1) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani.
(2) În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv cu 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus.
Art. 86
(1) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin un an.
(2) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale şi dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie ori dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 33 alin. (5).
Art. 87
Soţul supravieţuitor care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 85 şi la art. 86 alin. (1) beneficiază de pensie de urmaş pe o perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 33 alin. (5).
Art. 88
Soţul supravieţuitor care are în îngrijire, la data decesului susţinătorului, unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani, beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 33 alin. (5).
Art. 89
(1) Pensia de urmaş se stabileşte, după caz, din:
a) pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, susţinătorul decedat;
b) pensia de invaliditate gradul I, în cazul în care decesul susţinătorului a survenit înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.
(2) Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte procentual din punctajul mediu anual realizat de susţinător, aferent pensiei prevăzute la alin. (1), în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel:
a) 50% – pentru un singur urmaş;
b) 75% – pentru 2 urmaşi;
c) 100% – pentru 3 sau mai mulţi urmaşi.
Art. 90
Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, se stabileşte prin însumarea drepturilor de pensie de urmaş, calculate după fiecare părinte.
Art. 91
În cazul modificării numărului de urmaşi, pensia se recalculează în conformitate cu dispoziţiile art. 89 alin. (2).
Art. 92
Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.
Art. 93
Persoanele prevăzute la art. 84 lit. c) şi la art. 86 alin. (1) sunt expertizate, revizuite medical şi au obligaţia de a urma programele recuperatorii, conform reglementărilor prevăzute pentru pensia de invaliditate.
SECŢIUNEA a 6-a
Calculul pensiilor
Art. 94
(1) Cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat cu valoarea unui punct de pensie.
(2) La determinarea cuantumului pensiei conform alin. (1) şi a cuantumului indemnizaţiei pentru însoţitor prevăzute la art. 77 alin. (2), fracţiunile de leu se întregesc la un leu în favoarea pensionarului.
Art. 95
(1) Punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale asiguratului la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6.
(2) În situaţia persoanelor prevăzute la art. 56–59, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare complete prevăzute la aceste articole.
(3) În cazul persoanelor care realizează stagii de cotizare în mai multe situaţii, pentru care legea prevede stagii complete de cotizare diferite, punctajul mediu anual se determină prin însumarea punctajelor medii anuale calculate corespunzător stagiilor complete de cotizare prevăzute de prezenta lege, pentru fiecare dintre situaţiile respective.
(4) La calcularea punctajului mediu anual, a punctajului anual şi a punctajului lunar se utilizează 5 zecimale.
Art. 96
(1) Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv.
(2) Punctajul lunar se calculează prin raportarea câştigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică.
(3) În situaţia asiguratului care contribuie la un fond de pensii administrat privat, punctajul lunar stabilit în condiţiile prezentei legi se corectează cu raportul dintre contribuţia datorată la sistemul public de pensii şi contribuţia prevăzută de lege pentru condiţii normale de lucru.
(4) Pentru lunile pentru care Institutul Naţional de Statistică încă nu a comunicat câştigul salarial mediu brut se utilizează, pentru întreaga lună, ultimul câştig salarial mediu brut comunicat.
Art. 97
(1) Pentru perioadele asimilate, la determinarea punctajului lunar al asiguratului se utilizează:
a) cuantumul pensiei de invaliditate, în situaţia prevăzută la art. 49 alin. (1) lit. a);
b) 25% din câştigul salarial mediu brut lunar din perioadele respective, în situaţiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. b), c), f) şi g);
c) cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, în situaţiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. e).
(2) În cazul persoanelor care beneficiază de perioadele asimilate prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. a) şi care, în aceeaşi perioadă, obţin venituri pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale, la calculul punctajului lunar al asiguratului se iau în considerare, prin cumulare, aceste venituri şi cele stabilite pentru perioadele asimilate.
Art. 98
(1) Pentru stagiul potenţial, acordat persoanelor în drept să obţină o pensie de invaliditate, punctajul lunar este de:
a) 0,70 puncte pentru gradul I de invaliditate;
b) 0,55 puncte pentru gradul II de invaliditate;
c) 0,35 puncte pentru gradul III de invaliditate.
(2) Pentru perioadele în care persoana a fost şomer, la determinarea punctajului lunar se iau în considerare drepturile băneşti lunare acordate care au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale.
(3) Se exceptează de la prevederile alin. (2) persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii, pentru care s-a achitat contribuţia din bugetul asigurărilor pentru şomaj. În acest caz, la determinarea punctajului lunar se utilizează suma obţinută în urma aplicării asupra drepturilor primite a raportului dintre cota de contribuţie individuală de asigurări sociale şi cota de contribuţie de asigurări sociale aprobată pentru locurile de muncă în condiţii normale.
(4) Pentru perioadele de asigurare realizate de către persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. V, la determinarea punctajului lunar se utilizează cuantumul ajutorului lunar care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale.
(5) În situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. VI, care au achitat numai contribuţia individuală de asigurări sociale, la determinarea punctajului lunar se utilizează suma obţinută în urma aplicării asupra venitului care a constituit bază de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale a raportului dintre cota de contribuţie individuală de asigurări sociale şi cota de contribuţie de asigurări sociale aprobată pentru locuri de muncă în condiţii normale.
Art. 99
(1) Pentru asiguraţii care au realizat stagiul minim de cotizare şi care contribuie la sistemul public de pensii după împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzută în anexa nr. 5, punctajul lunar realizat în perioada respectivă se majorează cu 0,5%.
(2) Pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), care au realizat stagiul minim de cotizare în specialitate şi care contribuie la sistemul public de pensii după împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzută în anexa nr. 6, punctajul lunar realizat în perioada respectivă se majorează cu 0,5%.
(3) Majorarea punctajului lunar prevăzută la alin. (1) şi (2) nu se acordă pentru perioadele în care se cumulează pensia cu venituri de natură salarială.
Art. 100
Persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, condiţii speciale sau alte condiţii de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:
a) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii;
b) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii;
c) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în alte condiţii de muncă, potrivit legii.
Art. 101
CNPP şi casele de pensii sectoriale comunică asiguraţilor punctajul anual şi punctajul cumulat pentru perioadele de cotizare, în condiţiile art. 50.
Art. 102
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, valoarea punctului de pensie este de 732,8 lei.
(2) Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe anul precedent.
(3) În situaţia în care unul dintre indicatorii prevăzuţi la alin. (2), realizaţi pe anul precedent, are valoare negativă, la stabilirea valorii punctului de pensie se utilizează indicatorul cu valoare pozitivă.
(4) În situaţia în care indicatorii prevăzuţi la alin. (2), realizaţi pe anul precedent, au valori negative, se păstrează ultima valoare a punctului de pensie.
(5) Începând cu anul 2021, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 45% din creşterea reală a salariului mediu brut, realizate pe anul precedent. Procentul din creşterea reală a salariului mediu brut, luat în considerare la majorarea anuală a valorii punctului de pensie, se reduce gradual cu câte 5% în fiecare an.
(6) Începând cu anul 2030, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei realizată pe anul precedent.
SECŢIUNEA a 7-a
Stabilirea şi plata pensiilor
Art. 103
(1) Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a tutorelui sau a curatorului acesteia, a persoanei căreia i s-a încredinţat sau i s-a dat în plasament copilul minor, după caz, depusă personal ori prin mandatar desemnat prin procură specială.
(2) Cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiţii, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază persoana. Pentru persoanele din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiţii, la casa de pensii sectorială competentă, în funcţie de ultimul loc de muncă.
(3) În aplicarea instrumentelor juridice cu caracter internaţional la care România este parte, persoanele domiciliate în străinătate pot transmite cererea prin care solicită pensie din sistemul public de pensii, împreună cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege, la casa teritorială de pensii competentă, în funcţie de ultimul loc în care au fost asigurate în România, respectiv la casa de pensii sectorială competentă.
(4) Cererea de pensionare, depusă conform prevederilor alin. (2) sau (3), poate fi retrasă de persoana care a depus-o, până la emiterea deciziei de pensionare.
(5) Pentru cadrele militare şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare care aparţin Ministerului Justiţiei, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, cererile de pensionare se depun la casele de pensii sectoriale care funcţionează în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, după caz, potrivit protocoalelor încheiate între acestea.
Art. 104
(1) În sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, în funcţie de categoria de pensie solicitată.
(2) Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, şi se acordă de la data înregistrării cererii.
(3) În funcţie de elementele specifice fiecărei categorii de pensie, pensiile se acordă şi de la o altă dată, după cum urmează:
a) de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă sau, după caz, de la data încetării calităţii de asigurat, cu excepţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (2), dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare într-un grad de invaliditate, în situaţia pensiei de invaliditate;
b) din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc decesul, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data decesului, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător era pensionar, la data decesului;
c) de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător nu era pensionar, la data decesului;
d) de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, referitoare la vârsta standard de pensionare, ulterior decesului susţinătorului.
Art. 105
În sistemul public de pensii, pensiile se plătesc de la data acordării, stabilită prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, care se plătesc de la data încetării calităţii de asigurat.
Art. 106
(1) Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, respectiv de casa de pensii sectorială, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii.
(2) Decizia prevăzută la alin. (1) cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.
(3) În termen de 30 de zile de la comunicare, decizia de pensie poate fi anulată la cererea titularului.
(4) Decizia casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale se comunică persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de 5 zile de la data emiterii.
Art. 107
(1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor.
(3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.
(4) Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condiţiile legii.
(5) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) şi (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Art. 108
(1) În sistemul public de pensii plata pensiei se face lunar.
(2) Pensia se plăteşte personal titularului, tutorelui sau curatorului acestuia, persoanei căreia i s-a încredinţat ori i s-a dat în plasament copilul urmaş sau, după caz, mandatarului desemnat prin procură specială.
Art. 109
(1) Plata pensiei se face, în funcţie de opţiunea pensionarului, prin mandat poştal, în cont curent sau în cont de card, în condiţiile stabilite prin convenţiile încheiate între CNPP, casele de pensii sectoriale şi Compania Naţională „Poşta Română“ – S.A. sau, după caz, între CNPP, casele de pensii sectoriale şi bănci.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în situaţia celorlalte drepturi băneşti pentru stabilirea şi plata cărora competenţa revine, potrivit legii, caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale.
(3) Casele teritoriale de pensii şi casele de pensii sectoriale transmit lunar, la domiciliul beneficiarilor din România, prin Compania Naţională „Poşta Română“ – S.A., taloanele de plată a drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2), indiferent de modalitatea de plată pentru care au optat beneficiarii acestora.
Art. 110
(1) Cheltuielile cu transmiterea către beneficiari a drepturilor prevăzute la art. 109 alin. (1) şi (2), precum şi cele cu transmiterea taloanelor de plată la domiciliul beneficiarilor din România se suportă din bugetele din care se finanţează drepturile respective şi se determină după cum urmează:
a) prin aplicarea unui procent asupra sumelor plătite, în situaţia în care achitarea drepturilor se face la domiciliul beneficiarilor;
b) prin stabilirea unui tarif, pentru un talon, în situaţia în care beneficiarii au optat pentru plata în cont curent sau în cont de card şi cărora li se transmite la domiciliu numai talonul de plată;
c) prin stabilirea unui comision bancar, negociabil, în situaţia în care plata drepturilor se face în cont curent sau în cont de card.
(2) Procentul şi tariful prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se stabilesc prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(3) Procentul prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabileşte astfel încât cheltuielile totale de transmitere să nu depăşească 1% din valoarea totală a sumelor plătite.
(4) Comisionul bancar prevăzut la alin. (1) lit. c) se stabileşte astfel încât cheltuielile totale de transmitere să nu depăşească 0,15% din valoarea totală a sumelor plătite.
Art. 111
(1) Beneficiarii drepturilor băneşti stabilite de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale, care nu au domiciliul în România, pot opta pentru transferul în străinătate al acestor drepturi, în condiţiile legii.
(2) Prestaţiile de asigurări sociale cuvenite beneficiarilor stabiliţi în străinătate, aferente drepturilor prevăzute la art. 19 alin. (2), pot fi transferate în alte ţări, în condiţiile reglementate prin instrumente juridice cu caracter internaţional la care România este parte, în moneda ţărilor respective sau într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit.
(3) Cheltuielile generate de transferul în străinătate al prestaţiilor de asigurări sociale, inclusiv comisioanele de schimb valutar, se suportă de beneficiar, cu excepţia plăţilor care intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, în cazul acestora din urmă comisioanele fiind suportate, proporţional, de către beneficiar şi de către casele teritoriale de pensii, respectiv de către casele sectoriale de pensii.
(4) Cheltuielile generate de transferul din străinătate al prestaţiilor de asigurări sociale, cuvenite şi neîncasate, se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Art. 112
Procedurile referitoare la efectuarea operaţiunilor de plată a drepturilor băneşti se aprobă prin ordine ale conducătorilor CNPP şi ai caselor de pensii sectoriale.
Art. 113
(1) În sistemul public de pensii, plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze:
a) pensionarul a decedat;
b) pensionarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia;
c) pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaş prevăzut la art. 84 lit. c), precum şi cel prevăzut la art. 86 alin. (1) şi-au redobândit capacitatea de muncă, potrivit legii;
d) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul de urmaş prevăzut la art. 84 lit. c) sau cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu s-a prezentat, din motive imputabile lui, la revizuirea medicală obligatorie;
e) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaş prevăzut la art. 84 lit. c) sau cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu s-a prezentat, din motive imputabile lui, la convocarea prevăzută la art. 80;
f) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaş prevăzut la art. 84 lit. c) sau cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu a mai urmat programele recuperatorii prevăzute la art. 81 alin. (1);
g) copilul, beneficiar al unei pensii de urmaş, a împlinit vârsta de 26 de ani, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 84 lit. c);
h) pensionarul urmaş a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracţiunea de omor sau tentativă de omor, comisă asupra susţinătorului.
(2) Modificările intervenite în starea civilă a persoanei, de natură să conducă la încetarea plăţii pensiei, în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a), se comunică de Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.
(3) Instanţele judecătoreşti au obligaţia să comunice, în scris, informaţiile de natură să conducă la încetarea plăţii pensiei, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. h), casei teritoriale de pensii, respectiv casei de pensii sectoriale în evidenţele căreia se află pensionarul condamnat.
Art. 114
(1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze:
a) pensionarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat, cu care România a încheiat convenţie de reciprocitate în domeniul asigurărilor sociale, dacă, potrivit prevederilor acesteia, pensia se plăteşte de către celălalt stat;
b) pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni;
c) pensionarul de invaliditate sau pensionarul urmaş prevăzut la art. 84 lit. c) ori cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu se prezintă la revizuirea medicală obligatorie sau la convocarea Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, a centrelor regionale de expertiză medicală a capacităţii de muncă sau a comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii;
d) pensionarul de invaliditate nu mai urmează programele recuperatorii, întocmite de medicul expert al asigurărilor sociale, prevăzute la art. 81 alin. (1);
e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni;
f) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I sau II, depăşind jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv;
g) pensionarul urmaş, prevăzut la art. 84 lit. a), a împlinit vârsta de 16 ani şi nu face dovada continuării studiilor;
h) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, realizează venituri brute lunare pentru care, potrivit legii, asigurarea este obligatorie, dacă acestea sunt mai mari de 35% din câştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 33 alin. (5);
i) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, s-a recăsătorit;
j) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii din sistemul public de pensii, optează pentru o altă pensie, potrivit legii, din acelaşi sistem, sau dintr-un alt sistem de asigurări sociale, neintegrat sistemului public de pensii;
k) pensionarul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, referitoare la cumulul pensiei cu salariul.
(2) În situaţia copilului, beneficiar al unei pensii de urmaş, în condiţiile prevăzute la art. 84 lit. b), care nu face dovada continuării studiilor, plata pensiei se suspendă începând cu data de 1 octombrie a anului în curs.
(3) Plata indemnizaţiei pentru însoţitor prevăzute la art. 77 alin. (1) se suspendă pe perioada în care pensionarul este internat într-o instituţie de asistenţă socială sau într-o unitate medicală specializată, în care se asigură supraveghere şi îngrijire permanente, cu excepţia situaţiilor în care pensionarul este nevăzător.
(4) Suspendarea plăţii pensiei şi/sau a indemnizaţiei pentru însoţitor se poate face şi la cererea pensionarului, situaţie în care suspendarea plăţii se face începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea.
Art. 115
În sistemul public de pensii, reluarea plăţii pensiei se face, la cerere, după cum urmează:
a) începând cu luna următoare celei în care a fost înlăturată cauza care, potrivit legii, a dus la suspendarea plăţii pensiei, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data la care cauza suspendării a fost înlăturată;
b) începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea, dacă depunerea acesteia s-a făcut după expirarea termenului prevăzut la lit. a);
c) de la data începerii anului şcolar, în situaţia în care suspendarea plăţii pensiei s-a făcut în temeiul prevederilor art. 114 alin. (1) lit. g).
Art. 116
Încetarea, suspendarea sau reluarea plăţii pensiei, precum şi orice modificare a drepturilor de pensie se fac prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale, în condiţiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.
Art. 117
Prevederile prezentei legi, referitoare la stabilirea şi modificarea drepturilor, la încetarea, suspendarea şi reluarea plăţii acestora, se aplică şi indemnizaţiilor acordate prin legi speciale, ale căror stabilire şi plată se află, potrivit legii, în competenţa materială a caselor teritoriale de pensii, respectiv a caselor de pensii sectoriale, cu excepţia situaţiilor în care legea specială de reglementare dispune altfel.
Art. 118
(1) În sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri provenite din situaţii pentru care asigurarea este obligatorie, în condiţiile legii, următoarele categorii de pensionari:
a) pensionarii pentru limită de vârstă;
b) nevăzătorii;
c) pensionarii de invaliditate gradul III, precum şi copiii, pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate;
d) copiii, pensionari de urmaş, prevăzuţi la art. 84 lit. a) şi b).
(2) Soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, poate cumula pensia cu venituri din activităţi profesionale pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit legii, dacă acestea nu depăşesc 35% din câştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 33 alin. (5).
Art. 119
Pensionarii sistemului public de pensii sunt obligaţi să comunice casei teritoriale de pensii, respectiv casei de pensii sectoriale, în evidenţele căreia se află, orice schimbare în situaţia proprie, de natură să conducă la modificarea condiţiilor în funcţie de care i-a fost stabilită sau i se plăteşte pensia, în termen de 15 zile de la data apariţiei acesteia.
Art. 120
(1) Sumele neîncasate de către pensionar, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul şi/sau, după caz, drepturi restante de pensie, cuvenite şi neîncasate până la deces, se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripţie.
CAPITOLUL V
Alte drepturi de asigurări sociale
Art. 121
În sistemul public de pensii, în afara pensiilor, se mai pot acorda, în condiţiile prezentei legi, următoarele prestaţii:
a) tratament balnear, altul decât cel care, potrivit legii, se suportă de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, pentru asiguraţi şi pensionari;
b) bilete de odihnă, pentru asiguraţi;
c) ajutor de deces, în cazul decesului asiguratului, pensionarului sau unui membru al familiei unuia dintre aceştia.
Art. 122
(1) Acordarea prestaţiilor privind tratamentul balnear se face prin atribuirea de bilete de tratament solicitanţilor îndreptăţiţi, în limita numărului de locuri asigurate în unităţi de tratament din proprietatea CNPP, precum şi a numărului de locuri contractate cu alte unităţi de profil şi a sumelor alocate pentru această prestaţie prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(2) Asiguraţii şi pensionarii sistemului public de pensii pot beneficia de tratament balnear, în condiţiile prezentei legi, după cum urmează:
a) gratuit – pensionarii de invaliditate, în cadrul programului de recuperare întocmit de medicul expert al asigurărilor sociale;
b) cu suportarea de către beneficiar a unei contribuţii băneşti – asiguraţii sistemului public de pensii şi pensionarii, alţii decât cei prevăzuţi la lit. a).
(3) Durata tratamentului balnear este de 12–18 zile.
(4) Contravaloarea prestaţiilor acordate în condiţiile prevăzute la alin. (2) lit. a) şi diferenţa dintre contravaloarea prestaţiilor şi contribuţia bănească prevăzută la alin. (2) lit. b) se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.
(5) Criteriile pe baza cărora se acordă bilete pentru tratament balnear, precum şi nivelul contribuţiei băneşti individuale a asiguraţilor şi a pensionarilor se aprobă anual, prin ordin comun al conducătorilor CNPP şi ai caselor de pensii sectoriale.
(6) Locurile de tratament balnear se asigură în unităţile de tratament din proprietatea CNPP şi, în completare, prin contracte încheiate, potrivit legii, cu alte unităţi de profil. La încheierea contractelor se va ţine seama de gradul de solicitare al staţiunii şi de categoria de confort oferită, precum şi de nivelul maxim al tarifelor, stabilit de CNPP şi casele de pensii sectoriale, ce poate fi suportat din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Art. 123
(1) Biletele de odihnă se pot acorda, în condiţiile prezentei legi, asiguraţilor sistemului public de pensii care îşi desfăşoară activitatea în instituţiile publice în care nu este reglementată constituirea fondului social, cu suportarea de către beneficiar a unei părţi din costul biletului. Diferenţa până la costul integral al biletului de odihnă se suportă de la bugetul asigurărilor sociale de stat.
(2) Criteriile pe baza cărora se acordă bilete de odihnă, precum şi nivelul cotei de participare individuală a asiguraţilor se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 124
Numărul biletelor de odihnă, al biletelor de tratament balnear, inclusiv cele care se acordă gratuit categoriilor de persoane beneficiare ale prevederilor unor legi cu caracter reparatoriu, precum şi modul de acordare, de distribuire şi de decontare a acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Art. 125
(1) În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul sau, în lipsa acestora, oricare persoană care face această dovadă.
(2) Dovada prevăzută la alin. (1) se poate face prin orice mijloc de probă admis de lege.
(3) Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea câştigului salarial mediu brut prevăzut la art. 33 alin. (5).
Art. 126
(1) Asiguratul sau pensionarul beneficiază de ajutor de deces în cazul decesului unui membru de familie care nu era asigurat sau pensionar la data decesului.
(2) Se consideră membru de familie, în sensul prezentei legi:
a) soţul;
b) copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament familial sau cei încredinţaţi spre creştere şi educare familiei, în vârstă de până la 18 ani sau, dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, precum şi copiii incapabili de muncă, indiferent de vârstă, dacă şi-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor menţionate;
c) părinţii şi bunicii oricăruia dintre soţi.
(3) Ajutorul de deces cuvenit pentru un membru de familie reprezintă jumătate din cuantumul prevăzut la art. 125 alin. (3).
Art. 127
(1) Ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat şi se acordă, la cerere, pe baza certificatului de deces.
(2) Acordarea ajutorului de deces nu este condiţionată de realizarea unui anumit stagiu de cotizare.
Art. 128
În cazul în care, potrivit legii, angajatorul îşi suspendă temporar activitatea sau activitatea acestuia încetează prin: divizare ori fuziune, dizolvare, reorganizare, lichidare, reorganizare judiciară, lichidare judiciară, faliment sau prin orice altă modalitate prevăzută de lege, ajutorul de deces cuvenit şi neachitat, potrivit legii, se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale.
Art. 129
(1) Ajutorul de deces se achită în termen de 24 de ore de la solicitare de:
a) angajator, în cazul decesului asiguratului prevăzut la art. 6 alin. (1) pct. I, II şi V, respectiv al unui membru de familie al acestuia;
b) instituţia care gestionează bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul decesului şomerului, respectiv al unui membru de familie al acestuia;
c) casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială, în cazul decesului pensionarului sau al asiguratului prevăzut la art. 6 alin. (1) pct. IV şi VI şi alin. (2), respectiv al unui membru de familie al acestuia.
(2) În situaţia persoanelor asigurate în sistemul public de pensii pe baza contractului de asigurare socială încheiat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, ajutorul de deces se achită de casa teritorială de pensii la care se află în evidenţă.
Art. 130
(1) Ajutorul de deces se achită persoanei îndreptăţite sau mandatarului desemnat, prin procură specială, de către aceasta.
(2) Ajutorul de deces poate fi solicitat, pe baza actelor justificative, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data decesului.
(3) Cuantumul ajutorului de deces solicitat potrivit alin. (1) se achită la nivelul cuvenit la data decesului.
CAPITOLUL VI
Casa Naţională de Pensii Publice şi casele de pensii sectoriale
Art. 131
(1) CNPP este instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, organ de specialitate al administraţiei publice centrale care administrează sistemul public de pensii.
(2) CNPP se află sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
(3) Sediul CNPP este în municipiul Bucureşti.
(4) Casa de pensii a municipiului Bucureşti şi casele judeţene de pensii sunt servicii publice, învestite cu personalitate juridică.
(5) CNPP are în subordine Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, denumit în continuare I.N.E.M.R.C.M., care este instituţie publică cu personalitate juridică şi autonomie ştiinţifică. În subordinea I.N.E.M.R.C.M. se înfiinţează centre regionale de expertiză medicală a capacităţii de muncă.
(6) Statutul şi structura organizatorică ale I.N.E.M.R.C.M. se stabilesc prin hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al I.N.E.M.R.C.M. şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală a capacităţii de muncă.
(7) CNPP este acţionar unic la Societatea Comercială de Tratament Balnear şi Recuperare a Capacităţii de Muncă „T.B.R.C.M.“ – S.A.
(8) CNPP are în subordine Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului din Domeniul Pensiilor Publice, ca instituţie cu personalitate juridică şi autonomie ştiinţifică, iar cheltuielile curente şi de capital se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Art. 132
(1) Casele de pensii sectoriale se înfiinţează în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, după caz, ca structuri cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti.
(2) Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituţiile menţionate la alin. (1).
(3) Activitatea caselor de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) este coordonată metodologic de CNPP.
SECŢIUNEA 1
Organizarea CNPP şi a caselor de pensii sectoriale
Art. 133
(1) Conducerea CNPP este asigurată de preşedinte şi consiliul de administraţie, compus din 23 de persoane, dintre care un preşedinte şi 22 de membri.
(2) Preşedintele CNPP este numit prin decizie a primuluiministru, la propunerea ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, pentru un mandat de 5 ani, care poate fi reînnoit. Preşedintele CNPP este şi preşedinte al consiliului de administraţie.
(3) Preşedintele exercită o funcţie asimilată funcţiilor de demnitate publică.
(4) Preşedintele are rang de secretar de stat şi este salarizat la nivelul prevăzut de lege pentru această funcţie.
(5) Membrii consiliului de administraţie sunt reprezentanţi ai Guvernului, ai caselor de pensii sectoriale, patronatelor, sindicatelor şi pensionarilor, după cum urmează:
a) 5 reprezentanţi ai Guvernului, desemnaţi de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale;
b) 3 reprezentanţi ai caselor de pensii sectoriale, desemnaţi de conducătorii instituţiilor publice prevăzute la art. 132 alin. (1);
c) 5 reprezentanţi ai patronatelor, desemnaţi de organizaţiile patronale reprezentative la nivel naţional;
d) 5 reprezentanţi ai sindicatelor, desemnaţi de organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional;
e) 4 reprezentanţi ai pensionarilor, desemnaţi de organizaţiile naţionale ale pensionarilor.
(6) Sunt reprezentative la nivel naţional organizaţiile patronale şi sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(7) Membrii consiliului de administraţie sunt numiţi sau desemnaţi potrivit prevederilor alin. (5) pe o perioadă de 4 ani.
(8) Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a cel puţin 15 dintre membrii săi.
(9) Pe durata exercitării mandatului, preşedintele şi membrii consiliului de administraţie pot fi revocaţi de către cei care i-au numit, respectiv desemnat.
(10) În cazul încetării mandatului, ca urmare a revocării, a demisiei sau a decesului, vor fi numite, respectiv desemnate alte persoane până la expirarea duratei mandatului iniţial.
Art. 134
(1) CNPP îşi elaborează statutul propriu, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(2) Statutul cuprinde în mod obligatoriu atribuţiile consiliului de administraţie, ale preşedintelui CNPP, modul de organizare şi funcţionare a CNPP, atribuţiile caselor teritoriale de pensii, precum şi modul de colaborare cu casele de pensii sectoriale.
(3) Modul de organizare şi funcţionare a societăţii comerciale prevăzute la art. 131 alin. (7) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
Art. 135
Atribuţiile, organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi.
Art. 136
(1) Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale, ministrul apărării naţionale, ministrul administraţiei şi internelor şi directorul Serviciului Român de Informaţii sunt ordonatori principali de credite pentru bugetul asigurărilor sociale de stat.
(2) Ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale poate delega atribuţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal de credite bugetare preşedintelui CNPP.
(3) Directorii caselor teritoriale de pensii sunt ordonatori terţiari de credite pentru bugetul asigurărilor sociale de stat.
(4) Directorii caselor de pensii sectoriale sunt ordonatori terţiari de credite pentru cheltuielile cu prestaţiile achitate din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Art. 137
(1) Cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea sistemului public de pensii se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, în limita unui procent de până la 3% aplicat asupra cheltuielilor anuale totale prevăzute prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, inclusiv asupra cheltuielilor din alte surse atrase, în condiţiile legii.
(2) Cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale se suportă din bugetul de stat, prin bugetele instituţiilor publice în subordinea cărora funcţionează.
(3) Sumele necesare administrării procesului de afiliere la fondurile de pensii administrate privat, cele ocazionate de virarea contribuţiei la aceste fonduri, precum şi celelalte cheltuieli aferente se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, în limita procentului prevăzut la alin. (1).
SECŢIUNEA a 2-a
Atribuţiile CNPP, ale caselor teritoriale de pensii şi ale caselor de pensii sectoriale
Art. 138
În aplicarea prevederilor prezentei legi, CNPP îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii:
a) îndrumă şi controlează modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către casele teritoriale de pensii;
b) furnizează datele necesare pentru fundamentarea şi elaborarea bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) prezintă Guvernului şi partenerilor sociali rapoarte cu privire la modul de administrare a bugetului asigurărilor sociale de stat;
d) îndrumă metodologic casele de pensii sectoriale;
e) stabileşte, în cooperare cu casele de pensii sectoriale, modalitatea tehnică de evidenţă a contribuabililor la sistemul public de pensii, a drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale, precum şi a modului de colaborare cu Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date;
f) publică anual raportul de activitate;
g) organizează cooperarea cu instituţii similare din alte ţări, în vederea coordonării prestaţiilor de asigurări sociale din domeniul propriu de competenţă, pentru lucrătorii migranţi;
h) colectează şi virează contribuţiile de asigurări sociale şi alte tipuri de contribuţii, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
i) urmăreşte încasarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, organizează, îndrumă şi controlează activitatea privind executarea creanţelor bugetare, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
j) ia măsuri, în condiţiile legii, pentru dezvoltarea şi administrarea eficientă a patrimoniului sistemului public de pensii, precum şi pentru asigurarea integrităţii acestuia;
k) ia măsuri, în condiţiile legii, pentru protecţia fondurilor de asigurări sociale;
l) asigură evidenţa la nivel naţional a tuturor contribuabililor la sistemul public de pensii;
m) asigură evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale la nivel naţional, pe baza codului numeric personal;
n) certifică, la termenele stabilite prin decizie a preşedintelui CNPP, stagiul de cotizare şi punctajul pentru fiecare asigurat;
o) controlează activitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă;
p) aplică prevederile convenţiilor internaţionale de asigurări sociale, la care România este parte, precum şi ansamblul reglementărilor comunitare şi dezvoltă relaţii cu organisme similare în domeniul asigurărilor sociale din alte ţări, în limita competenţelor prevăzute de lege;
q) organizează selecţia, pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului din domeniul asigurărilor sociale;
r) asigură introducerea, extinderea, întreţinerea şi protecţia sistemelor automate de calcul şi de evidenţă;
s) asigură reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti în litigiile în care este parte ca urmare a aplicării dispoziţiilor prezentei legi;
ş) organizează activitatea privind stabilirea şi plata contribuţiilor pentru fondurile de pensii administrate privat, conform dispoziţiilor legale în vigoare;
t) asigură exportul în străinătate al prestaţiilor stabilite potrivit reglementărilor legale în domeniu;
ţ) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin dispoziţii legale.
Art. 139
În aplicarea prevederilor prezentei legi, casele teritoriale de pensii şi casele de pensii sectoriale îndeplinesc, în principal, următoarele atribuţii:
a) colectează şi virează contribuţiile de asigurări sociale şi alte tipuri de contribuţii, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
b) urmăresc încasarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat; organizează, îndrumă şi controlează activitatea privind executarea creanţelor bugetare, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
c) iau măsuri, în condiţiile legii, pentru dezvoltarea şi administrarea eficientă a patrimoniului sistemului public de pensii, precum şi pentru asigurarea integrităţii acestuia;
d) iau măsuri, în condiţiile legii, pentru protecţia fondurilor de asigurări sociale;
e) asigură evidenţa la nivel naţional a tuturor contribuabililor la sistemul public de pensii;
f) asigură evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale la nivel naţional, pe baza codului numeric personal;
g) certifică, la termenele stabilite prin decizie a preşedintelui CNPP, stagiul de cotizare şi punctajul pentru fiecare asigurat;
h) controlează activitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă;
i) aplică prevederile convenţiilor internaţionale de asigurări sociale, la care România este parte, precum şi ansamblul reglementărilor comunitare şi dezvoltă relaţii cu organisme similare în domeniul asigurărilor sociale din alte ţări, în limita competenţelor prevăzute de lege;
j) organizează selecţia, pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului din domeniul asigurărilor sociale;
k) asigură introducerea, extinderea, întreţinerea şi protecţia sistemelor automate de calcul şi de evidenţă;
l) asigură reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispoziţiilor prezentei legi;
m) organizează activitatea privind stabilirea şi plata contribuţiilor pentru fondurile de pensii administrate privat, conform dispoziţiilor legale în vigoare;
n) asigură exportul în străinătate al prestaţiilor stabilite potrivit reglementărilor legale în domeniu;
o) îndeplinesc orice alte atribuţii stabilite prin dispoziţii legale.
Art. 140
(1) Realizarea atribuţiilor ce revin caselor teritoriale de pensii, potrivit legii, este supusă controlului CNPP.
(2) Realizarea atribuţiilor ce revin CNPP, potrivit legii, este supusă controlului Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
(3) Realizarea atribuţiilor ce revin caselor de pensii sectoriale, potrivit legii, este supusă controlului Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, după caz.
Art. 141
(1) Salarizarea personalului CNPP, al caselor teritoriale de pensii şi al caselor de pensii sectoriale se realizează potrivit legii.
(2) Cheltuielile curente şi de capital ale CNPP, caselor teritoriale de pensii, I.N.E.M.R.C.M şi centrelor regionale de expertiză medicală a capacităţii de muncă se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat.
(3) Cheltuielile curente şi de capital ale caselor de pensii sectoriale se suportă din bugetul de stat, prin bugetele instituţiilor în subordinea cărora funcţionează.
CAPITOLUL VII
Răspunderea juridică
Art. 142
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.
SECŢIUNEA 1
Infracţiuni
Art. 143
Completarea declaraţiei nominale de asigurare de către funcţionar cu date nereale, având ca efect denaturarea evidenţelor privind asiguraţii, stagiul de cotizare sau contribuţia de asigurări sociale ori efectuarea de cheltuieli nejustificate din bugetul asigurărilor sociale de stat constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte potrivit prevederilor Codului penal.
SECŢIUNEA a 2-a
Contravenţii
Art. 144
Constituie contravenţie următoarele fapte:
a) nedepunerea la termen a declaraţiei nominale de asigurare, prevăzută la art. 7;
b) nedepunerea declaraţiei individuale de asigurare, prevăzută la art. 11;
c) nerespectarea cotelor de contribuţie de asigurări sociale stabilite potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) şi art. 31;
d) nerespectarea metodologiei şi a criteriilor de încadrare în condiţii deosebite de muncă;
e) nerespectarea prevederilor art. 33–36 privind baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale;
f) nerespectarea prevederilor art. 44 privind neplata şi calculul majorărilor de întârziere la plata contribuţiei de asigurări sociale;
g) nerespectarea prevederilor art. 119 privind obligaţia comunicării modificărilor intervenite referitoare la condiţiile de acordare a pensiei;
h) neachitarea de către angajator, în condiţiile stabilite de lege, a ajutorului de deces;
i) calculul şi plata eronate ale ajutorului de deces de instituţia care efectuează plata acestuia;
j) nerespectarea termenelor prevăzute de lege pentru plata contribuţiei de asigurări sociale;
k) neplata de către angajator, timp de 3 luni consecutiv, în condiţiile legii, a contribuţiei de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat;
l) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control ale CNPP, ale caselor teritoriale de pensii, precum şi ale caselor de pensii sectoriale documentele justificative şi actele de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor de asigurări sociale, precum şi în vederea recuperării creanţelor prin executare silită;
m) nerespectarea prevederilor art. 161 alin. (1);
n) neplata, timp de 3 luni consecutiv, în condiţiile legii, a contribuţiei de asigurări sociale datorate de asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV;
o) fapta persoanei de a nu transmite, timp de 3 luni consecutiv, la casele teritoriale de pensii, respectiv la casele de pensii sectoriale declaraţia nominală de asigurare;
p) fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţia de asigurări sociale reţinută de la asigurat.
Art. 145
(1) Contravenţiile prevăzute la art. 144 se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la lit. b), c), f), g), i), m), n) şi o);
b) cu amendă de la 1.500 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la lit. a), d), e), h), j), l) şi p);
c) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, cea prevăzută la lit. k).
(2) Nivelul amenzilor prevăzut la alin. (1) poate fi actualizat prin hotărâre a Guvernului.
Art. 146
Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 144 şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 145 se fac de către organele de control ale CNPP, prin casele teritoriale de pensii, de către ANAF şi unităţile sale subordonate, precum şi de organele de control ale caselor de pensii sectoriale.
Art. 147
Amenzile contravenţionale, aplicate potrivit prevederilor art. 145 şi 146, constituie venituri la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Art. 148
(1) Dispoziţiile referitoare la contravenţii prevăzute la art. 144–146 se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Dispoziţiile prezentei legi, referitoare la obligaţiile faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat, se completează cu prevederile Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare.
CAPITOLUL VIII
Jurisdicţia asigurărilor sociale
Art. 149
(1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.
(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional.
(3) Comisia Centrală de Contestaţii funcţionează în cadrul CNPP.
(4) Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.
Art. 150
(1) Comisia Centrală de Contestaţii şi comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii sunt organisme de verificare, care examinează şi hotărăsc asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale şi urmăresc aplicarea corectă a legislaţiei referitoare la pensiile publice.
(2) Organizarea, funcţionarea şi structura Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv a comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii se stabilesc prin ordin comun al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, ministrului apărării naţionale, ministrului administraţiei şi internelor şi directorului Serviciului Român de Informaţii, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) În soluţionarea contestaţiilor, Comisia Centrală de Contestaţii şi comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii adoptă hotărâri.
(4) Termenul de soluţionare a contestaţiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.
Art. 151
(1) Hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii se comunică persoanelor în cauză şi caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare.
(2) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(3) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) care nu au fost atacate la instanţele judecătoreşti în termenul prevăzut la alin. (2) sunt definitive.
Art. 152
Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel.
Art. 153
Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:
a) modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale;
b) modul de stabilire a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere;
c) înregistrarea, evidenţa şi certificarea contribuţiei de asigurări sociale;
d) hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii şi ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii privind deciziile de pensie;
e) deciziile comisiilor medicale de contestaţii şi ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii date în soluţionarea contestaţiilor privind deciziile medicale asupra capacităţii de muncă;
f) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;
g) modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale;
h) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie încheiate în baza prezentei legi;
i) contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi;
j) alte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi.
Art. 154
(1) Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Art. 155
(1) Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face recurs la curtea de apel competentă.
(2) Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor, neatacate cu recurs în termen, sunt definitive şi irevocabile.
Art. 156
Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 157
Cererile în faţa oricăror organe sau instanţe, precum şi toate actele procedurale în legătură cu litigiile, având ca obiect drepturi sau obligaţii de asigurări sociale, sunt scutite de taxă de timbru.
CAPITOLUL IX
Dispoziţii tranzitorii
Art. 158
(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I şi a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepţia celor realizate în activităţile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiţii speciale.
(2) Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
Art. 159
(1) Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) şi art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.
(2) Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. b), dovada vechimii în serviciu, realizată până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu fişa de pensie, fişa matricolă sau alte documente legale.
(3) Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. c), dovada stagiului de cotizare, realizat până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu adeverinţa eliberată în baza declaraţiilor privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, a declaraţiei de asigurare sau a contractului de asigurare socială, după caz.
Art. 160
(1) Certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior datei de 1 aprilie 2001, se face de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la art. 159 alin. (1).
(2) Certificarea stagiului de cotizare, realizat până la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale se face de casele de pensii sectoriale, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la art. 159 alin. (2).
Art. 161
(1) Cererile în legătură cu eliberarea actelor prevăzute de lege, prin care se face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a stagiului de cotizare, necesare stabilirii drepturilor de pensie, sunt scutite de orice fel de taxe şi comisioane.
(2) Cererile prevăzute la alin. (1) se soluţionează în termen de 30 de zile de la data înregistrării.
Art. 162
(1) În cazul în care în carnetul de muncă, în carnetul de asigurări sociale sau în oricare alt act prevăzut de lege au fost înregistrate salarii pe oră ori salarii pe zi, salariile lunare se vor calcula prin înmulţirea salariilor orare sau, după caz, zilnice cu numărul mediu de ore pe lună, respectiv cu numărul mediu de zile lucrătoare pe lună din perioadele respective, astfel:
a) 25,5 zile (204 ore) pe lună, pentru perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1978;
b) 24,5 zile (196 ore) pe lună, pentru perioada 1 ianuarie 1978–1 martie 1990;
c) 23,6 zile (189 ore) pe lună, pentru perioada 1 martie 1990–30 septembrie 1990;
d) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru perioada 1 octombrie 1990–1 ianuarie 1997;
e) 21,16 zile (169,33 ore) pe lună, pentru anul 1997;
f) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru anul 1998;
g) 21,50 zile (172 ore) pe lună, pentru anul 1999;
h) 21,67 zile (173,36 ore) pe lună, pentru anul 2000;
i) 21,42 zile (171,36 ore) pe lună, pentru anul 2001;
j) 21,25 zile (170 ore) pe lună, pentru anul 2002;
k) pentru anul 2003 şi în continuare numărul mediu de zile şi, respectiv, de ore lucrătoare pe luni se vor calcula conform prevederilor Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la zilele de sărbătoare legală.
(2) În situaţiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate drepturile salariale, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe ţară, în vigoare în perioada respectivă.
(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1963, pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, se utilizează:
a) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale;
b) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962 şi pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale şi nici nu sunt dovedite;
c) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962, în situaţia în care, prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare, rezultă, pentru fiecare lună de stagiu de cotizare, un număr de puncte mai mic decât cel prevăzut la lit. b).
(4) În situaţia în care, pentru perioade ulterioare datei de 31 august 1947, în documentele doveditoare sunt înregistrate drepturi salariale nedenominate, acestea vor fi denominate în funcţie de reformele monetare.
(5) Prevederile alin. (3) şi (4) se aplică pentru toate perioadele care constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, cu excepţia perioadelor asimilate prevăzute de lege.
(6) Pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) care nu pot dovedi cu acte drepturile salariale de care au beneficiat în perioadele anterioare intrării în vigoare a prezentei legi, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut/net, după caz, din perioada respectivă.
Art. 163
(1) Pentru persoanele asigurate în alte sisteme de asigurări sociale, integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat până la data intrării în vigoare a prezentei legi, la determinarea punctajului se ia în calcul, după caz, salariul minim pe economie, venitul asigurat stipulat în contractul de asigurare la care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale sau salariul, inclusiv celelalte drepturi, înregistrate în carnetul de muncă.
(2) Pentru fiecare an util realizat în cadrul fostelor unităţi agricole cooperatiste, precum şi pentru fiecare an de contribuţie realizat de ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992*) privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, punctajul anual este 0,57255 puncte.
(3) Pentru perioadele de contribuţie realizate conform Legii nr. 80/1992*), republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la determinarea punctajului lunar se ia în calcul venitul asigurat la care s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.
(4) Pentru perioadele de stagiu de cotizare prevăzute la art. 16 lit. d) la determinarea punctajului lunar se ia în calcul cuantumul ajutorului.
*)
Legea nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor a fost abrogată prin art. 198 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public şi alte drepturi de asigurări sociale.

Art. 164
(1) Pentru perioadele necontributive care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au constituit vechime în muncă utilă la pensie, la determinarea punctajului lunar al persoanei se utilizează salariul minim pe economie, brut sau net, după caz, sau salariul de bază minim brut pe ţară din perioadele respective.
(2) Pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. a)–c) şi g), realizate anterior datei de 1 aprilie 2001, la determinarea punctajului lunar se utilizează salariul minim pe economie, brut sau net, după caz, sau salariul de bază minim brut pe ţară din perioadele respective.
(3) Pentru perioadele recunoscute ca vechime în muncă, potrivit prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, la determinarea punctajului lunar al persoanei se utilizează 1,5 salarii minime pe economie, brute sau nete, după caz, din perioadele respective.
(4) În situaţiile prevăzute la alin. (3), în care persoana a realizat şi stagii de cotizare, la determinarea punctajului lunar al acesteia se utilizează salariul lunar, brut sau net, după caz, avut în perioadele respective, dacă acesta este mai mare decât 1,5 salarii minime pe economie.
(5) Pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 49 alin. (1), realizate în intervalul cuprins între data de 1 aprilie 2001 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, la calculul punctajului lunar se utilizează:
a) cuantumul pensiei de invaliditate, în situaţiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. a);
b) 25% din salariul mediu brut lunar pe economie din perioadele respective, în situaţiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. b), c) şi g).
(6) Pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. d), realizate în intervalul cuprins între data de 1 aprilie 2001 şi data de 1 ianuarie 2006, la calculul punctajului lunar se utilizează cuantumul indemnizaţiilor de asigurări sociale.
(7) Pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. e), realizate în intervalul cuprins între data de 1 ianuarie 2005 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, la calculul punctajului lunar se utilizează cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accident de muncă şi boli profesionale.
(8) Pentru perioadele asimilate prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. f), realizate în intervalul cuprins între data de 1 ianuarie 2006 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, la calculul punctajului lunar se utilizează 25% din salariul mediu brut lunar pe economie din perioadele respective.
Art. 165
(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.
(3) Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor lunare este următorul:
a) perioada 1 martie 1970–1 septembrie 1983:
– 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5–10 ani;
– 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10–15 ani;
– 7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15–20 ani;
– 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;
b) perioada 1 septembrie 1983–1 aprilie 1992:
– 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3–5 ani;
– 6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5–10 ani;
– 9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10–15 ani;
– 12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15–20 ani;
– 15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.
(4) Pentru perioadele de după 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor lunare este cel înscris în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare.
(5) Salariile medii şi minime pe economie, brute sau nete, după caz, pentru fiecare an, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, sunt prevăzute în anexele nr. 7 şi 8.
(6) Pentru perioadele anterioare anului 1938, precum şi pentru perioada cuprinsă între 1939–1946 inclusiv, la stabilirea punctajului lunar se utilizează salariul mediu corespunzător anului 1938.
(7) Pentru perioadele anterioare anului 1949 se utilizează salariul minim corespunzător anului 1949.
Art. 166
La determinarea punctajelor lunare, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 şi data intrării în vigoare a prezentei legi, se utilizează venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, aşa cum acesta a fost înscris în declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declaraţia de asigurare sau în contractul de asigurare socială.
Art. 167
În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a prezentei legi, se utilizează solda brută sau netă/salariul brut sau net, după caz.
Art. 168
(1) Asiguraţii care au contribuit la Fondul pentru pensia suplimentară cu 2%, 3%, respectiv 5%, beneficiază de o creştere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele lunare realizate în aceste perioade, astfel:
a) 16% pentru perioada 1 ianuarie 1967–1 ianuarie 1973;
b) 13% pentru perioada 1 ianuarie 1973–1 ianuarie 1978;
c) 14% pentru perioada 1 ianuarie 1978–1 iulie 1986;
d) 21% pentru perioada 1 iulie 1986–1 noiembrie 1990;
e) 15% pentru perioada 1 noiembrie 1990–1 aprilie 1991;
f) 14% pentru perioada 1 aprilie 1991–1 aprilie 1992;
g) 13% pentru perioada 1 aprilie 1992–1 ianuarie 1999;
h) 22% pentru perioada 1 ianuarie 1999–1 februarie 1999;
i) 17% pentru perioada de după 1 februarie 1999.
(2) Asiguraţii care au contribuit cu 4% la Fondul pentru pensia suplimentară beneficiază de o creştere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele lunare realizate în aceste perioade, astfel:
a) 26% pentru perioada 1 iulie 1977–1 ianuarie 1978;
b) 28% pentru perioada 1 ianuarie 1978–1 iulie 1986.
Art. 169
(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creştere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă;
b) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
(3) De creşterea punctajelor anuale prevăzută la alin. (1) beneficiază şi persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001–2 noiembrie 2008 inclusiv, numai în situaţiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute de legislaţia în vigoare în perioada respectivă.
(4) Prevederile alin. (1) se aplică prin acordarea diferenţei dintre creşterea punctajului mediu anual rezultată şi cea acordată conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009.
(5) În situaţia în care cuantumul pensiei aferent punctajului mediu anual rezultat în urma aplicării prevederilor alin. (1)–(4) este mai mic decât cel cuvenit sau aflat în plată, se menţine acest cuantum până la data la care, prin aplicarea formulei de calcul prevăzute de lege, se obţine un cuantum al pensiei mai mare.
(6) Prevederile art. 100 lit. a), referitoare la majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001, se aplică şi persoanelor înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 170
(1) Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condiţiile art. 95 se aplică un indice de corecţie calculat ca raport între 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la acea dată.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică o singură dată, la înscrierea iniţială la pensie.
Art. 171
La data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înţelesul prezentei legi.
Art. 172
(1) Pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care o persoană a fost asigurată simultan la două sau mai multe sisteme de asigurări sociale care au fost integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat, la stabilirea punctajului, perioadele respective se iau în calcul o singură dată.
(2) Pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care o persoană a fost asigurată simultan la sistemul de asigurări sociale şi pensii pentru agricultori, sistemul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale şi la sistemul de asigurări sociale de stat, la stabilirea punctajului se cumulează veniturile asigurate din perioadele respective.
(3) Pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001, în care o persoană a fost asigurată simultan la sistemul public de pensii şi la sistemul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, după caz, la stabilirea pensiei se iau în considerare toate veniturile asigurate din perioadele respective.
Art. 173
(1) În cazul modificării numărului de urmaşi după intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru o pensie stabilită pe baza legislaţiei anterioare, pensia de urmaş cuvenită soţului supravieţuitor se recalculează potrivit prezentei legi, cu păstrarea condiţiilor existente la data deciziei iniţiale.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul pensiilor de invaliditate stabilite pe baza legislaţiei anterioare, la modificarea încadrării într-un alt grad de invaliditate.
Art. 174
Litigiile care se referă la drepturile ce fac obiectul prezentei legi, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a acesteia, se vor judeca potrivit legii în baza căreia a fost stabilit dreptul.
Art. 175
Modelul declaraţiei nominale de asigurare, al declaraţiei individuale de asigurare, al contractului de asigurare socială, precum şi modelele celorlalte documente necesare în vederea evidenţei drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege se stabilesc de CNPP, se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 176
La data intrării în vigoare a prezentei legi CNPP comunică conturile în care se virează sumele reprezentând contribuţia de asigurări sociale.
Art. 177
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, contribuţia individuală de asigurări sociale, suportată de asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), nu va diminua venitul net al acestora.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se realizează prin majorarea drepturilor salariale şi a veniturilor asigurate corespunzător diferenţei dintre cota de contribuţie individuală de asigurări sociale, prevăzută de prezenta lege, şi cota de contribuţie individuală prevăzută de legislaţia anterioară.
(3) Aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale şi a veniturilor asigurate, astfel încât contribuţia de asigurări sociale suportată de asiguraţii prevăzuţi la alin. (1) să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora, se va face pe baza normelor metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 178
Cererile înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor soluţiona conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de pensii.
*)
Legea nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor a fost abrogată prin art. 198 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public şi alte drepturi de asigurări sociale.

CAPITOLUL X
Dispoziţii finale
Art. 179
(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie de 3 ani.
(2) În cazul prestaţiilor de asigurări sociale, altele decât pensiile, recuperarea sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituţia care efectuează plata drepturilor de asigurări sociale.
(3) CNPP, prin casele teritoriale de pensii, precum şi casele de pensii sectoriale recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitorii prevăzuţi la alin. (2).
(4) Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii şi al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
(5) Debitele reprezentând contribuţii de asigurări sociale sau prestaţii de asigurări sociale mai mici de 10 lei nu se urmăresc.
(6) Sumele rămase nerecuperate de pe urma beneficiarilor decedaţi nu se mai urmăresc.
(7) Sumele cu titlu de contribuţii de asigurări sociale, rămase nerecuperate de pe urma asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV, decedaţi, nu se mai urmăresc.
Art. 180
(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, ca urmare a unei infracţiuni săvârşite de beneficiar, se recuperează de la acesta, de la data primei plăţi a sumelor necuvenite, plus dobânzile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului.
(2) Sumele stabilite în conformitate cu prevederile alin. (1), rămase nerecuperate de la asiguraţii decedaţi, nu se mai urmăresc.
Art. 181
(1) Debitele provenite din prestaţii de asigurări sociale se recuperează prin executorii proprii ai CNPP, precum şi ai caselor de pensii sectoriale şi se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat.
(2) La recuperarea debitelor în conformitate cu dispoziţiile alin. (1) se aplică prevederile Codului de procedură fiscală în materie.
Art. 182
Angajatorii, persoane fizice şi juridice, sunt obligaţi să pună la dispoziţia CNPP, a caselor teritoriale de pensii şi a caselor de pensii sectoriale, după caz, datele şi documentele necesare întocmirii evidenţelor privind stagiul de cotizare.
Art. 183
În aplicarea prezentei legi, CNPP poate emite norme, aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Art. 184
(1) Baza de date privind asiguraţii sistemului public de pensii, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), este proprietatea CNPP şi are caracter confidenţial.
(2) Bazele de date privind asiguraţii sistemului public de pensii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) sunt proprietatea caselor de pensii sectoriale şi au caracter confidenţial.
Art. 185
Stabilirea şi plata unor drepturi finanţate din bugetul de stat se efectuează în continuare de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, şi de casele de pensii sectoriale.
Art. 186
Institutul Naţional de Statistică are obligaţia să comunice CNPP şi caselor sectoriale de pensii câştigul salarial mediu brut, până în ultima zi a lunii în curs, pentru luna precedentă.
Art. 187
(1) În cazul pensiilor din sistemul public de pensii provenite din fostul sistem de asigurări sociale al agricultorilor, cuantumul pensiei aferent punctajelor medii anuale se suportă de la bugetul de stat.
(2) Se suportă, de asemenea, de la bugetul de stat partea din cuantumul pensiei aferentă punctajelor medii anuale obţinute prin valorificarea, după data de 1 aprilie 2001, a fiecărui an util realizat în cadrul fostelor unităţi agricole cooperatiste, a fiecărui an de contribuţie realizat de ţăranii cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a perioadelor de contribuţie realizate, conform acestei legi, după data de 29 iulie 1992 şi până la data de 1 aprilie 2001.
(3) Cuantumul pensiei de invaliditate stabilit conform prezentei legi, a cărei cauză o constituie accidentul de muncă sau boala profesională, se suportă din fondurile sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale din bugetul asigurărilor sociale de stat.
(4) Prevederile alin. (3) se aplică şi în cazul pensiei de urmaş, dacă decesul susţinătorului s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.
(5) Prevederile alin. (3) şi (4) se aplică şi în situaţia pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 188
(1) La efectuarea oricăror operaţiuni care nu sunt legate de stabilirea şi de plata pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale de către CNPP, de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale se percep tarife sau comisioane procentuale de până la 3%, aplicate asupra sumei totale ce face obiectul operaţiunii financiare.
(2) Operaţiunile pentru care se plătesc tarife sau se percep comisioane, precum şi nivelul acestora se stabilesc prin decizie a preşedintelui CNPP.
(3) Sumele rezultate ca urmare a aplicării prevederilor alin. (1) se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Art. 189
Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, stabilită prin prezenta lege se aplică în mod corespunzător şi contribuţiei de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Art. 190
Aplicaţia informatică utilizată la stabilirea pensiilor se omologhează şi este publică.
Art. 191
(1) Expertizele dispuse de instanţele judecătoreşti în litigiile de asigurări sociale se efectuează numai de experţi specializaţi în asigurări sociale.
(2) În vederea pregătirii şi atestării experţilor specializaţi în asigurări sociale, Ministerul Justiţiei efectuează modificările necesare în legislaţia specifică.
Art. 192
(1) Între sistemul public de pensii şi sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş.
(2) Perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. b), c) şi g), care constituie şi vechime în muncă sau în serviciu în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate sistemului public de pensii, se iau în calcul, opţional, în unul dintre sisteme.
Art. 193
(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, cu excepţia art. 70 alin. (1), art. 132, 135 şi 194, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Prevederile art. 102 alin. (2)–(6), precum şi cele ale art. 169 alin. (6) şi art. 170 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012.
Art. 194
Guvernul României va elabora şi va înainta Parlamentului spre adoptare, până la sfârşitul anului 2010, un proiect de lege privind pensiile ocupaţionale.
Art. 195
Anexele nr. 1–8 fac parte integrantă din prezenta lege.
Art. 196
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare;
b) Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 14 octombrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
c) art. 29 şi 52 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, cu modificările ulterioare;
d) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 2 iunie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 595/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
e) Legea nr.179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 31 mai 2004, cu modificările şi completările ulterioare;
f) art. 68,art. 681alin. (2) şi art. 682–684 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare;
g) art. 49–51 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2008;
h) art. 74–77, 80, 81 şi 96 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009;
i) art. 43–52 şi 54 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 18 iulie 2007;
j) art. 49 alin. (4) şi art. 51 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 aprilie 2009;
k) art. 127 alin. (3) şi art. 130 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare;
l) art. 9, 12–15, art. 16 alin. (2) şi art. 20 din Legea nr. 95/2008 privind Statutul personalului aeronautic tehnic nenavigant din aviaţia civilă din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 18 aprilie 2008;
m) Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006;
n) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare;
o) Legea nr. 263/2008 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2008, cu modificările ulterioare;
p) Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 1 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare;
q) Hotărârea Guvernului nr. 751/2004 privind criteriile şi procentele de majorare a pensiei de serviciu a membrilor personalului diplomatic şi consular pentru contribuţiile la pensia suplimentară achitate în valută, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 mai 2004;
r) prevederile referitoare la pensii cuprinse la art. 11 alin. 1 şi 2, art. 21 alin. 3 şi art. 24 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările şi completările ulterioare;
s) prevederile referitoare la pensii cuprinse la art. 19 alin. (3) din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 24 octombrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare;
ş) orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ
ANEXA Nr. 1
LISTA
cuprinzând personalul navigant din aviaţia civilă ale cărui locuri de muncă se încadrează în condiţii speciale
1. Personal navigant pe:
a) avioane turboreactoare şi turbopropulsoare de transport;
b) avioane clasice de transport public;
c) avioane clasice în misiuni sanitare sau de specialitate;
d) elicoptere şi avioane utilitare;
e) aeronave prototipuri la încercare în zbor.
2. Echipaje de recepţie în zbor a aeronavelor, instructori în şcoli, cursuri şi aerocluburi, pe:
a) avioane clasice;
b) avioane turboreactoare sau turbopropulsoare.
3. Personal de încercare în zbor a aeronavelor noi, de serie
4. Personal navigant de control în zbor
5. Personal tehnic care execută recepţia şi controlul tehnic în zbor al aeronavelor
6. Instructori în şcoli, cursuri şi aerocluburi de zbor fără motor
7. Personal de paraşutism profesionist care:
a) execută salturi din aeronavă în procesul de instrucţie, antrenament sau salturi speciale;
b) execută salturi pentru recepţia paraşutelor;
c) execută salturi din turnul de paraşutism;
d) desfăşoară activitatea de instructor de paraşutism la bordul aeronavei din care se execută salturi cu paraşuta.
8. Însoţitori de bord
ANEXA Nr. 2
LISTA
cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, în care se desfăşoară următoarele activităţi
1. Activitatea din sectoarele care utilizează materii explozive, pulberi şi muniţii pentru următoarele operaţii:
a) manipularea materiilor explozive: docheri, docherimecanizatori, conducători de utilaje portuare, mineri de suprafaţă şi artificieri;
b) manipularea materiilor toxice şi pulverulente, a produselor chimice şi petrochimice, a cărbunilor şi a minereurilor: docheri, docheri-mecanizatori, conducători de utilaje portuare;
c) fabricarea, manipularea, transportul nitroglicerinei, explozivilor, pulberilor negre, pulberilor fără fum, produselor pirotehnice în unităţile de producţie a explozivilor, precum şi fabricarea nitrocelulozelor şi a celuloidului în aceleaşi unităţi de producţie a explozivilor;
d) fabricarea muniţiilor şi a elementelor de muniţii, locurile de muncă în care se execută operaţii cu exploziv de iniţiere, exploziv cu caracteristică de sensibilitate mare, precum şi locurile de muncă în care se execută operaţii cu explozivi aromatici, la care angajaţii vin în contact direct cu aceştia;
e) asamblarea şi dezasamblarea focoaselor, şuruburilor portamorsă şi a detonatoarelor, în cazul în care elementele componente sunt încărcate;
f) asanarea terenurilor şi a apelor de muniţii, de produse pirotehnice, de materii explozive şi mine;
g) operaţii de distrugere a muniţiilor încărcate şi a elementelor de muniţii încărcate, a pulberilor, a explozivilor şi a produselor pirotehnice;
h) delaborarea muniţiilor şi a elementelor pirotehnice încărcate cu substanţe explozive sau incendiare.
2. Activitatea din locurile de muncă încadrate în categoriile de risc radiologic III şi IV din centrale nuclearoelectrice, unităţi de cercetare-dezvoltare în domeniul nuclear, unităţi de fabricare a combustibilului nuclear, unităţi de tratare şi depozitare a deşeurilor radioactive, instalaţii radiologice şi alte instalaţii nucleare
3. Activitatea desfăşurată în subteran la construcţii hidrotehnice de tuneluri, de galerii, precum şi de centrale electrice subterane, la exploatări din cariere prin tuneluri şi galerii
4. Activitatea desfăşurată în subteran: lucrări de construcţii, întreţinere şi reparaţii de tuneluri, de căi ferate, drumuri, precum şi galeriile aferente, cu adâncimi mai mari de 8 m
5. Activităţile desfăşurate în subteran în cadrul metroului pentru:
a) mecanic de locomotivă şi ramă electrică de metrou;
b) mecanic ajutor de locomotivă şi ramă electrică de metrou;
c) mecanic instructor.
6. Activitatea de revizie, întreţinere, exploatare şi reparaţie de la metrou, care se desfăşoară 100% în subteran
7. Activitatea desfăşurată de personalul din siguranţa circulaţiei, care îndeplineşte funcţia de mecanic de locomotivă şi automotor, mecanic ajutor şi mecanic instructor
8. Activitatea de exploatare portuară desfăşurată de docheri şi de docheri-mecanizatori
9. Activitatea desfăşurată de personalul navigant din unităţile de transport maritim şi fluvial, care lucrează în sala maşinilor de pe navele maritime şi fluviale cu capacitate de peste 600 CP
10. Lucrări permanente sub apă la suprapresiune: scafandri şi chesonieri
11. Activitatea desfăşurată de personalul de pe platforme marine
12. Activitatea desfăşurată de personalul care lucrează în exploatări forestiere: fasonatori, corhănitori, funicularişti, tractorişti, conducători de tractoare articulate forestiere, sortatori
13. Activitatea desfăşurată la forajul sondelor de ţiţei şi gaze: intervenţii, probe de producţie şi reparaţii capitale la sonde, combustie subterană, detubări sonde şi săparea puţurilor pentru repararea coloanelor la sonde; activitatea de operaţii speciale – pentru timpul efectiv lucrat la sondă; montarea-demontarea turlelor petroliere, cu excepţia turlelor rabatabile
14. Reparaţii şi întreţinere la mori cu capacitate mai mare de 7.000 t
15. Prelucrarea industrială a topiturii de sticlă prin suflare cu gura – operaţii executate complet nemecanizat la ţeavă, preluând priza din cuptorul de topire – şi din ţeava de sticlă greu fuzibilă
16.
a) Prelucrarea topiturii de sticlă la maşini automate, semiautomate şi prese;
b) Alimentarea manuală a cuptoarelor de topit sticlă;
c) Cuptoarele pentru topirea sticlei.
17. Fabricarea fibrelor minerale artificiale din fibre şi fibre de sticlă
18. Activitatea desfăşurată de personalul din activitatea de cocsificare a cărbunelui:
a) cocserie: maşina de şarjare, aşezarea şi etanşarea uşilor, încălzirea bateriilor şi a colectoarelor de gaze – platformele de pe bateriile de cocs şi semicocs, scoaterea uşilor, transportul cocsului la stins, stingerea şi sortarea cocsului;
b) sectorul chimic al cocseriei: chimizarea gazului de cocs, distilarea gudroanelor, ambalarea şi încărcarea în vrac a produselor chimice rezultate şi fabricate;
c) arderea pe vatră în cuptoare deschise a gudroanelor rezultate de la rafinarea produselor petroliere;
d) operaţia de gudronare a lingotierelor.
19. Activitatea desfăşurată de personalul care lucrează la producerea electrozilor siderurgici şi de sudură:
a) măcinarea, dozarea, malaxarea, brichetarea şi presarea materiilor prime necesare fabricării electrozilor;
b) calcinarea cocsului de petrol şi a antracitului;
c) prepararea smoalei, a electrografitului, precum şi a deşeurilor crude şi a antracitului şi dozarea acestor componente;
d) coacerea, recoacerea, grafitarea şi impregnarea electrozilor;
e) recuperarea produselor cărbunoase;
f) prelucrări mecanice pe maşini-unelte speciale ale electrozilor siderurgici grafitaţi şi ale niplurilor, ale blocurilor de furnal.
20. Prepararea de minereuri: măcinare, flotare, filtrare
21. Activitatea desfăşurată de personalul din activitatea de aglomerare:
a) sectorul de aglomerare din siderurgie: operaţiile de la maşina de aglomerare, reintroducerea în flux a şarjei neaglomerate – retur, expediţia aglomeratului;
b) încărcarea materiei prime în corfe la furnalele vechi – operaţie ce se execută sub silozuri;
c) măcinarea, prăjirea, aglomerarea, şarjarea, precum şi topirea minereurilor sau a concentratelor de plumb;
d) prăjirea şi aglomerarea minereului de cupru, topirea concentratelor cuproase, convertizarea, prerafinarea, precum şi granularea cuprului;
e) prăjirea, măcinarea, aglomerarea, topirea minereurilor, a zgurilor şi a materialelor refolosibile neferoase, prerafinarea, rafinarea, convertizarea şi turnarea metalelor neferoase.
22. Activitatea desfăşurată de personalul de la furnale:
a) încărcarea materiei prime în corfe la furnalele vechi – operaţie ce se execută sub silozuri;
b) instalaţia de dozare şi de încărcare a materialelor de şarjă, încărcarea furnalelor, epurarea gazelor de furnal, preîncălzitoare de aer, curăţarea canalelor de la furnal, activitatea prestată la creuzetul furnalelor, desulfurarea fontei, granularea şi expandarea zgurii, precum şi epurarea gazelor de furnal.
23. Activitatea desfăşurată de personalul din oţelarii:
a) încărcarea cuptoarelor, precum şi elaborarea oţelului în cuptoare, în convertizoare, în cuptoare electrice, inclusiv instalaţii de retopire sub zgură şi tratament termic în vid, care au capacitatea de cel puţin 5 t pe şarjă;
b) turnarea oţelului prin procedeul continuu şi în lingouri la uzinele siderurgice;
c) pregătirea gropii de turnare, turnarea şi evacuarea oţelului;
d) cazanele recuperatoare de la oţelăriile cu convertizoare.
24. Activitatea din turnătoriile de fontă, oţel, neferoase sau materiale refolosibile neferoase, cu producţie industrială continuă, în care se execută şi operaţiile de dezbatere sau de curăţare a pieselor în hala de turnare
25. Activitatea desfăşurată de personalul din activitatea de laminare la cald:
a) încălzirea metalului în vederea laminării, laminarea, tăierea, presarea şi refularea la cald, inclusiv ajustajul, finisarea şi sortarea la cald;
b) încărcarea şi descărcarea cuptoarelor adânci – macarale Tiegler, precum şi macaralele de la scoaterea oţelului din cuptoarele cu propulsie;
c) încălzirea ţaglelor în cuptorul cu vatra înclinată pentru laminorul de 6 ţoli, precum şi încălzirea bandajelor şi a discurilor pentru roţile de material rulant; încălzirea oţelului pentru laminare în cuptoare adânci;
d) încălzirea, scoaterea şi transportul platinelor şi al pachetelor de tablă, manual, de la cuptoare la cajă;
e) extragerea manuală a oţelului cald pentru laminare din cuptoare sau a ţaglelor din cuptoarele cu propulsie;
f) extragerea manuală a lingourilor sau a ţaglelor din cuptoarele cu propulsie; transportul manual al ţaglelor de la cuptor la linia de laminare;
g) striparea lingourilor şi curăţarea cu flacără a lingourilor, bramelor şi a ţaglelor, precum şi curăţarea cu ciocane pneumatice a lingourilor şi laminatelor.
26. Activitatea de forjare continuă la cald, manuală, cu ciocane şi prese de peste 200 kg/forţă
27. Activităţile efectuate de zidari-şamotori:
a) zidirea şi repararea cuptoarelor industriale, utilajelor de turnare, cazanelor din centralele electrice, precum şi a altor asemenea utilaje, cu cărămidă din silică sau cu cărămidă din silică asociată cu alte categorii de cărămidă refractară;
b) executarea la cald, la utilajele menţionate mai sus, a operaţiilor de zidire şi de reparare a zidăriei, indiferent de tipul de cărămidă refractară utilizată – activitate permanentă.
28. Activitatea desfăşurată de personalul care lucrează la:
a) uscarea, prăjirea şi distilarea minereurilor cinabrifere;
b) distilarea şi purificarea mercurului în proces continuu; instalaţiile de prelucrare cu mercur a minereurilor auroargentifere, activitatea de cianurare a minereurilor auroargentifere;
c) electroliza cuprului şi fabricarea industrială a pulberilor de cupru;
d) electroliza aluminiului, inclusiv captarea gazelor;
e) prăjirea, măcinarea, aglomerarea, topirea minereurilor, a zgurilor şi a materialelor refolosibile neferoase, prerafinarea, rafinarea, convertizarea şi turnarea metalelor neferoase;
f) afinarea aurului şi a argintului;
g) fabricarea pulberii de aluminiu;
h) fabricarea feroaliajului şi a siliciului metalic.
29. Activitatea desfăşurată de personalul care lucrează la producţia şi prelucrarea plumbului, zincului şi cositorului:
a) măcinarea, prăjirea, aglomerarea, şarjarea, precum şi topirea minereurilor sau a concentratelor de plumb; rafinarea plumbului, inclusiv cupelarea; elaborarea aliajului plumb-cadmiu;
b) topirea aliajelor cu peste 50% plumb şi turnarea de piese din aceste aliaje în procesul de fabricaţie industrială: topirea, elaborarea şi rafinarea metalelor neferoase în incinta uzinelor din metalurgia plumbului;
c) fabricarea acumulatoarelor electrice din plumb;
d) metalurgia zincului;
e) personalul care lucrează cu plumb din fabricile de celofibră-viscoză.
30. Activitatea de tratare şi acoperire a metalelor prin următoarele:
a) metalizarea cu nichel-carbonil;
b) instalaţiile de metalizare prin pulverizare cu jet de plasmă;
c) operaţiuni de tratamente termice efectuate în cuptoare care utilizează în exclusivitate gazul de cocs sau gazul de furnal;
d) deservirea cuptoarelor cu clopot pentru tratamente termice ale rulourilor de tablă şi benzilor de oţel;
e) instalaţii de zincare a tablelor, ţevilor şi profilelor în industria metalurgică;
f) operaţii de încălzire, tratament termic şi emailare prin pudrare a pieselor din fontă;
g) acoperiri metalice în metal topit, în cazul în care suprafaţa totală a pieselor care suferă această operaţie depăşeşte 20 m2/oră.
31.
a) Fabricarea abrazivelor din cuarţ – toate operaţiile aferente procesului de fabricaţie;
b) Granularea carburii de siliciu, a electrocorindonului şi finisarea pietrelor de polizor.
32. Activitatea de perforare, forare, împuşcare şi transport al materialului derocat în cariere, unde se folosesc excavatoare cu cupa mai mare de 4 m3 şi autobasculante mai mari de 25 t
33. Activitatea de sablaj uscat cu nisip, cu excepţia instalaţiilor ermetizate
34. Activitatea desfăşurată de personalul care lucrează la fabricarea şi ambalarea negrului de fum
35. Activitatea de fabricare a diamantelor sintetice
36. Activitatea desfăşurată în instalaţiile care fabrică, vehiculează şi depozitează hidrogen sulfurat, de distilare a apei grele, de schimb izotopic şi de epurare a apelor reziduale cu hidrogen sulfurat
37. Fabricarea acrilonitrilului şi a derivaţilor cianici, în cazul în care se desfăşoară în aceeaşi instalaţie; utilizarea în industrie a acrilonitrilului
38. Curăţarea canalelor subterane care conţin substanţe foarte periculoase sau cancerigene din unităţile industriei chimice şi petrochimice
39. Activitatea desfăşurată în instalaţii de fabricaţie a benzenului şi tetraclorurii de carbon
40. Activitatea desfăşurată în instalaţia bitum – fabricarea, ambalarea, prepararea mixturilor asfaltice
41. Fabricarea fenolului
42. Activitatea desfăşurată în instalaţiile de fabricare a oxidului de etilenă
43. Activitatea desfăşurată în instalaţiile de electroliză pentru producerea clorului
44. Activitatea de fabricare a clorurii de vinil şi a policlorurii de vinil
45. Activitatea de fabricare a pesticidelor
46. Fabricarea şi utilizarea industrială de alfa şi betanaftilimină
47. Fabricarea şi ambalarea benzidinei
48. Fabricarea hidrobenzenului
49. Dozarea manuală a antioxidanţilor, a acceleratorilor şi a agenţilor de vulcanizare
50. Activitatea desfăşurată de personalul care lucrează în leprozerii
51. Fabricarea ferodourilor – toate operaţiile; fabricarea şi prelucrarea plăcilor de marsit pe bază de azbest – toate operaţiile
ANEXA Nr. 3
UNITĂŢILE
care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare