Archive for the ‘Drept Penal’ Category

Crere liberare condiţionata

februarie 16th, 2011 admin

La data de e a fost inregistrata pe rolul acestei instante cererea formulata de Comisia de propuneri pentru punerea in libertate conditionata din cadrul Penitenciarului xx  prin care se solicita liberarea conditionata a condamnatului xx din pedeapsa de  5 ani si 2 luni  inchisoare pentru furt calificat, rezultată prin contopire,  aplicata prin sentinţa penala nr. xx pronunţata de Judecătoria Sectorului x.

În procesul verbal nr.xx dresat de Penitenciar se retine ca deţinutul a fost condamnat la 5 ani si 2 luni  închisoare prin sentinţa penala nr. x pronunţata de Judecătoria Sectorului x si ca, pentru a putea fi liberat condiţionat, acesta trebuie sa execute fracţiunea de 2/3 din pedeapsa, respectiv 1258 zile închisoare   si a executat 1351 zile închisoare, in care s-au inclus 0 zile ca urmare a muncii prestate.

Mai rezulta ca pe perioada detenţiei, condamnatul a inţeles gravitatea faptei pe care o regreta şi in urma primei analize si amânării primite anterior se apreciază ca perioada executata este suficienta pentru reintegrarea in societate. S-a reţinut în caracterizare că deţinutul, care nu este căsătorit şi nu are copii,  nu a fost  căutat de familie. Condamnatul nu a fost inclus in programul de reintegrare social. A fost sancţionat dişiplinar o data cu „mustrare”; a fost recompensat o data cu suplimentarea drepturilor. Faţă de aceste aspecte, Comisia a apreciat ca timpul executat de condamnat din pedeapsa  este suficient pentru reeducarea sa, motiv pentru care a propus liberarea conditionata a condamnatului.

Analizând prevederile legale in vigoare in materia liberării condiţionate, instanţa retine ca potrivit art.59 C.p. poate fi liberat condiţionat condamnatul care a executat fracţiunea de pedeapsa prevăzuta in mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor in munca si da dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama si de antecedentele sale penale.

Raportând aceste criterii legale la situaţia petentului condamnat si analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanţa apreciază ca deşi petentul condamnat a executat fracţiunea de pedeapsa stabilita in mod obligatoriu de lege, aceasta împrejurare  nu-i conferă un drept, ci doar o vocaţie la acordarea beneficiului liberării condiţionate, oportunitatea acordării liberării condiţionate fiind lăsata exclusiv la latitudinea instanţei de judecata.

Având in vedere perseverenţa infracţională a condamnatului, dată de săvârşirea a numeroase fapte îndreptate contra patrimoniului (furt calificat), contopite în sentinţa ce se execută, instanţa apreciază ca timpul executat de condamnat din pedeapsa nu este suficient pentru ca acesta sa isi însuşească scopul preventiv si educativ al pedepsei, astfel incit in viitor sa nu mai comită si alte fapte infracţionale si, ca urmare a disciplinei şi dovezilor temeinice de îndreptare date până în prezent, să poată fi redat societarii.

Fata de cele reţinute mai sus, având in vedere dispoziţiile art.59-60 C.p. si art.450 alin.1 si 2 C.p.p., instanţa apreciază ca pentru moment nu este oportuna acordarea liberării condiţionate, motiv pentru care propunerea Comisiei de liberări va fi respinsa ca neîntemeiată, urmând a se fixa un termen pentru reiterare la data de y.

Având în vedere soluţia de respingere a propunerii de liberare condiţionată, instanţa va face aplicarea disp. art.192 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat urmând a rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge propunerea  de liberarea condiţionata privindu-l pe condamnatul x, fiul lui y, în prezent deţinut in Penitenciarul x, ca neîntemeiată.

În baza art. 450 alin. 2 Cpp fixează termen de reiterare la y.

In baza art.192 alin.3 C.p.p.,   cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu recurs in termen de 3 zile de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru condamnat.

Pronunţata in şedinţa publica, azi y.

PRESEDINTE                                                                    GREFIER

Posted in Drept Penal Comentarii oprite

Conducere a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală

februarie 16th, 2011 admin

Prin rechizitoriul nrxx din data de xxx, Parchetul de pe langa  Judecatoria  Sectorului x  a dispus trimiterea  in judecata, a inculpatului x cercetat  în stare de libertate pentru savirsirea infractiunii prev. de art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002.

In actul de sesizare a instantei s-a retinut în fapt că la data de yy în jurul orelor 02:40, cu ocazia unui control efectuat de lucrători de poliţie din cadrul DGPMB-Biroul Poliţie Rutieră, inculpatul a fost depistat în timp ce conducea pe Calea Văcăreşti din sectorul 4 autoturismul proprietate personală Dacia Super Nova. După testul alcooltest care a relevat o valoare de 0,80 mg/l în aerul expirat, inculpatul a fost condus la IML unde în urma probelor recoltate s-a stabilit că acesta avea o alcoolemie de 1,55 g%o la proba recoltată la orele 3:40 şi de 1,15 g%o la  proba recoltată  la orele 4:40.

În raportul de expertiză medico-legală dispus în cauză s-a arătat  că la ora 02:45 inculpatul putea avea o alcoolemie de cca 1,95g 0/oo.

Cu prilejul audierii în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, declarând că anterior urcării la volan a consumat 750 ml vin şi 500 ml bere.

S-a mai reţinut că, în drept, fapta savarsita de inculpat intruneste  elementele constitutive ale infractiunii prev. de art  79 alin. 1 din OUG 195/2002.

În dovedirea situaţia de fapt reţinute în actul de sesizare s-au invocat următoarele mijloace de probă:procesul-verbal întocmit de lucrători de poliţie din cadrul BPR cu ocazia depistării inculpatului, rezultatul alcooltest, bulletin de analiză toxicologică-alcoolemie, raport de expertiză medico-legală, declaraţia martorului asistent xx, declaraţiile inculpatului.

Din  fişa de cazier judiciar ataşată la d.u.p (fila 13) rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

In cursul cercetarii judecatoresti, la termenul de azi,  x, a fost audiat inculpatul, conform art. 323 Cpp, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei. Cu prilejul audierii inculpatul a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei pusă în sarcina sa prin rechizitoriu. La acelaşi termen, ca urmare a renunţării la martor formulată de reprezentantul Ministerului Public, instanţa nu a mai procedat la audierea martorului din acte x, apreciind ca inutilă cauzei această probă.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta  reţine următoarea situaţie de fapt:

În data de x în jurul orelor 02:40, inculpatul, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice,  a condus autoturismul Dacia Super Nova x pe Calea Văcăreşti din sectorul 4. Fiind testat cu aparatul alcooltest de către lucrători ai poliţiei rutiere la ora 02:50 inculpatulului i s-a găsit o concentraţie de 0,80 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior a fost condus la IML unde probele biologice (sânge) prelevate la orele 3:40 şi 4:40 au relevat o alcoolemie de 1,55 şi respectiv 1,15 g%o. Această împrejurare este de natură să ducă la concluzia că  că la ora 2:40 (ora controlului efectuat de către organele de poliţie) inculpatul a condus auto sus-menţionat având în sânge o îmbibaţie alcoolică  (cca. 1,95 g 0/oo) mai mare de 0,80 g%o, respectiv mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Situaţia de fapt menţionată rezultă din coroborarea rezultatul testului de măsurare a concentraţiei etilice în aerul expirat (fila 5 d.u.p.), a buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. x şi a raportului de expertiză medico-legală nr.

x cu declaraţiile inculpatului, care recunoaşte săvârşirea faptei (declarând că a consumat anterior înainte de a circula cu maşina băuturi alcoolice, respectiv vin şi bere), şi cu declaraţiile date de martorul x care a asistat la testul aerului expirat făcut inculpatului de către organelle de poliţie.

Fapta de conducere a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare de 0,80 g %o, respectiv o concentraţie mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţie sub forma intenţiei, aspect ce rezultă din probele administrate în cauză.

În drept, fapta inculpatului, care la data de x în jurul orelor 02:40 a condus pe drumurile publice (Calea Văcăreşti sector 4) autovehiculul Dacia Super Nova x, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, întruneşte elementele constitutive ale infractiunii prevăzute de art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002.

Vinovatia inculpatului fiind dovedita, pe baza probelor administrate, in raport cu fapta care a facut obiectul cercetarii judecatoresti, instanta va dispune condamnarea acestuia iar la proportinalizarea pedepsei ce urmeaza a fi aplicata inculpatului pentru infractiunea savarsita, va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 al.1 C.p..În acest sens, va tine seama de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a Codului penal, de gradul de pericol social concret al infractiunii, avand in vedere circumstantele reale ale faptei (starea de pericol pentru relaţiile sociale privind circulaţia pe drumurile publice generată de conducerea autovehicului într-o stare avansată  ebrietate -1,95 g 0/oo) si imprejurarile savarsirii acesteia (la o oră când traficul rutier este puţin intens), precum şi de persoana inculpatului care are un loc de muncă are în întreţinere doi copii minori şi este necunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală.

În legătură cu persoana inculpatului,  instanţa  va reţine în favoarea acestuia circumstanţele atentuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) Cp. În acest sens, instanţa are  în vedere  conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii concretizată în lipsa antecedentelor penale şi atitudinea procesuală sinceră a acestuia, inculpatul recunoscând şi regretând săvârşirea faptei.

Avand in vedere aceste aspecte, instanta urmeaza a aplica o pedeapsă sub minimul special prevazut de lege conform art. 76 lit. d Cp, în cuantum de 3 luni închisoare.

Relativ la scopul preventiv-educativ al pedepsei prev. de art. 52 Cp, date fiind toate circumstanţele prezentei fapte, instanţa apreciază că acesta poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 alin. 1 lit. a, b, c Cp. Astfel fiind, pedeapsa urmează a fi suspendată condiţionat  pe termenul de încercare prevăzut de art. 82 Cp.

Faţă de cele expuse, instanţa, in baza baza art.79 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. d) Cp, va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, iar în baza art. 81 alin. 1 Cp va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, termen stabilit în condiţiile art. 82 Cp. Totodată, va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 Cp.

Fata de solutia de condamnare ce va fi pronuntata, instanta în baza art 191 Cpp va obliga  inculpatul la 200 RON reprezentind cheltuieli judiciare avansate  de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

In baza art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 74 lit. a), c) Cp şi art. 76 lit. d) Cp, condamna pe inculpatul y, fiul lui zzz, fara antecedente penale, la o pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.

În baza art. 81 alin. 1 Cp dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, stabilit în condiţiile art. 82 Cp.

Pune în vedere inculpatului disp. art. 83 Cp.

In baza art.191 al.1 C.p.p. obliga  inculpatul la 200 RON cheltuieli judiciare avansate  de stat.

PREŞEDINTE,                                                                           GREFIER,

Posted in Drept Penal Comentarii oprite

Condamnare infracţiunea de furt calificat

februarie 16th, 2011 admin

Prin rechizitoriul nr. x din data de 000, Parchetul de pe langa  Judecatoria  Sectorului x  a dispus trimiterea  in judecata, a inculpatei y cercetată  în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infractiunii de furt calificat  prev. de art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit.a, f) Cp, cu aplic. art. 37 lit. b). Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului z cercetat in stare de arest preventiv, sub aspectul savârşirii infracţiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 rap.la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a,f C.p.

In fapt, în actul de sesizare a instantei s-a retinut în esenţă că la data de 0000 in jurul orelor 7,3o, în autobuzul liniei 102,  inculpatii au fost depistaţi în flagrant de organele de poliţie după ce au sustras, respectiv au inlesnit sustragerea unui portofel conţinând suma de 220.000 lei vechi din buzunarul părţii vătămate ww. Astfel, după punerea in mişcare a autobuzului şi plasarea inculpaţilor în stânga, respectiv in dreapta parţii vătămate,  inculpatul zzz a obstrucţionat raza vizuala a părţii vătămate intinzand mana stanga in dreptul feţei acesteia şi totodată impingandu-i geanta spre inculpata ww, iar inculpata www, profitand de “paravanul creat”, a deschis fermoarul genţii părţii vătămate sustragand din interior un portofel de culoare verde pe care l-a ascuns in buzunarul drept al hainei sale.

După finalizarea operaţiunii de sustragere, inculpaţii comunicând prin gesturi, la oprirea autobuzului in staţia RATB “Spitalul Sfantul Ioan” organele de poliţie au trecut la imobilizarea inculpatilor, moment in care inculpata wwwa aruncat pe platforma autobuzului portofelul sustras. Din cercetările efectuate a rezultat ca portofelul continea suma de 220.000 lei compusa dintr-o bancnota de 100.000 lei doua bancnote de 50.000 lei şi doua de 10.000 lei. Bunurile sustrase (portofelul şi cei 220.000 lei) au fost restituite părţii vătămate pe baza de dovada.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, inculpata ww  a recunoscut săvârşirea faptei, insă a negat orice participare a inculpatului zzz.

Cu prilejul declaraţiilor date la urmărirea penală inculpatul zzz a negat săvârşirea faptelor pentru care a fost cercetat.

Cu prilejul audierii de către organele de urmărire penală, cu respectarea prev. art. 76 alin. 2  Cpp, partea vătămată yyy a declarat că nu se constituie parte civilă, banii fiindu-i restituiţi pe baza de dovadă.

În dovedirea situaţiei de fapt reţinute prin actul de sesizare s-au invocat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii, declaraţiile părţii vătămate yy,  declaraţiile martorului bbb, declaraţiile martorului bbbb, parţial declaraţia inculpatei ww, dovada de restituire.

În drept, s-a reţinut  fapta inculpatei wwww, aflată în stare de recidivă post executorie dată de condamnarea la 3 ani închisoare aplicată prin s.p. 4444 a Judecătoriei Sectorului x, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, f) Cp, cu aplic. art. 37 lit. b) Cp. De asemenea s-a reţinut că fapt inculpatului zz care a inlesnit sustragerea de către inculpata www, din geanta părţii vătămate yyyy, a unui portofel conţinând suma de 220.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C.p. rap.la art. 208 alin .1 – 209 alin. 1 lit. a,f) C.p.

Inculpata www a fost cercetată în stare de libertate, cu respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale. Impotriva inculpatei s-a luat masura reţinerii de 24 de ore prin Ordonanţa nr. 888 emisă de Secţia x Poliţie.

Inculpatul zz a fost cercetat in stare de arest preventiv, cu respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale.

Prin Ordonanţa nr. xx emisă de Secţia x Poliţie inculpatul a fost reţinut, iar prin Incheierea nr. xxx Judecătoria Sectorului x a dispus arestarea preventivă a acestuia, fiind emis MAP nr. hhh.

In cursul cercetarii judecatoresti, la termenul din xxx, după citirea actului de sesizare a instanţei,  au fost audiaţi inculpaţii cu respectarea disp.art. 70 C.p., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar (filele 39-40). Cu ocazia audierii inculpata www a recunoscut că a sustras portofelul părţii vătămate, insă a arătat că inculpatul zzz nu a avut nici o participare la săvîrşirea faptei, precizând ca nu il cunoaşte. Fiind audiat, inculpatul zz a declarat în esenţă că nu a săvârşit actele de complicitate reţinute în sarcina sa, menţionând la rândul său că nu o cunoştea pe inculpata ww.

La termenul din x a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul x, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar iar la termenul din y a fost audiat martorul bb, de asemenea sub prestare de jurământ, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei .

Cu prilejul audierii ambii martori ai revenit asupra declaraţiilor date in cursul urmăririi penale.

La termenul de azi, yy, avand in vedere revenirea martorilor asupra declaraţiilor, instanţa a procedat la audierea martorului asistent nn, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşata la dosar.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta  reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 000 în jurul orei 7,15, inculpaţii ys-au aflat într-un  autobuz al liniei 102 care se deplasa din direcţia “Apărătorii Patriei”- Şos. Vitan-Bârzeşti. În autobuz se mai afla şi prietenul inculpatei w, martorul uu care o însoţea pe aceasta.

În timpul mersului autobuzului, între staţiile RATB “Şos. Olteniţei” (fostă “IRA” ) şi “Spitalul Sf. Ioan” inculpaţii ww, fiind supravegheaţi de lucrători de poliţie ai DGPMB-Secţia xPoliţie care îi cunoşteau pe aceştia ca “hoţi de buzunare” , s-au plasat lângă partea vătămată bb care se afla pe platforma din dreptul uşii a doua a autobuzului. La un moment dat, inculpatul bb a obstrucţionat privirea părţii vătămate, întinzându-i mâna stângă în dreptul feţei, iar cu mâna dreaptă a împins geanta părţii vătămate spre inculpata bb. Aceasta din urmă, profitând de gesturile inculpatului, folosind mâna dreaptă a deschis fermoarul genţii sustrăgând din interior un portofel de culoare verde pe care l-a introdus în buzunarul drept al hainei sale.

După finalizarea operaţiunii de sustragere, la oprirea autobuzului în staţia “Spitalul Sf. Ioan” organele de poliţie aflate în mijlocul de transport şi care au supravegheat in continuu pe inculpaţi au trecut la imobilizarea acestora, moment în care inculpata www a aruncat pe platforma autobuzului portofelul sustras.

Cu ocazia cercetărilor a rezultat că portofelul sustras conţinea suma de 220.000 ROL, compusă dintr-o bancnotă de 100.000 ROL, două bancnote de 50.000 ROL şi două de 10.000 ROL. Pootofelul împreună cu suma de bani aflată în el a fost predat părţii vătămate pe bază de dovadă.

Această situaţie de fapt de fapt reiese din coroborarea celor consemnate în procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliţie din cadrul DGPMB-Secţia x Poliţie  şi  în  dovada de restituire a lucrurilor sustrase (portofelului şi suma de 220.000 ROL), cu declaraţiile părţii vătămate (care a arătat că inculpatii se aflau langa ea pe platforma autobuzului, inculpatul zz obturandu-i vederea cu mana), ale inculpatei  ww (care a recunoscut săvârşirea faptei, însă a negat orice participare a inculpatului y precum şi cu declaraţiile date la urmărirea penală de către martorii uu.

La stabilirea situaţiei de fapt instanţa nu a avut în vedere declaraţiile inculpatului zz, nerecunoaşterea faptei de către acesta fiind contrazisă vădit de procesul-verbal de depistare, de declaraţiile părţii vătămate, precum şi de declaraţiile date de martori în faza de urmărire penală.

De asemenea instanţa nu a avut în vedere declaraţiile date în faţa instanţei de. Astfel, declaraţia dată în instanţă de martorul uu nu poate fi primită, dat fiind gradul redus de obiectivitate al acesteia, martorul fiind prieten cu inculpata ww.  Nici declaraţia dată de martorul bb nu poate fi luată în considerare, aceasta necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză. Nesinceritatea declaraţiilor din instanţă ale acestui martor, care a relatat că declaraţiile date la urmărirea penală (unde a descris amănunţit actele de executare săvârşite de inculpaţi) au fost făcute ca urmare a constrângerii la care a fost supus de către organele de urmărire penală, rezultă din declaraţia martorului asistent bb care a fost prezent în sediul secţiei de Poliţie. În acest sens martorul asistent arată că “…martorul scria de bună voie şi nu am văzut dacă acesta a fost forţat de poliţişti să dea o declaraţie…”.

In ce  priveste persoana inculpatei ww, conform cazierului judiciar al acesteia instanţa reţine că aceasta este cunoscută cu antecedente penale, fiind anterior condamnată la două pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni (furt din mijloacele de transport în comun). Inculpata este recidivistă în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b Cp, primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea de 3  ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 208-209 lit. a),f) Cp aplicată prin s.p. nr. yy a Judecătoriei Sectorului x, definitivă prin nerecurare.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a săvârşită de inculpată cu vinovăţie sub forma intenţiei directe prev. de art. 19 lit. a) Cp, astfel cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

În drept, fapta inculpatei www care, în stare de recidivă postexecutorie, în data de yy în jurul orelor 7,15-7,30, aflându-se în autobuzul liniei RATB 102 ce circula între staţiile “Şos. Olteniţei”-“Spitalul Sf. Ioan”, cu ajutorul inculpatului zz a sustras din genta părţii vătămate yy suma de 220.000 ROL , întruneşte elementele constitutive ale  infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), f) Cp, cu aplic art. 37 lit. b) Cp.

Vinovatia inculpatei fiind dovedita, pe baza probelor administrate, in raport cu faptele care au facut obiectul cercetarii judecatoresti, instanta va dispune condamnarea acesteia iar la proportinalizarea pedepsei ce urmeaza a-i fi aplicata va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 al.1 C.p..În acest sens, va tine seama de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a Codului penal, de gradul de pericol social concret al infractiunii constând în determinarea de care a dat dovadă inculpata, care, ajutată de inculpatul zz, s-a postat lângă partea vătămată şi, profitând şi de aglomeraţia existentă la orele dimineţii în mijloacele de transport în comun a sustras portofelul părţii vătămate, de frecvenţa mare a unor astfel de fapte, de circumstantele personale ale inculpatei care este  recidivistă  şi vădind ca urmare o perseverenţă infracţională în săvârşirea de fapte contra patrimoniului, respectiv furturi din buzunare (a se vedea cazierul judiciar),  precum şi de faptul ca scopul pedepsei anterioare, astfel cum este descris de art.52 C.p., nu a fost atins.

În ce priveşte conduita procesuală a inculpatei care a recunoscut săvârşirea faptei, instanţa apreciază că acest aspect nu impune aplicarea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) Cp, având în vedere împrejurarea că atitudinea sinceră a inculpatei, în ce priveşte actul de sustragere, a fost urmarea imediată a prinderii sale în fapt, inculpatei nemairămânându-i decât să recunoască evidenţa. De altfel, inculpata a fost sinceră numai parţial, pe parcursul urmăririi penale şi judecăţii negând participarea inculpatului zzla săvârşirea faptei.

Avand in vedere aceste elemente,  precum şi faptul că inculpata este mamă a doi copii minori, instanta urmeaza a aplica o pedeapsă orientată spre minimul special prevazut de lege, apreciind ca in acest fel poate fi atins scopul preventiv-educativ al acesteia.

Ca urmare, in baza  art. 208-209 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. a),f) Cp, cu aplic. art. 37 lit. b) Cp, va condamna pe inculpată la o pedeapsă de 4 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.

Avand in vedere ca pedeapsa aplicata inculpatei se va executa efectiv, în regim privativ de libertate, şi apreciind că infracţiunea ce impune condamnarea este independentă de aspectele legate de autoritatea părintească (drepturile părinteşti) ce au în vedere interesul primordial al copilului, văzând şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28.09.2004 (M.O. 484/08.06.2005), instanta, în baza art. 71 Cp,  va interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a), b), c) şi e) Cp.

În ce priveşte dreptul de a fi tutore sau curator prev de art. 64 lit. e Cp, instanţa  nu va excepta de la interdicţia prev. de art. 71 Cp exerciţiul acestui drept, dat fiind faptul că inculpata, prin antecedendele şi faptele sale, a dat dovadă de rele purtări, în sensul art. 117 lit. c) C.fam.

De asemenea, instanţa în baza art. 88 Cp va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore, măsură luată prin ordonanţa nr. yy emisă de Secţia xPoliţie

Ţinând seama că atât urmărirea penală cât şi judecata  s-au desfasurat cu inculpata aflată in stare de libertate, instanţa în baza art. 350 alin. 1 va dispune arestarea inculpatei la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Privitor la persoana inculpatului zz, conform cazierului judiciar al acestuia (fila 38 d.u.p),  instanţa reţine că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior la o pedeapsa de 2 ani inchisoare cu suspendarea sub supraveghere, ( a se vedea cazierul judiciar), condamnare aplicată prin sentinţa penala nr. y a Judecătoriei Sector x, definitivă prin decizia penala nr. xx a Curtii Supreme de Justiţie, şi pentru care s-a implinit termenul de reabilitare.

Sub aspectul laturii subiective, actele materiale de complicitate constând în ajutorul dat inculpatei ww (obstrucţionarea vederii părţii vătămate şi împingerea genţii acesteia către inculpata ww, asigurând astfel succesul operaţiunii de sustragere) au fost săvârşite de inculpat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe prev. de art. 19 lit. a) Cp, astfel cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

În drept, fapta inculpatului zz care, în data de yy în jurul orelor 7,15-7,30, aflându-se în autobuzul liniei RATB 102 ce circula între staţiile “Şos. Olteniţei”-“Spitalul Sf. Ioan”, a ajutat ( impiedicand vederea părţii vătămate şi impingand geanta acesteia către cealaltă inculpata) la sustragerea de către inculpata www a unui portofel continand  suma de 220.000 lei in paguba părţii vătămate yy, intruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a,f C.p.

Vinovatia inculpatului fiind dovedita, pe baza probelor administrate, in raport cu faptele care au facut obiectul cercetarii judecatoresti, instanta va dispune condamnarea acestuia iar la proportinalizarea pedepsei ce urmeaza a-i fi aplicata va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 al.1 C.p..În acest sens, va tine seama de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a Codului penal, de gradul de pericol social concret al infractiunii constând în concertarea eforturilor sale cu  ale inculpatei in vederea sustragerii portofelului părţii vătămate, profitand de aglomeraţia existentă in mijloacele de transport in comun la acea ora, de frecvenţa mare a unor astfel de fapte, de circumstantele personale ale inculpatului care in ciuda avertismentului dat de condamnarea pe care a suferit-o  a vădit persevernta infracţionala dovedind că scopul preventiv – educativ al condamnării anterioare, astfel cum este descris de art.52 C.p., nu a fost atins.

Avand in vedere aceste elemente,  precum şi faptul că inculpatul  este căsătorit, fiind tată a cinci copii minori, instanta urmeaza a aplica o pedeapsă orientată spre minimul special prevazut de lege, apreciind ca in acest fel poate fi atins scopul preventiv-educativ al acesteia.

Ca urmare, in baza  art.26 C.p. rap. la art 208-209 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. a),f) Cp,  va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de complicitate la furt calificat.

Avand in vedere ca pedeapsa aplicata inculpatului se va executa efectiv, în regim privativ de libertate, şi apreciind că infracţiunea ce impune condamnarea este independentă de aspectele legate de autoritatea părintească (drepturile părinteşti) ce au în vedere interesul primordial al copilului, văzând şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28.09.2004 (M.O. 484/08.06.2005), instanta, în baza art. 71 Cp,  va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a), b), c) şi e) Cp.

În ce priveşte dreptul de a fi tutore sau curator prev de art. 64 lit. e Cp, instanţa  nu va excepta de la interdicţia prev. de art. 71 Cp exerciţiul acestui drept, dat fiind faptul că inculpatul, prin antecedendele şi faptele sale, a dat dovadă de rele purtări, în sensul art. 117 lit. c) C.fam.

De asemenea, instanţa în baza art. 88 Cp va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 08.04.2005 la zi.

În baza art. 350 alin. 1 C.p.p. instanţa va menţine starea de arest a inculpatului.

Pe latura civilă, având în vedere dovada de restituire către partea vătămată a sumei de 220.000 ROL sustrase de inculpată (fila 53 d.u.p.), precum şi declaraţiile părţii vătămate care nu a formulat pretenţii împotriva inculpaţilor, instanţa va lua act că partea vătămată y  nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Fata de solutia de condamnare ce va fi pronuntata, instanta în baza art 191 Cpp va obliga  inculpatii la cate  200 RON fiecare, reprezentind cheltuieli judiciare avansate  de stat.

Onorariile apărătoriilor din oficiu ale inculpatilor se vor suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

În baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit.a, f) Cp, cu aplic. art. 37 lit. b) Cp, condamna pe inculpata ww, fiica lui, de cetăţenie română, necăsătorită, doi copii minori, studii 9 clase, fara ocupatie,  recidivistă, domiciliată  in Bucureşti, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

In baza art. 71 Cod penal interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a,b,c şi e  C.p.

În baza art. 88 alin. 1 Cp deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore luată prin Ordonanţa nr. x emisă de Secţia xPoliţie.

In baza art. 350 alin. 1 Cpp dispune arestarea inculpatei la ramanerea definitivă a prezentei hotariri

În baza art.26 C.p. rap.la art. 208 alin. 1 – 209 alin .1 lit. a,f C.p. condamna pe inculpatul z, de cetaţenie romana,  căsătorit, cinci copii minori, neşcolarizat, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat in in prezent deţinut in Penitenciarul Bucureşti Jilava, la o pedeapsa de 4 ani inchisoare pentru savârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat.

In baza art. 71 C.p. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64  alin. 1 lit.a,b,c, si e C.p.

In baza art. 88 alin. 1 C.p. deduce din pedeapsa aplicata durata retinerii şi arestării preventive de la xx la zi.

În baza art. 350 alin. 1 C.p.p.menţine starea de arest a inculpatului.

Ia act că partea vătămată y nu s-a constituit parte civilă in cauză, prejudiciul fiind recuperat.

In baza art.191 al.1 C.p.p. obliga  inculpatii la cate 200 RON fiecare cheltuieli judiciare avansate  de stat.

Onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpatilor se suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

Posted in Drept Penal Comentarii oprite

Vătămarea corporală

februarie 2nd, 2011 admin

Pentru infractiuniile prevazute de  art. 185-186 Cod Penal, Lovirea sau alte violente, Vătămarea corporală, este necesara plangerea prealabila a victimei.

Cercetarile politiei nu se fac decat daca victima depune aceasta plangere.

In cazul infractiunii prevazuta art. 187, actiunea penala se pune in miscare si din oficiu.

Pentru dovada faptei e necesar ca victima sa se prezinte la IML in vedereea obtinerii unui certifical medico-legal.

Lovirea sau alte violente


Art. 185. – (1) Lovirea sau orice alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu zile-amendă.
(2) Faptele prevăzute în alin. (1) săvârşite asupra unui membru de familie se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
(3) Lovirea sau actele de violenţă care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.
(4) Faptele prevăzute în alin. (3) săvârşite asupra unui membru de familie se pedepsesc cu închisoare strictă de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.
(5) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute în alin. (2) şi (4), acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.
(6) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.
Vătămarea corporală

Art. 186. – (1) Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârşită asupra unui membru de familie se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 6 ani.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptei prevăzute în alin. (2), acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.


(4) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.
Vătămarea corporală gravă

Art. 187. – (1) Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile se pedepseşte cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani.
(2) Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea strictă de la 2 la 10 ani.
(3) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii consecinţelor prevăzute în alin. (1) şi (2), pedeapsa este închisoarea strictă de la 3 la 12 ani. “

Posted in Drept Penal Comentarii oprite

Abuz de incredere

februarie 2nd, 2011 admin

Abuzul de incredere este o infractiune prevazută şi pedepsită de art. 256. Cod Penal şi este definită ca fiind , însuşirea unui bun mobil al altuia , deţinut cu orice titlu , sau dispune de acest bun pe nedrept , ori refuzul de a-l restitui , se pedepseşte închisoare de la 3ani sau cu zile – amenda . Cu aceiasi pedeapsă se sancţionează şi fapta de a schimba în totul sau în parte, substanţa sau calităţile mărfurilor încredinţate spre transport .

Daca schimbarea substanţei sau a calitaţii mărfurilor ncredinţate spre transport s-a făcut prin folosirea de substanţe vătămătoare , pedeapsa este închisoarea stricta de la un an la 5 ani.

Cu pedeapsa prevăzuta în alin.3 se sancţionează şi fapta de a distruge obiectele primite în gaj de către creditor.
Dacă bunul este proprietate privată , acţiunea penală se pune în mişcare la plîngerea prealabilă a părţii vătămate . Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală 1.
Formarea şi buna desfăşurare a relaţiilor sociale cu caracter patrimonial implică o anumită încredere , pe care cei ce intră în aceste relaţii trebuie să si-o acorde uni altora .

Numai în măsura în care este îndeplinită această condiţie , persoanele încredinţează, lasă în posesia sau detenţia altora , diferite bunuri pentru a fi păstrate , transportate fără teamă că ele ar putea fi însuşite ori ca s-ar putea refuza restituirea lor . Dacă persoanele nu si-ar acorda această încredere , ele s-ar abţine să intre în asemenea relaţii , ceea ce ar produce grave tulburări în cadrul societăţii .
Infracţiunea a primit denumirea de abuz de încredere deoarece făptuitorul abuzează de încrederea celui care i-a lăsat bunul în detenţie , transformându-se din detentar al bunului în pretins proprietar al acestuia 2 .
Obiectul juridic : Prin incriminarea abuzului de încredere legiuitorul a urmărit să asigure încrederea pe care trebuie să se bazeze relaţiile sociale cu caracter patrimonial , să apere proprietatea asupra bunurilor mobile . Aşa fiind obiectul juridic al infracţiunii de abuz de încredere îl constituie relaţiile sociale de ordin patrimonial privitoare la acordarea şi respectarea unei anumite încrederi pentru naşterea şi menţinerea lor în scopul apărării drepturilor celui care încredinţează bunul mobil altei persoane .
Obiectul material :

Abuzul de încredere are ca obiect material bunul mobil al altuia , deţinut cu orice titlu de către făptuitor .

Obiectul material al abuzului de încredere se caracterizează aşadar în primul rând prin aceea că nu poate fi decât un bun mobil . Sunt asimilate bunuri mobile putând constitui obiectul material al infracţiunii , bunurile imobile prin destinaţia lor , precum şi cele care sunt considerate astfel datorită bunului la care sunt ataşate .

Bunul mobil poate fi orice bun mobil corporal care are o anumită valoare , roadele acestuia , înscrisurile , bani, titlurile de credit şi orice alte valori evaluabile în bani 3.
Detenţia presupune dreptul de a stăpănii în fapt un bun în numele altuia , în mod temporar , în interesul sau folosul altuia ori în interesul propriu al detentorului , cu precizarea că în timpul detenţiei proprietatea continuă să aparţină proprietarului bunului , deci detentorul nu dobândeşte un drept de proprietate asupra bunului încredinţat .
Bunul mobil să fie deţinut de făptuitor cu orice titlu juridic , legal şi valabil . În sensul cerut de lege , titlurile în baza cărora se deţine bunul pot fi doar titluri rezultate din raporturi patrimoniale netranslative de proprietate , cum ar fi contractele de depozit , de mandat, de împrumut , de transport , de locaţie 4.
Poate constitui obiect material al abuzului de încredere şi bunul asupra căruia făptuitorul are numai un drept de coproprietate , dacă acel bun este indivizibil sau plusul

care depăşeşte cota sa parte în cazul unui bun divizibil 5.
Subiecţii : subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană responsabilă care are în deţinere un bun al altuia . Subiectul pasiv de asemenea poate fi orice persoană căreia îi aparţine un bun , pe care l-a încredinţat unei alte persoane .

Abuzul de încredere este susceptibil de săvârşire cu participaţie în oricare dintre formele acestuia .
Latura obiectivă :

Elementul material al laturei obiective a acestei infracţiuni îl constituie acţiunea abuzivă prin care cel care a primit în detenţie un bun al altuia interverteşte titlul juridic al detenţiunii bunului , trecându-şi acest bun în stăpânirea sa ilicită 6.
A însuşi un bun înseamnă� a-l face al său . Prin alte cuvinte în cazul însuşirii făptuitorului , deşi este numai un detentar al bunului , se comportă faţă de acesta ca şi când ar avea calitatea de proprietar . Este necesar ca faptuitorul să-şi însuşească în mod efectiv bunul .
A dispune de un bun îseamnă a face cu privire la acel bun un act de dispoziţie , adică a-l vinde , a-l dona , a-l împrumuta .

Dispunerea trebuie să se facă pe nedrept , adică făptuitorul să nu fie îndrptăţit a efectua respectivul act de dispoziţie .

Simpla folosire a bunului deţinut atunci când nu s-a convenit interzicerea folosirii , nu constituie un act de dispunere pe nedrept . Astfel de exemplu nu constituie infracţiunea de abuz de încredere fapta unui meseriaş care primind în baza unei convenţii autovehiculul unei persoane cu obligaţia de al vopsi a folosit pentru sine acel autovehicul câtă vreme părţile nu au stipulat în convenţie o asmenea interdicţie .

Refuzul de a restitui bunul constă în manifestarea expresă sau tacită de a nu mai da înapoi bunul primit . Acest refuz trebuie să fie abuziv si nejustificat . Nerestituirea bunului altuia pe motiv că acesta în mod obiectiv a fost pierdut , a dispărut , s-a distrus într-o calamitate , nu poate constitui un refuz de restituire în sensul cerut de norma de incriminare .

Posted in Drept Penal Tags: , Comentarii oprite

Administrator asociatiei – delapidare

februarie 2nd, 2011 admin

Administratorul asociatiei de locatari sau proprietari are calitatea de functionar în întelesul art.147 alin.2 Cod penal, iar fapta sa de a-si însusi bani sau alte bunuri din patrimoniul acesteia întruneste elementele constitutive ale infractiunii de delapidare prev. de art.215/1 Cod penal,ia nu cea de gestiune frauduloasa.

(decizia penala nr.363/R/27.02.2003 -CAB Sectia I Penala)

Prin sentinta penala nr.1053/18.09.2002, pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, s-a dispus în baza art.214 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74 lit.a si b, art.76 lit.e Cod penal si art.13 Cod penal condamnarea inculpatei S.S. la pedeapsa amenzii de 10.000.000 lei.În esenta, instanta defond a retinut ca, în perioada martie1992- octombrie 1993, inculpata a îndeplinit functia de administrator – încasator al Asociatiei de locatari.

În aceasta perioada, inculpata a exercitat acte de gestiune pagubitoare pentru patrimoniul asociatiei, în sensul a omis tinerea registrului de casa, nu a numerotat în ordine cronologica chitantele emise, nu a depus diligentele necesare pentru constituirea fondului de rulment,nu a calculat si nu a perceput penalizari pentru restante la cheltuielile de întretinere.În acest mod mai multi furnizori au perceput penalizari în dauna asociatiei, astfel ca prin toate activitatile, inculpata a cauzat un prejudiciu de 42.439.024 lei.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel inculpata, care a aratat ca nu a actionat cu rea-credinta si ca a reparat prejudiciul cauzat.Prin decizia penala nr.1931/A/02.12.2002, Tribunalul Bucuresti – Sectia I-a Penala, a respins ca nefondat apelul declarat.Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

A aratat ca nu a actionat cu rea-credinta în paguba intereselor partii civile, cainstantele nu au examinat modalitatea concreta în care si-a îndeplinit atributiile, astfel încât nu sunt întrunite elementeleconstitutive ale infractiunii. S-a solicitat achitarea, în temeiul art.10 lit.d C.p.p.,iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate.

În ceea ce priveste latura civila a cauzei, s-a aratat ca instantele nu au avut în vedere faptul ca suma de 10.260.111 lei a fost achitata la RADET prin cupoane, astfel ca aceasta suma nu reprezinta prejudiciu si urmeaza sa fie dedusa din suma ce reprezinta despagubirile civile.

Examinând actele si lucrarile dosarului, în raport de criticile formulate, Curtea, în opinie majoritara, a retinut urmatoarele:Instantele au facut analize corecte ale probatoriilor administrate, stabilind situatia de fapt corespunzatoare adevarului si dând activitatii infractionale a inculpatei încadrarea juridica legala.

S-a facut dovada certa ca aceasta, actionând cu intentie indirecta, prin modul defectuos si pagubitor prin care si-a îndeplinit atributiile, a cauzat o paguba partii civile. Este corecta soncluzia instantelor în sensul ca notiunea de rea-credinta cuprinsa în textul art.214 Cod penal se refera si la ipoteza intentiei indirecte, cea care caracterizeaza atitudinea psihica a inculpatei în aceasta cauza.

Sunt deci, întrunite cumulativ -atât din punct de vedere obiectiv, cât si subiectiv- elementele caracteristice ale infractiunii de gestiune frauduloasa.De asemenea, s-a constatat ca în privinta individualizarii pedepsei, instantele au aplicat inculpatei largi circumstante atenuante, stabilind o pedeapsa cu amenda, astfel ca nu a putut fi primita nici critica în sensul ca o astfel de pedeapsa ar fi prea aspra.

Recursul a fost considerat întemeiat în ceea ce priveste latura civila a cauzei.Astfel, cum a rezultat din raportul de expertiza,ale carui concluzii se coroboreaza cu actele depuse la dosar, pentru suma de 10.260.111 lei exista dovezi ca aceasta a fost platita la RADET, ea reprezentând contravaloarea unor cupoane. Aceasta suma nu constituie în mod evident prejudiciusi nu poate fi  considerata ca atare, astfel în încât s-a constatat ca prejudiciul cauzat partii  civile este de 32.178.913 lei, achitat integral de inculpata. S-a constatat de asemenea, ca inculpata a achitat în plus partii civile suma de 321.187 lei. În consecinta, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator asupra  bunurilor inculpatei. Astfel, recursul declarat de inculpata a fost admis si rejudecând cauza  cu privire la limitele aratate, Curtea a casat în parte sentinta si decizia, numai
cu privire la latura civila a cauzei, în sensul mentionat. S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei si deciziei.

Nota: Solutia Curtii, în opinie majoritara este gresita. Opinia minoritara este corecta.Astfel, potrivit art.34 al.1 din Legea nr.114/1994 cladirile de locuinte pot fi date de proprietari în administrarea unei persoane fizice sau juridice, asociatii, servicii publice sau agenti economici specializati, iar la alin.2 al aceluiasi articol, se prevede ca, între obligatiile principale ale celor care le administreaza este si gestionarea bunurilor si a fondurilor banesti.În articolul 16 din Statutul privind organizarea si functionarea Asociatiei Locatarilor sunt stabilite atributii specifice de gestionar pentru administratorul Asociatiei locatarilor, prevazându-se ca raspunde de buna functionare si integritatea partilor si instalatiilor de folosinta comuna din cladire, de mijloacele materiale ale asociatiei,asigura întocmirea listelor lunare de plata si încasarea cotelor de contributie a cheltuielilor comune, efectuarea cheltuielilor strict necesare activitatii asociatiei, întocmeste si pastreaza evidenta asociatiilor.Or, în raport de aceste atributii de gestionar ale administratorului asociatiei deproprietari sau locatari este evident ca aceasta persoana are calitatea de functionar.Mai mult, prin decizia III/2.12.2002 pronuntata de Sectiile Unite ale C.S.J., s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lânga CSJ, în aplicarea prevederilor art-147 alin.2 si ale art.215/1 Cod penal, stabilindu-se ca, administratorul asociatiei de proprietari sau locatari are calitatea de functionar, iar fapta acestuia de însusire, folosire sau traficare, în interesul sau sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza, sau le administreaza, constituie infractiunea de delapidare.În acest cadru, condamnarea inculpatei pentru gestiune frauduloasa este gresita, iar sub aspectul infractiunii de delapidare nu s-au facut cercetari de parchet.Astfel, solutia care se impunea era cea de achitare, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat laart.10 lit.d Cod procedura penala.

Posted in Drept Penal Tags: , , Comentarii oprite

Liberare sub control judiciar

ianuarie 31st, 2011 admin

A fost admisa cererea de liberare sub control judiciar formulata de inculpatul M.T, in baza art.1608a alin.2 C.pr.penala.

S-a dispus punerea de îndata în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr……. emis de Judecatoria X, daca acesta nu este retinut sau arestat în alta cauza.

În baza art. 160 ind.2 alin.3 si 3 ind.1 C.pr.penala, s-a dispus ca inculpatul sa respecte urmatoarele obligatii pe timpul liberarii provizorii :

- sa nu depaseasca limita teritoriala a mun. C. decât în conditiile stabilite de instanta;

- sa se prezinte la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;

- sa se prezinte la organele de politie desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;

- sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei de judecata;

- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme.

- sa nu se apropie si sa nu comunice, direct sau indirect, cu partea vatamata R.C. si martorii audiati sau care urmeaza a fi audiati.

În baza art. 160? alin. 3? coroborat cu art. 1604 alin. 2 C.proc.pen., s-a atras atentia inculpatului ca în caz de încalcare, cu rea credinta, a obligatiilor stabilite în sarcina sa se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.

În baza art. 160 ind.8 a alin. 4 C.proc.pen., masurile dispuse au fost comunicate administratiei locului de detinere, organelor de politie în a caror raza teritoriala locuieste inculpatul, fiind executorii la data ramânerii definitive a prezentei încheieri.

În baza art. 192 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut urmatoarele :

Prin încheierea din 22.08.2008 Judecatoria x a dispus admiterea propunerii de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe lânga Judecatoria x cu privire la inculpatul M., apreciind ca exista indicii temeinice care sa justifice presupunerea rezonabila ca inculpatul ar fi comis infractiunea de a carei comitere este acuzat – art 208-209 alin 1 lit a,f c.pen; instanta a retinut ca in cauza sunt incidente prev art 148 lit b,f c.pen.

La data de 22.12.2008 inculpatul M. T. formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, pe care a completat-o in sedinta publica.

Analizand cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul M. T., instanta a constatat ca aceasta este întemeiata.

În examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanta de fond a avut în vedere urmatoarele :

- art.1606 alin 1 C.pr.pen. conform carora liberarea provizorie poate fi ceruta de inculpat in tot cursul procesului penal, iar conform art.1602 alin. 1 C.pr.pen cererea de liberare provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani;

- prevederile art.5 par.3 din CEDO, conform carora orice persoana arestata in conditiile prev. de alin.1 are dreptul sa fie judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii ;

- prevederile art. 5 par. 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ;

- sublinierea Curtii Europene a Drepturilor Omului facuta în cauza Calmanovici c. României, potrivit careia dupa o anumita perioada de timp, instantele nationale trebuie sa ia în calcul masuri alternative la masura arestarii preventive, în masura în care acuzatul furnizeaza garantii menite sa asigure prezenta sa la proces;

- cauza McKay contra Angliei pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în care s-a stabilit ca liberarea provizorie a persoanei poate fi dispusa doar în masura în care se apreciaza ca arestarea a depasit o durata rezonabila ori daca nu mai subzista cazurile (pericolul social pentru ordinea publica si de a influenta martorii , în acest dosar) pentru care s-a apreciat ca este necesara luarea masurii arestarii preventive.

Se constata ca asupra inculpatului M. T. planeaza suspiciunea rezonabila ca ar fi comis infractiunea de furt calificat prev. de art.208-209 alin 1 lit a,f c.pen c.pen cu aplic art 37 lit b c.pen; astfel inculpatul este acuzat ca împreuna cu inculpatul S. M. (de asemenea, arestat în cauza) în ziua de 26.07.2008, ar fi sustras suma de 3500 lei din buzunarul partii vatamate R. C. (suma destinata platii cazarii copiilor sositi în tabara la mare ) , în timp ce acesta se afla în autobuzul nr 40 .

Trebuie precizat ca, astfel cum a statuat ICCJ (a se vedea în acest sens dec nr ) arestarea inculpatului în temeiul art 148 lit b c.pr.pen nu atrage respingerea de plano ca inadmisibila a cererii de liberare provizorie întrucât în aceasta situatie s-ar ajunge la excluderea inculpatului respectiv de la posibilitatea formularii unei cereri de liberare provizorie, ceea ce ar reprezenta o încalcare a prev art 1601 c.pr.pen .

Împotriva sentintei penale pronuntate de prima instanta a formulat recurs Parchetul de pe lânga Judecatoria  criticând-o ca nelegala si netemeinica motivat de aceea ca în esenta, expozitivul din hotarârea instantei de fond are drept fundament singurul motiv de rezida din faptul ca inculpatul se afla în stare de arest preventiv de o perioada de 4 luni, precum si circumstantele personale ale acestuia, în sensul ca cele doua fiice minore sunt internate cu afectiuni pulmonare, inculpatul fiind singurul întretinator al familiei.

Cu toate acestea, instanta de fond în mod gresit nu a observat ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta un pericol social concret pentru ordinea publica, pericol ce rezida în circumstantele reale ale comiterii faptei, dar si în circumstantele ce caracterizeaza persoana inculpatului, acesta aflându-se în starea de recidiva prev. de art. 37 lit. b Cod penal.

Chiar daca sunt partial îndeplinite conditiile prevazute de textul de lege privind liberarea provizorie sub control judiciar, trebuie avute în vedere si temeiurile prev. de art. 148 lit. f Cod procedura penala, ce subzista în cauza. Este adevarat ca nu trebuie facuta confuzia între mentinerea masurii arestarii preventive si liberarea provizorie sub control judiciar, însa se impunea ca instanta de fond sa aiba în vedere pericolul social concret pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lasarea inculpatului în stare de libertate, urmând a constata ca singura masura ce se impune în cauza este cea a arestului preventiv.

Pentru toate aceste considerente, solicita admiterea recursului si casarea încheierii recurate, cu consecinta respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulata de catre inculpatul M. T..

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate cât si din oficiu în conformitate cu dispozitiile art. 385/6 c.p.p. tribunalul va retine urmatoarele aspecte:

La acest moment procesual, tinand seama ca inculpatul M. T. este arestat preventiv din data de 22.08.2008 (deci de 4 luni) , raportat la circumstantele deosebite in care se afla familia sa – concubina sa sufera de cancer din anul 2006, iar cele doua fiice minore ale sale au fost internate în luna decembrie 2008 in spital cu afectiuni pulmonare , inculpatul fiind singurul întretinator al familiei sale , iar potrivit spuselor inculpatului familia sa urmeaza a fi evacuata in plina iarna din casa nationalizata in care locuieste , raportat si la împrejurarea ca cercetarea judecatoreasca a fost începuta iar inculpatul cunoaste care este riscul daca se apropie de martori ori de partea vatamata , instanta de fond în mod corect a apreciat ca rezonanta sociala negativa a faptei de a carei comitere este banuit inculpatul s-a diminuat , iar lasarea in libertate a inculpatului M.T. nu mai prezinta pericol pentru comunitate .

Fata de cele expuse mai sus, apreciindu-se ca nu mai subzista in prezent starea de pericol pentru ordinea publica , iar masura privativa de libertate are o o durata rezonabila, instanta admite cererea de liberare sub control judiciar formulata de inculpatul M. T., s-a dispus justificat punerea de îndata în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.80/22.08.2008 emis de Judecatoriax, daca acesta nu este retinut sau arestat în alta cauza ; inculpatul M. T. urmând a respecta mai multe obligatii pe timpul liberarii provizorii care prin ele însele constituie garantii procesuale conform carora acesta nu va tergiversa solutionarea cauzei.

Tribunalul , cu opinie majoritara apreciaza ca în mod corect instanta de fond a apreciat situatia, în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulata de catre inculpat, surprinzând aspectele ce circumstantiaza persoana acestuia, tinând cont de actele medicale depuse la dosar, din care rezulta ca cele doua fiice minore ale inculpatului au fost internate în cursul lunii decembrie, suferind de afectiuni pulmonare grave.

Totodata, instanta de fond a avut în vedere si afirmatia inculpatului, în sensul ca familia sa urmeaza a fi evacuata din locuinta la data de 08.01.2009, împrejurare dovedita cu înscrisul depus la acest termen de judecata în fata instantei de recurs.

Cu privire la motivele de recurs invocate de catre parchet , tribunalul cu opinie majoritara apreciaza ca în cauza nerespectarea disp. art. 1602 alin. 2 Cod procedura penala impuse de instanta de fond ar afecta pe viitor iremediabil starea de libertate a inculpatului.

În ceea ce priveste influentarea martorilor, instanta de fond a stabilit în sarcina inculpatului obligatia de a nu comunica direct sau indirect cu cei doi martori din lucrari care nu au fost înca audiati.

Mai mult, instanta de fond a stabilit si alte obligatii de natura a conferi garantii procesuale pentru desfasurarea în bune conditii a procesului penal.

Referitor la cei doi martori din lucrari ce nu au fost înca audiati de catre instanta, acestia nu s-au prezentat la ultimele trei termene de judecata, neexistând garantii ca se vor prezenta în viitor si, în aceste conditii, inculpatul a formulat probe în aparare, instanta apreciind însa ca se impune ca acestea sa fie discutate dupa administrarea probei testimoniale cu martorii din lucrari, fiind posibil astfel ca si în continuare cauza sa sufere amânari, aspect de contravine principiului examinarii cauzei într-un termen rezonabil.

Fata de aceste considerente, va respinge recursul ca nefondat.

Opinie separata la decizia penala nr.1217/24.12.2008

Contrar punctului de vedere exprimat prin opinia majoritara, suntem de parere ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar trebuia respinsa, ca efect al admiterii recursului declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria x, din mai multe considerente.

Mai întâi, se poate constata ca masura arestarii preventive a fost mentinuta de catre instanta de fond prin încheierea din 16.12.2008, iar o cerere similara a fost respinsa de catre aceeasi instanta la data de 09.12.2008, ambele solutii ramânând definitive prin respingerea recursului inculpatului.

Având în vedere ca situatia personala a inculpatului, dar si durata arestarii preventive au format obiectul solutiilor deja pronuntate, atât de catre instanta fondului, cât si de catre instanta de control judiciar, nu se mai poate sustine ca, dupa trecerea unui interval de numai 10 zile de la data pronuntarii deciziei penale nr.1167/12.12.2008, temeiurile care au servit la luarea masurii arestarii au suferit modificari, de natura a conduce la alegerea unei masuri alternative, cum este liberarea provizorie sub control judiciar.

Si la data verificarilor impuse de art.3002 Cod de procedura penala, dar si la data solutionarii cererii anterioare de liberare provizorie, respectiv 09.12.2008, inculpatul a invocat o serie de probleme familiale, unele cunoscute si la data comiterii faptelor, astfel ca acesta nu se poate prevala de argumente de conjunctura în obtinerea liberarii provizorii.

Fara a nega posibilitatea oricarui inculpat de a cere liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, în tot cursul procesului penal, potrivit art.5 din Codul de procedura penala sau art.5 paragraful 3 din CEDO, suntem de parere ca, în primul rând, aceasta posibilitate constituie o facultate pentru organul judiciar, iar masura trebuie atent analizata, asa cum o cer dispozitiile art.136 alin.8 Cod de procedura penala.

Ca este asa, rezulta din dispozitiile exprese ale art.1601 si urm. Cod de procedura penala, care statueaza asupra posibilitatii de acordare a liberarii provizorii de catre organul judiciar, iar garantarea dreptului legal al inculpatului de a formula o atare cerere nu echivaleaza cu însasi admiterea cererii în orice conditii.

Prin urmare, pe lânga vocatia legala pe care ar avea-o un anumit inculpat, vocatie ce se analizeaza prin prisma dispozitiilor art.1602 si art.1604 Cod de procedura penala, instanta trebuie sa analizeze si oportunitatea unei astfel de cereri, în raport de prevederile art.136 alin.2 si 8 Cod de procedura penala, având posibilitatea de admite cererea sau, dimpotriva, de a o respinge motivat, atunci când aceasta nu serveste scopului recunoscut de legea procesual penala.

Solutia contrara ar conduce la admiterea automata a oricarei cereri, prin simpla îndeplinire a conditiilor de admisibilitate, ceea ce nu corespunde nici vointei legiuitorului, dar nici atributiilor functionale ale instantei de judecata care, în desfasurarea procesului, este suverana în aprecierea tuturor masurilor necesare bunei desfasurari a instructiei penale, printre care si cele ce intereseaza cauza de fata, conform dispozitiilor exprese ale art.1608a alin.6 si art.302 alin.2 Cod de procedura penala.

Asa fiind, dispozitiile cu valoare de principiu, din legislatia interna sau internationala, nu fac decât sa garanteze un drept fundamental al inculpatului, a carui valorificare se face însa de la caz la caz, sub cenzura organului judiciar competent.

Trecând peste aceasta chestiune cu valoare de principiu, sub aspectul rigurozitatii juridice, constatam ca desi inculpatul se prevaleaza de situatia familiala deosebita, actele depuse la dosar nu fac dovada certa a sustinerilor sale, sustineri care ar jusifica punerea în libertate.

Pe de o parte, actele medicale ale copiilor despre care se sustine ca se afla în întretinere nu sunt însotite de certificate de nastere din care sa rezulte ca inculpatul este tatal acestora, ceea ce creaza un oarecare dubiu asupra paternitatii minorilor, dupa cum actele medicale ce atesta unele afectiuni ale concubinei nu sunt de actualitate.

Pe de alta parte, simpla notificare adresata prin intermediul executorului judecatoresc în vederea evacuarii locuintei nu poate conduce, de plano, la pierderea dreptului locativ, în absenta unei hotarâri judecatoresti definitive prin care sa se dispuna în acest sens, motiv pentru care evacuarea inculpatului si familiei sale din imobilul detinut este improbabila în viitorul apropiat.

Nu în ultimul rând, accentuam ideea ca toate aceste situatii au fost avute în vedere prin solutiile pronuntate de Judecatoria Constanta la datele de 16.12.2008 si 09.12.2008, fara ca de atunci si pâna în prezent sa fi intervenit elemente noi în situatia inculpatului.

Sub acest aspect, este relevant faptul ca actele medicale privind situatia sanatatii minorelor sunt anterioare încheierii din 16.12.2008, ramasa definitiva prin respingerea recursului, deci o atare împrejurare a fost deja analizata si nu ar mai putea fi repusa în discutie la un moment procesual atât de apropiat.

În mod firesc, se pune atunci întrebarea care sunt acele elemente care ar justifica admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu atât mai mult cu cât solutia atacata goleste practic de orice continut încheierile anterioare, care au fost deja suspuse controlului judiciar.

Din aceasta perspectiva, simpla trecere a timpului nu poate atrage punerea în libertate a acuzatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva, câta vreme temeiurile initiale nu au suferit modificari de esenta, iar în cazul de fata durata arestarii se circumscrie unui termen rezonabil, inculpatul aflându-se în detentie de 4 luni.

A rationa în sens in contrar, ar însemna ca ori de câte ori procedura de judecata nu se poate finaliza într-un termen optim inculpatul sa poata obtine liberarea provizorie, desi în multe cazuri se suprapun situatii obiective ce obstaculeaza mersul firesc al judecatii, imputabile partilor sau independente de vointa lor.

Binenteles, nu pot fi imputabile persoanei aflate în stare de detinere acele deficientele ivite în desfasurarea procesului penal independente de propria conduita procesuala, însa, la fel de adevarat este si faptul ca punerea în libertate nu poate fi obtinuta sau acordata în conditiile în care se invoca argumente insuficient de solide.

În situatia concreta, este de neînteles motivul pentru care, desi unul din argumentele primei instante se refera la depasirea termenului rezonabil, se omite din vedere faptul ca cercetarea judecatoreasca nu a înregistrat decât 3 termene, la care au fost audiate partile si unii martori din lucrari, deci durata privarii de libertate a inculpatului nu a dobândit un caracter excesiv, incluzând si faza urmaririi penale.

Iata de ce, apreciem ca se impunea admiterea recursului Parchetului de pe lânga Judecatoria x, casarea încheierii atacate, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiata, potrivit art.1608a alin.6 Cod de procedura penala, cu argumentul incidentei în continuare a temeiului prevazut de art.148 lit.f Cod de procedura penala, potrivit motivelor dezvoltate pe larg în solutiile anterioare, pronuntate atât de catre prima instanta, cât si de catre instanta de recurs.

Posted in Drept Penal Tags: , , , Comentarii oprite

ACHITAREA INCULPATULUI

ianuarie 31st, 2011 admin

Judecatoria X a dispus în dosarul penal, în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. c C.p.p., s-a dispus achitarea inculpatul T.G, cercetat în stare de arest preventive în alta cauza , pentru savârsirea infractiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1-209 alin.1, lit. e,g,i si alin.3 lit.h cu aplic. art.41 alin. 2 c.p. si art.37 lit.a c.p., fapta din perioada : 11.01.2008 – 22.04.2008, parte vatamata fiind S.C. R. S.A, întrucât fapta nu a fost savârsita de inculpat si respinsa actiunea civila formulata de partea civila S.C. R. S.A cu ca inadmisibila.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:

Prin rechizitoriul nr. 834/P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Ploiesti s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului T. G., în prezent detinut în Penitenciarul Margineni, arestat în alta cauza, pentru savârsirea infractiunii de furt calificat în forma continuata prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.e, g, i si alin.3 lit.h C.p. cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. si art. 37 lit.a C.p., fapta din perioada 11.01.2008 – 22.04.2008.

S-a retinut în sarcina inculpatului ca la data de 11.01.2008 acesta s-a deplasat în sat.Buda cu intentia de a sustrage cablu telefonic. Asupra sa avea o geanta cu un bomfaier si o cheie fixa de 22/24 pe care le-a folosit la sectionarea cablului telefonic sustras ce apartine SC R. SA. Cablul la ars si metalul obtinut vândut unei persoane necunoscute.

În noaptea de 20/21.01.2008 s-a deplasat cu trenul pâna a Halta Râfov, iar în zona izlazului din sat.Goga în aceeasi modalitate a sstrs cablul telefonic apartinând SC R. SA, pe care la valorificat prin vânzare catre o persoana necunoscuta.

În noaptea de 22/23.04.2008 s-a deplasat în com. Râfov, de unde a sustras cabul telephonic apartinând SC R. SA, pe care la valorificat prin vânzare catre o persoana necunoscuta.

În cursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: plângerea si declaratiile partii vatamate, proces verbal de cercetare la fata locului si planse foto, proces verbal de reconstituire, declaratii de martori, declaratiile inculpatului.

În cursul cercetarii judecatoresti, s-a procedat la reaudierea inculpatului, în conformitate cu disp. art. 323 C.p.p., acesta aratând ca faptele nu au fost savârsite de el, au fost audiati martorii din acte . P. M, I. G. si I. V.

În aparare, inculpatul a solicitat proba martori, probe încuviintare de instanta, care a procedat la audierea numitei S. E., S. P. si A. F.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Din toate acestea, instanta retine ca la data de 26.05. 2008 prin rezolutia Parchetului de pe lânga Judecatoria Ploiesti s-a dispus începerea urmarii penale fata de T. G., pentru savârsirea infractiunii de furt calificat în forma continuata prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.e, g, i si alin.3 lit.h C.p. cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. si art. 37 lit.a C.p.,.

La data de începerii rmaririi penale acesta se afla în stare de arest preventiv, fiind cercetat în alta cauza.

Inculpatul fost audiat cu privire la fapte la data de 13.05.2008, data la care a recunoscut savârsirea acestora si a indicat locul si modul în care a comis faptele.

Pe baza declaratiilor acestuia s-a întocmit proces verbal de conducere în teren si s-a efectuat reconstituirea.

În cauza a fost efectuat si un raport de constatare tehnico-stiintifica traseologica nr. 807646 din data de 25.02.2008 pentru a se stabili daca urmele de încaltaminte ridicate au fost create de încaltamimtea inculpatului T. G., iar concluziile acestui raport nu au indicat decât ca urma ridicata nu are valoare operativa.

Analizând probele pentru fapta din data de 11.01.2008 instanta retine urmatoarele:

Din declaratia martorului P. M. retine ca acesta la data de 11.01.2008 trecând prin zona a vazut cablurile taiate si trei persoane care trageau de aceste cabluri si care au fugit catre padure.

Martorul I. V. care se deplasa împreuna cu numitul P. M. la data de 11.01.2008, arata ca personal nu a vazut nici o persoana, dar într-adevar numitul P. M. i-a spus acest amanunt în timp ce se deplasau.

Martorul I. G. arata ca a fost numai martor asistent si nu cunoaste alte date cu privire la fapta.

Din aceste declaratii, asa cum au fost ele date în faza de urmarire penala si mentinute în fata instantei de judecata, instanta constata ca se reliefeaza un aspect esential în cauza, respectiv împrejurarea ca faptele au fost puse pe seama inculpatului numai pe baza declaratiilor acestuia date la urmarirea penala si a unor concluzii fara suport probator, plecând de la premisa ca acesta a mai fost condamnat pentru fapte de acelasi gen.

Mai mult decât atât, în declaratiile date la urmarirea penala inculpatul a aratat ca a savârsit faptele singur, iar martorul audiat pe situatia de fapt arata ca la data de 11.01.208 a vazut trei persoane care trageau cablul si au fugit catre padure, declaratie sustinuta si de martorul I. V..

Nici pentru celealte doua fapte organele de cercetare penala nu au administrat probatorii si au procedat la punerea sub acuzare a inculpatului numai pe baza declaratiilor de recunoastere ale acestuia date în cursul urmaririi penale, declaratii ce nu au fost mentinute în fata instantei de judecata.

Materialul probator administrat, nu este de natura sa rastoarne prezumtia de nevinovatie, probele incerte nefiind în masura sa convinga instanta de savârsirea faptei de catre inculpat.

Fata de toate acestea, instanta va dispune în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. c C.p.p., achitarea inculpatului T. G. întrucât fapta nu a fost savârsita de inculpat.

Cu privire la latura civila, partea vatamata S.C. R. S.A cu sediul în Ploiesti.., s-a constituit parte civila în cauza cu suma de 14.424 lei, reprezentând prejudiciu suferit de pe urma faptelor.

Conform disp. art. 346 alin. 3 c.p.p despagubirile civile nu pot fi acordate în cazul în care în cauza s-a pronuntat achitarea pentru ca fapta nu a fost savârsita de inculpat, situatie în care instanta va respinge actiunea civila formulata de partea civila S.C. R. S.A ca inadmisibila.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, vor ramâne în sarcina de plata a acestuia, iar onorariul aparatorului din oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justitiei.

Posted in Drept Penal Tags: Comentarii oprite

Prevenirea si combaterea violentei in familie

ianuarie 27th, 2011 admin

Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie
(publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 367 din 29 mai 2003)
Extras

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1.
(1) Ocrotirea si sprijinirea familiei, dezvoltarea si consolidarea solidaritatii familiale, bazata pe prietenie, afectiune si intrajutorare morala si materiala a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes national.
(2) Statul actioneaza pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, potrivit dispozitiilor art. 175, 176, 179-183, 189-191, 193, 194, 197, 198, 202, 205, 206, 211, 305-307, 309, 314-316, 318 si altele asemenea din Codul penal, ale Legii nr. 705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala si alte prevederi legale in aceeasi materie, precum si prevederilor prezentei legi.

Art. 2.
(1) In sensul prezentei legi, violenta in familie reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material.
(2) Constituie, de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale.

Art. 3.
In sensul prezentei legi, prin membru de familie se intelege:
a) sotul;
b) ruda apropiata, astfel cum este definita la art. 149 din Codul penal.

Art. 4.
De efectele prezentei legi beneficiaza si persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copil, dovedite pe baza anchetei sociale.

Art. 5.
Ministerele si celelalte organe centrale de specialitate ale administratiei publice, prin structurile lor teritoriale, vor desemna personalul specializat sa instrumenteze cu celeritate cazurile de violenta in familie.

Art. 6.
(1) Autoritatile prevazute la art. 5 vor asigura pregatirea si perfectionarea continua a persoanelor desemnate pentru identificarea formelor de abuz si pentru instrumentarea cazurilor de violenta in familie.
(2) Serviciul de reintegrare sociala si supraveghere a infractorilor va pregati personal specializat – asistenti sociali si psihologi -, capabil sa desfasoare programe de terapie si consiliere a agresorilor. Rezultatele aplicarii acestor programe se vor prezenta instantelor, in conditiile legii.

Art. 7.
(1) Comunitatile locale, prin reprezentanti legali, precum si autoritatile administratiei publice locale asigura conditii pentru consolidarea familiei, pentru prevenirea conflictelor si a violentelor in familie.
(2) In cazul declansarii unor violente, comunitatile locale, prin reprezentanti legali, precum si autoritatile administratiei publice vor acorda sprijinul logistic, informational si material Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei.
(3) Primarii si consiliile locale vor conlucra cu organizatiile de cult, organizatiile neguvernamentale, precum si cu oricare alte persoane juridice si fizice implicate in actiuni caritabile, acordandu-le sprijinul necesar in vederea indeplinirii obiectivelor prevazute la alin. (1) si (2).
(4) Organizatiile neguvernamentale, precum si oricare alte persoane juridice implicate in actiuni caritabile, care fac dovada ca desfasoara programe de asistenta pentru victimele violentei in familie, vor putea beneficia de subventii de la bugetul de stat sau, dupa caz, de la bugetele locale, in conditiile legii.

CAPITOLUL VII
Masuri de protejare a victimelor violentei in familie

Art. 26.
(1) In cursul urmaririi penale sau al judecatii instanta de judecata, la cererea victimei sau din oficiu, ori de cate ori exista probe sau indicii temeinice ca un membru de familie a savarsit un act de violenta cauzator de suferinte fizice sau psihice asupra unui alt membru, poate dispune, in mod provizoriu, una dintre masurile prevazute la art. 113 si 114 din Codul penal, precum si masura interzicerii de a reveni in locuinta familiei.
(2) Masurile prevazute la alin. (1) inceteaza la disparitia starii de pericol care a determinat luarea acestora.

Art. 27.
(1) Masurile prevazute la art. 26 se dispun de instanta de judecata prin incheiere motivata.2) Cate un exemplar al incheierii se inmaneaza partilor, iar in cazul lipsei unei parti, incheierea se afiseaza la usa locuintei.
(3) Incheierea instantei poate fi atacata separat cu recurs, in termen de 3 zile de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul nu este suspensiv de executare.

Art. 28.
Persoana cu privire la care s-a luat una dintre masurile prevazute la art. 26 poate cere oricand, in cursul procesului penal, instantei competente sa judece fondul cauzei revocarea masurii cand temeiurile care au impus luarea acesteia au incetat.

CAPITOLUL VIII
Sanctiuni

Art. 29.
(1) Constituie contraventii, daca, potrivit legii penale, nu constituie infractiuni, si se sanctioneaza cu amenda intre 10.000.000 lei si 50.000.000 lei urmatoarele fapte:
a) refuzul primirii in adapost ori refuzul de a acorda, la solicitarea motivata a asistentului familial, ingrijire medicala gratuita celui aflat in suferinta vizibila, pentru inlaturarea consecintelor violentelor;
b) nesesizarea de catre asistentul familial, in conditiile prevazute la art. 13 alin. (2), a Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie, respectiv a serviciului public specializat de la nivel local;
c) schimbarea destinatiei adapostului.
(2) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda intre 5.000.000 lei si 10.000.000 lei refuzul parasirii adapostului, indiferent de motiv, in momentul in care conditiile care au determinat internarea au disparut.
(3) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda intre 5.000.000 lei si 10.000.000 lei incercarea persoanei care a comis acte de agresiune de a patrunde in incinta adapostului in care se afla sau crede ca se afla victima.
(4) Contraventiile se constata si sanctiunile se aplica, conform legii, de catre asistentii familiali, primar sau imputernicitii acestuia.
(5) Contraventiilor le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare, cu exceptia art. 28 si 29.

Art. 30.
Agentia poate aplica, atunci cand constata incalcarea de catre asistentii familiali a obligatiilor ce le revin sau nerespectarea normelor de organizare si functionare a adaposturilor, urmatoarele sanctiuni:
a) avertisment;
b) suspendarea autorizarii asistentului familial sau a functionarii adapostului pe termen de 1-3 luni;
c) anularea autorizarii asistentului familial sau inchiderea adapostului.

Posted in Drept Penal Tags: , Comentarii oprite
Newer Entries »
Get listed in a premium web site directory for free where you can find more resources about Legal Services Directory