Archive for the ‘Drept Fiscal’ Category

Garda financiara

Garda financiara iti poate cere orice document doreste, depinde insa care este motivul pentru care vine in control

La Controalele de fond, trebuie sa prezinti orice document solicitat din ultimii 5 ani. Fiscul mai poate veni in control pentru protocol, pentru registru casa, pentru diverse registre si jurnale, TVA, casa de marcat….samd.
La punctul de lucru este obligatoriu sa ai registru casa, NIR-uri, raport de gestiune zilnic (pentru gestiune global valorica), fise de magazie (gestiune cantitativ valorica) si registru unic de control.

Se recomanda intocmirea tuturor documentelor in dublu exemplar tocmai pt a evita discutiile de genul: actele sunt la contabila.

Actele mentionate mai sus la punctul de lucru si sa fie completate la zi.

Spre ex. poti primi amenda pentru ca nu exista NIR facut la una din facturile de marfa sosite cu o zi inainte.
Trebuie afisat la vedere CIF-ul societatii, obligativitatea de a solicita bon fiscal daca este cazul, programul de functionare afisat la loc vizibil, cat si adaosul comercial practicat. Pentru salariati este obligatorie detinerea si completarea zilnica a unei condici de prezenta (de asta e nevoie in cazul unui control de la ITM).

Sarcinile Garzii Financiare:
Art. 1. – (1) Garda Financiară este instituţie publică de control, cu personalitate juridică, care exercită controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte din domeniul economic, financiar şi vamal, care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală, organizată ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
(2) Garda Financiară are sediul în municipiul Bucureşti, Piaţa Alba Iulia nr. 6, bl. I 5, tronson 1+2, sectorul 3.
Art. 2. – (1) Garda Financiară are următoarea organizare teritorială:
a) Comisariatul General;
b) secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti.
(2) Structura organizatorică a Gărzii Financiare este prevăzută în anexa nr. 1.
(3) Numărul maxim total de posturi pentru Garda Financiară este de 1.805, din care 200 de posturi pentru aparatul Comisariatului General.
(4) Posturile vacante vor fi ocupate pe bază de concurs organizat la nivelul Comisariatului General sau, după caz, la nivelul secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti, în condiţiile legii.
(5) Numărul de posturi pentru fiecare secţie judeţeană şi pentru Secţia Municipiului Bucureşti se distribuie din numărul maxim total prevăzut la alin. (3) prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la propunerea comisarului general.
Art. 3. – (1) Garda Financiară este condusă de un comisar general, înalt funcţionar public, numit, în condiţiile legii, prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
(2) Comisarul general are calitatea de ordonator terţiar de credite şi exercită atribuţiile legale în această calitate pentru toate unităţile din structura Gărzii Financiare. Comisarul general poate delega această calitate altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare se precizează limitele şi condiţiile delegării. În exercitarea atribuţiilor sale, comisarul general emite decizii.
(3) Comisarul general reprezintă Garda Financiară în relaţiile cu terţii.
(4) Comisarul general numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul din structura Comisariatului General, precum şi pe cel de conducere din teritoriu, cu excepţia comisarului general prim-adjunct, comisarilor generali adjuncţi, comisarilor şefi secţie ai secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti, care sunt numiţi, în condiţiile legii, prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
(5) Comisarul general asigură, prin deciziile luate, îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor ce revin Gărzii Financiare potrivit dispoziţiilor legale în vigoare şi răspunde în faţa ministrului economiei şi finanţelor şi a preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de întreaga activitate desfăşurată de unităţile din structura Gărzii Financiare.
(6) Comisarul general este ajutat în activitate de un comisar general prim-adjunct şi de 3 comisari generali adjuncţi, având calitatea de funcţionari publici de conducere. În absenţa comisarului general, Garda Financiară este reprezentată de comisarul general prim-adjunct. În absenţa comisarului general şi a comisarului general prim-adjunct, Garda Financiară este reprezentată de unul dintre comisarii generali adjuncţi, pe baza împuternicirii comisarului general, cu înştiinţarea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Art. 4. – (1) Comisariatul General este structura centrală a Gărzii Financiare, care, sub conducerea comisarului general, asigură realizarea strategiei de control, urmăreşte modul de realizare a atribuţiilor încredinţate secţiilor judeţene şi Secţiei Municipiului Bucureşti, stabileşte măsuri operative pentru eficienţa controlului curent şi a controlului tematic. Comisarii din Comisariatul General al Gărzii Financiare au competenţă de control operativ şi inopinat pe întregul teritoriu al ţării, în condiţiile prevăzute în prezenta hotărâre.
(2) În cadrul structurii organizatorice a Comisariatului General al Gărzii Financiare şi, respectiv, a secţiilor judeţene şi a Secţiei Municipiului Bucureşti se pot constitui servicii, birouri, compartimente, respectiv divizii, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1, şi se aprobă numărul posturilor de conducere prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la propunerea comisarului general, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Art. 5. – (1) Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti sunt unităţi teritoriale ale Gărzii Financiare, cu personalitate juridică, care au competenţă de control pe teritoriul judeţului şi al municipiului Bucureşti, în care sunt organizate. Sediile secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti din cadrul Gărzii Financiare sunt prevăzute în anexa nr. 2.
(2) Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile judeţene şi consiliile locale asigură, la cererea Gărzii Financiare, spaţiile corespunzătoare pentru desfăşurarea activităţii instituţiei din teritoriu sau, după caz, terenuri pentru construirea de sedii proprii, în condiţiile legii.
Art. 6. – (1) Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti sunt conduse fiecare de un comisar şef secţie, care numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul de execuţie din subordinea sa. Comisarul general poate delega calitatea sa de ordonator terţiar de credite comisarului şef secţie. Prin actul de delegare se precizează limitele şi condiţiile delegării.
(2) În activitatea de conducere, comisarii şefi secţie ai secţiilor judeţene, respectiv comisarul şef secţie al Secţiei Municipiului Bucureşti sunt ajutaţi de comisari şefi adjuncţi, ale căror atribuţii sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Gărzii Financiare. Numărul posturilor de comisari şefi adjuncţi se stabileşte conform art. 4 alin. (2).
(3) Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti ale Gărzii Financiare sunt subordonate conducerii Comisariatului General.
Art. 7. – (1) Prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Gărzii Financiare, aprobat prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, se stabilesc relaţiile de coordonare, colaborare şi răspundere pentru toate structurile Gărzii Financiare.
(2) Statul de funcţii pentru Comisariatul General al Gărzii Financiare, precum şi statele de funcţii pentru secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti se aprobă de către preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la propunerea comisarului general.
Art. 8. – (1) Comisarii din secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti au competenţă de control pe teritoriul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, în care îşi desfăşoară activitatea.
(2) Din dispoziţia comisarului general sau cu aprobarea scrisă a acestuia, la cererea comisarilor şefi, pentru anumite operaţiuni de control pot participa comisari din oricare dintre secţiile judeţene şi/sau din Secţia Municipiului Bucureşti. În situaţiile operative care nu suportă amânare, aprobarea scrisă poate fi obţinută ulterior începerii controlului.
Art. 9. – (1) Atribuţiile Gărzii Financiare, stabilite potrivit legii, se duc la îndeplinire de către comisarii Gărzii Financiare, cu respectarea deontologiei funcţionarilor publici învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice.
(2) În exercitarea atribuţiilor sale Garda Financiară efectuează, în mod permanent, controlul operativ şi inopinat, sub forma controlului curent sau tematic, după caz, cu privire la:
a) participarea, cu personal propriu sau în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere şi instituţii specializate, la acţiuni de depistare şi de combatere a activităţilor ilicite care generează fenomene de evaziune şi fraudă fiscală;
b) respectarea normelor de comerţ, urmărind prevenirea, depistarea şi înlăturarea operaţiunilor ilicite;
c) modul de producere, depozitare, circulaţie şi valorificare a bunurilor în toate locurile şi spaţiile în care se desfăşoară activitatea operatorilor economici;
d) respectarea actelor normative în scopul prevenirii, descoperirii şi combaterii oricăror acte şi fapte interzise de lege, conform competenţei materiale.
(3) Garda Financiară poate, la solicitarea procurorului, să efectueze constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, întocmind procese-verbale care constituie mijloace de probă, potrivit legii.
Art. 10. – (1) Garda Financiară cooperează cu organele cu atribuţii similare din alte state, pe baza tratatelor internaţionale la care România este parte sau pe bază de reciprocitate, precum şi cu organismele de combatere a fraudei din cadrul Uniunii Europene, în cauzele de interes comun, potrivit protocoalelor încheiate în acest sens.
(2) Acţiunile întreprinse în realizarea obiectivelor prevăzute la alin. (1) se realizează prin intermediul compartimentului desemnat în structura organizatorică cu aceste atribuţii şi vor fi coordonate şi supravegheate direct de comisarul general.
Art. 11. – Comisarii nou-angajaţi vor efectua un curs de pregătire profesională specifică în cadrul Şcolii de Finanţe Publice şi Vamă. Durata cursului, programa de studiu şi modalitatea de evaluare a cunoştinţelor dobândite se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Gărzii Financiare.
Art. 12. – Actele de control întocmite de comisarii Gărzii Financiare sunt acte administrative de control operativ şi inopinat şi se comunică direcţiilor generale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială se află sediul social al operatorului economic controlat, pentru luarea măsurilor fiscale, sau organelor de urmărire penală, după caz.
Art. 13. – (1) Actele prin care sunt dispuse măsurile cu caracter imediat rezultate din controlul efectuat de către comisarii Gărzii Financiare, a căror executare este în sarcina entităţilor verificate, constituie acte opozabile entităţilor respective.
(2) În actele de control încheiate se face menţiunea că acest control este operativ şi inopinat.
(3) În exercitarea atribuţiilor de serviciu comisarii Gărzii Financiare constată prin proces-verbal contravenţiile săvârşite şi aplică sancţiunile legale.
(4) Neexecutarea măsurilor dispuse de comisarii Gărzii Financiare în îndeplinirea atribuţiilor legal încredinţate şi prin exercitarea drepturilor expres conferite de lege se sancţionează potrivit legii.
(5) Pentru constatarea contravenţiilor, aplicarea sancţiunilor şi vărsarea sumelor la Trezoreria Statului, Garda Financiară utilizează formularele aprobate în condiţiile legii, până la epuizarea stocului, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2007, operând modificările corespunzătoare ca urmare a schimbării subordonării. La epuizarea stocului, noile formulare se solicită de Garda Financiară, se aprobă şi se eliberează în condiţiile legii. Garda Financiară va utiliza în continuare foile de vărsământ-chitanţe folosite în activitatea de trezorerie, în condiţiile stabilite de Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Art. 14. – (1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor încredinţate, comisarii Gărzii Financiare sunt îndreptăţiţi să dispună toate măsurile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte măsuri rezultate din actele normative a căror încălcare o constată, potrivit competenţelor.
(2) Pentru exercitarea controlului operativ şi inopinat, comisarii Gărzii Financiare prezintă ordinul de serviciu, care este de regulă general, cu caracter permanent şi care indică numele comisarului şi competenţele acestuia, precum şi legitimaţia de control şi insigna, prevăzute de prezenta hotărâre.
Art. 15. – (1) Personalul Gărzii Financiare care îndeplineşte funcţii publice specifice este dotat cu uniformă, însemne distinctive, armament şi alte mijloace tehnice utilizate ca mijloc individual de autoapărare. Uniforma şi celelalte dotări prevăzute de prezenta hotărâre pot fi purtate numai în timpul exercitării atribuţiilor de control legal încredinţate, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Gărzii Financiare. Dotarea cu armament se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 68-71 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor.
(2) Modelele uniformei, însemnelor distinctive, legitimaţiei de control şi ordinului de serviciu sunt prevăzute în anexa nr. 3.
(3) Achiziţionarea uniformei şi a însemnelor distinctive se face în condiţiile legii pentru achiziţiile publice, iar normele de dotare şi durata de serviciu sunt cele prevăzute în anexa nr. 4.
(4) Mijloacele tehnice, echipamentele de autoapărare, de protecţie şi de comunicare sunt prevăzute în anexa nr. 5, iar achiziţionarea acestora se face în condiţiile legii.
(5) Armamentul se poate asigura atât prin achiziţii publice, cât şi prin redistribuire cu titlu gratuit de la alte instituţii autorizate, pe baza protocoalelor încheiate în condiţiile legii, în măsura disponibilităţilor, cu condiţia predării acestuia în perfectă stare fizică şi de funcţionare tehnică şi fiabilitate.
(6) Până la asigurarea condiţiilor materiale şi financiare pentru dotările prevăzute la alin. (1)-(5), precum şi până la expirarea duratei de serviciu a echipamentului, personalul Gărzii Financiare utilizează dotările existente.
Art. 16. – (1) Personalul Gărzii Financiare beneficiază de stimulente materiale şi morale, în condiţiile legii.
(2) Nivelul de constituire pentru fiecare sursă şi condiţiile de repartizare şi utilizare a fondului de stimulente sunt prevăzute în normele metodologice cuprinse în anexa nr. 6.
Art. 17. – (1) Instituţiile specializate care pregătesc personal militar şi care prin lege au dreptul să deţină şi să folosească armament pentru realizarea unor atribuţii şi sarcini speciale de apărare sprijină Garda Financiară în realizarea programului de dotare şi de pregătire a personalului propriu pentru deţinerea şi utilizarea armamentului, mijloacelor tehnice şi echipamentelor proprii.
(2) Răspunderea pentru asimilarea cunoştinţelor şi utilizarea corespunzătoare a acestora revine comisarilor Gărzii Financiare, care vor fi testaţi din punct de vedere fizic, psihic şi al cunoştinţelor necesare pentru acordarea dreptului de portarmă, anterior încredinţării armamentului şi echipamentelor respective.
Art. 18. – (1) Autoturismele din dotare sunt inscripţionate cu însemnul Gărzii Financiare în forma descrisă pentru insigna comisarului, în dimensiune corespunzătoare.
(2) Numărul maxim de autoturisme, mijloace de transport speciale şi consumul lunar de carburanţi pentru Garda Financiară sunt prevăzute în anexa nr. 7.
(3) Numărul maxim de autoturisme şi mijloace de transport speciale pentru Comisariatul General, secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti se aprobă prin decizie a comisarului general, cu încadrarea în limitele maxime prevăzute în anexa nr. 7.
Art. 19. – (1) Garda Financiară este finanţată de la bugetul de stat.
(2) Garda Financiară prevede, în bugetul de venituri şi cheltuieli, cheltuieli pentru manipularea, transportul şi depozitarea mărfurilor sau bunurilor supuse confiscării.
Art. 20. – Anexele nr. 1-7 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 21. – Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.538/2003 pentru organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

METODE DE FRAUDA FISCALA

METODE DE FRAUDA FISCALA

Infractiunile in domeniul fiscal poarta denumirea de evaziune fiscala frauduloasa sau frauda fiscala. Aceasta consta in disimularea obiectului impozabil, in subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului datorat.

Pentru a exista o clasificare a fraudei fiscale trebuie admis ca exista diferite grade de frauda fiscala. Exista astfel, o distinctie clasica intre frauda fiscala administrativa si frauda fiscala penala. In timp ce prima este supusa doar penalitatilor fiscale, a doua suporta sanctiuni penale.

O alta clasificare are la baza existenta sau inexistenta mijloacelor frauduloase pentru comiterea fraudei fiscale, distingandu-se frauda simpla si frauda complexa.

In activitatea fiscala exista forme care se regasesc mai frecvent si de acelea trebuie sa se tina seama la cercetarea contabila:

  • inregistrarile cu scopul de a micsora rezultatele;
  • infiintarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive;
  • trecerea de cifre nereale in registrele contabile;
  • amortismente nereale si amortismente la supraevaluare;
  • intocmirea de declaratii false;
  • intocmirea de documente de plata fictive;
  • vanzarea fara factura, emiterea de facturi fara vanzare efectiva;
  • crearea de rezerve latente;
  • nejustificarea cu documente reale a inregistrarilor;
  • trecerea in conturile personale a unor parti din beneficii;
  • compensatii de conturi;
  • reducerea cifrei de afaceri;
  • nedeclararea sau diminuarea materiei impozabile rezultata din scaderea cifrei de afaceri prin inregistrarea in cheltuielile unitatii a unor cheltuieli personale ale patronilor ori inregistrarea de cheltuieli neefectuate in realitate;
  • declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;
  • contabilizari de cheltuieli si facturi fictive;
  • executarea de registre de evidenta duble, un exemplar real si altul fictiv;
  • falsificarea bilantului.

Modalitatile cele mai utilizate pentru realizarea evaziunii fiscale pe diferite tipuri de impozite si taxe sunt:

a.     In cazul impozitului pe profit:

- reducerea bazei de impozitare;

  • neinregistrarea integrala a veniturilor realizate;
  • transferul veniturilor impozabile la societatile nou create in cadrul aceluiasi grup;
  • incadrarea eronata in perioada de scutire;

b. Evaziunea fiscala la taxa pe valoarea adaugata:

  • Aplicarea eronata a regimurilor deducerilor;
  • Necuprinderea unor operatii ce intra in sfera TVA in baza de calcul;
  • Neinregistrarea ca platitor la atingerea plafonului de 10 milioane lei anual, venit total;
  • Neevidentierea si nevirarea TVA aferenta avansurilor incasate de la clienti;
  • Aplicarea eronata a cotei zero;
  • Sustragerea de la plata TVA prin declararea unor importuri ca fiind temporare.

b.    In cazul accizelor:

  • micsorarea bazei de impozitare;
  • utilizarea unor cote inferioare celor reale;
  • nedeclararea corecta a operatiunilor reale in cazul unor produse ale caror preturi erau purtatoare de accize (mai ales alcool).

Intr-o alta abordare putem considera ca evaziunea fiscala se manifesta prin urmatoarele modalitati:

Neinregistrarea sau inregistrarea partiala a surselor de venit

Pentru agentii economici:

Din domeniul productiei si prestatiilor de servicii: neinregistrarea intrarilor (materii prime, forta de munca, utilitati) si nici a iesirilor – produse si servicii comercializate fara documente. Consecintele evazioniste privesc urmatoarele venituri datorate statului:

  • Impozitul pe profit aferent valorificarii produselor obtinute si neinregistrate;
  • Impozitul pe dividendele neinregistrate;
  • TVA aferenta venitului obtinut si neinregistrat;
  • Accize (daca sunt produse purtatoare de accize);
  • Contributia la asigurarile sociale si de sanatate aferente salariilor platite si neevidentiate;
  • Contributia la fondurile de pensii pentru agricultori, in cazul produselor alimentare.

Din domeniul comertului: neinregistrarea facturilor aferente;

Din domeniul importului de produse si servicii:

  • Contrabanda cu produse din import neinregistrate la organele vamale determina nerealizarea veniturilor statului de forma: taxe vamale neachitate, TVA, comision vamal, accize (daca e cazul ), impozitul pe profit aferent valorificarii acestor produse, taxa pentru drumuri in cazul importului de carburanti si mijloace auto.
  • Diminuarea valorii in vama a produselor importate prin falsificarea facturii originale a marfurilor importate.

In cazul in care falsificarea facturii externe este facuta cu stiinta exportatorului, pentru a-si recupera diferenta exportatorul emite o a doua factura pentru prestare de diverse servicii ( finantarea exportului, credite comerciale, consultanta, asistenta tehnica, management, prospectarea pietei etc.) pentru care nu se intocmeste declaratie vamala de import s nu se platesc taxe vamale.

Daca falsificarea facturii nu se efectueaza cu stiinta exportatorului, recuperarea valorii reale a facturii se face, de obicei prin plata in cash, prin plata din conturile offshore – din afara tarii ori, adesea, prin compensarea cu alte operatii de export din Romania.

Pentru persoanele fizice autorizate sa exercite profesii aducatoare de venituri in domeniul productiei, comertului si serviciilor, o profesie libera ( avocati, notari, experti, contabili, medici, arhitecti, profesori etc.) sau persoane fizice neautorizate ( prin munca la negru, seviciile executate de meseriasi neautorizati, meditatii, consultatii medicale, consultanta juridica, contabila, financiara, comerciala etc. ). Principalele consecinte evazioniste sunt reprezentate de neplata impozitului pe venit(salariu), contributia la asigurarile sociale si de sanatate.

Firmele fantoma sau fictive inregistrate intr-un sediu fictiv sau mutarea sediului real intr-unul fictiv sunt create special pentru practicarea evaziunii fiscale (de obicei, pentru o singura afacere de anvergura,dupa care dispar).

Constituirea de firme offshore in tari considerate paradisuri fiscale, care se incadreaza in asa numita evaziune fiscala legala.

Firmele offshore sunt firme care nu au voie sa efectueze tranzactii decat cu strainatatea, deci nu pot sa intre in contact cu agenti economici autohtoni. Evaziunea fiscala in acest mod se practica astfel: exportatorul efectueaza un export cu pretul diminuat; diferenta reala de pret este incasata in contul firmei offshore prin reexportul la adevarata valoare. Aceasta diferenta nu e impozitata in nici un fel in tara paradis fiscal, putand fi transferata in tara exportatoare, intr-un cont personal fara a plati nici un impozit pe venitul obtinut din acest export.

In domeniul importului, productiei si comercializarii de titei si produse petroliere principalele metode utilizate in vederea sustragerii de la plata taxelor si impozitelor identificate sunt: infiintarea de societati comerciale in numele unor cetateni straini care parasesc teritoriul tarii, cu scopul de a fi utilizate drept verigi intermediare in circuitul comercial pentru acoperirea in fals a destinatiei finale a unui produs.

Astfel, majoritatea produselor petroliere livrate din rafinarii ca derivate neaccizate (benzina de extractie, benzina COR, solvent aromat etc. )apar ulterior – prin interpunerea societatii fantoma pe lantul economic documentar – drept carburanti de tipul benzina premium si motorina care sunt comercializati ca atare, desi in realitate au alti parametrii calitativi. Rolul firmei fantoma si al documentelor fiscale emise in numele ei consta in denaturarea verificarilor fiscale si conferirea aparentei de legalitate. In acest mod se realizeaza eludarea de la plata a accizelor, TVA, si impozitului pe profit, cat si substituirea de produse generatoare de efecte negative majore pentru autovehicule. Acest mod de operare a fost utilizat si in cazul comercializarii carburantilor aprovizionati din rafinarii, fara taxa speciala a drumurilor.

EXEMPLU: Garda Financiara a constatat ca la rafinaria RAF. ., firma x PETROL SRL.  a procesat cantitatea de circa 2500 tone produs petrolier numit solvent aromat – produs neaccizat, care a fost livrat ulterior, conform documentelor, printr-o alta societate SC. Y SRL, catre o societate fantoma SC. ww. In acest moment se intocmeau documente fiscale catre un beneficiar real – SC kkk SRL, doar pentru livrarea de benzina premium, produsul fiind ulterior distribuit prin statiile de benzina.

In realitate s-a creat deliberat un circuit fictiv al documentelor, marfa fiind incarcata in vagoane CFR. Cisterna si circuland direct catre SC. kkk SRL. si ulterior catre SC: hhhSRL..

In domeniul importului, productiei si comercializarii de alcool si bauturi alcoolice principala metoda utilizata de agentii economici evazionisti a fost pusa in practica prin sistemul cesionarilor de societati catre cetateni straini, coroborat cu specularea lacunelor legislative.

Un exemplu edificator il constituie controlul efectuat de Garda Financiara in 2002 la toti producatorii de bauturi alcoolice din intreaga tara, control ale carui constatari au relevat ca aproximativ 90% din agentii economici in cauza s-au „aprovizionat”, conform documentelor, cu peste 60 milioane „votca vrac” si circa 40 milioane „distilat” din vin sau cereale, „livrate” evident, de firme fantoma. Prejudiciul adus bugetului de stat prin aceasta forma a fost de circa 1000 miliard lei, din care numai in cazul a 6 societati ghj sustragerile de la plata prin utilizarea de metode frauduloase sunt de circa 400 miliarde lei.

In sfera prestarilor de servicii si constructii metoda clasica consta in procedeul prin care societatile din Romania inregistreaza in evidenta financiar contabila prestarile de servicii de la extern sau intern care ulterior nu mai pot fi cuantificate sau identificate fizic si material ( management, marketing, know-how, consulting etc. ). In mare parte, societatile „prestatoare” fie sunt societati fantoma sau concesionate, in cazul „prestatiilor” efectuate de firme inmatriculate in tara, fie sunt firme inregistrate in strainatate, in localitati sau state cunoscute drept paradisuri fiscale.

In realitate, aceste servicii nu sunt prestate ca atare, se emit documente in baza carora sunt majorate cheltuielile, se deduce ilegal TVA, sau in cazul importurilor are loc un transfer de valuta in afara tarii. De altfel, cea mai mare parte a valutei sustrasa circuitului economic real e transferata in afara Romaniei, nu in numerar „la valiza”, ci prin conturi bancare prin modalitati care speculeaza legislatia permisiva.

In domeniul importurilor si exporturilor metoda folosita este interpunerea unei societati fantoma sau reala, dar cesionata ulterior, pe circuitul economic de comercializare la intern.

Astfel, marfurile importate, subevaluate sunt „vandute” scriptic catre o societate fantoma la nivelul careia are loc reasezarea la valoarea de piata a pretului marfii si comercializarea ca atare catre un cumparator „ de buna credinta”.

Privind exportul, se manifesta doua forme de evaziune fiscala. In primul caz avem achizitii de marfuri la intern, exportate la preturi modice catre beneficiari externi localizati in paradisuri fiscale, unde are loc saltul de pret si recuperarea in valuta a diferentei pana la valoarea reala a exportului.

Al doilea caz e situatia „exporturilor oarbe”, in sensul ca marfa exportata paraseste practic teritoriul tarii, fiind inlocuita cu produse de calitate redusa. Astfel, societatea „exportatoare” beneficiaza de facilitati: cota zero TVA, impozit pe profit 5%. Beneficiarul strain emite o factura de prestari servicii externe prin care valuta se reintoarce in afara tarii, exportatorul roman majorandu-si artificial cheltuielile.

Concomitent, marfa ramasa efectiv in tara este preluata de un „cumparator de buna credinta” care inregistreaza in contabilitate pe baza unei facturi apartinand unei societati fantoma.

Evaziunea cu ajutorul conturilor bancare

O societate comerciala cu capital privat poate sa aiba deschise doua conturi la banci diferite. Deschiderea celui de-al doilea cont se face fara avizul sau instiintarea organelor fiscale sau a bancii la care s-a deschis primul cont. In acest context legal se pot savarsi cele mai mari fraude fiscale pe baza de documente “legal” intocmite cu ajutorul conturilor deschise la una din banci.

Moduri de evaziune in contabilitate prin intermediul unor conturi

  • Infiintarea de conturi pasive la care se gasesc alocate diverse rezerve, rezerve facute peste maximul prevazut de lege.
  • Amortismente nelegale si amortismente la supraevaluari (ale valorii cladirilor, instalatiilor sau a numarului lor);
  • Virarea in conturile personale a unor parti din beneficiu;
  • Debitarea conturilor de rezultate si a cheltuielilor de exploatare cu sume fictive. De exemplu, materia prima folosita pentru o constructie proprie, salarii imaginare, ore suplimentare, ajutoare de familie sau se simuleaza pierderi accidentale, cum ar fi: furturi, demodare, etc.
  • Omisiunea inregistrarii unei parti de beneficiu – nu se inregistreaza dobanzile incasate, comisioanele primite, vanzarile facute, se omit incasari;
  • Reducerea cifrei de afaceri prin operatii fictive: se simuleaza vanzarea cu pierderi si se trece suma printre debitori;
  • Prelevarea din contul de profit si pierderi a unor sume pentru investitii, inainte de impozitare si care, desi nu au fost utilizate pana la sfarsitul anului nu au fost trecute din nou in contul de profit si pierderi;
  • Neintocmirea in toate cazurile a registrului de casa, a registrului aferent operatiilor de incasari si plati efectuate prin banca sau CEC.

SUPRAEVALUAREA

Supraevaluarea presupune plata unui pret mai mare catre furnizorul mijlocului fix si implicit cheltuieli anuale mai mari cu amortizarea pe toata durata normala de functionare, determinand diminuarea profitului si implicit a dividendelor ce se cuvin actionarilor. Astfel, bugetul de stat nu mai incaseaza impozitul pe profit si pe dividende la niveluri reale.

Pentru furnizor suprapretul creeaza un profit care urmeaza a fi impozitat corespunzator. Pentru a nu plati furnizorul va livra bunul catre beneficiar prin intermediul unor firme fantoma sau al unor persoane fizice, deseori prepusi ai beneficiarului. Astfel, diferenta de pret, dintre cel supraevaluat si cel real se regaseste in patrimoniul firmei fantoma sau al persoanei fizice care nu plateste nici un impozit pe profitul realizat.

Metode de supraevaluare a cheltuielilor:

  • trecerea pe costuri a contravalorii exagerate a unor servicii intermediare externe, prestate de firme offshore controlate de patronii firmei din tara (servicii de consultanta, management, marketing, know-how, achizitii de licente, marci, drepturi de autor, programe informatice, etc.)
  • evaluarea consumurilor specifice de materii prime si materiale la preturi de intrare nereale, superioare celor de pe piata pe baza facturilor ce provin de la firme inexistente.
  • folosirea in scopuri personale de catre patroni a unor bunuri ce apartin societatii comerciale si trecerea pe costuri a unor asemenea cheltuieli (folosirea autoturismului societatii, a calculatoarelor electronice, telefonului, xerox-ului, caselor de vacanta etc. );
  • efectuarea unor excursii care se deconteaza pe cheltuieli prezentand unele deconturi false;
  • trecerea pe cheltuieli a unor penalitati comerciale (nedeductibile), nereale.

Procedeul consta in inventarea unor contracte cu clauze penalizatoare in caz de neexecutie a platii unui bun sau serviciu.

Procedeul creditarii de catre patroni a propriilor firme ce inregistreaza in mod constant pierderi este si o metoda de spalare a banilor a caror sursa este ilicita, provenind adesea, din economia subterana.

SUBEVALUAREA

Subevaluarea consta in inregistrarea la intrare a unei parti din costul de achizitie, restul cheltuielilor efectuate cu procurarea, transportul, montaj se inregistreaza direct ca si cheltuielile de exploatare care sunt deductibile, conducand la diminuarea profitului, a dividendelor si a impozitelor aferente pentru anul de procurare.

Totodata, se schimba si regimul de amortizare, in loc de amortizare standard-liniara se practica o amortizare accelerata, prin includerea pe costuri, in anul procurarii a diferentei dintre pretul real si cel subevaluat.

Prin subevaluare se diminueaza si impozitele si taxele platite autoritatilor si care sunt cuprinse in pretul de achizitie: taxe vamale, comision vamal, accize, TVA etc..

Metode de subevaluare a valorii de intrare:

a.     pentru produsele din import:

  • diferenta de pret se plateste sub forma serviciilor service, asistenta tehnica, know-how, management, marketing etc., servicii pentru care nu se platesc taxe vamale, accize, comision vamal etc., trecandu-se direct pe cheltuieli de exploatare.
  • pretul din factura de import nu contine toate costurile de pe parcurs extern (cu toate ca prin contract se prevede clauza de livrare CIF.), precum :costul transportului extern, costul asigurarii bunurilor pe parcurs extern, cheltuielile de transbordare etc, care se factureaza distinct ca servicii.
  • prezentarea unor certificate de origine din tari pentru care exista regim vamal preferential, taxele vamale nu se percep sau au nivel redus;
  • schimbarea destinatiei legale, respectiv instrainarea lor pentru importul utilajelor pentru care inlesniri vamale ( aport la capitalul social al unor firme straine sau mixte, achizitii de utilaje pentru agricultura in regim leasing etc.);
  • neincluderea in valoarea initiala a mijlocului fix a comisioanelor platite societatilor importatoare sau a dobanzii platite unor banci straine care au acordat credite necesare achizitiei din import.

b.    pentru produsele din tara , necuprinderea cheltuielilor:

  • efectuate cu realizarea unor proiecte in cazul constructiilor sau al utilajelor ce necesita montaj;
  • efectuate cu transportul si aprovizionarea utilajelor;
  • cheltuielilor de montaj si asistenta tehnica acordate pana la punerea in functiune a mijloacelor fixe;
  • dobanzile si comisioanele platite bancilor finantatoare;
  • efectuarea de investitii pentru modernizarea mijloacelor fixe nereflectate in cresterea pretului acestora;

Registrul unic de control

Registrul unic de control

Art. 1. – (1) Contribuabilii, persoane juridice înregistrate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, autorizate potrivit legii, au obligaţia să ţină registrul unic de control.

(2) Celelalte categorii de contribuabili pot ţine registrul unic de control, în funcţie de opţiunea acestora.

Art. 2. – (1) Registrul unic de control are ca scop evidenţierea tuturor controalelor desfăşurate la contribuabil de către toate organele de control specializate, în domeniile: financiar-fiscal, sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea în construcţii, protecţia consumatorului, protecţia muncii, inspecţia muncii, protecţia împotriva incendiilor, precum şi în alte domenii prevăzute de lege.

(2) Evidenţierea controalelor în registrul unic de control, prevăzută la alin. (1), se face cu semnăturile reprezentantului legal al contribuabilului şi organului de control.

Art. 3. – (1) Contribuabilii prevăzuţi la art. 1 alin. (1) au obligaţia de a prezenta organelor de control registrul unic de control.

(2) Organele de control au obligaţia de a consemna în registru, înaintea începerii controlului, următoarele elemente: numele şi prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul, unitatea de care aparţin, numărul legitimaţiei de control, numărul şi data delegaţiei/ordinului de deplasare, obiectivele controlului, perioada controlului, perioada controlată, precum şi temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul.

(3) Organele de control prevăzute la art. 2 sunt obligate ca înainte de începerea acţiunii de control să consulte actele de control încheiate anterior, care au legătură cu domeniul lor de activitate, pentru a cunoaşte constatările făcute, măsurile stabilite şi stadiul îndeplinirii lor.

(4) Controlul se poate desfăşura numai după consemnarea în registrul unic de control a datelor prevăzute la alin. (2).

(5) În situaţia neprezentării registrului unic de control, verificarea se efectuează, iar cauzele neprezentării se consemnează în actul de control.

Art. 4. – După finalizarea controlului, în registrul unic de control se înscriu obligatoriu numărul şi data actului de control întocmit.

Art. 5. – (1) Registrul unic de control se numerotează, se sigilează şi se păstrează de reprezentantul legal al unităţii verificate sau de înlocuitorul acestuia.

(2) Registrul unic de control se ţine la sediul social şi la fiecare sediu secundar pentru care s-au eliberat avize/autorizaţii şi/sau acorduri de funcţionare.

Art. 6. – (1) Registrul unic de control se eliberează, contra cost, de direcţiile generale ale finanţelor publice din raza teritorială unde îşi are sediul social contribuabilul, pe baza certificatului de înregistrare, în cazul comercianţilor, şi pe baza certificatului de înregistrare fiscală, în cazul celorlalte categorii de contribuabili.

(2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, contribuabilii vor achiziţiona registrul unic de control de la direcţiile generale ale finanţelor publice prevăzute la alin. (1).

(3) Contribuabilii nou-înfiinţaţi sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la data înregistrării, să achiziţioneze registrul unic de control.

Art. 7. – Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) neachiziţionarea registrului unic de control de la direcţiile generale ale finanţelor publice din raza teritorială unde îşi are sediul social contribuabilul, în termenul prevăzut la art. 6 alin. (2) şi (3);

b) neprezentarea registrului unic de control la solicitarea organelor de control specializate, potrivit prevederilor art. 3 alin. (1).

Art. 8. – (1) Contravenţiile prevăzute la art. 7 se sancţionează cu amendă după cum urmează:

a) de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, pentru fapta prevăzută la lit. a);

b) de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei, pentru fapta prevăzută la lit. b).

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de organele de control specializate.

(3) Dispoziţiile prezentului articol se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

Art. 9. – Neînscrierea, de către organele de control specializate, în registrul unic de control a elementelor obligatorii prevăzute la art. 3 alin. (2) şi la art. 4 constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare sau, după caz, potrivit legislaţiei muncii.

Art. 10. – Registrul unic de control se tipăreşte de Compania Naţională “Imprimeria Naţională” – S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Finanţelor Publice.

Art. 11. – Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Get listed in a premium web site directory for free where you can find more resources about Legal Services Directory